Câteva dintre articolele publicate în presă –
sursa: Ziarele Arcanum (https://adt.arcanum.com/ro/discover/ )
MĂCELUL DE LA MEHADICA
Am dat versiunea ungurească a celor petrecute la Mehadica. Iată acum și versiunea ziarului Tribuna din Sibiu, care a primit din Caransebeș corespondența următoare : Conform promisiunii ce v’am făcut în telegrama mea de azi, vin să ve dați un raport mai detaliat despre groaznica faptă săvârșită de spirii guvernului millenar. Informațiunile le am de la martorii oculari, și drept dovadă va alătur scrisoarea unui țăran, martor ocular și el, pe care a scris-o unei rudenii a sale de aici. Mărturisirile verbale consună cu cele din scrisoarea țăranului nostru. Comuna Mehadica se află în comitatul Caraș-Severin, pe teritoriul fostului regiment de grănițeri români numărul 13, și este locuită numai de Români. Numărul poporațiunii trece peste 2000 de suflete, tot oameni blăjinî, iubitori de ordine, cari nu se poate să fi fost provocători, cum îi prezintă ziarele ungurești, cari întreg cazul l-au prezintat fals și tendențios. Iată cum s’a întâmplat vărsarea de sânge după spusele martorului ocular : Poporul din Mehadica a fost încunoștiințat, că pe 24iunie (Mercuri) vine în sat conducătorul cărților cadastrale cu inginerii ca să măsoare pământul sătesc. Așa s’a lățit vestea, ba unii dintre oameni au căpătat citațiuni pe ziua aceea ca să se înfățișeze la casa comunală. S’a adunat lume multă la casa comunală, ca să vadă ce vor mai vrea inginerii, căci mai anul trecut a mai fost o comisiune de acestea în sat și le-au făcut cheltueli. Intr’un timp sosi comisiunea așteptată, dar nu se opri în sat, ci merse mai departe. Adunați astfel laolaltă oamenii mai sfătuiră câtva, și iată că sosește între ei coșarul satului și arată părintelui Nicolae Coca un contract, ce’l făcuse cu primarul și cu notarul asupra serviciilor lui. Plata coșarului s’a scos până aci din contribuțiunî, câte 10cr. de familie, și acum bietul om se plânge înaintea poporului că el de la casa comunală n’a primit nici o plată și se dovedește că primarul i-a mâncat plata, că a înșelat și comuna și l-a păgubit și pe el. Primarul era de față , se începe o sfadă și o ceartă între primarul și reprezentanții comunei. Poporul dă ecou la această sfadă, care devine din ce în ce mai mare, dar peste ceartă de cuvinte nu trece. In urma acestui incident primarul aleargă la sub-prefectură și pîrește 16 oameni, între cari mulți membri ai reprezentanței comunale. Au sosit apoi 6 gendarmi,’ au luat proces verbal cu ei și ’i-au arestat pe toți! Mai târziu, se vede că în ziua următoare, sau în a doua zi, la 26 Iunie,a venit și locotenentul cu nouă trupă de gendarmi și a început de nou a lua la ascultare pe oamenii închiși pe nedrept. Ba, a sosit și subprefectul și a început instrucția. Poporul necăjit de această procedurăs’a strâns cu mic cu mare, și s’a rugat cu căciulile în mână, de subprefect casă libereze pe cei deținuți. Subprefectul n’a voit să stea de vorbă cu mulțimea. I-a îndemnat să meargă pe acasă și să trimită numai doi delegați aleși din sînul lor. Poporul a ales pe doi dintre cei arestați, cari au vorbit cu subprefectul și acesta i-a pus pe picior liber. Oamenii, voind să capete o satisfacție, pentru nedreptatea ce li s’a făcut,nu s’au îndestulat cu eliberarea celor deținuți, ci au început să pretindă depunerea din slujbă a primarului. Poporul a rămas astfel în loc și a strigat să depună pe defraudantul. La aceasta gendarmii au luat poziție de atac, voind să-i împrăștie cu forța. Poporul a rămas neclintit. Locotenentul a comandat «foc» și gendarmii au dat foc în mulțime. Apoi au împușcat în stânga și în dreapta și astfel au trântit la pământ vre-o 30 de oameni: 6 inși au picat morți, 20 răniți de moarte. Au împușcat și 3 femei cari veneau de la câmp și nici nu ajunseseră încă la locul adunării. Până azi, în 29Iunie, au murit 13 oameni- Intre cei morți sunt trei din familia Vădrariu și unul Ioan Belica. La unii li-au frânt picioarele și mânile. Intre cei împușcați sunt și trei străjeri comunali.
Vestea despre vărsarea de sânge aprovocat o mare indignare în tot ținutul. Țăranul de a cărui scrisoare ampomenit, zice: «Amărît am ajuns, să nepuște, ca pe niște brebețî din gunoiu..Am întrat în cancelarie la pretoru, care mă cunoaște și i-am luat revolverul din mâna, ca să nu împuște, și am strigat să fugă, dar’ nu m’au înțeles». De fapt, prin părțile acestea funcționarii au devenit bestiali în anul milenar. Tot cu revolverele umblă. La 26i. c. au plecat de alți 100 de ostași la Mehadica sub conducerea căpitanului Pusak și alți ofițeri. Ieri a plecat la fața locului judele de instrucție Stein Iozsef, ca să cerceteze. Vom vedea ce rezultat va avea și brutalitatea asta.
(TIMPUL, nr.138, București, 22iunie/4 iulie, 1896).
________________
Treizeci Români împuşcaţi!
O veste din cele mai grave ni se împărtăşeşte : „în comuna Mehadica au puşcat gendarii treizeci de bărbaţi şi femei,în 26 iunie n., la 5 ore d. am.“ Sângele ne ferbe de mânie şi de revoltă ni se sbuciumă sufletul, când scriem aceste şire… E o ştire ne maipomenit de gravă, de înfiorătoare, a ceea ce ni se comunică… Gendarmii — sălbateci, călăi ai stăpânirii — au pușcat în carne de Român!! Comuna — ne vestesc alte știri — e copleșită de armată… S’a proclamat starea de asediu…Țeranii din cale afară revoltați. Trăim dar’ în vremuri de revoluție! —Până când tot așa?!… Dar’ să expunem mai ântâi faptul. Infamia cea fără de seamăn s’a săvîrşitîn comuna Mehadica din comitatul Caraş-Severin. Causa: Organisarea cărţilor funduare pentru păşunaturile comunale. încă de mult clocotia în popor nemulţumirea şi indignarea contra acestei noi volnicii, menită a tăia cât mai mult în puţinele sale drepturi şi a face astfel tot mai nesuferit traiul, tot mai ameninţătoare marea de mizerii… Când inginerii şi alţi slujbaşi au apărutîn comună, momentul fatal nu se mai putu evita… Indignarea ţăranilor a ajuns la culme. Paharul suferinţelor s’a umplut… Trebui, era inevitabil să debordeze, dacă era câtuşi de puţin atins… şi a debordat. Ţeranii întărîtaţi au gonit din comună pe un anumit Sulyok, conducătorul cărţilor funduare din Teregova. Atunci protopretorul aprins de furiea recurs la cel mai „liberal” mijloc de pacificaţie, a chemat gendarmi, ca să domoleascăpe cei agitaţi… Aceştia au şi alergat într’un suflet întru „apărarea ordinei de stat,” subconducerea locotenentului de gendarmi Bányai şi pentru a linişti poporul — au deţinut imediat 14 bărbaţi din comună!! Fireşte! Altfel nici nu s’ar fi putut, căci doar’ aceasta era măsura cea mai „potrivită“ spre a-’şi ajunge scopul! — ’L-au şi ajuns!… A doua zi întreg poporul din comună, scos cu desăvîrşire din răbdare năvăli, armat cu coase şi sape asupra casei comunale, fără a se înspăimânta de cei 12 gendarmi, cari cu baionetele pe puşcă stăteau de pază înaintea acesteia. Atunci locotenentul gendarmilor îngrozit de furia poporului, care în astfel de momente e în stare a nimici tot ce-i stă în calea eliberată pe cei deţinuţi. Poporul însă nu se mulţumi cu atâta, ci năvălind din nou asupra casei comunale, pretinse a ’i se preda şi judele, capul relelor, căci voesc a-’l trage în ţeapă (?!). Atunci locotenentul, văzând periclitată şi vieaţa(î!!) gendarmilor, ordonă: „Foc“, o salvă de împuşcături sgudui aerul şi 6 ţerani căzură momentan morţi la pământ, car’ 17 fură greu răniţi. Mulţimea înspăimântată de fioroasa sălbătăcie, se risipi îndată. La stăruinţa fişpanului Jakabffy 100 de soldaţi din Caransebeş tolbărîră a doua şi în comună. Ea se află deci în stare de asediu. — Am dat toate aceste amănunte ale criminalei ţinute a gendarmilor, după rapoartele foilor maghiare, deoarece ştiri particulare detailate n’am primit încă. De aceea, dată fiind şi rea voinţa cu care presentă numitele foi astfel de fapte, le presentăm publicului sub toată reserva, convinşi că ele bâjbăe de o sumedenie de intervertiri şi mistificări tendenţioase. Dar, şi aşa cum e presentat de foile maghiare, faptul acesta sângeros e evident: un abus sălbatic din partea bandiţilor stăpânirii, un oribil atac la vieaţa cetăţenilor români ai statului şi o dovadă, că în statul nostru poliţienesc chiar şi siguranţa personală se calcă în picioare. Dar’ uită barbarii ţerii, că totul sebrăspund în lumea asta, şi că o singură putere neînfrântă există în toate statele: poporul suveran!!… Ea a’ ajuns odată în stare de revoltă sufletească,vacest popor, fie siguri „puternicii“ zilei — nu va mai sta rece la arzânda exclamaţie a poetului:
,,Staţi cu mână’n sân flăcăii
N’auziţi plângând prin văi ?
—Geru-’i roşu de văpăi
Şi se umflă vadul!!„
(TRIBUNA, nr.134, Sibiu, marţi 18/30 Iunie 1896 )
_________
Măcelul dela Mehadica
Pănă în momentul de faţă nu avem un raport fidel şi amănunţit asupra celor petrecute la Mehadica. Tot ce seim se reasuméza la informaţiunile aduse în numărul nostru de erî, cu adausul însă, că după cea mai nouă scrie telegrafică sosită din Caransebeş, din numărul total al Românilor căciuţî victimă barbariei gendarmilor unguresci au murit pânăacum treispre decenşi, or alţi 18 suntgreu răniţi.Causa conflictului iscat între gendarmi şi popor se atribue împrejurărei, că poporul a cerut dela solgăbirău suspendarea primarului învinuit cu defraudaţii.Se zice, că atâta a fost tot. Dar pentru a ne face o judecată asupra măcelului dela Mehadica, ajunge să luăm de basă şi numai raporturile foilor ungurescî. Orî cât s’ar sili să întorca lucrul pe-o parte şi pe alta, din aceste raporturi reese clar, că autorităţile comitatului au voit să suprime cu forţa brachială manifestarea orî-cărei nemulţămirî din partea poporului. De aceea s’a trimis de timpuriu o trupă de gendarmî la faţa locului; de aceea s’a dat unui simplu sergent de gendarmi împuternicirea de-a face însuşi cercetare într’o causă ca acesta, prindând şi arestând după liberă voiă pe 15 dintre locuitorii aleși ai satului. Deci este adevărat, că în popor se observa o iritațiune extraordinară, după cum susțin raporturile foilor ungurescî, apoi prin astfel de măsuri au credut pre organele puterei să liniştăscă iritațiunea poporului ? Procederea aceasta, ea singură, tradeza nu numai o lipsă totală de tact, ci şi acea răutate şi desăvîrşită lipsă de bunăvoinţă, ce se manifestă din partea organelor ungurescî în toţi paşii, în toate atingerile lor cu poporul nostru. Mai mult, măsurile brutale şi volnice, la cari au recurs in caşul de faţă micii tirani de la Caransebeş, ne dovedesc, aşa ficând, în modul cel mai neîndoios, că ei au voit anume să provoce scandalul, căutând astfel ocasiunea de a teroriza pe popor şi de a face să simtă „puterea statului maghiar“, — acea „putere“ fatală, ce se manifestă prin baionetele gendarmilor şi care la noi e ridicată adî la înălţimea unui principiu de stat. Dar să trecem un pas mai departe. Foile unguresce spun, că la comanda locotenentului Bănyay, 9 gendarmi (alte raporturi spun, că au fost 12) au descărcat puşcile asupra „Valahilor“, cr aceştia, fiindcă „nu s’ au aşteptat la o asemenea intersectură a lucrului“, s’au retras pentru un moment. Din acestea reese clar, că aci s’a săvîrşit un atac pe neaşteptate; atacul a fost îndreptat în contra unei mulţimi, ce n’avea la sine nici pusei, nici pistole, nici baionete, ca să ajică nici intenţia de-a se incăera la o luptă serios, n’a putut s’o aibă. Acesta reese de-altmintrelea în modul cel mai vădit și din împrejurarea, că gendarmilor nu li-s’a întâmplat absolut nimic, nimenea pe ei nu i-a atacat, cu pietri nimenea nu i-a bombardat, ba nici măcar vre-o insultă nu li s’a făcut. Evident aşa dară, că poporul n’a avut intenția de-a se bate, cu atât mai puţin nu putea avea intenţia de-a se încăera la luptă cu-o ceta întregá de gendarmi înarmaţi din creşcet pănă’n tălpi. Şi cu toate acestea gendarmii „pe neaşteptate“ au tras foc în carne vită, o cetá întregá a descărcat deodată puşcile asupra Românilor, lovind, rănind şi ucifend. Şi aceşti ucigaşi monştri sunt preamăriţi pentru faptul lor de foile ungurescî, atribuindu-li-se gloria unei „bravuri“ şi „eroism“ ! Somăm pe orî şi cine se ne arate un singur cas analog în totă Europa cultă! Somăm pe or şi cine să ne arate un singur caş, când foile ungurescî au ridicat acusaţiuni contra vre-unui gendarm pentru că a stîns viaţa unui Român! Caşuri de acestea nu cunoscem, nu se pomenesc. Cu glonţe şi cu săbii Românul trebue făcut să simtă „puterea statului maghiar.“ Acesta e principiul.
(Gazeta Transilvaniei, Brașov, miercuri 19iunie/1 iulie 1896)
__________
Măcelul din Mehadica
O telegramă din Mehadica (Ungaria) ne-a comunicat pe scurt știrea că între locuitorii de acolo și gendarmerie ar fiisbucnit un conflict care a avut urmări sângeroase. In lipsa unor amănunte imparțiale, traducem versiunea ziarului Budapesti Hírlap, care se încearcă a arunca vina asupra Românilor. Iată ce scrie acest ziar : «In 24 iunie s’a prezintă în marea comună Mehadicaconducătorul cărților cadastrale din comitatul Caraș- Severin, anume Sulyok Arpad, cu scopul ca se măsoare și să introducă în cadastru locurile ce au fost luate din averea Statului și trecute în proprietatea comunei. Fiind vorba de măsurarea pământurilor, locuitorii au considerat aceasta ca o vătămare a dreptului lor, au arborat steag negru pe casa comunală și, la sosirea funcționarilor cadastrului, «agitatorii» au dat alarmă prin descărcaturi de pistoale. La auzul împușcăturilor s’au adunat popor în număr de vre-o 500, gata de a năvăli asupra noilor sosiți. Aceștia, văzându-se în primejdie, se întoarseră repede la gară și de aci plecară mai departe cu trenul. Se părea că ordinea e restabilită. Autoritățile comitatului însă au trimis pe sergentul de gendarmi Környei, ca să înceapă cercetarea. Acesta a și arestat 15 inși sub bănuiala căei ar fi agitat și i-a ținut la casacomunală.Poporul s-a iritat atunci și mai mult. Pentru suprimarea unei eventuale resvrătiri, au mai sosit la fața locului și locotenentul de gendarmnl Banyay și solgăbireul Gievaux Bela. După amiazi, pe când aceștia făceau cercetarea, ca la 1000de oameni, înarmați cu coase, năvăliră asupra lor pretinzând să libereze pe cei deținuți, ceea ce s’a și făcut. După liberare însă aceștia au ațîțat din nou poporul, care ceru acum să li se predea primarul comunei. «Omul acesta este dușmanul poporului, dați-ni-la să-l tragem in țeapă!» — striga mulțimea. Gendarmii au declarat însă că pe primar nul vor preda; încuiară poarta și îndărătul ei își luară poziția gata pentru a trage focuri. Mulțimea a smuls însă poarta din țîțînî și a năvălit în curte, unde se aflau 9 gendarmi. Bangay a comandat «foc!» și atunci cei 9 gendarmi au tras deodată. Țipete și sbierete teribile ieșiră din piepturile mulțimei. Dintre Românii resvrătitori 4 căzură morți,iar 16au fostgreu răniți. Peste puțin au murit încădoi dintre răniți. Pentru un moment, resvrătitorii, cari nu s’au așteptat la așa ceva, s’au retras; în momentul următor însă s’au aruncat din nou asupra gendarmilor, dar aceștia n’au mai recurs la armă, ci s’au apérat până seara târziu, când resvrătitorii s’au depărtat cu amenințarea că in ziua următoare vor reîncepe lupta. In timpul nopții factorii principali ai resvrătirei au fost arestați. După ordinul fișpanului Jakabffy o companie de soldați a plecat din Caransebeș la Mehadica. Localitatea este pusăîn stare de asediu». Aceasta după Budapesti Hírlap.Așteptăm și versiunea românească spre a ști ce s’a întâmplat și asupra cui cade răspunderea.
(TIMPUL, București, joi 20 iunie/2iulie, 1896)