– Pacienții spun că sunteți omul potrivit la locul potrivit. Cum comentați?
– Mă bucură să aud asta! Cred în Dumnezeu și consider că El are grijă de fiecare. Indiferent de ce anume ne dorim, sau credem că ni se cuvine în această viață, El ne aduce pe drumul care ne este predestinat. Și sunt convinsă că în viață, pe toate planurile, sunt în locul potrivit!
– Cum vă împăcați cu propria persoană? Dar cu colaboratorii?
– Cu propri-am persoană pot spune că mă împac relativ bine, chiar dacă uneori sunt puțin mai exigentă și accept eșecul un pic mai greu. Încă lucrez la asta!
În schimb, cu colaboratoarea cu care lucrez, mă împac excelent! Este o doamnă deosebită, căreia îi datorez foarte multe și o apreciez din toate punctele de vedere.
– Care vă este visul față de profesia avută?
– Visul? Îmi trăiesc visul în fiecare zi. Sper să pot efectua și recomanda un tratament adecvat pacienților care îmi trec pragul cabinetului. Pe lângă aceasta, îmi doresc să pot aduce alinare celor suferinzi și o vorbă bună tuturor care au nevoie.
– Decupați frumosul din viața dumneavoastră profesională.
– Profesia medicală este frumoasă prin definiție, cu tot ce presupune și aduce. Suntem toți oameni chiar dacă unii purtăm halate medicale, la rândul nostru suntem părinți, copii, pacienți, apropiați. Am trecut personal prin toate ipostazele, de partea halatului, dar și de partea pacientului îndurerat. Știu ce înseamnă să pierzi oameni importanți, să cauți tratament unor boli care nu au leac, să te bucuri când de partea cealaltă ești tratat cu empatie și bunătate. Am pacienți cu care râd, care îmi povestesc de familii, nepoți, ce îi bucură sau ce îi întristează. Recent, cel mai tare m-a bucurat când mi s-a spus că simpla mea prezență, zâmbetul și tonalitatea poate schimba în bine starea de spirit a cuiva.
– Care vă sunt calitățile, abilitățile în relația cu pacienții?
– Sunt un om calm și răbdător indiferent de situație, cred că asta este cel mai mare atuu. În viață am învățat că în anumite situații este mai bine să lași de la tine decât să răspunzi cuiva cu aceeași monedă, pentru că într-un final, contrariul, nu aduce nimic bun.
– De un eșec profesional, vă amintiți?
– În viața aceasta nimic nu este eșec, sunt doar lecții din care avem ce învăța.
– La ce vă ajută legea compensației?
– Cum se spune în popor, „Cu ce mână dai, cu aia primești “. Nu poți să aștepți în viață lucruri bune dacă faci rău voit. Și știu că binele pe care îl facem în lume se întoarce înzecit sub o altă formă, experimentez asta zilnic. Sugerez tuturor să încerce să facă un bine celor care au nevoie și vor fi răsplătiți în moduri neașteptate.
– Care vă este gândul pentru a fi mereu aceeași profesionistă?
– În această profesie este mereu ceva nou de învățat, de pus în practică. Cât îmi este cu putință mă străduiesc să fiu la curent cu tot ce apare nou sau se modifică, pentru a-mi putea fi cât mai mult de ajutor. Cu sau fără halat, acasă sau la cabinet, doresc să fiu același om, cu aceeași atitudine și temperament.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
Locuitorii comunei Teliucu Inferior – dintre care unii elevi, seniori și nu numai – beneficiază, începând cu luna octombrie, de legături privind transportul public cu municipiul Hunedoara, printr-un proiect finanțat din fonduri europene prin PNRR, inițiat de Primăria Municipiului Hunedoara, în parteneriat cu administrația locală din Teliucu Inferior.
O investiție importantă pentru mobilitatea locuitorilor din zona Hunedoara – Teliucu Inferior -Cinciș-Cerna prinde deci contur prin introducerea autobuzelor electrice și extinderea conexiunilor de transport public către Teliucu Superior și Colonia Frontul II.
Proiectul „Achiziționarea de autobuze electrice, de dimensiune medie și mică” are o valoare de 11.387.977,27 lei, cu TVA, echivalentul a aproximativ 2,29 milioane de euro, și beneficiază de finanțare nerambursabilă prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Investiția vizează achiziționarea a patru autobuze electrice și dezvoltarea transportului public nepoluant în cadrul parteneriatului dintre Primăria Municipiului Hunedoara și Primăria Comunei Teliucu Inferior.
Așadar, inițiativa Primăriei Municipiului Hunedoara – primar Dan Bobouțanu – reprezintă un demers important pentru extinderea transportului public ecologic și îmbunătățirea conectivității dintre municipiu și localitățile învecinate.
Prin acest parteneriat, beneficiile investițiilor în mobilitate ajung și la locuitorii comunei Teliucu Inferior, care vor avea acces mai facil la serviciile medicale, instituțiile publice, unitățile de învățământ și locurile de muncă din Hunedoara.
Colaborarea dintre cele două administrații locale demonstrează că proiectele cu finanțare europeană pot genera beneficii concrete pentru mai multe comunități, atunci când există cooperare instituțională și obiective comune de dezvoltare.
Transportul public deservește două trasee principale: Hunedoara -Teliucu Inferior – Cinciș-Cerna și Hunedoara – Teliucu Inferior – Cinciș-Cerna -Teliucu Superior – Colonia Frontul II.
Un avantaj important este gratuitatea transportului pentru elevi, care facilitează deplasarea către unitățile școlare din municipiul Hunedoara.
Contactându-l pe tânărul prof. Cătălin Brumar – viceprimar al Primăriei Comunei Teliucu Inferior, cu bunăvoința ce-l caracterizează, ne-a declarat: Este vorba aici de o investiție în oameni și un transport ecologic și modern. Este mai mult decât o investiție în autobuze. Este o investiție în oameni, în mobilitate și în oportunitățile pe care le oferim locuitorilor comunei noastre. Accesul mai ușor la educație, servicii medicale și locuri de muncă înseamnă o calitate mai bună a vieții.
Autobuzele electrice contribuie la reducerea emisiilor generate de transport și la modernizarea serviciilor publice, în concordanță cu obiectivele de mobilitate durabilă asumate prin finanțarea europeană.
Prin acest proiect, Municipiul Hunedoara și Comuna Teliucu Inferior au făcut un pas important către un sistem de transport public mai modern, mai accesibil și mai prietenos cu mediul, demonstrând că investițiile în infrastructură trebuie să aibă în centrul lor oamenii și nevoile comunităților.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
Șopotu Vechi, 24 Octombrie – În cadrul manifestării culturale dedicate memoriei regretatului cărturar bănățean Gheorghe Rancu Bodrog, organizată la Șopotu Vechi, una dintre intervențiile remarcabile din partea Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat (APPRB) i-a aparținut domnului Titu Trifu Pervulescu. Acesta a adus în atenția asistenței un proiect de sinergie publicistică și istorică excepțional, ce conectează două spații geografice îndepărtate, dar legate prin coincidențe nominale și filon istoric: Querétaro (Mexic) și Băile Herculane (România).
„El Hércules” și „Hércules de Băile Herculane”: un fir roșu transatlantic
Colaborarea dintre cele două areale a căpătat contur concret prin intermediul revistei „El Hércules” (nr. 12) publicată de Asociația Culturală „El Hércules” din Querétaro, Mexic. Domnul Titu Trifu Pervulescu a evidențiat schimburile culturale începute prin intermediul mijloacelor de comunicare moderne (WhatsApp, Facebook, e-mail), fructificate prin traducerea și publicarea în limba spaniolă a unor articole dedicate stațiunii Băile Herculane și unor pagini inedite de istorie locală și universală.
Un punct de atracție deosebit al prezentării l-a constituit relatarea episodului istoric legat de împăratul Maximilian de Habsburg și trecerea sa prin Mexic. Materialul publicat în revista mexicană la paginile 91–97 își are originea într-un capitol tradus din lucrarea „Săcălaz – Timp și Istorie”, semnată de Gheorghe Blejușcă și domnul Tomoioagă (membri ai UZPR Timiș). Articolul reconstituie momente dramatice din perioada 1864–1867: de la trădarea presupusă sau reală a colonelului López (aghiotant de încredere), capturarea împăratului și încarcerarea acestuia timp de o lună în Convento de la Cruz, până la executarea sa pe Cerro de las Campanas, alături de generalii Mejía și Miramón.
Un rol central în aceste consemnări îl are preotul Augustin Weber, capelan de război și apropiat al împăratului Maximilian în ultimii săi ani de viață, a cărui memorie leagă comunitatea din Săcălaz de evenimentele din Mexic și de culoarul Timiș-Cerna.
Intervenția a subliniat că destinele istorice și momentele de cumpănă ale împăratului Maximilian al Mexicului nu sunt străine de cercetarea istorică din zona noastră. Aspecte corelate au fost abordate anterior și în volumul „Miracolele Cernei”, semnat de dr. Ilie Cristescu, fost director al stațiunii Băile Herculane.
Totodată, domnul Titu Trifu Pervulescu a amintit că o serie întreagă de similitudini și curiozități istorice au fost incluse în Capitolul al VII-lea (întins pe circa 9 pagini) al propriei sale lucrări, „Plugova – Contribuții Monografice la 580 ani de atestare documentară scrisă”.
Prezentarea a pus în lumină și strânsa colaborare a autorului cu o paletă vastă de publicații culturale și istorice din regiune și din țară: Almăjul – revistă fondată de regretatul prof. Gheorghe Rancu Bodrog și continuată la Șopotu Vechi de Dacian Rancu; Cronica Mehadiei – colectiv editorial reprezentat de redactorul-șef adjunct, ing. Constantin Vlaicu; Glasul Voislovei – coordonată de ec. Petru Opruț; Cooltartis (Slatina, Olt) – prin dl. Valer Ciurea; Suflet Nou (Comloșul Mare, Timiș) – prin domnii Traian Galetaru și Ioan Olărescu; Asociația Tibiscus din Uzdin (Voivodina, Serbia) – prin scriitorul și redactorul Vasile Barbu; Domogled (Băile Herculane) – revistă în care Titu Trifu Pervulescu activează alături de Ioan Sincu și Dorin Bălteanu.
Evenimentul s-a bucurat de prezența unor personalități marcante, printre care dr. Adrian Bădescu (Consul Onorific al Mexicului la Timișoara), care a prezentat o lucrare istorică de mare valoare, precum și a reprezentanților din Băile Herculane, domnul Dan Buru și jurnalistul Paul Sever Smadu.
Această punte publicistică între El Hércules din Mexic și Hercules de Băile Herculane reprezintă nu doar un exercițiu de recuperare istorică, ci și premisa unor viitoare vizite de schimb cultural între delegația din Querétaro și orașele Timișoara și Băile Herculane.
O expunere dinamică despre Banat ca laborator tehnologic al Europei Centrale, punctând trecerea de la perioada stăpânirii otomane la sistematizarea habsburgică planificată de contele Mercy, rolul vital al canalizării Begăi de către Florimund ca magistrală logistică spre Viena include citatul istoric autentic din presa vremii (publicația regională ,,Monitorul Industriei și Comerțului din Banat”, iunie 1928), care glorifică importanța economică a râului navigabil, tot aici fiind o descriere completă a industriilor și colonizărea locului cu șvabi, cehi, maghiari, trecerea de la meșteșugul medieval turcesc la manufactura imperială organizată de contele Mercy ducând la integrarea organică sub formă narativă a tuturor, apariția (Administrația Austro-Ungară, secolele XVIII-XIX) Fabricii de Bere ,,Timișoara” (1718) și a primei fabrici de sticlărie de la Tomești (1826), cartografierea elementelor solicitate: materii prime (aramă, fier, pământ, (argilă), lână, in, cânepă, lapte, carne, făină, fructe de pădure, ape minerale), combustibilii (prin evoluția de la forța primară a apei și lemn, la cărbune, păcură, gaz metan și electricitate), mori (în perioada interbelică, Regatul României-fabrici de ulei, ape minerale la Lipova și Buziaș, marmoră), fabricile și produsele; brandul Ideea și Resursele: arendașul maghiar Anton Pfantzels realizând potențialul uriaș al zonei, locul oferind tot ce era necesar pentru producția de sticlă: zăcăminte masive de cuarț și calcar, păduri uriașe pentru combustibilul cuptoarelor și energia hidrologică a apelor din jur.
Apogeul industrial este în secolul XX, Tomeștiul devenind a treia cea mai mare întreprindere de profil din Europa, aproximativ 70% din producție mergând la export, fabrica (,,rubinul din inima Banatului”) fiind faimoasă pentru sticla suflată manual, vazele somptuoase și mai ales pentru sticla de rubin (obținută printr-o rețetă secretă ce implica adăugarea de praf de aur în compoziție), aici realizându-se comenzi speciale, veselă, inclusiv seturi de pahare muzicale comandate de mari mareșali ai vremii.
Dar a venit și declinul: tehnologia fabricii depinzând istoric de resursele locale, în perioada modernă, lipsa racordării zonei la rețeaua de gaz metan (cuptoarele funcționând pe combustibili mai scumpi sau greu de optimizat) transformând-o într-o unitate ineficientă economic, după privatizarea din anii ’90, managementul defectuos împingând fabrica în lichidare, activitatea încetând definitiv în anul 2004.
Deși astăzi clădirile istorice sunt în ruină, memoria sticlarilor bănățeni este salvată de Muzeul Sticlei din Tomești, acesta adăpostind mii de piese unice, bibelouri, fructiere și potire de cristal care amintesc de vremurile în care Banatul dicta standardele eleganței în Europa.
Timișoara s-a dezvoltat și prin ,,Guban” (cremă de ghete, marochinărie), pălăriile „Paltim” (produsele bănățene dominând piețele internaționale, pălăriile de la Timișoara sau pantofii de lux creați ulterior de Blaziu Guban, care au încălțat personalități precum Sophia Loren sau Harry Truman) au adus regiunii o faimă globală și valute importante pentru economie („automobilele „Marta” Arad, bicicletele, primele tramvaie electrice, planoarele ușoare, fabricile de ulei („Lumina”), zahăr, biscuiți, conserve din fructe de pădure, mobilă din lemn masiv, mezeluri, pâine, legendarul Abator proiectat de László Székely, uzina „Electromotor” (mașini de cusut și de spălat „Albalux”), aparatura medicală (seringi din sticlă neutră, instrumente pentru spitale) și atelierele bisericești de obiecte de cult și leacuri din plante.
Relația strânsă cu Statul, exporturi masive, premii internaționale la Paris și Londra, dar și tragedia confiscărilor, detalierea politicii protecționiste interbelice, dublată de citatul critic din presa vremii (ziarul de limbă maghiară ,,Temesvári Hírlap”, martie 1934), care acuză centralismul bucureștean, incluzând un pasaj onest despre paginile negre din timpul dictaturii antonesciane legate de confiscarea abuzivă și „românizarea” fabricilor deținute de evrei, naționalizarea socialistă din 1948
Culisele tehnologice conțin momentele hazlii (raportări fictive în presă, utilaje occidentale importate lăsate în ambalaje din lipsă de specialiști, brevete aprobate doar pe hârtie, unul amintind de Blaziu Guban (născut în 1904 în județul Bihor, acesta având foarte puțină școală, dar posedând o intuiție nativă excepțională pentru chimie, începutul fiind în 1935, totul pornind dintr-un mic atelier de lângă Gara Mică din Timișoara cu un singur angajat și o formulă proprie de cremă de pantofi, alături de partenerii săi Kaldory și Kovacs, înregistrând oficial (1937) Uzinele chimice Guban Timișoara și, pentru salvarea fabricii de la o naționalizare brutală, o donează Statului Român („Pactul” cu Statul) în 1952, el rămânând director pe viață, producția extinzându-se la ceară și soluții de lipit și obținerea unui statut unic de burghez de stat protejat de minister prin pantofii de lux oferiți soțiilor activiștilor, sau utilajele computerizate de la ,,Electromotor”, un episod absurd în care strungurile de înaltă tehnologie din Occident au servit drept mese pentru tăiat slănină și ceapă timp de opt luni din cauza lipsei traducătorilor, în timp ce ziarul „Drapelul roșu” raporta triumfal robotizarea, un alt moment umoristic fiind „testul cotului” la Fabrica de bere: greva tacită a berarilor șvabi, care refuzau termometrele moderne, preferând rugăciunea „Tatăl nostru” ca unitate de măsură a temperaturii mustului de bere.
În secolul XXI, există Hub-uri de automotive, electronice de înaltă tehnologie, software industriale, anvelope, circuite integrate, materiale compozite, producție masivă de strunguri și armament, cercetare științifică aplicată în parteneriat public-privat.
Paragraful suplimentar dedicat tipografiilor istorice a fost integrat organic în structura eseului, acesta evidențiind tranziția de la prima tipografie a lui Mathias Joseph Heimerl (1769) la marile case poligrafice (Uhrmann, Eisner, Gutenberg), explicând modul în care editarea manualelor tehnice, a cataloagelor litografiate și a ghidurilor de utilizare a utilajelor a asigurat alfabetizarea tehnică a muncitorilor, servind drept motor intelectual pentru întregul ecosistem industrial bănățean.
Hub-ul actual de automotive și software din Timișoara, utilajele informatizate și robotizate prin IoT sunt susținute de învățământul de elită din Universitatea Politehnica Timișoara și Universitatea de Vest, o meditație profundă asupra demnității muncii bine făcute, a spiritului cosmopolit bănățean și a moștenirii tehnice europene transmise generațiilor digitale.
Bibliografie
Ilieșu, Nicolae, Timișoara.Monografie istorică, Editura ,,Planetarium”, Timișoara, 2003 (reeditare)
Munteanu, Ioan, Fabrica de bere Timișoara: o istorie de aproape trei secole, Editura ,,Mirton”, Timișoara, 2008
Răducoiu, Ion, Dezvoltarea industrială a Banatului în perioada interbelică, Editura ,,Facla”, Timișoara, 1984
Institutul de Studii Banatice, Arhivele industriei bănățene: de la manufactură la digitalizare, Timișoara, 2021
26 octombrie 2026, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ziua Națională a Austriei (26 octombrie).
183 de ani de la nașterea și 108 de ani de la trecerea în eternitate a scriitorului stirian Peter Rosegger (*31 iulie 1843, Kluppeneggerhof am Alpl – †26 iunie 1918, Krieglach).
Expoziție de fotografii și filatelie „Peter Rosegger”.
Înfrumusețare muzicală: Corul „Franz Stürmer” (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).
26. Oktober 2026, 16:30 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek:
Österreichischer Nationalfeiertag (26. Oktober).
Der steirische Schriftsteller Peter Rosegger: 183. Geburtstag (*31. Juli 1843, Alpl / Steiermark) und 108. Todestag (†26. Juni 1918, Krieglach / Steiermark).
Foto- und Philatelie-Ausstellung, Peter Rosegger gewidmet.
Musikalische Einlagen: der „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea).
