În istoria ultimilor 85 de ani, petrolul a fost la baza unor mari conflicte militare. Războaiele sunt pregătite prin propagandă, prin motivarea unor ideologii adverse, dar substratul care alimentează agresiunile militare are mirosul „aurului negru”.

În 1941, Japonia a atacat la Pearl Harbor, unde se afla amplasată forța maritimă principală din Pacific a Statelor Unite, după ce la Washington s-a luat decizia opririi exportului de petrol către forța imperială ce voia să domine Asia. Agresiunea-surpriză, fără declarație de război, a provocat intrarea Americii în conflagrația mondială. Noul război din Golf are același substrat – petrolul.

CRIZA SUEZULUI, CU REPETIȚII. În 1956, naționalizarea Canalului de Suez, ruta cea mai scurtă pentru aprovizionarea Europei de Vest cu petrolul din Golf, declanșează atacul Franței și al Marii Britanii asupra Egiptului. Europa de Vest descoperă ce înseamnă penuria de carburanți. Războaiele din Orientul Mijlociu din 1967 și 1973 provoacă noi perturbări pe piața hidrocarburilor. Economia globală intră sub semnul „șocurilor petrolului” care s-au absorbit greu. Căderea Șahului aduce în 1979 un nou șoc, care bagă multe țări, inclusiv România, în recesiune. Dictatura religioasă instalată la Teheran va alimenta mari tensiuni geopolitice care nu au fost „capsulate” de războiul îndelungat cu Irak. În 1983 apare o nouă criză, pertractările dintre membrii OPEC asupra nivelurilor de producție din fiecare țară membră a organizației erau motivate de o stabilizare a prețului la barilul de petrol la 29 de dolari, sub cei 34 de dolari care era apreciat atunci ca un prag de la care se „sufoca” economia mondială. Urmează o prăbușire a prețului la 7 dolari, dar Irakul agresează la începutul anilor ’90, Kuweitul, micul vecin cu resurse mari de petrol și cu ieșire la apele Golfului. Știm ce a urmat, pentru că în „Furtuna în deșert”, armata română a făcut proba de interoperabilitate cu NATO.

NOUA ARMATĂ ROȘIE A RUSIEI. Istoria ultimelor decenii a confirmat aforismul că „petrolul este 10 la sută economie și 90 la sută politică”. Imperiul sovietic se baza pe exporturile de gaze și petrol, folosite ca o armă, dar va fi lovit sistematic de embargourile americane pe tehnologie, instituite de administrația Reagan, aplicate apoi și de alți președinți americani. Dependența în extindere a Europei de resursele energetice rusești au slăbit Uniunea Europeană, aflată în ultimii ani într-o criză a facturilor mari la energie. Preliminariile războiului Rusia-Ucraina au fost scrise pe un conflict al plăților la gaze.

PETROLUL SUVERAN. Cu tot avansul energiei regenerabile, petrolul a rămas materia primă de bază pentru economia mondială. Ca atare, foamea nestăvilită de energie a Planetei nu poate accepta nici variațiile, chiar și în procente mici, ale producției de hidrocarburi. Dacă sunt rupte rutele de aprovizionare din zonele cu producții substanțiale, deja piața globală intră în vrie, așa cum este cazul acum. Războiul din Iran a scos din circuitul comercial nu doar un mare producător, ci a blocat toate emiratele din Golf, duelul extinzându-se și spre Irak. Ca atare, chiar și nivelul de 100 de dolari barilul poate fi lăsat în urmă ca o amintire frumoasă.

După eliminarea ayatollahului Khamenei și raidurile aeriene cu răspunsuri în rachete, apare cu evidență că lupta se va concentra pentru controlul Strâmtorii Ormuz a cărui cheie o are Iranul. Închiderea acestei porți prin care treceau zilnic 20 de milioane de barili de petrol și derivate a provocat imediat inflamarea prețurilor la hidrocarburi. Eliberarea din rezerve a 120 de milioane de barili, decizie recomandată țărilor membre ale Agenției Internaționale pentru Energie, arată simpla matematică, este o compensare echivalentă cu 6 zile de trafic normal pe această rută.

CASA ALBĂ VREA ÎMPĂRȚIREA POVERII. Controlul Ormuzului devine astfel problema principală pentru administrația Trump, cu miză chiar mai mare decât denuclearizarea Iranului, motivul principal anunțat la declanșarea operațiunilor militare. Cum se va asigura deblocarea? Momentan, partea americană dorește să împartă povara cu aliații din NATO și cu statele asiatice, principalii utilizatori ai petrolului din Golf. Europenii suferă și ei de creșterea prețurilor, dar par puțin dispuși să deplaseze forțe militare pentru degajare, ceea ce a provocat iritare majoră la Casa Albă. Biroul Oval a devenit un studio de televiziune de la care se emit declarații care intră în regim de breaking news pe toate canalele media. China, Coreea de Sud, Japonia, India, marii perdanți economic din criza Ormuzului, nu se înghesuie nici ele să dea curs apelulului SUA.

ROMÂNIA, EXPERIENȚE LA STRÂMTORI. La București tema devine subiect de inflamare. Deja mulții analiști geostrategici care fac și desfac politicile militare ale țării lansează scenariile despre „ce” și „cum” ar trebui să ne poziționăm într-un caz ipotetic de cererea de ajutor din partea americană. Analiști care n-au trecut de poarta regimentului, bâjbâind pe hartă în căutarea Ormuzului, ne trimit soldații la luptă, să nu scăpăm ocazia de a ne fideliza odată în plus relația cu partenerul strategic. După bâlciul montat recent în Parlament de vuvuzelele Moscovei, avem spectacol asigurat pentru o repetare în cazul că ar fi nevoie de suport românesc la deblocarea autostrăzii maritime a petrolului. Creșterea rapidă a prețului carburanților la pompă spre bara psihologică de 10 lei litrul pare un combustibil bun să alimenteze campania militară care va rezolva problema strâmtorii. Nu au importanță mijloacele tehnice disponibile pentru operațiune, esențial este ca „armada tricoloră” să fie acolo, unde se joacă de fapt soarta acestui război neplanificat și neanunțat. Nu întreabă nimeni dacă ne lasă turcii să ieșim cu dragoarele prin Bosfor și Dardanele, ca să ajungem la locul faptei, cam după o lună de marș.

POARTA FOCȘANILOR. Până ne clarificăm cu lentoare pozițiile oficiale și pe acest subiect, este posibil ca americanii, în marea lor înțelepciune concentrată la Casa Albă, să găsească singuri o soluție în cazul Ormuzului. Noi ne vom apleca spre lecțiile de istorie militară, având propriile „strâmtori”, ca puncte obligatorii de trecere în conflictele armate, pentru a le aduce în actualitate. „Poarta Focșanilor”, de la Carpații de Curbură la Siret-Dunăre, ne-a ajutat în Primul Război Mondial să ținem piept nemților, păstrându-ne statalitatea în refugiul din Moldova. Bătăliile din 1917, de la Oituz, Mărăști, Mărășești, parte din epopeea „Porții”, sunt studiate în școlile militare. Ceaușescu a preluat planurile lui Antonescu de modernizare a fortificațiilor pe aceleași aliniamente, ca stavilă pentru un atac rusesc „prietenesc”. Acum, NATO adaptează scenariile de apărare pe acest culoar. Se nasc, în contextul actual de turbulențe majore, două întrebări. Prima: forțele de care dispunem sunt suficiente pentru a ține închisă „Poarta Focșanilor” până la activarea articolului 5? A doua: avem disponibilități de participare la deschiderea altor „porți”, când solidaritatea de grup aliat o cere? De aici pleacă dilema României – la Oituz sau la Ormuz? (jurnalul.ro)

• Președintele Filialei Presa Culturală, din UZPR, se destăinuie

Jurnalist de cursă lungă, critic literar și de artă, manager cultural, cercetător științific asociat la Academia Română, domeniul filosofie românească, doctor în Filosofie, din 2010, cu o teză despre „Analiza timpului în basmul tradițional românesc”, mai precis despre relația dintre timp și nemurire în opera lui Petre Ispirescu „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, senior editor la Revista Uniunii Ziariștilor Profesioniști și membru în comitetele de redacție ale mai multor reviste culturale din țară și din străinătate, unele apărute inclusiv sub egida UZPR, autor de manuale și ghiduri în domenii specializate precum biblioteconomia, muzeologia sau comunicarea publică, publicist activ, cu peste 10 cărți de autor (multe premiate), cu tematică diversă, comentarii filosofice, critică și istorie literară, eseuri, și, cu deosebire, cărți circumscrise jurnalismului cultural, interviuri, reportaje, publicistică diversă, editor al unor colecții importante de restituiri culturale și de valorificare a patrimoniului național, Președinte al Filialei Presa Culturală din UZPR și membru în Consiliul Director al Uniunii, responsabil cu evidența și evaluarea revistelor de cultură, în vederea acordării calității de Publicație care apare sub Egida UZPR, membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala de Critică, Eseistică și Istorie literară, Marian Nencescu (n. 1953), este la ora actuală o voce distinctă a publicisticii culturale de la noi, un model de eleganță, tenacitate și echilibru într-o presă mereu în căutare de repere. În același timp, este și extrem de activ, aș spune chiar ubicuu, susține conferințe, acordă interviuri, corespondează și discută curent cu colegii din țară și din străinătate, participă la manifestări culturale și publică aproape zilnic pe site-ul UZPR știri, comentarii și reportaje despre cele mai importante evenimente al comunității noastre jurnalistice. Ca șef de Filială, Marian Nencescu este și un coleg foarte empatic, se ocupă integral de gestionarea problemelor, deloc simple, ale relațiilor inter-colegiale și chiar inter-umane dintre membrii comunității noastre profesionale, colaborează la multe dintre publicațiile ce apar sub egida Uniunii, inclusiv la „Muzeul Presei Românești”, și desigur, răspunde la multe solicitări ce excedează adesea domeniul său de competență. Calm, elegant și moderat, are un răspuns pentru fiecare, un sfat bun, o îndrumare benefică. Aș spune chiar că, într-o lume excedată de egotism și autoconservare, Marian Nencescu deține cheia bunei convivialități, a generozității naturale și necondiționate.

În acest sens, chiar și interviul de față este o excepție de la protocolul curent, folosit în astfel de circumstanțe. Aflând că doresc să-i solicit un interviu pentru numărul festiv al „Muzeului Presei Românești”, Marian Nencescu mi-a venit în întâmpinare, mi-a oferit sugestii și piste noi de abordare, menționând că, profesional, dintre toate genurile publicistice, interviul îi este cel mai apropiat, el însuși publicând, la Editura UZP, o carte de interviuri (prefațată la data respectivă de regretatul jurnalist Șerban Cionoff, adaug eu) și scriind Prefața altei cărți de interviuri apărute în Revista „Astralis”, a colegei noastre Camelia Pantazi Tudor. În acest sens, interviul de față reprezintă o colaborare inedită între reporter și invitat, o formă de „îmblânzire” reciprocă, după modelul sugerat de Antoine de Saint Exupery în cartea sa „Micul prinț”. De aceea, am împărțit acest interviu în 5 secvențe tematice, pornind de la sugestia invitatului meu, care m-a asigurat, pe urmele regretatului academician Alexandru Surdu, autorul poate al ultimului (istoric vorbind) sistem filosofic original românesc din cultura noastră, „Filosofia pentadică”, anume că „Pentada este calea dreptei judecăți”, atât în artă cât și în viață. Așa s-a născut acest nou „Pentateuh” al creației, povestit de un „veteran” al presei culturale.

Geneza, vocație și destin

Tanța Tănăsescu: Vă mulțumesc pentru bunăvoința de a-mi acorda acest interviu, domnule Marian Nencescu! Ca să nu ne pierdem în amănunte, vă propun de la început să ne spuneți câte ceva despre relația dintre vocație și destin, în viață, în creația publicistică. Dumneavoastră ați avut această revelație. Când anume ați înțeles că aveți o cale de urmat, o datorie ca să-i spun așa, sau chiar o responsabilitate față de tot ce v-a oferit viața până în prezent?

Dr. Marian Nencescu: Cu siguranță, privind azi înapoi, evident cu îngăduință deoarece nu am motive pentru altceva, pot spune că există un destin pentru fiecare, o Cale căreia grecii antici îi ziceau „hodos”, și care era chiar Calea destinului, pe care au și figurat-o concret, în Calea ce lega Templul lui Apollo, de la Delfi, de celelalte monumente, și care descrie, figurat, truda omului de a-și urma destinul. Astăzi spunem că finalitatea acestei Căi, simbolice, este un mister, și că, în loc să afle adevărul despre sine, despre lume, credinciosul, și prin extindere, creatorul, scriitorul, chiar și jurnalistul, oricine aspiră la un ideal în artă, în creația de orice fel, trebuie să treacă mai întâi prin investigarea propriei conștiințe. Până să se lămurească ce a vrut să le comunice Pythia, și cum au răspuns preotesele lui Apollo la întrebările celor care băteau la porțile Templului, oamenii citeau inscripția de pe frontispiciu, care spune simplu: Cunoaște-te pe tine însuți! Se pare însă că mulți citeau și puțini pricepeau. Secretul cunoașterii este în mintea și în conștiința fiecărui creator, iar cine spune că are sau a avut de la început în minte, dacă nu măcar imaginea, dar chiar și calea cum să-și atingă propriul ideal, este fie un mare mincinos, fie un fals profet. Cunoașterea nu e exterioară, nu e suma cunoștințelor și a aspirațiilor, individuale, ci este revelația propriei conștiințe, de aceea fiecare autor, fiecare om care bate la porțile artei, are propriul destin, propria Cale. Aici nu sunt nici rețete, și nici nu sunt valabile sfaturile, chiar și cele venite de la „specialiști”, în viața de zi cu zi de la criticii literari „agreați”, zic ei, de comunitatea profesională. Astăzi sunt mulți autori de cărți cu conținut tutorial, volițional, care ne învață care mai de care cum să ne căpătăm încrederea în sine, cum să dobândim inspirație și cum să ne croim succesul profesional. Vă spun ca unul care chiar am prefațat o astfel de carte care a avut, judecând după numărul de exemplare vândute, chiar oarecare succes. Una e însă cunoașterea teoretică, „dogma” cum îi spuneau grecii, apriorică după Kant, și alta e cheia succesului individual în artă, sau în orice alt domeniu al creației. Conștiința propriei valori, a „chemării” individuale nu te ajută prea mult. În artă, importante și chiar decisive sunt alte priorități: momentul, anturajul, întâmplarea. Sunt autori care au debutat devreme, apoi au capotat sub povara succesului, și alții care au publicat „târziu”, după criteriile de azi, prima lor carte, și care au rămas în istoria literaturii. La fel, în filosofie, în artă, autori cu o singură carte au avut mai mult succes postum decât poligrafii cu câte o sută de cărți și peste. Personal, fac parte dintre debutanții „târzii” pentru că nu m-am grăbit. Am trăit intens fiecare etapă a devenirii mele culturale, am privit atent în jur, am învățat de la cei mai experimentați, apoi, când am început să public, am avut conștiința că nu mai am ce adăuga. Și ar mai fi un aspect: ca să aspiri spre consacrare trebuie să scrii mult, și să publici, dacă se poate, mai puțin. E obligatoriu să practici scrisul ca pe un exercițiu individual, să cizelezi fraza, s-o asculți cum sună, să numeri dacă se poate silabele, și să nu te grăbești. Destinul are răbdare cu noi și perseverența nu e niciodată inutilă.

Exodul, intrarea în acțiune

T.T.: Așadar, când ați început să publicați și ce anume?

M.N.: Primul meu loc de muncă de „scriitor la ziar”, cum se spune, a fost în 1986, așadar acum patru decenii. Aveam deja o experiență de birocrat al scrisului, călduț și academic, la Institutul de Istoria Artei, unde fusesem repartizat după terminarea Facultății, dar scrisul la ziar a fost altceva. Recent, am compus Argumentul pentru o viitoare carte personală de reportaje culturale, o aniversare a celor 4o de ani de presă activă. Spuneam acolo că atunci când generația mea a fost chemată să descrie succesele realismului socialist, rațiunea de a fi a presei vremii, mulți gazetari au început să interpreteze realitatea într-un mod subiectiv, să scrie cu alte cuvinte despre oameni și trăirile lor, și mai puțin despre măreția unor astfel de succes economice și sociale. Așa s-a născut o literatură mascată, o formă de rezistență prin scris, o încercare a gazetarilor de a suporta și a accepta, realitatea. La fel, mulți condeieri s-au retras în așa zisa literatură de specialitate, adică au scris altceva decât cărți angajate, singurele care îți asigurau pe atunci succesul și accesul în breaslă. Eu, de pildă, am scris o duzină de manuale, „ghiduri” și îndrumare pe teme diverse, bune pentru cei care lucrau în cultură. Temele erau diverse, și îmi erau la îndemână: biblioteconomie, muzeologie, comunicare prin imagine. Nu m-aș lăuda că am inventat „apa caldă și mersul pe jos”, cum se spunea cândva despre soldatul rus, dar așa erau vremurile, mulți scriitori importanți de azi s-au retras în anii aceia în zona traducerilor, a textelor satirice, sau pur și simplu au lucrat în arhive, în biblioteci, atât pentru a supraviețui, la propriu, cât și ca să-și recapete filonul inspirației. La fel, în vremurile acelea tulburi a înflorit în viața noastră publică așa-zisa boemă literară. De ce să fiu ipocrit, m-a atras și pe mine acel suflu de libertate absolută, am avut și am prieteni care au trăit efectiv sub acel halou al fericirii iluzorii. Unii au plătit cu sănătatea și chiar cu viața asemenea excese, alții s-au lecuit la timp, dar realitatea e cum scria Miron Costin, că „Omul e sub timpuri, iar nu timpurile sub om”. Am publicat prima mea carte „literară”, ca să spun așa, abia în 1990, un volum de reportaje de la Revoluție. Din păcate, valul schimbării a fost imens. Până să ridic drepturile de autor de la casierie, onorariul devenise bacșiș. Așa am înțeles iar că „nu e momentul”, cu scrisul. Că să vă răspund însă integral la întrebare, am început să public efectiv critică literară, în mod profesionist, abia după 2010, când, printr-un joc al destinului, am ajuns să conduc o revistă de cultură, pe care am ridicat-o cât am putut, și la care, vrând-nevrând am ajuns să fiu și „judecător literar” sau, mai simplu, „Cititor de control”, după titlul primei mele cărți importante de critică literară.

Leviticul, înfăptuirea, ctitoria

T.T.: Spuneați că ați condus o revistă de cultură. După câte știu, au fost mai multe reviste de acest gen, pe care nu doar le-ați condus, ci de-a dreptul le-ați luat de la zero, ați coagulat în jurul dumneavoastră colective de ziariști culturali, multora le-ați dat aripi ca să zboare spre înălțimi.

M.N.: Frumos spus, și în parte adevărat, în parte, hai să-i spunem, o frumoasă „legendă urbană”. E adevărat, într-o etapă din viața mea profesională am avut ocazia să semnez „actul de naștere”, ca să zic așa, al mai multor publicații, să spunem de specialitate, cum le consideram eu atunci, în fapt partea mea dintr-un proiect, asumat pe persoană fizică, nu-i așa?, pentru revitalizarea a ceea ce numeam pe atunci „cultura profesională” a unor categorii de funcționari publici care aveau nevoie să evolueze, să treacă pragul afirmării. Marea mea satisfacție este că mulți au folosit acea oportunitate, au publicat la acele reviste „de nișă”, apoi, unii, mai curajoși, au mers mai departe, s-au înscris la doctorate, cu alte cuvinte au confirmat. Azi e o realitate: una dintre cele mai numeroase Filiale ale UZPR este alcătuită din foști publiciști care au început să scrie la acele gazete „de armă” pe care am avut onoarea să le înființez sau, dacă vreți, să contribui la constituirea lor. Mai mult, nu toți au rămas la acel stadiu. Au crescut, azi sunt șefi de Filiale, condeieri consacrați. Important e să-ți vină ideea, să le deschizi și altora poarta spre succes. Asta e, după mine, adevărata vocație a scrisului dăruit de Dumnezeu. Nu poți fi scriitor de unul singur. Important e contextul, mediul, compania în care te afli. Mă întâlnesc adesea cu foștii colegi mai tineri, care azi primesc și indemnizație de la UZPR pentru munca lor de la acele redacții și nu mi-e rușine. Aș spune chiar că nu mă ascund, cum fac unii confrați care au ținut pentru ei secretul afirmării. Glumim, vorbim, suntem nostalgici, dar am sentimentul că am făcut ceva pentru breasla noastră, că generația mea și-a împlinit astfel destinul. La fel am procedat și cu colegii din redacțiile care mai târziu s-au asociat Presei Culturale. Ideea mea a fost să-i adun, să-i pun laolaltă, să avem cu toți sentimentul apartenenței la o familie unică: scrisul profesionist și de calitate.

Numeri, neamurile, semințiile

T.T.: Și totuși, când simte un scriitor, un gazetar, că a ajuns pragul de sus al carierei, al afirmării depline? Și cine îi confirmă această realitate?

M.N.: Am avut mereu sentimentul că destinul unui scriitor, al unui creator în orice domeniu care ar încerca să se afirme, este ca un drum pe sub munți. În singurătatea lui, creatorul speră, visează să iasă la lumină. El străbate adâncurile propriei conștiințe, sapă după filoanele de inspirație, suportă surpări și genuni, și deodată, ca o revelație, are sentimentul că a descoperit sala cu diamante a inspirației și hornul secret către cer. „Cerul înstelat deasupra mea, și conștiința morală din mine”, idealul etic kantian. Când, în ce moment al carierei sale se întâmplă acest moment unic, nimeni nu știe și nimeni nu poate garanta că așa stau lucrurile. Pentru unii revelația e timpurie, alții așteaptă o viață ca să vadă „cerul limpede”, alții se pierd pe drum. Important e că nu poți atinge acest moment de unul singur. De aceea ai nevoie, mai mult decât orice, în carieră, de „neamuri”, de confrați care să-ți confirme că mai ești încă pe drum, că nu ai rămas blocat sub muntele de steril. „Neamurile” criticului, cum scrie la Pentateuh, sunt chiar autorii despre care scrie. De aceea, am spus mereu că există o simbioză, o alianță tainică între critic și autori, între confrați, la fel ca și între gazetari și cititorii de presă „Neamurile te ridică, neamurile te coboară”. Am auzit vorba asta mai demult, pe când umblam prin Maramureș după folclor autentic, de la un primar care-și câștigase mandatul cu numai câteva voturi diferență. „Ați avut noroc”, am îndrăznit eu. „Da de unde, m-am bazat pe neamuri”. Culmea, primarul de atunci este azi unul dintre cei mai puternici gospodari din județ, fiind deja la al treilea mandat. „Neamurile”, colegii, confrații pe care i-ai ajutat sunt și aceia care te țin mereu sus, iar eu, la Presa Culturală, mă bazez în primul rând pe cei de același sânge literar cu mine.

Deuteronul, nașterea unei lumi noi

T.T.: În încheiere, ați dori să transmiteți un gând și pentru cititorii revistei „Muzeul Presei Românești?”

M.N.: Când am înființat, acum șase ani, Filiala Presa Culturală din UZPR, am fost convins că situația precară a acestui gen publicistic este temporară și că va veni, cândva, de undeva, un reviriment, un impuls. Între timp, s-au născut noi publicații, altele se pregătesc acum să iasă la lumină. Poate că acum „e momentul”, poate că e nevoie de o astfel de presă. Un exemplu de reușită și de perseverență, pentru că presa este și o probă de anduranță, este și „Muzeul Presei Românești”, publicația pe care o conduceți împreună cu colegul și confratele meu, Dan Toma Dulciu. Sunt bucuros să public în paginile acestei reviste, sunt onorat să fim colegi și contemporani și mă bucur că în lumea noastră concurențială există și excepții. Publicațiile culturale sunt surori, nu rivale. De aceea, urez „Muzeului Presei Românești” viață lungă, colaboratori valoroși și să nu-și uite niciodată menirea: o gazetă, culturală sau nu, este și o școală publică. „Cinste, demnitate și gramatică”, era cândva deviza unei gazete efemere de educație ostășească. Merită reținute aceste cuvinte și înscrise ca motto pe coperta viitoarei Istorii a presei contemporane.

T.T.: Vă mulțumim mult, stimate domnule Marian Nencescu, pentru aceste destăinuiri!

(Muzeul Presei românești, nr. 21/2026)

24 martie 2026, ora 12.00, Galeria Direcției pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

Expoziție Viorica Ana Farkas (Reșița), membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.

 

24 martie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii” (ediția a XIX-a): manifestare ecumenică pregătitoare a marii Sărbători a Învierii Domnului.

Invitați: pr. dr. Ionuț Cătălin Blidar (membru de onoare al Academiei Pontificale, preot-paroh al Parohiilor greco-catolice din Dumbrăvița și Giarmata) și pr. Walther Sinn (preot-paroh al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din Semlac / Arad, și preot evanghelic pentru întreaga regiune a Banatului).

Expoziția de fotografii „Sfântul Mormânt în Ierusalim”, cu fotografii realizate de pr. Petru Berbentia (Biserica Ortodoxă Română Reșița).

 

25 martie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Prezentarea volumului „Bomboane acrișoare“, autor Daria Dalin din Orăștie (membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu), volum apărut în 2026 la Editura „Eikon“, București.

 

26 – 29 martie 2026, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Zilele Literaturii Germane la Reșița“, ediția a XXXVI-a (manifestare în limba germană).

 

28 martie 2026, ora 15.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Zilele Literaturii Germane la Reșița“, ediția a XXXV-a (manifestare în limba germană).

Înmânarea titlului onorific „Europeanul anului 2026 în cadrul comunității germane din Banatul Montan”, dlui dr. Paul Jürgen Porr, președintele Forumului Democrat al Germanilor din România – Laudatio susținută de Erwin Josef Țigla și cuvinte de mulțumire din partea onoratului (manifestare în limba germană).

 

28 martie 2026, ora 19.30, stația finală din cartierul Muncitoresc, în interiorul stației intermodale „Reșița Montană”:

„Zilele Literaturii Germane la Reșița“, ediția a XXXV-a (manifestare în limba germană).

Decernarea Premiului literar „Rolf Bossert“ pentru anul 2026, în cartierul unde a văzut lumina zilei și unde a urmat primii ani de școala Rolf Bossert (manifestare în limba germană).

 

28 martie 2026, ora 20.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ora Pământului = Earth Hour 2026, un eveniment internațional, organizat în ultima sâmbătă a lunii martie a fiecărui an, care are ca scop sensibilizarea utilizatorilor de energie electrică față de problema dioxidului de carbon emis în atmosferă la producerea energiei electrice.

Sunt invitați să citească la lumina lumânării scriitorii și iubitorii de poezie reșițeni.

 

31 martie 2026, ora 12.00, Galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

Expoziție de artă plastică dedicată Sărbătorii Învierii Domnului. Expune Maria Tudur (Reșița), membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România / Filiala Reșița și al Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.

 

 

 

 

24. März 2026, 12:00 Uhr, Galerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin, Reschitza:

Ausstellung Viorica Ana Farkas (Reschitza), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.

 

24. März 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

„Den Gekreuzigten liebend“ (XIX. Auflage): Ökumenische Vorbereitungsveranstaltung zum Osterfest, mit Pfr. Dr. Ionuț Cătălin Blidar (Ehrenmitglied der Päpstlichen Akademie, Pfarrer der Griechisch-Katholischen Pfarreien Dumbrăvița und Jahrmarkt) und Pfr. Walther Sinn (Pfarrer der Evangelischen Kirche Augsburger Bekenntnisses in Semlak / Arad und zuständig für das gesamte Banat).

Foto-Ausstellung „Das Grab Jesu Christi Jerusalem”, von Pfr. Petru Berbentia (Rumänisch-Orthodoxe Kirche Reschitza).

 

25. März 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Buchvorstellung: „Bomboane acrișoare“ der Autorin Daria Dalin aus Broos / Orăștie, erschienen 2026 im Verlag „Eikon“, Bukarest.

Afișează textul citat

(dialog cu comisar șef Melincianu Beatrice <foto> purtător de cuvânt)

 

– La solicitarea unor tineri din județul Hunedoara, dornici de a deveni agenți de poliție, vă rugăm doamna comisar șef, să ne punctați câteva aspecte privind cursul de formare și date legate de concursul pentru admiterea la unitatea școlară pe care o reprezentați.

– La Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina (director chestor Dr. Tache Vasile) agenţii de poliţie sunt pregătiţi preponderent în specialitatea ordine şi siguranţă publică, dar la solicitarea IGPR se pot organiza şi diverse alte specializări: poliţie rutieră; tehnicieni criminalişti; poliţie transporturi; arest-transfer; investigaţii criminale; cazier, statistică judiciară şi informatică.

Perioada de pregătire, la acest moment este de 1 an. Perioada de școlarizare este împărțită în 2 etape:

• Cursuri teoretice și activități practice
• Stagiul de practică la unitățile teritoriale de poliție

Stagiul de practică se realizează la unitatea teritorială de poliție care a realizat recrutarea elevului. Este o perioadă în care viitorul agent de poliție ia contact direct cu activitățile operative ale muncii de poliție. Acesta se realizează sub îndrumarea unui tutore profesional, respectiv un polițist cu experiență și vechime în activitate.

 Condiții pentru particiaparea la concursul de admiteresunt:

• să fie apt din punct de vedere medical, fizic și psihologic;
• să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârșirea de infracțiuni;
• să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist.

Condițiile legale de recrutare a candidaților pentru admiterea în instituțiile de învățământ pe locurile destinate formării inițiale a polițiștilor sunt următoarele: să aibă cetățenia română și domiciliul în România; să cunoască limba română, scris și vorbit; să aibă capacitate deplină de exercițiu; să fie apți din punct de vedere medical, fizic și psihologic; să aibă vârsta de minimum 18 ani împliniți sau să îi împlinească în cursul anului în care participă la concursul de admitere; să fie absolvenți de liceu cu diplomă de bacalaureat; să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist; să nu aibă antecedente penale, cu excepția situației când a intervenit reabilitarea; să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârșirea de infracțiuni; să nu fi fost destituiți dintr-o funcție publică sau să nu le fi încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani; să nu fi desfășurat activități de poliție politică, astfel cum sunt definite prin lege.  Criteriile specifice pentru recrutarea candidaților la examenele de admitere în instituțiile de învățământ, forma de învățământ cu frecvență, sunt următoarele: 

• să nu aibă tatuaje ori elemente ornamentale, de orice natură, aplicate, inserate sau implantate pe față și/sau pe gât, precum și în alte zone ale corpului care să reprezinte sau semnifice simboluri, mesaje, sloganuri de natură să incite la ură sau discriminare, ori să aibă conotații politice, fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe; 
• să fi obținut la purtare, în perioada studiilor liceale, media de cel puțin 9,00, cu excepția candidaților care au absolvit instituții de învățământ de nivel liceal în state membre ale Uniunii Europene în care nu se evaluează prin notă/punctaj/calificativ purtarea elevului;
•  să nu fi fost exmatriculați pentru abateri disciplinare dintr-o instituție de învățământ. 

Candidații care au fost declarați „admis” la concursul de admitere în instituțiile de învățământ nu trebuie să aibă calitatea de membru al vreunui partid politic sau organizații cu caracter politic.

De reținut este faptul că  evaluarea psihologică se realizează la unităţile teritoriale, de către specialişti din cadrul Centrului de Psihosociologie al M.A.I., potrivit planificării întocmite împreună cu inspectoratele judeţene de poliție. Este o etapă eliminatorie a concursului de admitere.

Evaluarea performanței fizice:

• Se realizează conform  planificării, la săli de sport din centrele zonale de concurs.
• Este o probă eliminatorie a concursului de admitere.
• Proba pentru evaluarea performanței fizice se notează cu note de la 1 la 10.
• Nota de promovare a probei este minimum 5.
• Constă în parcurgerea unui traseu practic aplicativ cu 12 elemente în timp maxim de 3 minute și 10 secunde.
• În situaţia în care candidatul nu parcurge un obstacol (un element) este declarat „nepromovat”.

Iată și cele 12 elemente (obstacole): săritura în lungime de pe loc; trecerea prin pas sărit peste saltea; două rostogoliri succesive înainte, peste cap, pe saltea; deplasare între şicane; săritura în sprijin depărtat peste capra de gimnastică; trecerea pe sub un obstacol  marcat; escaladarea unei lăzi de gimnastică; transportul unui manechin prin târâre; aruncarea mingii de handbal de pe loc la ţintă; detentă pe vertical; navetă 12 repetări x 20 de metri cu transport de jaloane.

Proba de evaluare a cunoştinţelor, pentru 90% din nota maximă, cuprinde:

• subiecte din disciplinele: limba română – 40% şi limbă străină – 15%;
• subiecte din legislaţia specifică Ministerului Afacerilor Interne, precum şi instituţiilor politice ale statului – 20%;
• subiecte de educaţie civică şi cetăţenească, exerciţii de evaluare a capacităţii de analiză şi sinteză, precum şi exerciţii privind deprinderea raţionamentului logic – 15%.

La punctajul obţinut la proba de evaluare a cunoştinţelor se acordă un punct din oficiu.

Nota finală de admitere este media aritmetică dintre nota obținută la proba de evaluare a performanței fizice și nota de la proba de evaluare a cunoștințelor, fiecare dintre acestea să fie minim 5.00.

Examinarea medicală se realizează la unităţile medicale teritoriale ale MAI şi constă în evaluarea detaliată a stării de sănătate, conform baremelor medicale în vigoare.

Aceasta se concretizează prin completarea fişei medicale. Fişa medicală se încheie pentru cei care îndeplinesc cumulativ toate criteriile medicale, prin acordarea avizului „apt” pentru admiterea în instituţiile de învățământ care pregătesc personal pentru nevoile M.A.I.

Este o etapă eliminatorie a concursului de admitere.

Ocuparea numărului de locuri alocat unei perioade de școlarizare se face în ordinea descrescătoare a mediei notelor obținute la proba de verificare a cunoștințelorși proba de evaluare a perfomanței fizice.

În cazul în care mai mulți candidați obțin aceeași notă, departajarea se va face folosind criterii, primul dintre acestea fiind media examenului de Bacalaureat.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

 

Portretul unui campion: de la sulița sportivă, la catedra universitară 

Istoria sportului românesc nu este scrisă doar prin cifre și recorduri, ci mai ales prin destinele oamenilor care au transformat efortul fizic în performanță. Printre aceste figuri emblematice ale secolului trecut se numără și Martin Belba, un nume care rezonează cu mândrie în cronica atletismului național și în inima comunității din Mehadia.

Născut sub cerul Banatului de munte în primăvara anului 1924, Martin Belba a parcurs un drum impresionant: de la primele aruncări pe stadioanele din Reșița, până la statutul de Campion Național, Recordman și medaliat balcanic. Într-o epocă în care sportul însemna înainte de toate caracter și dăruire, el a reușit să doboare barierele performanței la proba de suliță, devenind un model de tehnică și perseverență.

Dincolo de gloria de pe stadion, Martin Belba a înțeles că adevărata valoare a unui campion constă în puterea de a transmite mai departe ștafeta cunoașterii. Ca profesor universitar, cercetător și mentor, și-a dedicat maturitatea modelării noilor generații de sportivi, lăsând o amprentă de neșters asupra școlii românești de atletism.

Materialul de față își propune să recupereze și să onoreze memoria acestui fiu al Mehadiei. Este o incursiune cronologică în viața unui om care a purtat nu doar sulița spre orizonturi de record, ci și flacăra olimpică și demnitatea unei profesii exercitate cu vocație. Rememorând cariera lui Martin Belba, celebrăm excelența, rădăcinile noastre și spiritul de învingător care nu piere niciodată.

Martin Belba, s-a născut în localitatea Mehadia în 20 martie 1924, din părinții: Ioan și Persida Belba, de credință greco-ortodoxă. Din datele culese din arhiva Bisericii Ortodoxe din Mehadia, prin bunăvoința părintelui Ciprian Danci și a cantorului Mihai Golopența, aflăm și data botezului: 23 octombrie 1924. De asemenea, registrul cuprinde și numele nașilor și moașei, respectiv: Ana Feneșan și Elisaveta Boțoacă, ambele din Mehadia.

 

Cariera sa atletică a început sub culorile Societății Sportive a Uzinelor și Domeniilor Reșița (U.D.R.). Între șlefuitorii carierei sale îl regăsim și pe renumitul antrenor si profesor: Cornel Iovănescu.

În anul 1941, se remarcă drept cel mai bun junior bănățean. La concursul de la Timișoara câștigă probele de greutate (11,30 m) și săritura în lungime (5,73 m). Specialistul Cornel Iovănescu îi anticipa deja succesul la probele combinate (pentatlon/decatlon) datorită versatilității sale.

În anul 1945, face pasul spre marea performanță și se mută în București, după ce reușește al treilea la examenul de admitere la A.N.E.F. (Academia Națională de Educație Fizică).

Anii de studenție reprezintă perioada de glorie în proba sa favorită: aruncarea suliței.

Astfel, în anul 1946, devine campion universitar (cu o aruncare de aproape 52 m) și se impune în duelurile cu campionul național de atunci, Ștefan Dezideriu.

În octombrie 1946, la Balcaniada de la Tirana, reprezintă România la nivel internațional, obținând medalia de bronz cu o aruncare de 54,25 m.

În anul 1947, stabilește un nou record universitar (53,83 m) și domină clasamentele naționale.

Anul 1948, este anul consacrării sale depline: în septembrie, la Campionatele Naționale, Martin Belba urcă pe prima treaptă a podiumului, devenind Campion al României și stabilind un nou Record Național cu rezultatul de 55,86 m. Participă, de asemenea, la concursuri internaționale de prestigiu, atingând în acel an performanța de 58,71 m.

După retragerea sa din competițiile de elită, Martin Belba se dedică pedagogiei și cercetării la Universitatea din Timișoara, în cadrul Facultății de Educație Fizică, că preparator, lector, conferențiar și, în final, șef al catedrei de atletism.

A militat pentru creșterea densității orelor de sport în școli și a propus introducerea „carnetului de evidență a performanțelor” pentru elevi (triatlonul școlar).

A făcut parte din colective de cercetare importante, publicând lucrări despre organizarea activității de educație fizică pe criterii biologice (1969) și despre selecția copiilor în atletism.

 

În paralel cu activitatea sa pedagogică, rămâne aproape de stadion, fiind menționat în presă pentru modul în care a sfătuit-o pe viitoarea mare campioană Mihaela Peneș (corectându-i tehnica la aruncarea greutății în timpul unui concurs).

Încununare a carierei sale sportive, în anul 1972, primește titlul de Maestru al Sportului și „Diploma de Onoare” a C.N.E.F.S. În același an, este onorat cu misiunea de a fi unul dintre purtătorii flăcării olimpice pe teritoriul României, în drumul spre Jocurile Olimpice de la München.

Martin Belba s-a stins din viață în noiembrie 1997, la vârsta de 73 de ani, în Timișoara. Trupul său odihnește în cimitirul „Rusu Șirianu”, lăsând în urmă amintirea unui sportiv de excepție care a onorat Mehadia și sportul românesc prin disciplină, talent și rigoare academică.

În cursul documentării, colectând datele sale biografice, am descoperit câteva articole, publicate în presa vremii, pe care le-am selectat și le radau în continuare în ideea de a contura cu mai multă acuratețe acest portret de campion și model de personalitate:

,,Belba s’a hotărît, dar tace 

De la U-D-R. a venit în Capitală Belba, excelentul aruncător cu sulița Reușit al treilea în examenul de la ANEF, pentru Belba nu se mai pune acum decât problema activității în viitorii patru ani de stat în București. Am avut curiozitatea să-l întreb mai zilele trecute. Mi-a răspuns, fără însă a putea trage o concluzie valabilă. De hotărît sunt aproape hotărît unde să activez. Rămâne numai formalitatea transferării. Asupra viitorului său club, nu a dat însă nici o informație. „

(,,Gazeta Sporturilor”, 15 noiembrie 1945).

,,Campionatul universitar de atletism, 1946

Ziua II a universitarelor de atletism a atras un public, puţin obişnuit, în majoritate studenţi care şi-au încurajat reprezentanţa şi au răsplătit cu aplauze sincere eforturile depuse de toţi ceilalţi atleţi studenţi. Revenind la rezultate tehnice, am admirat victoria anefistului Belba, asupra campionului naţional Dezideriu la aruncarea suliţei cu aproape 52 metri, săritura de 6.70 m, din păcate depăşită a lui Zeno Dragomir, şi cursa mult spectaculoasă pe 800 m, realizată de Talmacin şi Jecu în egală măsură. 

(,,Sportul popular”, iulie 1946).

,, […]Tribunele sunt pline. Într ’un colț atleții și atletele discută, în alt colț, mama lui Belba a venit de departe (Mehadia-n.n.) să-și vadă feciorul cum dă cu sulița  de fiecare dată, bătrâna închidea ochii și rostea : „mai cu putere, să fie hăt departe” Într ’un rând sulița a ascultat-o și Belba a suit, pe podiumul victoriilor, pe locul întâi. De emoție, bătrâna nici nu putea să bată din palme își sorbea numai feciorul cu ochii ei de mamă… ” Campionatele naționale Martin Belba (STADION, nr.46, septembrie 1948)

,,CÎND ASCULŢI DE CEI MAI BĂTRÎNI La acest concurs am avut și o plăcută revedere: Martin Belba fostul recordman şi campion al ţării la suliţă. L-au interesat mai mult (de sigur, vechea pasiune) aruncările. La un moment dat, în timpul probei de greutate junioare, ochiul experimentat a lui Belba a observat o greşeală în mişcările Mihaelei Peneş. Şi cum inima nu-l răbda el a atras pe moment atenţia atletei bucureştene. Rezultatul ? La aruncarea următoare, Mihaela a obţinut o cifră bună, 12,71 m (record personal), cu care a şi cîştigat proba, învingînd-o pe principala favorită, Livia Oros din Braşov.” (,,Sportul popular”, 02 iulie 1963).

 

MARTIN BELBA: Facultatea de educaţie fizică a Institutului Pedagogic Timişoara : „Apreciez ca necorespunzătoare în multe cazuri densitatea orelor de educaţie fizică din şcoli şi licee Necunoscînd limitele de efort ale elevilor, din lipsa legăturii cu medicii din comună sau oraş, mulţi profesori — din teama de a nu greşi — „uşurează” lecţiile de educaţie fizică. De aici lipsa de dinamism, creşterea necorespunzătoare a calităţilor fizice şi a însuşirii de către elevi a deprinderilor motrice cerute de programă. …Aş propune colegilor din şcolile generale să facă un carnet de evidenţă a performanţelor elevilor, din clasa a V-a pînă la terminarea invătămîntului general, care să orienteze pe viitorii lor profesori sau antrenori. Un triatlon simplu — alergare 30 m, o săritură în lungime sau înălţime si aruncarea mingii de oină — ar fi, după mine, o probă de control ușoară și elocventă.”

 

Recitind paginile vieții lui Martin Belba, înțelegem că parcursul său nu a fost doar o simplă succesiune de competiții câștigate, ci și o lecție despre cum talentul brut se transformă, prin muncă și rigoare, în excelență academică. De la sulița care tăia aerul pe stadioanele naționale și ale Balcanilor, până la condeiul care trasa direcții în cercetarea sportivă, Belba a rămas fidel unei singure valori: integritatea prin sport.

​Mehadia i-a oferit rădăcinile și forța, Reșița i-a șlefuit spiritul competitiv, Bucureștiul l-a consacrat ca recordman, iar Timișoara l-a adoptat ca magistru. Puține personalități reușesc să îmbine atât de armonios efortul fizic de vârf cu profunzimea studiului științific, iar Martin Belba a făcut acest lucru cu o naturalețe dezarmantă, rămânând până la sfârșit un fin observator al mișcării și un mentor generos.

​Astăzi, când privim în urmă la performanțele sale din 1948 sau la titlul de Maestru al Sportului, nu vedem doar statistici, ci un model de urmat pentru tinerii atleți. El ne învață că un campion nu se retrage niciodată cu adevărat; el continuă să trăiască prin elevii săi, prin recordurile care au servit drept ștachetă generațiilor următoare și prin amintirea vie a unei comunități care nu își uită valorile.

Martin Belba rămâne, așadar, o torță vie a Mehadiei – un simbol al reușitei care ne reamintește că, indiferent cât de departe ajungem, purtăm mereu cu noi „puterea” urată de mamă și disciplina locului natal. Este datoria noastră morală să păstrăm vie memoria acestui ilustru fiu al Banatului, pentru ca exemplul său de dăruire să continue să inspire generațiile de azi și cele viitoare.

 

Mehadia, 20 martie 2026

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin

Mulțumesc pentru sprijinul acordat în documentare, nepoatelor sportivului: Ana și Gigel, din Mehadia, care mi-au oferit date unice și prețioase. (C.V.)

 

20 martie 2026, ora 13.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reșița:

Ziua mondială a poeziei (21 martie).

Întâlnire cu poezia. O activitate interactivă cu participarea elevilor din clasa a IX-a C, secția germană, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“, coordonatoare: prof. Sonia Maria Chwoika, director adjunct al colegiului.

 

 

20. März 2026, 13:00 Uhr, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg Reschitza:

Welttag der Poesie (21. März).

Begegnung mit der Poesie. Eine interaktive Veranstaltung mit den Schülern der IX. C-Klasse, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg. Koordination: Deutschlehrerin Sonia Maria Chwoika, stellvertretende Direktorin der Schuleinheit.

 

19 martie 2026, ora 15.30, foaierul Casei „Adam Müller-Guttenbrunn“ Timișoara:

Cea de-a IX-a ediție a Salonului de primăvară de arte plastice al Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ din Reșița, coordonatori: Doina & Gustav Hlinka. Participă: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Nik Potocean, Gabriela Surugiu, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur & Tatiana Țibru.

 

 

 

19. März 2026, 15:30 Uhr, Foyer des „Adam Müller-Guttenbrunn“-Hauses Temeswar:

Kunstausstellung „Frühlings-Kunstsalon“ (IX. Auflage) des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“, Koordination: Doina & Gustav Hlinka. Es beteiligen sich folgende Künstler: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Nik Potocean, Gabriela Surugiu, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur & Tatiana Țibru.

 

 

18 martie 2026, ora 19.00, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:

Jurizarea lucrărilor trimise în cadrul ediției a XVIII-a a concursului internațional de desene, pentru clasele 0 – VIII, „Copiii desenează ținutul natal“.

 

18. März 2026, 19:00 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:

Jury-Bewertung der eingesandten Arbeiten zur XVIII. Auflage des internationalen Zeichnen-Wettbewerbs für Schüler der Klassen 0 – VIII, „Kinder malen ihre Heimat“.

 

 

Concursul: / Der Wettbewerb:

„Copiii desenează ţinutul natal” / „Kinder malen ihre Heimat“, ediţia XVIII. Auflage, 2026

 

Au fost trimise pe adresa concursului 340 lucrări, din care 340 au fost acceptate la jurizare. / Es wurden insgesamt 340 Arbeiten eingesandt, davon 340 zum Wettbewerb zugelassen.                     

 

Participanţi din: / Teilnehmer aus:

 

ROMÂNIA / RUMÄNIEN:

Reşiţa / Reschitza (101)  lucrări trimise / eingesandte Arbeiten),  Steierdorf ­ Anina (8),  Sânnicolau Mare / Großsanktnikolaus (39), Sibiu (1): total / insgesamt 149.

 

SLOVENIA / SLOWENIEN:

Maribor / Marburg an der Drau (16): total / insgesamt 16.

 

AUSTRIA / ÖSTERREICH:

Neumarkt in der Steiermarkt (82), Feldbach (7), St. Marein bei Neumarkt (47), Mariahof bei Neumarkt (11): total / insgesamt 147.

 

UCRAINA / UKRAINE

Cernăuți / Czernowitz (8): total / insgesamt 8.

 

POLONIA/ POLEN

Goslawice / Goslawitz (13): total / insgesamt 13.

 

SERBIA/SERBIEN

BOR (7): total / insgesamt 7.

 

Participarea după clase: / Teilnahme nach Schulklassen:

Clasele 0. – II. Klasse: 92 lucrări / Arbeiten;

Clasele III. – ­ IV. Klasse: 112 lucrări / Arbeiten;

Clasele V. ­-  VI. Klasse: 72 lucrări / Arbeiten;

Clasele VII. -­ VIII. Klasse: 64 lucrări / Arbeiten.

 

Organizatorii şi sponsorii concursului: / Die Veranstalter und Sponsoren des Wettbewerbs:

Organizator principal: / Hauptveranstalter:

Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa / Der Kultur­ und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza”

Şi­-au acordat sprijinul / Es haben unterstützt:

Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Bucureşti / Das Departement für Interethnische Beziehungen, Bukarest

Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” Caraş­Severin / Die Kreisbibliothek „Paul Iorgovici” Karasch­-Severin

Forumul Democratic al Germanilor din judeţul Caraş­Severin, Reşiţa / Das Demokratische Forum der Banater Berglanddeutschen, Reschitza

Asociaţia Culturală Graz / Der Alpenländische Kulturverband Graz

 

Juriul: / Die Jury:

Preşedinte / Vorsitzender: Dr. Ada Cruceanu­Chisăliţă, critic de artă / Kunstkritikerin

 

Membri / Mitglieder:

Maria Tudur, artist plastic din Reşiţa / Künstlerin aus Reschitza

Leontin Prodan, profesor de desen la Colegiul Național „Diaconovici ­ Tietz“ şi artist plastic din Reşiţa / Zeichnen-Lehrer am „Diaconovici ­ Tietz“­-Nationalkolleg und Künstler aus Reschitza

Doina Hlinka, artist plastic din Reşiţa / Künstler aus Reschitza

Gustav Hlinka, artist plastic din Reşiţa / Künstler aus Reschitza

 

Secretara juriului / Jury­-Sekretärin:

Mariana Troner, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reşiţa / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza

 

Manifestarea s-a desfășurat la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița, în data de 13 martie 2026 și a fost organizată de către Clubul Presei din Banatul de Munte din cadrul UZPR – Filiala Caraș-Severin.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România Moderatorul eveenimentului, doamna Dorina Sgaverdia, jurnalist, scriitor, președinte al Clubului de Presă, a prezentat și salutat oaspeții din Serbia și a anunțat succint subiectele abordate în cadrul manifestării:

1. Premiile de excelență ale UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România) pentru anul 2025 – București, 16 februarie 2026;
2. Editura „Tim” Reșița: lansarea colecției „Biblioteca de jurnalism”;
3. Lansarea volumului: „Final de epocă”, autor: Mario Balint.

Au onorat cu prezența și nu numai, pentru că au adus daruri constând în publicații, prietenii noștri din Serbia, doamna Mariana Stratulat, director al Casei de Presă Editură „Libertatea”, împreună cu directorul adjunct Valentin Mic, poet, jurnalist și redactor al săptămânalului „Libertatea”.

Intervenții:

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – Ion D Cucu, jurnalist cu experiență de peste 50 de ani, președintele UZPR Caraș-Severin;

– domnul Gheorghe Jurma, editor și istoric literar, scriitor, jurnalist, redactorul-șef al revistei de literatură, artă și cultură „Semenicul”, președinte al Cenaclului „Semenicul”, directorul Editurii TIM din Reșița care inaugurează colecția „Biblioteca de jurnalism” cu cartea lui Mario Balint „Final de Epocă”;

– domnul Erwin Josef Țigla – managerul Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Resita, promotor al culturii germane în România si Banatul Montan, editor, bibliotecar, președintele Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin şi al Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa;

– domnul dr. Ionel Bota, Poet, critic şi istoric literar. director la Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” din Oravița, președintele Clubului Mitteleuropa Viena/Oravița, directorul Grupului de Publicații „Carașul”, Oravița, membru în redacția unor publicații literare și științifice din Banat, redactor-șef al ARTE (Udine, Italia): Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România MITTELEUROPA KLUB WIEN (Österreich/Austria), revista de cultuă europeană „Arte” (Timișoara/Viena/Udine/Trieste/Innsbruck/Koln/Novi Sad/Oravița), Centrul de studii bănățene (Oravița) și Grupul de publicații „Cărașul” anunță o serie de distincții acordate unor personalități culurale și jurnalistice din România și Serbia care, alături de calitatea de deținători ai Premiilor „MITTELEUROPA” 2025, intră și în grupul celor distinși cu titlul de „Cavaler al Artelor din Europa Centrală”.

– jurnalistul Daniel Botgros, dr. Valentin Mik, redactorul șef al Săptămânalul Libertatea și drd. Mariana Stratulat;

– Mario Balint, autorul volumului „Final de epocă”, jurnalist recompensat recent cu Premiul Opera Omnia la Gala Premiilor Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România – UZPR 2025!

La eveniment au fost prezenți membri ai Clubului de Presă din Banatul de Munte și ai UZPR filiala Caraș-Severin, oameni de cultură, istorici, scriitori, poeți, critici literari.

18 martie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua mondială a poeziei (21 martie).

Prezentarea volumului „Nomad“, autor Firuț Mihuț, apărut în 2025 la Editura „Castrum de Thymes“, Giroc.

Expoziție de fotografii „Șoapta Pământului”, autor Valentin Văran (Oțelu Roșu).

 

 

 

18. März 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Welttag der Poesie (21. März).

Buchvorstellung: „Nomad“ des Autors Firuț Mihuț, erschienen 2025 im Verlag „Castrum de Thymes“, Giroc.

Fotoausstellung „Șoapta Pământului” (= „Das Flüstern der Erde”), Autor Valentin Văran (Ferdinandsberg).

 

17 martie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Reșița: Mon amour“: Partea I a expoziției de fotografii Ioana Ciolea, dedicate Reșiței în anul aniversar 2026.

17. März 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

„Reschitza: Mon amour“: Teil I einer Fotoausstellung von Ioana Ciolea, gewidmet der Stadt Reschitza im Jubiläumsjahr 2026.

 

La Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița, în cadrul unei întâlniri culturale au fost acordate Premiile MittelEuropa pentru anul 2025. Au fost înnobilați cu titlul de „Cavaler al Artelor din Europa Centrală”: Ion D. Cucu, Dorina Sgaverdia, Mario H. Balint, Erwin Josef Țigla, Gheorghe Jurma, Daniel Botgros, Mariana Troner Vermeșan și Petre Dalea.

MITTELEUROPA KLUB WIEN (Österreich/Austria), revista de cultură europeană „Arte” (Timișoara/Viena/Udine/Trieste/Innsbruck/Koln/Novi Sad/Oravița), Centrul de studii bănățene (Oravița) și Grupul de publicații „Cărașul” au acordat o serie de distincții unor personalități culturale și jurnalistice din România și Serbia care, alături de calitatea de deținători ai Premiilor „MITTELEUROPA” 2025, intră și în grupul celor distinși cu titlul de „Cavaler al Artelor din Europa Centrală”.

Foto: Petre Dalea

#image_title#image_title#image_title

16 martie 2026, ora 18.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

150 de ani de la nașterea și 69 de ani de la trecerea în eternitate a sculptorului Constantin Brâncuși (*19 februarie 1876, Hobița / județul Gorj – †16 martie 1957, Paris).

„Infinit – Brâncuși“: Expoziție Alice Dobre (Timișoara).

 

 

16. März 2026, 18:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

150. Geburtstag und 69. Todestag des Bildhauers Constantin Brâncuși (*19. Februar 1876, Hobița / Kreis Gorj – †16. März 1957, Paris).

„Unendlich – Brâncuși“: Kunstausstellung Alice Dobre (Temeswar).

 

Joi, 12 martie 2026, sala de festivități a Primăriei Orașului Bocșa a fost gazda unui eveniment de excepție organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, în parteneriat cu Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa.

„La o cafea cu scriitorii. Sub zodia Vărsătorului” este un proiect cultural inițiat de biblioteca publică bocșană cu scopul de a omagia scriitorii vărsători, colaboratori ai instituției. Fiecare ediție are un invitat special care, de obicei, nu este născut sub această zodie. De asemenea, proiectul are misiunea de a prezenta tinerilor oameni aleși, care sunt, într-un fel sau altul, veritabile modele demne de urmat.

La această a IX-a ediție, invitatul de onoare a fost prof. univ. dr. habil. Sorin-Domițian Șipoș, prorectorul Universității din Oradea,  remarcabil cadru universitar, excepțional coordonator de activitate didactică și de cercetare la Școala Doctorală de istorie a acestei prestigioase universități.

Întâlnirea s-a materializat prin intermediul unui ales prieten și colaborator al bibliotecii, prof. dr. Constantin-Tufan Stan, fiu al Bocșei, dar și cetățean, de mare onoare și cinste, al Banatului – trăitor la Belinț și Lugoj, doctorand la Universitatea din Oradea.

Evident, invitații au fost întâmpinați cu o cafea și poftiți să ia parte la o întâlnire menită să construiască punți cultural – educaționale.

Debutul evenimentului a aparținut cantautorului făgețean George Popovici, profesor de limba și literatura română, important poet bănățean, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara. Alături de chitara sa, George Popovici a oferit un recital încântător de muzică folk.

Moderatorul a fost managerul cultural Gabriela Șerban, iar deschiderea a aparținut primarului orașului Bocșa, Patriciu Mirel Pascu.

În cadrul acestui eveniment a fost prezentat un remarcabil autor, universitarul orădean Sorin Șipoș, autorul a unei ample opere științifice care acoperă o paletă largă de teme istorice, cu accent deosebit pe istoria medievală a Transilvaniei, relațiile interetnice și dinamica proceselor identitare din spațiul românesc central-european.

 De asemenea, a fost prezentat cel mai recent volum al prof. Sorin Șipoș: „Între Orient și Occident” – imaginea Principatelor Române în relatările călătorilor străini, perioada 1710 – 1810, o carte frumoasă, interesantă și atractivă prin tema abordată, volum apărut la Oradea și Cluj-Napoca, sub egida editurilor Universității din Oradea și cea a Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane, 2026.

Despre carte au vorbit istoricii Mirel Patriciu Pascu, Mihai Vișan și Constantin-Tufan Stan. De asemenea, publicul prezent a avut ocazia să asculte un excepțional expozeu susținut de autorul Sorin Șipoș.

Acest volum se adaugă unui bogat portofoliul științific al istoricului orădean care însumează nu mai puțin de 50 monografii publicate. La acestea se adaugă 9 lucrări de sinteză. De asemenea, prof. univ. dr. habil. Sorin Șipoș este coautor a peste 20 de volume colective, realizate în colaborare cu istorici din țară și din străinătate. Nu în ultimul rând, contribuția sa se concretizează în publicarea a peste 140 de studii și articole științifice, apărute în reviste de specialitate din România, dar și din străinătate,  texte ce abordează o gamă variată de subiecte, de la structuri ale puterii în Evul Mediu, până la identități colective, reprezentări simbolice și mecanisme ale coexistenței culturale și confesionale.

Prin lucrările sale, în care se remarcă o metodologie modernă și o abordare critică a surselor, contribuie semnificativ la înnoirea discursului istoriografic românesc, promovând o viziune echilibrată, contextualizată și deschisă interdisciplinarității.[1]

Iată că această personalitate de referință în peisajul istoriografiei românești contemporane, cu o carieră academică solidă construită pe temeiul unei cercetări riguroase și a unei implicări constante în dezvoltarea învățământului superior, ne-a  onorat cu prezența la  Bocșa, deoarece, dincolo de prestigios cadru universitar, Sorin-Domițian Șipoș este un om ales, cu un caracter frumos și decent, atribute ale celor mai valoroși oameni.

Evenimentul s-a încheiat în acordurile muzicale ale cantautorului George Popovici, cu o sesiune de autografe și una de fotografii, precum și cu o vizită pe Insula Paradis și Aleea cu Tei de la Bocșa Izvor.

 

 

 

 

 

 

---

[1] Date și informații preluate din Laudatio, ticluit cu măiestrie de către Senatul Universității de Stat din Moldova, la conferirea titlului onorific de Doctor Honoris Causa al Universității, în august 2025, la Chișinău, de Ziua Limbii Române.

13 martie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Clubul Presei din Banatul de Munte / UZPR – Filiala Caraș-Severin (moderator: Dorina Sgaverdia):

1. Premiile de excelență al UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România) pentru anul 2025 – București, 16 februarie 2026;

2. Editura „Tim” Reșița: Lansarea colecției „Biblioteca de jurnalism”;

3. Lansarea volumului: „Final de epocă”, autor: Mario Balint.

 

16 martie 2026, ora 18.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

150 de ani de la nașterea și 69 de ani de la trecerea în eternitate a sculptorului Constantin Brâncuși (*19 februarie 1876, Hobița / județul Gorj – †16 martie 1957, Paris).

„Infinit – Brâncuși“: Expoziție Alice Dobre (Timișoara).

 

16 martie 2026, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Sfântului Patrick, patronul spiritual al Irlandei (17 martie).

Expoziție: „Dublin – capitala Irlandei“, cu fotografii de Erwin Josef Țigla.

 

17 martie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Reșița: Mon amour“: Partea I a expoziției de fotografii Ioana Ciolea, dedicate Reșiței în anul aniversar 2026.

 

18 martie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua mondială a poeziei (21 martie).

Prezentarea volumului „Nomad“, autor Firuț Mihuț, apărut în 2025 la Editura „Castrum de Thymes“, Giroc.

Expoziție de fotografii „Șoapta Pământului”, autor Valentin Văran (Oțelu Roșu).

 

18 martie 2026, ora 19.00, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:

Jurizarea lucrărilor trimise în cadrul ediției a XVIII-a a concursului internațional de desene, pentru clasele 0 – VIII, „Copiii desenează ținutul natal“.

 

19 martie 2026, ora 15.30, foaierul Casei „Adam Müller-Guttenbrunn“ Timișoara:

Cea de-a IX-a ediție a Salonului de primăvară de arte plastice al Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ din Reșița, coordonatori: Doina & Gustav Hlinka. Participă: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Nik Potocean, Gabriela Surugiu, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur & Tatiana Țibru.

 

20 martie 2026, ora 13.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reșița:

Ziua mondială a poeziei (21 martie).

Întâlnire cu poezia. O activitate interactivă cu participarea elevilor din clasa a IX-a C, secția germană, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“, coordonatoare: prof. Sonia Maria Chwoika, director adjunct al colegiului.

 

20 martie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua mondială a poeziei (21 martie).

Poezia la ea acasă. Invitații după-amiezii: autori care au publicat în cadrul Editurii „Castrum de Thymes“, Giroc.

Participă poeți din Anina (Ion Rășinaru), Bocșa (Doina Gârboni), Caransebeș (Petru Hamat), Reșița (Marian Apostol, Costel Simedrea), Sânmihaiu Român / Timiș (Dan D. Gîrjoabă) și Timișoara (Gh. I. Ciulpan, Camelia Monica Cornea, Alexandra Dogaru – ALDO, Daniel Luca, Aura Nicoleta Lupșescu, Dorina Măgărin).

 

21 martie 2026, începând cu ora 15.00, de la Mânăstirea ortodoxă română „Călugăra” până la Biserica romano-catolică de pelerinaj „Maria Stâncii“ Ciclova Montană: 

Pelerinajul ecumenic al tinerilor împreună cu PS Lucian Mic (Episcopia Ortodoxă Română Caransebeș), PS Ioan Călin Bot (Episcopia Greco-Catolică Lugoj) și PS József Csaba Pál (Dieceza Romano-Catolică de Timișoara).

 

24 martie 2026, ora 12.00, Galeria Direcției pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

Expoziție Viorica Ana Farkas (Reșița), membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.

 

24 martie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii” (ediția a XIX-a): manifestare ecumenică pregătitoare a marii Sărbători a Învierii Domnului.

Invitați: pr. dr. Ionuț Cătălin Blidar (membru de onoare al Academiei Pontificale, preot-paroh al Parohiilor greco-catolice din Dumbrăvița și Giarmata) și pr. Walther Sinn (preot-paroh al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din Semlac / Arad, și preot evanghelic pentru întreaga regiune a Banatului).

Expoziția de fotografii „Sfântul Mormânt în Ierusalim”, cu fotografii realizate de pr. Petru Berbentia (Biserica Ortodoxă Română Reșița).

 

26 – 29 martie 2026, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Zilele Literaturii Germane la Reșița“, ediția a XXXVI-a (manifestare în limba germană).

 

28 martie 2026, ora 15.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Zilele Literaturii Germane la Reșița“, ediția a XXXV-a (manifestare în limba germană).

Înmânarea titlului onorific „Europeanul anului 2026 în cadrul comunității germane din Banatul Montan”, dlui dr. Paul Jürgen Porr, președintele Forumului Democrat al Germanilor din România – Laudatio susținută de Erwin Josef Țigla și cuvinte de mulțumire din partea onoratului (manifestare în limba germană).

 

28 martie 2026, ora 19.30, stația finală din cartierul Muncitoresc, în interiorul stației intermodale „Reșița Montană”:

„Zilele Literaturii Germane la Reșița“, ediția a XXXV-a (manifestare în limba germană).

Decernarea Premiului literar „Rolf Bossert“ pentru anul 2026, în cartierul unde a văzut lumina zilei și unde a urmat primii ani de școala Rolf Bossert (manifestare în limba germană).

 

28 martie 2026, ora 20.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ora Pământului = Earth Hour 2026, un eveniment internațional, organizat în ultima sâmbătă a lunii martie a fiecărui an, care are ca scop sensibilizarea utilizatorilor de energie electrică față de problema dioxidului de carbon emis în atmosferă la producerea energiei electrice.

Sunt invitați să citească la lumina lumânării scriitorii și iubitorii de poezie reșițeni.

 

31 martie 2026, ora 12.00, Galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

Expoziție de artă plastică dedicată Sărbătorii Învierii Domnului. Expune Maria Tudur (Reșița), membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România / Filiala Reșița și al Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.