Seniorii – resurse valoroase în educarea tinerei generații

 

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice a fost marcată în orașul de pe Cerna – Hunedoara, de înființarea în cadrul Asociației CARP „Speranța” (președinte ec. Rotar Delian Dorel) a Comisiei „Educație și dezvoltare” în scopul contribuției seniorilor la educarea tinerei generații, parteneri în activități fiind Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Dan Constantin) și ziarul Accent Media (director Cornel Poenar).

Membrii acesteia Paulina Livezan, Georgeta-Ileana Cizmaș, Mirela Munteanu, Ilie Dumitru, Florin Chețe, Marin Aida, Alin Făt și Alin Ienciu sunt seniori bine cotați profesional, civic și moral, cu reale calități ale responsabilității.

Iată și obiectivele acestei comisii:

  • Membrii vor participa la o bătrânețe activă, demnă și utilă, dovedind că nu reprezintă o povară pentru societate, ci sunt resurse valoroase în educarea tinerei generații.
  • În discuțiile cu tinerii vor expune crâmpeie din înțelepciunea și experiența lor, oferind astfel modele demne de urmat.
  • Vor oferi exemplu personal, iubire de țară, cultură, istorie și credință strămoșească, dar și îndemnuri pentru formarea de principii pentru propriul destin al tinerilor, al vieții acestora.
  • Prin activitățile la care participă vor oferi lecții de respect și demnitate, dragoste de muncă și grija pentru siguranța zilei de mâine.
  • Îi îndeamnă pe tineri să se pregătescă pentru a fi mereu activi pentru ei și pentru societate.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

Foto: Carmen Maria Murg

JUBILEUL CERCULUI LITERAR „LUMINA” – OPT DECENII DE CREAȚIE ȘI CONTINUITATE

Magdalena Lukic

Există aniversări care se consumă prin discursuri, evocări și fotografii de protocol și există aniversări care reușesc să dea trecutului un sens nou. Ceea ce s-a întâmplat la Coștei, la 8 august 2026, cu prilejul jubileului de 80 de ani de la înființarea Cercului Literar „Lumina”, aparține, fără îndoială, celei de-a doua categorii. Simpozionul Internațional dedicat Cercului Literar „Lumina” și prima ediție a Festivalului Internațional de Literatură „Pe urmele Luminii – prin vara poeziei” au alcătuit împreună un eveniment care a depășit cadrul unei simple aniversări. Pentru câteva ore, Coșteiul a devenit un spațiu al memoriei, dar și al întâlnirii dintre limbi, literaturi, generații și culturi.


Simbolica locului este fundamentală. Nu s-a ales întâmplător Coșteiul. Aici, la 11 august 1946, lua ființă Cercul Literar „Lumina”, moment considerat începutul organizat al mișcării literare românești din acest spațiu. Din această inițiativă avea să se dezvolte o mișcare culturală care, prin revista „Lumina”, apărută în anul următor, prin scriitorii formați în jurul ei și prin generațiile care au continuat-o, a devenit una dintre instituțiile simbolice ale culturii române din Serbia.
De aceea, revenirea după opt decenii la Coștei a avut ceva din semnificația unei întoarceri la izvoare. Numai că nu a fost vorba despre o întoarcere nostalgică. Poate tocmai aceasta reprezintă principala reușită a jubileului: trecutul nu a fost expus într-o vitrină, ci repus în circulație. Memoria anului 1946 a devenit punctul de plecare pentru o manifestare orientată spre prezent și, mai ales, spre viitor.
Un detaliu aparent simplu exprimă poate cel mai bine această legătură dintre epoci. În urmă cu 80 de ani, Vasko Popa și ceilalți întemeietori ai Cercului „Lumina” au fost întâmpinați la Coștei de fanfară. În 2026, aproape o sută de poeți, scriitori și oameni de cultură au fost întâmpinați din nou de acordurile fanfarei locale. Gestul a fost reconstruit deliberat, ca un arc peste timp. Nu a fost o simplă reproducere folclorică a trecutului, ci transmiterea unui mesaj: oamenii se schimbă, generațiile trec, lumea este alta, dar comunitatea își recunoaște valorile și știe de unde vine.
Aceeași simbolică a fost prezentă în dezvelirea plăcii jubiliare dedicate fondatorilor Cercului Literar „Lumina”. Placa donată de Casa de Presă și Editură „Libertatea” fixează în piatră o dată și un gest fondator, însă adevărata sa semnificație depășește inscripția comemorativă. Ea leagă generația anului 1946 de generația anului 2026 și transformă recunoștința într-o obligație morală a continuității.
Foarte inspirată a fost, în acest context, asocierea mai multor forme de expresie artistică. Fotografiile istorice ale lui Ioan Baba au recompus vizual drumul „Luminii”, expoziția artiștilor plastici a adăugat culoare cuvântului, fanfara a restituit atmosfera începuturilor, iar poezia a devenit legătura dintre toate acestea. Înainte chiar ca festivalul să înceapă propriu-zis, anul 1946 și anul 2026 erau deja unite prin fotografie, muzică, memorie și artă.
Dar dimensiunea cu adevărat modernă a evenimentului a fost caracterul său multicultural. Coșteiul, o localitate românească din Banatul sârbesc, a găzduit creatori veniți din Serbia, România, Republica Moldova, Franța, Austria, Elveția, Ungaria și din alte spații ale regiunii. Aproape o sută de poeți, scriitori și oameni de cultură au transformat pentru o zi această localitate într-o mică hartă culturală a Europei.
Este important să observăm că multiculturalitatea nu a fost una declarativă. Ea s-a manifestat efectiv prin prezența mai multor culturi, prin întâlnirea dintre scriitori, prin dialog și, mai ales, prin bilingvismul româno-sârb al manifestării. Într-o epocă în care diferențele lingvistice, etnice și culturale sunt uneori exploatate pentru a ridica noi frontiere între oameni, la Coștei s-a demonstrat contrariul: identitatea proprie poate fi afirmată fără izolarea față de celălalt.
Acesta este probabil unul dintre cele mai puternice mesaje ale jubileului. „Lumina” s-a născut pentru a servi cultura și identitatea românească, iar după opt decenii tocmai această identitate suficient de puternică permite deschiderea spre alte culturi. Identitatea și multiculturalitatea nu s-au exclus, ci s-au completat. Limba română și limba sârbă s-au auzit firesc una lângă alta, iar scriitori aparținând unor spații culturale diferite au comunicat prin limbajul comun al literaturii.
În acest sens, antologia bilingvă „Pe urmele Luminii… prin vara poeziei” poate fi considerată una dintre cele mai concrete expresii ale concepției întregii manifestări. Volumul nu este doar o culegere de texte destinată să rămână ca mărturie a primei ediții a festivalului. Faptul că poeziile au fost prezentate în română și sârbă transformă cartea într-o punte reală între două limbi și două literaturi.
Aici trebuie evidențiat în mod aparte efortul Marianei Stratulat. Din cele două manifestări se desprinde limpede faptul că rolul ei nu s-a limitat la acela de director al instituției organizatoare. Ea a fost inițiator, coordonator, organizator, moderator, autor de comunicare științifică și coordonator editorial. Festivalul însuși a prins viață la inițiativa sa, iar conceperea și realizarea unei manifestări cu aproape o sută de participanți din numeroase țări a presupus un efort organizatoric enorm.
La aceasta se adaugă o muncă mai puțin vizibilă publicului, dar poate și mai impresionantă: realizarea caracterului bilingv al antologiei. Aproape toate poeziile au fost traduse din română în sârbă și din sârbă în română de Mariana Stratulat, cu excepția textelor traduse de autorii bilingvi înșiși. Cine cunoaște munca editorială și dificultatea traducerii poeziei înțelege dimensiunea unui asemenea efort. Nu mai vorbim doar despre organizarea unui festival, ci despre sute de ore de lectură, traducere, confruntare a sensurilor, pregătire editorială și coordonare.
Există aici și o frumoasă corespondență cu însăși istoria „Luminii”. Dacă fondatorii din 1946 au încercat să creeze un spațiu în care literatura română să poată exista și evolua, opt decenii mai târziu acest spațiu este extins prin traducere. Limba nu mai este doar mijlocul păstrării identității, ci devine instrumentul prin care identitatea intră în dialog cu celălalt.
De altfel, chiar comunicarea prezentată de Mariana Stratulat la simpozion, dedicată genezei numelui „Lumina”, oferă cheia simbolică pentru înțelegerea întregului eveniment. În 1946, când se căuta un nume pentru noul cerc literar, au existat mai multe propuneri: „Junimea bănățeană”, „Ecou”, „Răsunetul”, „Făclia” și „Lumina”. A rămas „Lumina”, susținută prin memorabilele cuvinte ale lui Radu Flora: „Lumina și Lumina să rămână…”. Din această alegere s-a născut, în timp, mai mult decât un nume. S-a născut un simbol.
„Lumina suntem noi” capătă, după 80 de ani, o semnificație extraordinar de actuală. Lumina nu este ceva ce o comunitate trebuie să aștepte să primească din exterior. Ea există prin oamenii care scriu, traduc, editează, organizează, cercetează, păstrează memoria și creează legături. Există prin instituțiile care rezistă și prin oamenii care le dau viață.
Din această perspectivă trebuie privit și faptul că Mariana Stratulat a primit, în cadrul manifestărilor, Placheta Jubiliară a revistei „Lumina”, acordată pentru contribuția la promovarea și afirmarea culturii și literaturii române și pentru implicarea în păstrarea patrimoniului identitar al românilor din Serbia. La aceasta s-a adăugat anunțul făcut de Živorad Ajdačić privind acordarea „Insignei de Aur” pentru realizările sale profesionale și culturale. Aceste recunoașteri capătă o semnificație aparte tocmai în contextul jubileului: ele recompensează nu doar o activitate individuală, ci un mod de a înțelege responsabilitatea față de instituție și comunitate.
Poate că aici se află și una dintre lecțiile evenimentului de la Coștei. Instituțiile culturale nu trăiesc singure. Ele nu supraviețuiesc doar pentru că au o istorie impresionantă. Continuitatea nu este automată. Fiecare generație trebuie să reconstruiască, într-o anumită măsură, instituțiile pe care le moștenește și să găsească forme noi prin care acestea să rămână relevante.
De aceea, inaugurarea unui festival internațional chiar la aniversarea celor 80 de ani ai Cercului „Lumina” reprezintă probabil cea mai potrivită formă de omagiu adus fondatorilor. Slavco Almăjan a surprins foarte bine această idee atunci când a caracterizat jubileul drept un moment care „merită o glazură de aur”, apreciind în același timp inaugurarea Festivalului Internațional de Poezie drept o idee curajoasă și expresia unei noi realități literare.

Articolul integral îl puteți citi în numărul din 3 octombrie 2026

Valentin MIC

Poetul George Gârda va fi comemorat la Mănăștiur, în cadrul celei de-a VI-a ediții a festivalului care îi poartă numele

Duminică, 4 octombrie 2026, Mănăștiurul va deveni din nou loc de întâlnire pentru iubitorii graiului, poeziei și tradițiilor bănățene

Începând cu ora 10:30, la Căminul Cultural din localitate va avea loc cea de-a VI-a ediție a Festivalului de Poezie în Grai Bănățean „George Gârda” – Cântec, joc și poezie, eveniment dedicat creației și interpretării în grai bănățean.

Festivalul poartă numele poetului George Gârda, una dintre vocile importante ale literaturii dialectale bănățene, iar întâlnirea de la Mănăștiur continuă să păstreze vie amintirea sa și, mai ales, lumea căreia i-a dat glas prin versurile sale. Poezia în grai, cântecul și jocul popular se vor întâlni într-o manifestare care aduce împreună generații și forme diferite de exprimare ale culturii tradiționale din Banat.

Programul ediției din acest an va cuprinde momente artistice susținute de Adrian Stanca, Mariana Deac și Mircea Cârțișorean, alături de Ansamblul „Făgețeana” al Casei de Cultură din Făget, Bogdan Puiu, precum și Theea și Andrei Ploscariu.

Dincolo de spectacol, Festivalul „George Gârda” este și un prilej de a readuce în atenție valoarea graiului bănățean ca parte a identității culturale a Banatului. Prin poezie, cântec și joc, vorbele moștenite de la generațiile de odinioară își găsesc din nou locul firesc în fața publicului, demonstrând că graiul poate rămâne viu atunci când este rostit, scris și transmis mai departe.

Publicul este invitat să ia parte la această sărbătoare a cuvântului bănățean duminică, 4 octombrie 2026, de la ora 10:30, la Căminul Cultural Mănăștiur, județul Timiș.

Evenimentul este organizat de Primăria și Consiliul Local Mănăștiur, alături de Școala Gimnazială „George Gârda” Mănăștiur, Consiliul Județean Timiș și Asociația Sara Maria Vest Deva.

Despre George Gârda

George (Gheorghe) Gârda (17 septembrie 1879, Mănăștiur – 23 decembrie 1948, Valea Neagră) a fost avocat, poet și scriitor, numărându-se printre reprezentanții de seamă ai literaturii în grai bănățean.

A urmat studii la Lugoj și Brașov, apoi Facultatea de Drept din Budapesta, obținând doctoratul în 1907. Stabilit ca avocat la Făget, s-a implicat activ în viața culturală și națională a Banatului și a publicat poezii în grai, articole, cronici și culegeri de folclor în numeroase publicații ale vremii.

În anul 1908 i-a apărut primul volum de poezii, reeditat în 1921 sub titlul Bănatu-i fruncea, cuprinzând 28 de creații în grai bănățean. Versurile sale surprind vorbirea vie a oamenilor din zona Făgetului, lumea satului și felul în care bănățenii priveau schimbările aduse de modernitate. Între creațiile sale cunoscute se numără poezia Izâmbanu, în care apariția trenului este privită cu uimire și umor prin ochii omului de la sat.

George Gârda a avut și un rol important în evenimentele anului 1918, fiind delegat titular la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din partea cercului electoral Făget–Bichiș. Ulterior, între noiembrie 1919 și martie 1920, a fost secretar al Adunării Deputaților din primul Parlament al României Mari.

Prin creația sa, George Gârda a rămas una dintre vocile reprezentative ale poeziei dialectale bănățene, iar legătura sa cu Mănăștiurul este continuată astăzi și prin festivalul care îi poartă numele.

Cea de-a VI-a ediție a Festivalului de Poezie în Grai Bănățean „George Gârda” devine astfel încă un prilej de întâlnire în jurul unei moșteniri care merită dusă mai departe: graiul bănățean, poezia sa, cântecul și lumea din care s-a născut.

„Ceaica Marius” va fi comemorat la cea de-a VI-a ediție a Festivalului „Marius Munteanu”

Duminică, 4 octombrie 2026, la Domeniile Murani, va avea loc cea de-a VI-a ediție a Festivalului „Marius Munteanu”

Memoria poetului Marius Munteanu va fi cinstită duminică, 4 octombrie 2026, în satul natal, cu prilejul celei de-a VI-a ediții a festivalului care îi poartă numele. Începând cu ora 14:00, la Domeniile Murani, poezia în grai, cântecul și jocul popular se vor întâlni într-o manifestare dedicată poetului și culturii bănățene.

Localitatea timișeană Murani va deveni, în prima duminică a lunii octombrie, loc de întâlnire pentru cei care prețuiesc graiul, literatura și tradițiile Banatului. Cea de-a VI-a ediție a Festivalului „Marius Munteanu” va readuce în atenție numele și creația celui pe care apropiații și oamenii din lumea literaturii dialectale îl numeau cu drag Ceaica Marius.

Festivalul este organizat de Asociația „Acasă, la Murani”, Asociația pentru Vorbirea Bănățană, Domeniile Murani și Primăria Comunei Pișchia, alături de partenerii Asociația „Taraful lu’ Bulgăr”, Asociația „Casa Doinelor” din Seceani și televiziunile online TV Timișoara și Video Oka.

În cadrul momentului artistic vor participa interpreți de muzică populară, scriitori și ansambluri de dansuri, care vor aduce în fața publicului cântecul, creația în grai bănățean și jocul, într-un program dedicat memoriei poetului.

Coordonată de Sorin Dinea, întâlnirea de la Murani va fi nu doar una comemorativă, ci și un prilej de a pune în lumină o moștenire culturală care continuă să fie dusă mai departe. Graiul, poezia, cântecul și jocul popular vor sta împreună sub semnul amintirii celui căruia îi este dedicat festivalul.

Despre Marius Munteanu

Marius Munteanu (1920–2005) s-a născut la Murani, într-o familie de țărani, iar lumea satului bănățean avea să rămână profund legată de creația sa. Poet, profesor și bibliotecar, a debutat în presă încă din adolescență și a desfășurat de-a lungul vieții o bogată activitate literară și publicistică.

Cunoscut cu drag drept „Ceaica Marius”, apelativ bănățean care vorbește despre apropierea și prețuirea de care se bucura în rândul celor care l-au cunoscut, Marius Munteanu a fost o prezență importantă a lumii literare bănățene.

Un loc aparte în opera sa îl ocupă poezia în grai bănățean, prin care a valorificat expresivitatea vorbirii tradiționale, universul satului și memoria Banatului. Între volumele sale se numără Cântări dă noapce bună (1984) și Poezii (2003). A fost, de asemenea, o prezență importantă în jurul emisiunii radiofonice „Gura satului” și s-a implicat activ în viața Asociației Scriitorilor în Grai Bănățean, al cărei președinte onorific a fost.

Prin creația și activitatea sa, Ceaica Marius a rămas unul dintre numele de referință ale literaturii în grai bănățean, iar faptul că, după atâția ani, oamenii se adună din nou la Murani sub numele său este una dintre cele mai frumoase forme prin care memoria unui poet rămâne vie.


Câncec dă unu sângur

Cucurudz muşcat dă brumă,

Calu meu dăspotcovit,

Drumu ăsta unge duşie?

Dă pră el ne-am rătăşit.

Dăsplăcită bace ploaia…

Calu meu, dă şe ţî’ greu?

‘Neş c-ai duşe-n greabăn norii

Şî pă nori un curcubeu.

Cucurudz ‘necat în bură

Calu meu, dă şe ce frânji?

Dacă m-aş uita mai binie

Aş vegea că şî tu plânji.

Haida, hai că-i neagră noapcea –

Unge oare ne-om ascunge:

Şine şcie, mai ajiunjem

La sălaşu dă nişiunge…?

GABRIELA ȘERBAN: Poezie și confesiune în bibliotecă – Scriitorul-preot Dan D. Gîrjoabă și cărțile sale

Dan Dumitru Gîrjoabă, născut în 13 martie 1987 la Timișoara, licențiat în teologie și drept, doctor în istorie, poet, preot, eseist, fondatorul și realizatorul revistei de spiritualitate, cultură și istorie „Anghelos” de la Sânmihaiu Român, Timiș, a fost prezent miercuri, 30 septembrie 2026 la Reșița, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” Reșița.

La invitația scriitorului Erwin Josef Țigla  preotul Dan D. Gîrjoabă și-a prezentat cele mai recente volume apărute la Editura Castrum de Thymes din Giroc, fiindu-i alături și directorul editurii, scriitorul Daniel Luca, precum și jurnalistul Nicolae Toma.

Dan D. Gîrjoabă a debutat editorial în anul 2016 cu volumul „Gânduri de lumină” (Arad: Tiparnița, 2016) un volum structurat în două capitole: primul capitol cuprinzând câteva eseuri, reflecții, meditații, cel de-al doilea capitol adunând câteva poeme. Evident, tematicile sunt de factură religioasă, volumul conturând gândurile unui creștin autentic, ale unui om talentat, dar și dornic de cunoaștere și înveșnicire. Un om care-și pune întrebări, dar, în aceeași măsură, mizează pe Dumnezeu, pe dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. O face într-un mod frumos, plastic, atât din punct de vedere teologic, cât și literar.

Urmează  alte volume tot de factură religioasă precum: „Drumul spre Betleem” (Caracal: Hoffman, 2017), „Pașii Învierii” (Caracal: Hoffman, 2022), „Hristos în mijlocul nostru! Conștiința credinței și credința conștiinței” (Giroc: Castrum de Thymes, 2023), „Potirul gândului tăcut” (Giroc: Castrum de Thymes, 2025), „Orizonturi inefabile” (Giroc: Castrum de Thymes, 2026).

Toate aceste cărți  sunt de factură religioasă sau conțin teme religioase, însă volumul de eseuri,„Orizonturi inefabile” nu se oprește doar la subiecte teologice, abordând  o paletă largă de teme: artă, istorie, drept, lingvistică, având în atenție nume pe cât de importante, pe atât de interesante, de incitante: de la Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale, la Caravaggio și Shakespeare; de la Antim Ivireanul și Neagoe Basarab la Constantin Brâncuși și Dumitru Stăniloaie; de la Gib I. Mihăescu la Ioan Cărmăzan. Sunt 27 de eseuri care nu doar îndeamnă la redescoperirea adevăratelor valori și păstrarea credinței, ci ne descoperă un talentat scriitor, un fin observator, un preot  cu profunzime în gânduri. Sunt scrieri cu sens, care îndeamnă la meditație, la cunoaștere și, evident, la credință.

În cadrul evenimentului organizat la Reșița de către scriitorul Erwin Josef Țigla au fost prezentate și noile apariții editoriale semnate Dan D. Gîrjoabă:  volumul de poeme „Anastasis” (Giroc: Castrum de Thymes, 2026; colecția „Cuarț”,  nr. 111) și volumul de proză „Contra Sens” (Giroc: Castrum de Thymes, 2026; colecția „Corindon”, nr. 49). Despre cele două noi cărți au vorbit Daniel Luca și Nicolae Toma, iar despre omul Dan Gîrjoabă și activitatea sa complexă au vorbit  scriitorii Gheorghe Jurma, Nicolae Preda, Ana Viorica Farkaș și Gabriela Șerban.

Un eveniment de suflet pentru care se cuvine să mulțumim inițiatorilor: Erwin Josef Țigla și Dan D. Gîrjoabă; o întâlnire cu poezia, cu lectura și cu un intelectual rasat, talentat scriitor și preot dedicat: Dan Dumitru Gîrjoabă!

Vă îndemn să-i citiți cărțile care nu sunt altceva decât „gânduri de lumină” mărturisite cu sens și „contra sens”, dezvăluind „orizonturi inefabile” spre a fi sorbite dintr-un „potir al gândului tăcut” deoarece, spune poetul: „Cuvintele sunt doar zdrențe pe trupul Adevărului./ Tăcerea se instalează ca o hermeneutică a divinului./ Nu mai vorbim despre Dumnezeu/ ci tăcem în Dumnezeu,/ într-o circumscriere a inexprimabilului.” („Apofatismul tăcerii” în volumul „Anastasis”).

  

 

 

 

„Carmen – Eterna” pornește în turneu: șapte orașe din România vor găzdui o adaptare captivantă a operei lui Bizet – de Teodora Marin

Spectacolul de operă „Carmen – Eterna”, o adaptare captivantă și dinamică a celebrei capodopere semnate de Georges Bizet, pornește în această toamnă într-un amplu turneu național.

Producția reunește pe aceeași scenă o distribuție de excepție, formată din soliști consacrați ai Operei Naționale și artiști apreciați pe scenele lirice din țară și străinătate.

Conceput ca o ramificație modernă a genului clasic, noul format își propune să deschidă lumea fascinantă a teatrului liric către publicul larg. Spectacolul are o durată de 2 ore, nu include pauze și este interpretat în limba franceză, cu supratitrare în limba română, oferind o experiență intensă și imersivă.

Rolul titular este asumat de mezzosoprana Adina Papadimas, o prezență activă, extrem de apreciată pe scenele din România și solistă angajată a Operei Naționale din București. Absolventă a Universității Naționale de Muzică din București, artista și-a perfecționat tehnica prin cursuri de măiestrie alături de legende ale operei mondiale, precum Viorica Cortez, Bruna Baglioni, Vasile Moldoveanu, Mariana Nicolesco și Nelly Miricioiu.

Contraponderea dramatică a eroinei Carmen este asigurată de personajul Don José, militarul riguros transformat radical de o pasiune oarbă. Evoluția sa pe scenă redă cu o intensitate remarcabilă o transformare psihologică profundă: de la rigorile legii, la îndrăgostitul orbit de gelozie și, în final, la bărbatul măcinat de propria obsesie.

În acest rol complex, publicul îi va putea urmări pe reputații tenori Paul Celmare și Adrian Dumitru, prezențe constante pe scenele lirice naționale și internaționale.

Paul Celmare (Don José în Oradea, Satu Mare și Baia Mare / Dancairo în Brașov, Cluj, Deva și Arad) este absolvent al Facultății de Arte din Galați. Pentru desăvârșirea pregătirii sale muzicale și a stilului interpretativ, artistul a urmat cursurile de master la Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice a Universității de Arte „George Enescu” din Iași.

De-a lungul carierei, tenorul a colaborat cu instituții de prestigiu, precum Opera Națională Română din București, Teatrul Muzical „Nae Leonard” din Galați, Opera Națională din Cluj-Napoca și Filarmonica de Stat „Moldova” din Iași.

Pe lângă activitatea sa artistică remarcabilă, Paul Celmare este și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), demonstrând o implicare activă în spațiul cultural și publicistic românesc. Critica muzicală l-a elogiat în mod deosebit pentru evoluția din această producție, numindu-l un artist cu o mare forță dramatică și o voce luminoasă.

Rolul Don José este asumat în cealaltă parte a turneului de Adrian Dumitru, un artist de asemenea laureat internațional (Premiul I la China International Vocal Competition și Marele Premiu la Festivalul „Hariclea Darclée”), în prezent angajat al Operei Naționale Române și al Operei Brașov.

Carmen  Eterna pornește <br>în turneu șapte orașe din România vor găzdui o adaptare captivantă a operei lui Bizet <autor> de Teodora Marin</autor>
Carmen  Eterna pornește <br>în turneu șapte orașe din România vor găzdui o adaptare captivantă a operei lui Bizet <autor> de Teodora Marin</autor>

Caravana „Carmen – Eterna” își începe periplul în prima parte a lunii octombrie cu spectacole în patru mari orașe. Debutul va avea loc la Brașov pe 2 octombrie (ora 19:00, Centrul Cultural Reduta), urmat de Cluj-Napoca pe 3 octombrie (ora 19:30, Cinema „Florin Piersic”) și Deva pe 4 octombrie (ora 19:00, Centrul Cultural „Drăgan Muntean”). Această primă serie se încheie la Arad pe 5 octombrie (ora 19:30, Palatul Cultural Arad), în toate aceste patru locații tenorul Adrian Dumitru interpretând rolul Don José, iar Paul Celmare pe cel al lui Dancairo.

Turneul continuă în următoarele trei zile în partea de nord-vest a țării, unde rolurile se inversează, tenorul Paul Celmare preluând partitura lui Don José, iar Adrian Dumitru pe cea a lui Dancairo. Seria debutează la Oradea pe 6 octombrie (ora 19:30, Casa de Cultură a Sindicatelor), continuă la Satu Mare pe 7 octombrie (ora 19:00, Casa de Cultură a Sindicatelor) și se încheie spectaculos la Baia Mare pe 8 octombrie (ora 19:00, ATP Tech Center).

Viziunea artistică și scenografia spectacolului sunt semnate de arh. Cătălin Ionescu Arbore, iar noul format și procesarea audio poartă semnătura lui Ciprian Pahonea.Biletele pentru spectacole sunt puse în vânzare online pe platforma oficială Ticketstore.ro și pot fi achiziționate, de asemenea, de la casele de bilete partenere din fiecare oraș gazdă.