(dialog cu medicul primar Petruța Oala-Ciulică, șef secție Medicină Internă – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)

 

– Pe scurt, câteva date biografice ne puteți oferi?

– Am absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, iar parcursul meu profesional s-a construit în jurul a două specialități care se completează foarte bine: medic primar Medicină Internă și medic specialist Diabet zaharat, nutriție și boli metabolice. În prezent ocup funcția de medic șef al Secției de Medicină Internă din cadrul Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara, o responsabilitate pe care o privesc cu multă seriozitate și implicare. Dincolo de profesie, sunt soție și mamă a doi copii, iar familia reprezintă pentru mine un punct esențial de echilibru. Soțul meu este, de asemenea, medic, astfel că amândoi cunoaștem foarte bine responsabilitățile, sacrificiile și timpul pe care această profesie le presupune. Tocmai de aceea ne înțelegem și ne susținem reciproc, atât în evoluția profesională, cât și în viața de familie. Încercăm să construim împreună acel echilibru, nu întotdeauna ușor, între carieră și timpul dedicat copiilor, care rămân cea mai importantă parte a vieții noastre.

– De ce profesia de medic?

– Medicina este o profesie care îți cere foarte mult: ani de studiu, responsabilitate, disponibilitate și învățare continuă. Dar îți oferă ceva greu de comparat cu orice altă profesie: posibilitatea de a conta cu adevărat într-un moment dificil din viața unui om. Pentru mine, acesta este sensul profund al meseriei. Nu poți rezolva întotdeauna totul și nu poți promite vindecarea în orice situație, dar poți fi prezent, poți căuta cea mai bună soluție și poți face ca pacientul să nu se simtă singur în fața bolii.

– Am aflat că pacienții vă apreciază. Cum comentați?

– Este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le pot auzi despre activitatea mea și îl primesc cu recunoștință, nu ca pe un merit exclusiv personal. Medicina este muncă de echipă, iar rezultatul pe care îl vede pacientul aparține de multe ori unei întregi echipe medicale. În relația mea cu pacienții încerc să fiu disponibilă, să îi ascult și să le explic lucrurile pe înțelesul lor. Dacă ei simt că sunt tratați cu respect și că ne preocupă cu adevărat problema lor, pentru mine aceasta este o confirmare importantă că suntem pe drumul bun.

– Cât de mult credeți în relația cu pacientul?

– Foarte mult. Încrederea dintre medic și pacient este o parte reală a actului medical. Un pacient care se simte ascultat vorbește mai deschis despre simptome, înțelege mai bine ce are de făcut și este mai dispus să urmeze tratamentul. Competența medicală este esențială, dar trebuie însoțită de comunicare și empatie. Uneori câteva minute, în care îi explici unui om ce i se întâmplă și ce urmează, pot schimba complet felul în care acesta traversează boala.

– Ce înseamnă un pacient pentru dumneavoastră?

– În primul rând, un om, nu un diagnostic și nu un număr de foaie de observație. Încerc să nu uit că, pentru noi, un caz poate veni într-o zi foarte aglomerată, însă pentru pacient poate fi una dintre cele mai dificile zile din viața lui. În spatele unei analize sau al unui diagnostic există o familie, temeri, responsabilități și speranțe. De aceea cred că pacientul trebuie tratat nu doar corect medical, ci și cu demnitate, răbdare și respect.

– Puteți puncta o satisfacție imediată din activitatea dumneavoastră?

– Da. Există satisfacția foarte concretă de a vedea un pacient care a venit într-o stare dificilă și care pleacă acasă mai bine. Există însă și satisfacții mai discrete: când un pacient îți spune că a înțeles ce are de făcut, când revine la control într-o stare mai bună sau când îți mulțumește pentru faptul că l-ai ascultat. În medicină nu toate rezultatele sunt imediate și, din păcate, nu toate poveștile au finalul pe care ni-l dorim. Tocmai de aceea înveți să prețuiești fiecare progres.

– Cum stați cu pregătirea profesională?

– În medicină, pregătirea profesională nu se termină odată cu obținerea unui titlu. Medicina se schimbă permanent, apar ghiduri, tratamente și tehnologii noi, iar obligația noastră este să ținem pasul cu ele. Încerc să mă perfecționez continuu prin studiu, participare la manifestări științifice și prin experiența clinică de zi cu zi. Consider că un medic bun trebuie să aibă și suficientă modestie profesională încât să știe că întotdeauna mai are ceva de învățat.

– Ce înseamnă activitatea de coordonare a unei secții medicale?

– Este o responsabilitate diferită de cea strict medicală. Nu mai privești doar pacientul pe care îl ai în față, ci trebuie să te gândești la funcționarea întregii secții, la echipă, la organizare și la condițiile în care sunt îngrijiți toți pacienții. Îmi doresc o secție în care profesionalismul să fie dublat de respect și colaborare. Un șef de secție nu poate face lucrurile singur; rezultatele bune apar atunci când medicii, asistenții și întregul personal lucrează ca o echipă și urmăresc același obiectiv: binele pacientului.

– Sunteți mulțumită de parcursul profesional?

– Da, sunt recunoscătoare pentru ceea ce am construit până acum, dar nu privesc parcursul profesional ca pe ceva încheiat. Mai sunt multe lucruri pe care vreau să le învăț și multe proiecte pe care mi-aș dori să le dezvolt. Funcția sau titulatura sunt importante prin responsabilitatea pe care o aduc, nu ca scop în sine. Cea mai importantă măsură rămâne calitatea actului medical și ceea ce reușim să construim pentru pacienți și pentru echipa în care lucrăm.

– Privind calitatea vieții, ce le puteți spune cititorilor?

– Cred că sănătatea se construiește în mare parte înainte să ajungem la spital. Alimentația echilibrată, mișcarea, somnul, controalele periodice și tratarea la timp a factorilor de risc par lucruri simple, dar au un impact enorm. Vedem tot mai frecvent diabet, obezitate, hipertensiune și boli cardiovasculare, iar prevenția trebuie să devină o preocupare reală. Nu este nevoie de perfecțiune, ci de obiceiuri sănătoase și constante. Uneori schimbările mici, menținute ani de zile, valorează mai mult decât măsurile drastice luate pentru câteva săptămâni.

– Ce transmiteți pacienților care ar dori să vă contacteze?

– Le-aș transmite, în primul rând, să nu amâne evaluarea medicală atunci când ceva îi îngrijorează și să aibă încredere să pună întrebări. Îmi doresc ca pacienții să știe că, în cadrul activității medicale și prin căile oficiale de programare și prezentare, încercăm să găsim pentru fiecare situație cea mai potrivită soluție. Medicina bună înseamnă colaborare: medicul aduce cunoștințele și experiența, iar pacientul trebuie să fie un partener informat și implicat în propria îngrijire: „Înainte de diagnostic, este omul.”

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR