de Victor Nafiru

Puteți să spuneți orice despre Nicușor Dan. Că nu are față de președinte, că nu știe să bată pas de defilarea când Garda îi prezintă onorul, că este distrat în timpul primirilor oficiale, că dă de mâini ca disperatul care vrea să fie băgat în seamă, că nu se dă în vânt nici după manele și nici după cântările de odinioară ale lu’ Onoriu și Gabi Luncă. Însă, să nu vă aud spunând că nu este atent la evenimentele din viața altora, gen zile de naștere, căsătorii, onomastice ș.a.m.d. Aici este un cavaler, un drăguț și un gentleman desăvârșit.

Unii spun că ar ține un jurnal, audio-video, cu așa ceva, căruia, pe lângă evenimentul în sine, i se adresează personal și politicos acestuia. De exemplu: „Dragă jurnalule, te rog să-mi amintești de fiecare dată când e să gratulez pe cineva căci eu, așa cum mă știi, mă iau cu una, cu alta și uit.” Iar jurnalul își face treaba de fiecare dată. Pe doamna von der Leyen, șefa Comisiei Europene, o sună sau îi trimite mesaj pe WhatsApp, de trei ori în an: O dată de ziua dânsei de naștere, apoi, în 21 octombrie, când creștinii catolici o sărbătoresc pe Sfânta Muceniță Ursula, și atunci când se împlinesc un număr de ani de când s-a cununat în fața ofițerului stării civile.

Mai nou, jurnalul l-a atenționat că ar fi frumos să-l sune și pe Lula, după ce a câștigat al patrulea mandat de președinte al Braziliei. L-a sunat, l-a felicitat exprimându-și dorința de a dezvolta relațiile între noi și MERCOSUR, dar nu sub relațiilor comerciale, ci a importului de fotbaliști. Iată ce i-ar fi scris lu’ Lula. „Între altele, vorbește matale cu câțiva fotbaliști de la Botafogo ori Santos, dar din ăia buni, și convinge-i să vină să joace în România, să ne ajute să ne calificăm la campionatul european. Le dăm cetățenia, casă și nevastă, plus apartament mobilat.”

În mod logic, după Lula și Ursula, Nicușor ar fi trebuit să o sune și să o felicite și pe noua președintă din Kosovo. N-a făcut-o. Și asta din două motive: unu, România nu recunoaște această țară și, doi, Nicușor e un tip finuț și mult bun-simț, care pentru nimic în lume nu s-ar adresa vulgar unei femei al cărei nume rimează cu cele ale lu’ Lula și Ursula. Cum ar fi să se spună despre el că a dat mâna sau s-a îmbrățișat cu doamna… cu numele ăla? Dar a promis că o va suna dacă dumneaei își va schimba numele. Cât de naiv să fii, să crezi că ăia din Croația ar fi de acord să schimbe numele orașului ori cei din Botswana moneda națională, ambele cu aceleași nume ca ale kosovarei, că așa i se scoală lu’ Nicușor. Să avem pardon, doamnelor!

28 octombrie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

În dialog cu prietenii. În calitate de oaspete al manifestării, Ion Gheorghe Chiran, președintele Asociației „SpeoCaraș” Oravița.

Expoziție de fotografii Ion Gheorghe Chiran (Oravița): „Cultură și istorie prin turism. Roma”.

 

 

 

28. Oktober 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Freunde zu Besuch: Ion Gheorghe Chiran, Vorsitzender des „Speo-Caraș“-Vereins Orawitza.

Fotoausstellung: Ion Gheorghe Chiran (Orawitza): „Kultur und Geschichte durch Tourismus. Rom“.

 

28 octombrie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

În dialog cu prietenii. În calitate de oaspete al manifestării, Ion Gheorghe Chiran, președintele Asociației „SpeoCaraș” Oravița.

Expoziție de fotografii Ion Gheorghe Chiran (Oravița): „Cultură și istorie prin turism. Roma”.

 

29 octombrie 2026, ora 11.00, Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Moldova Nouă:

Zilele Culturii la Moldova Nouă, ediția a 50-a.

Expoziția de filatelie, cu participarea filateliștilor reșițeni Gustav Hlinka și Erwin Josef Țigla.

 

29 octombrie 2026, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiect expozițional „Reșița / Reschitza, 255 – 100“.

Expoziția de artă plastică „Impresii industriale în creația lui Iosif Vasile Gaidoș (*7 iulie 1919, Ardud / Satu Mare – †3 martie 1998, Bocșa).

 

30 octombrie 2026, ora 12.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiect expozițional „Reșița / Reschitza, 255 – 100: Timp și contratimp / Zeit und Gegenzeit “.

Partea I: Viorica Ana Farkas & Tatiana Țibru.

 

31 octombrie 2026, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziție foto dedicată Zilei Reformației, 31 octombrie. Cu fotografii din orașul lui Luther Wittenberg, Germania, realizate de Erwin Josef Țigla.

 

 

 

 

 

28. Oktober 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Freunde zu Besuch: Ion Gheorghe Chiran, Vorsitzender des „Speo-Caraș“-Vereins Orawitza.

Fotoausstellung: Ion Gheorghe Chiran (Orawitza): „Kultur und Geschichte durch Tourismus. Rom“.

 

29. Oktober 2026, 11:00 Uhr, Nationales Zentrum für Tourismusinformation und -werbung Neu-Moldowa:

Kulturtage in Neu-Moldowa, 50. Auflage.

Philatelistische Ausstellung, mit der Teilnahme folgender Reschitzaer Sammler: Gustav Hlinka und Erwin Josef Țigla.

 

29. Oktober 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Ausstellungsprojekt „Reschitza 255 / 100”.

Kunstausstellung „Industrielandschaften in der Kunst des Iosif Vasile Gaidoș (*7. Juli 1919, Erdeed / Sathmar – †3. März 1998, Bokschan).

 

30. Oktober 2026, 12:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Kunstausstellungprojekt „Reșița / Reschitza 255 – 100: Timp și contratimp / Zeit und Gegenzeit“.

Teil I: Viorica Ana Farkas & Tatiana Țibru.

 

31. Oktober 2026, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Ausstellung zum Tag der Reformation (31. Oktober), mit Fotos aus der Lutherstadt Wittenberg, Deutschland von Erwin Josef Țigla.

 

A venit pe această lume la 26 Septembrie 1942 în comuna Sasca Montană din județul Caraş Severin, localitate cu înfăţişarea unei mici stațiuni turistice, datorită împrejurimilor pitoreşti de pe malurile Nerei, fiul lui Petru, avocat, descendent al unei familii de ţărani din Slatina-Timiş şi al Elenei. fiica unui brigadier silvic la Societatea U.D.R., stabilit în Sasca Montană.

Copilăria fericită, cu zile de joacă și basme povestite de bunicul care a călătorit mult prin fostul Imperiu al lui Franz losif, i-a fost întreruptă brusc și dureros, în vara lui 1947, când, noile autorități comuniste l-au arestat pe tatăl său învinuit de apartenenţa la un partid politic istoric şi contestator al alegerilor falsificate din toamna anului 1946. Acest eveniment i- a marcat întreaga viață, având urmări din cele mai nefaste.

Dan P. Babeu a urmat primele doua clase elementare la Şcoala din Sasca Montană.

În 1951, familia i s-a mutat în localitatea Ciclova Română, unde şi a completat clasele elementare.

În noua localitate, a fost martorul unor evenimente tragice determinate de perioada prin care a trecut țara: teroarea asupra locuitorilor care au sprijinit grupul anticomunist condus de Nicolae Doran, deportarea forțată în Bărăgan, greutatea cotelor obligatorii şi nesigurnața zilei de mâine.

O veste, care s- a abătut ca un trăsnet asupra familiei, a fost moartea tatălui său în toamna lui 1952 in lagărul de la Capu-Midia (Canalul. Dunăre-Marea Neagră), eveniment care a aşternut un val de amărăciune şi tristețe asupra întregii familii. În acele momente, a încercat să nu se simtă înfrânt, simțind că alături de el s-au aflat mulți oameni apropiați familiei şi tatălui său.

Cu trecerea anilor, pasiunea pentru istorie, pe care a îndrăgit-o din şcoala elementară, a devenit tot mai mare, citind numeroase cărţi; manualele şcolare ale părinților, cărți din biblioteca şcolii sau din bibliotecile consătenilor.

Intrarea, în toamna lui 1956, la Liceul din Oravița, a fost destul de grea, datorită criteriului aplicat şi a „originii nesănătoase” pe care a avut- o. Anii petrecuți în această veche vatră de cultură au fost deosebit de benefici prin înalta ținută a acestei școli, cu tradiție și c-un corp profesoral de excepție: soții Doran, soții Raia, soții Ambruster, soții Cazan, prof. Ciorogariu, prof. Abâd, prof. Ţăranu, prof. Crăciun, prof. Toma şi alţii.

Bacalaureatul și apoi înscrierea la Facultatea de Istorie a Universității din Cluj, au debutat pentru tânărul Dan P. Babeu în mod nefast. Înaintea bacalaureatului, a fost găsit de o brigadă U.T.C. din Bucureşti, în sala de meditație a internatului liceului, citind „Istoria Românilor” a lui Nicolae Iorga, fapt pentru care a fost sancționat cu amânarea bacalaureatului (măsură revocată în ultima zi înainte de examen).

În Cluj, anterior examenului de admitere la Facultatea de Istorie, a fost chemat la Decanatul facultății şi sfătuit să-şi transfere dosarul la o facultate cu profil de ştiinţe exacte. A refuzat. Și, totuşi, a reuşit pe un loc onorabil.

În primii ani de studenție, s-a simțit permanent în nesiguranță și ameninţat cu exmatricularea scăpând de două ori, datorită opoziției colegilor şi profesorilor.

Dintre marii dascăli din perioada studenţiei, îşi aminteşte cu deosebit respect de acad. C. Daicoviciu, acad. Şt. Pascu, acad. V. Vătăşescu, nume care au rămas la loc de cinste în știința istorică românească. Cu colegii de facultate, a legat trainice prietenii, care s-au menținut şi în prezent, mulți dintre aceştia fiind astăzi cadre universitare sau cercetători în domeniul istoriei, ducând mai departe faima şcolii de istorie clujene.

La absolvirea facultății, şi- a susținut lucrarea de licenţă din domeniul culturii- „Tipografia din Blaj în perioada 1750-1848”- sub îndrumarea renumitului prof. univ. Pompiliu Teodor, o somitate în domeniu.

Şi-a început activitatea didactică la Liceul din Grădinari, judeţul Caraş Severin şi apoi la cel din Oravița, cu nouă ani înainte a fost elev.

Prof. univ. Dr. Constantin FALCĂ Laureat al Academiei Române