10 februarie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.

Dialoguri culturale. În calitate de oaspete, scriitorul și omul de cultură Mihai Vlădia (Eftimie Murgu / Banatul Montan).

 

10. Februar 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.

Kulturelle Dialoge: Als Gast, der Schriftsteller und Kulturmann Mihai Vlădia (Eftimie Murgu / Banater Bergland).

 

 „Mens sana in corpore sano” sau „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”

Gabriela Șerban într-un dialog cu sportiva Ciceronia Bellatrice Nicolae

„Mens sana in corpore sano” sau „O minte sănătoasă într-un corp sănătos” este foarte cunoscuta deviză a sportului și aparține poetului latin Iuvenal.

De asemenea, este și deviza invitatei mele, iar, în interviul care urmează, ne este reamintită această idee călăuzitoare.

Pe Ciceronia Bellatrice Nicolae sau Cici (pentru prieteni și apropiați) o cunosc de mai multă vreme, ea fiind verișoara prietenei mele Laura Ion Piperiu. Însă, despre pasiunile lui Cici am aflat mai târziu.

Această femeie frumoasă, discretă, cu o familie reușită (două fete extraordinare și un soț fain și muncitor!) adesea poate fi zărită alergând singură sau însoțită de unul sau doi câini, prin zone mai lăturalnice ale Bocșei sau prin pădure.  Ca o veritabilă sportivă!

Apoi, am întâlnit-o pe Cici la Raiffeisen Bank, acolo unde, cu siguranță, la un moment dat, fiecare dintre noi ajunge cu o problemă. Aici am descoperit că Cici este director de agenție, adică deține o funcție solicitantă și cu multă responsabilitate.

Iată, în doar câteva  cuvinte deja putem întrezări portretul invitatei mele: frumoasă, deșteaptă, disciplinată și foarte asumată!  Iar  acestea sunt doar câteva dintre caracteristicile care-i definesc personalitatea!

Invitată la „Povești în bibliotecă”, Ciceronia Bellatrice Nicolae a acceptat să ni se dezvăluie, iar cititorii noștri vor descoperi un om minunat, cu preocupări frumoase și sănătoase, un model de om atât pentru tinerele domnișoare, cât și pentru venerabile doamne!

Gabriela Șerban: Dragă Cici, bine ai venit la „Povești în bibliotecă”! Îți mulțumesc că ai acceptat această provocare și că vei împărtăși cu cititorii noștri preocupările tale. Mai întâi, cine este  Ciceronia Bellatrice Nicolae?

 

Ciceronia Bellatrice Nicolae: Sunt o balanță născută în toamna anului 1978 și toată viața am locuit la Bocșa, pe strada Mihail Gașpar. Am studiat Științe Economice la UVT însă, când a fost să decid dacă rămân în Timișoara, am ezitat și m-am întors acasă, fiind îndrăgostită de aceste locuri, eu fiind o mare iubitoare de natură. Doar aici am și păduri, și râu, și lac, și cascadă, și dealuri cu puncte de belvedere, și liniștea pe care, odată cu înaintarea în vârstă, o prețuiesc tot mai mult.

Din 2007 lucrez în banking și îmi place ceea ce fac, este un domeniu care îmi aduce multe satisfacții.

 

G.Ș. De când pasiunea pentru alergat? Cum ai început?

 

C. B. N. Întotdeauna mi-a plăcut să alerg, ca să mă mențin în formă, iar în studenție am făcut și fitness și dans sportiv. Ulterior, am continuat să fac fitness, urmând diverse programe de antrenament din mediul online. Însă, de când m-am angajat la Raiffeisen, organizația ne-a încurajat să optăm pentru mișcare și un stil de viață sănătos. În perioada 2013 – 2016 am participat la primele evenimente sportive de alergare, „Bucharest Marathon”, la care Raiffeisen Bank este sponsor principal, optând, la început, pentru proba de cros, de 10 km. Ulterior, am descoperit evenimentul de la Timișoara, „Timotion”, unde am participat la 6 ediții și am făcut saltul de la cros spre semimaraton (21km), care a rămas proba mea preferată și în prezent.

 

G.Ș.  Ai un mentor? Un model?

 

C.B.N. Am foarte multe persoane care mă inspiră. Totul a început să se contureze anul trecut prin luna martie, când am început să utilizez aplicația „Strava”, este o rețea socială pentru sportivi. Toate activitățile noastre sportive (bicicletă, alergare, drumeție, înot, chiar și plimbare) înregistrate pe ceas (Smart Watch) se postează automat acolo. În prezent am cam 350 de persoane pe care le urmăresc și, la rândul meu, sunt urmărită de 250 de sportivi, de la unii am multe de învățat, pe alții poate că îi inspir eu…

Acolo găsesc și niște statistici faine, de exemplu am putut să văd evoluția mea în km alergați, de la 265 km în 2024, la 1700 km în 2025 (în ultimele luni am ajuns la o medie de aprox. 230 km/lună).

Utilizând aplicația, mi-am dat seama că cei pe care îi admiram (cei din top, care luau toate podiumurile) nu sunt neapărat mai talentați, ci sunt consecvenți, aleargă zilnic și, în plus, fac și antrenamente cardio și cu greutăți, care ajută pentru creșterea performanțelor în alergare. Ce mi-am spus eu în acel moment? Dacă ei pot, pot și eu! Mai ales că îmi și place! Iar rezultatele nu au întârziat să apară.

 

G.Ș. Faci parte dintr-o asociație sau cum te informezi cu privire la competițiile la care participi?

 

C.B.N. În Reșița s-a format o comunitate tare faină de alergători și avem un grup pe WhatsApp unde postăm fiecare despre evenimentele reușite de care am auzit sau participat, organizăm ture de alergare prin oraș sau pe dealurile Reșiței. În acest grup de WhatsApp sunt cam 100 de pasionați de alergare din tot vestul țării. Mai sunt și o serie de site-uri unde se poate găsi calendarul principalelor evenimente, de exemplu „SportsPlanner.com.”

 

G.Ș. Cât de des te antrenezi? Ești un om ocupat, ești un om extrem de activ. Cred că funcționezi după un program foarte bine stabilit…

 

C.B.N. După ce am început să folosesc „Strava”, următorul pas a fost să constat că fostul ceas, „Garmin Venu”, nu îmi dădea posibilitatea să aleg activități de tip alergare trail (montana, pe poteci), iar eu începusem deja să prind gustul acestora, participând la aproape toate edițiile evenimentului de la Reșița, „AlerGând la Pădure”, precum și la „Hercules Maraton” (apropo de acest eveniment, la prima ediție la care am participat, în 2024, mi s-a părut atât de solicitant încât, la final, mi-a arătat ceasul că am baterie corporală zero și am și adormit pe drumul spre casă, praf am fost! Însă, cu un antrenament corespunzător, în 2025 am reușit să obțin locul I la categoria de vârstă). Dat fiind că mi-am dat seama că mă pasionează alergarea montană, cu toate provocările ei, mi-am achiziționat un „Garmin” mai deștept, „Fenix 7S Pro”, pe care am posibilitatea să încarc hărțile traseelor pe care alerg și, astfel, știu sigur că nu mă pierd. De asemenea, îmi permite să-mi setez evenimentele viitoare la care urmează să particip și, în funcție de data celor setate ca și prioritare, îmi creează planul de antrenament. Așa că, de pe la sfârșitul lunii aprilie 2025, totul a devenit foarte simplu, „Garminul” meu îmi oferă, în fiecare dimineață, un raport în care îmi spune cum am dormit, cum stau cu variația pulsului și alte date utile privind evoluția fitness-ului (VO2 max, nivelul de încărcare, scorul de dealuri, scorul de anduranță, stresul și în câte ore sunt pregătită pentru următorul antrenament). Am observat că, dacă respect programul din planul de antrenament, nu ajung să mă surmenez. Câteodată mai forțez, să scot câte un PR (personal record), și atunci îmi ajustează antrenamentele viitoare, îmi permite câte o zi de recuperare (ceea ce nu înseamnă pauză, ci o alergare ușoară).

Alerg zilnic 6-8 km, de obicei la un ritm considerat de bază, iar 2 zile pe săptamână conțin antrenamente mai grele, sprint-uri și intervale, care mă ajută să-mi îmbunătățesc viteza. În weekend am alergări mai lungi, de 12, 15 sau 21 km.

Sigur că, după o cursă (competiție) unde nivelul de efort este de regulă mai ridicat decât la antrenamente, în ziua urmatoare, antrenorul meu „Garmin” îmi oferă o zi de odihnă completă!

De obicei, de primăvara până toamna, alerg în timpul săptamânii dimineața, înainte de serviciu, însă în lunile de iarnă, alerg seara pe pista de biciclete, fiind suficient de luminată. Mi-am achiziționat echipament cu elemente reflectorizante, ca să fiu vizibilă pentru ceilalți participanți la trafic.

  

G.Ș. Cum îmbini munca de birou – de manager – cu cea de sportiv? Cât de importantă este disciplina?

 

C.B.N. Disciplina este primordială, atât la birou, cât și în viața de sportiv. Încerc să fiu un model pentru echipa mea și să le arăt, prin exemplul personal, cât de importantă e consecvența. Sunt zile în care, după un program încărcat la serviciu, parcă e greu să îmi pun pantofii de alergare și să mă urnesc de acasă. Mai ales dacă afară plouă torențial, sau ninge de rupe, sau sunt -10 grade. Dar știu că fiecare alergare contează, iar un antrenament ratat înseamnă dureri musculare în ziua următoare, până îți reintri în ritm. Iar, în momentul în care îmi pun căștile în urechi cu playlist-ul de alergare, începe cea mai faină rutină a zilei, un timp doar pentru mine, în care mă echilibrez și îmi pun gândurile în ordine.

 

G.Ș. Cici, tu arăți fabulous! Ții dietă? Adică, mai e cazul să fii atentă la alimentație, ținând cont de efortul pe care-l depui prin antrenamente?

 

C.B.N. Da, alimentația este foarte importantă și, uneori, simt nevoia să mă consult cu un nutriționist, deși nu am făcut-o până acum. De vreo 4 ani sunt lacto-ovo-vegetariană, așa că m-a preocupat să aflu dacă alimentația mea este corectă, astfel încât să susțină și efortul fizic depus. Am descoperit o aplicație care m-a ajutat, „MyFitnessPal”, în care, timp de o lună – două, am introdus toate mesele, iar aplicația îți afișează nutrienții, proteinele, carbohidrații, grăsimile, zahărul. În câteva zile, îți dai seama ce să elimini și ce să incluzi, astfel încât să ai o alimentație potrivită. Față de ce obișnuiam să consum, am crescut proteinele și carbohidrații și am scăzut grăsimile saturate și zahărul.

 

G.Ș.  Ai un antrenament preferat? Ai un concurs preferat?

 

C.B.N. Antrenamentele mele preferate sunt simulările de curse, acele ture de recunoaștere traseu. Te ajută să previzualizezi condițiile de concurs și să te pregătești fizic și mental pentru ziua cursei. Culmea este că, cel mai greu concurs la care am participat, mi s-a părut și cel mai frumos, mă refer la „Retezat Mountain Run”, a fost o experiență intensă și memorabilă, care mi-a purtat pașii prin păduri, zone de jnepeniș, zone de creastă, pe lângă lacuri și cascade, pe o distanță de 25 km, cu o diferență de nivel semnificativă, de 2000 m. Am făcut traseul în peste 6 ore și, deși resimțeam efortul mare, corpul îmi era inundat de endorfine, eram incredibil de fericită. Credeam că sunt rău pe clasament, dar am constatat că am ieșit pe locul 4 la categoria de vârstă. Dacă nu mă lăsam furată de peisaj și nu stăteam atâta la ședinta foto la Vârful Retezat, probabil prindeam podium. Dar nu regret, m-am bucurat din tot sufletul de experiența aia! Nu e tot timpul despre trofee, rezultate și podiumuri, la fel de mult merită și să te bucuri de traseu, de vibe-ul evenimentului, de încurajările primite de la voluntari, de toată frumusețea naturală care te înconjoară.

 

G.Ș.  Ai participat la multe competiții. Care este cel mai râvnit rezultat? Care este consursul de care îți amintești cu mare plăcere sau poate ai o experiență neplăcută despre care vrei să amintești?

 

C.B.N. Da, în 2025 am participat la 17 competiții, iar la 10 dintre ele am obținut podium. Cel mai mult te bucuri când te clasezi pe podium la open, știi că ești cel mai bun dintre cei buni! Am reușit să mă clasez pe locul II la open la „Scorilo Muntele Mic” semimaraton, la distanță de 1 minut de locul I, practic am alergat împreună până la ultima urcare de 100 m la finish, la Poiana Mărului. Acolo n-am mai putut să urc alergând, s-a terminat combustibilul, și am încurajat-o pe ea să se ducă înainte. De asemenea, la „AlerGând la Padure”, evenimentul nostru reșițean, m-am clasat pe locul III la open, tot respectul pentru locurile I și II, foarte bune fetele.

O experiență mai neplacută a fost la „Cluj EcoTrail”, fiindcă am alergat prin mocirlă și m-am zgâriat în toți mărăcinii de pe marginea drumului, încercând să înaintez. Dar, ca și organizare, au fost bine și ei, plus că evenimentul a avut loc de Ziua Națională, pe 1 Decembrie. Cu toate că mi s-a părut o cursă urâtă, pe vreme rea, am obținut locul II la categoria de vârstă, a fost cursa cu care am încheiat sezonul competițional 2025. Acum cred că și astfel de curse, de fapt, ne călesc, ne fac mai puternici.

Îmi amintesc de un alt exemplu în acest sens, un antrenament din 4 ianuarie anul acesta, aveam de alergat 21 km și ningea neîntrerupt, era zăpada mare, abia răzbeai prin nămeți, trotuarul era curățat doar pe alocuri. Totuși, m-am mobilizat și am scos cel mai bun timp al meu la un semimaraton, cu tot cu condițiile adverse. Traseul a însemnat traversarea orașului Bocșa, plus urcare până la Biniș și retur, l-am parcurs în 1 h:55 min.

 

G. Ș. Cred că am văzut pe facebook, rețin pentru că mi-a plăcut tare comment-ul tău care suna cam așa: „ Alergarea în timpul iernii nu înseamnă condiții perfecte. Însă este o oportunitate de a-ți dezvolta rezistența și de a aprecia frumusețea sezonului. Cu o abordare corectă, alergarea pe timp rece poate fi incredibil de satisfăcătoare.” Evident, din nou ai avut admirația și aprecierea mea! Ce proiecte ai de viitor?

 

C.B.N. Mi-am notat vreo 25 de evenimente din 2026 la care mi-ar face plăcere să particip, dar lista e deschisă. Depinde foarte mult și de programul soțului meu, care îmi este alături și mă însoțește la toate aceste competiții.

 

G.Ș.  E important să avem pasiuni la orice vârstă. Cât este de greu?

 

C.B.N. În acest sport, nicio vârstă nu este prea înaintată. Sunt femei de peste 50 de ani mult peste nivelul meu actual, pentru care am tot respectul, știu câtă muncă și câte ore de pregătire sunt în spatele rezultatelor lor. Mă văd alergând și la 60+, sănătate să fie!

Este greu la antrenamente, dar este valabil în orice domeniu, nu ne dezvoltăm în zona de confort. Satisfacțiile depășesc, oricum, cu mult efortul depus, atunci când faci ceea ce îți place. Și încă un lucru, sportul înseamnă „mens sana in corpore sano”, devii mai puternic atât fizic, cât și mental. Am constatat că, de când alerg zilnic, contrar miturilor, nu mă mai doare nimic și nici nu am mai răcit. Așa că, merită, zic eu!

 

G.Ș.  Am stabilit deja că este vorba de pasiune și de multe beneficii pentru sănătatea ta trupească și mentală. Totuși, dincolo de toate, ce te motivează în acest sens? Ce te ține în priză?

 

C.B.N. Mă motivează senzația de libertate pe care o simt când alerg, mă simt mai  prezentă și conectată cu natura. Faptul că pot să-mi depășesc limitele și să ies mai puternică din fiecare experiență, mă ține în priză.

 

G.Ș.  Ce alte pasiuni ai?

 

C.B.N. O altă pasiune a mea este fotografia. Pe lângă sportivi, pe Instagram urmăresc și o serie de fotografi, profesioniști sau amatori, și învăț de la ei.

 

G.Ș.  Un gând pentru tineri? Un gând pentru cititorii revistei „Bocșa culturală”.

 

C.B.N. Mișcarea, sportul și timpul petrecut în natură sunt un sprijin real pentru a deveni mai echilibrați și mai puternici, ne ajută să rămânem conectați cu noi înșine și unii cu alții. Cititorilor revistei „Bocșa culturală” le doresc să păstreze vie legătura cu natura. Muntele te învață lucruri care se aplică și în viață: răbdare, respect, perseverență.

 

G.Ș. Mulțumesc pentru tot ce ne-ai împărtășit! Ești extraordinară și ești un bun exemplu pentru oricine. Am pus intenționat accentul în discuția noastră pe cuvinte ca „disciplină”, „muncă”, „pasiune”, deoarece tinerii noștri trebuie să știe că, fără disciplină și muncă, succesul nu poate fi deplin. Nu este suficient să fii talentat, să ai pasiuni extraordinare! Sunt necesare munca, sacrificiul, disciplina pentru a obține succesul. Thomas Edison spunea că succesul înseamnă 99%transpirație și doar 1%inspirație. Iar tu, prin succesul tău în carieră și în pasiunile tale, confirmi teoria lui Edison. Mulțumesc și-ți doresc un an bun, cu sănătate și  împliniri!

10 februarie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.

Dialoguri culturale. În calitate de oaspete, scriitorul și omul de cultură Mihai Vlădia (Eftimie Murgu / Banatul Montan).

 

11 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

In memoriam prof. dr. Dumitru Jompan (*13 mai 1938, Marga – †2 ianuarie 2026, Marga).

Coordonator eveniment: Gheorghe Țunea-Pîrvovanu.

 

12 februarie 2026, ora 12.00, galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

Fășang 2026. Expoziția „Carnavalul Culorilor” (ediția a XVIII-a). Expun membri ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka). Participă cu lucrări: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Nik Potocean, Camelia Tasici, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur & Tatiana Țibru.

 

12 februarie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.

Dialoguri culturale. În calitate de oaspeți ai bibliotecii: scriitorii Vasile Barbu (Uzdin / Banatul Sârbesc), Dorina Măgărin (Timișoara), Daniel Luca (Giroc) și Nicolae Toma (Lugoj).

 

13 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.

Personalitățile Banatului: scriitorul, traducătorul și omul de cultură Petre Stoica (*15 februarie 1931, Peciu Nou – †21 martie 2009, Jimbolia), la 95 de ani de la naștere.

 

 

10. Februar 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.

Kulturelle Dialoge: Als Gast, der Schriftsteller und Kulturmann Mihai Vlădia (Eftimie Murgu / Banater Bergland).

 

11. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

In Memoriam Prof. Dr. Dumitru Jompan (*13. Mai 1938, Marga – †2. Januar 2026, Marga / Banater Bergland).

Koordination: Gheorghe Țunea-Pîrvovanu.

 

12. Februar 2026, 12:00 Uhr, Galerie der Kreisbehörde für Kultur Karasch-Severin, Reschitza:

Fasching 2026. Ausstellung „Karneval der Farben“ (XVIII. Auflage) der Mitglieder des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: Doina & Gustav Hlinka). Mit der Teilnahme von: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Nik Potocean, Camelia Tasici, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur & Tatiana Țibru.

 

12. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.

Kulturelle Dialoge. Als Gäste in der Bibliothek: der im Serbischen Banat lebende rumänische Schriftsteller Vasile Barbu sowie die aus Temeswar, Giroc bzw. Lugosch kommenden Schriftsteller Dorina Măgărin, Daniel Luca und Nicolae Toma.

 

13. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.

Banater Persönlichkeiten: der Schriftsteller, Übersetzer und Kulturförderer Petre Stoica (*15. Februar 1931, Neupetsch – †21. März 2009, Hatzfeld), im Gedenken anlässlich seines 95. Geburtstages.

 

Pe 16 februarie 2026, la Teatrul „Ion Creangă” din București, de la ora 19:00, are loc Gala Premiilor UZPR „Excelența în jurnalism”, un eveniment care își propune să recunoască munca jurnalistică din „toate segmentele” presei.

La prima vedere, o gală de premiere poate părea un gest festiv, aproape decorativ, într-o perioadă în care publicul are alte griji, iar presa trăiește cu sabia reducerilor de cost deasupra capului.

Tocmai aici e însă miza: într-un moment în care industria se restrânge, profesia are nevoie de repere publice, de standarde articulate și de ocazii în care să-și reafirme misiunea.


Înainte de aplauze, realitatea: redacțiile se subțiază peste tot

Contextul global e greu de ignorat. Chiar în aceste zile am scris despre faprul că The Washington Post a trecut printr-un val masiv de concedieri, cu tăieri descrise drept aproximativ „o treime” din personal, într-o reorganizare care a alimentat discuția despre sustenabilitatea marilor branduri media în era digitală.

Cazul e relevant nu pentru spectacolul mediatic, ci pentru mesajul structural: modelul de redacție construit pe logica tiparului (fluxuri, ierarhii, volume) se ajustează brutal la o piață în care distribuția și atenția publicului sunt intermediate de platforme, iar monetizarea nu mai ține pasul cu costurile.


O profesie prinsă între două presiuni: bani și algoritmi

În paralel, accelerarea AI adaugă un strat nou de anxietate profesională. Nu e vorba doar de „înlocuire”, ci de reconfigurarea muncii: ce înseamnă producție, verificare, documentare, arhivă, formate, relația cu publicul.

În raportul anual de tendințe pentru 2026, Reuters Institute vorbește despre faptul că suntem încă la începutul unei schimbări tehnologice majore (Generative AI) care poate „răsturna” industria, tocmai pentru că mută distribuția și căutarea informației spre sisteme AI, nu spre site-uri și aplicații de presă.

Iar analize din ecosistemul jurnalistic (inclusiv Nieman Lab) insistă pe ideea că redacțiile vor fi împinse să-și reconstruiască „arhitectura” de lucru în jurul felului în care informația circulă prin sisteme automatizate.

În limbaj simplu: nu doar că se reduc posturi, dar se schimbă și criteriile după care se definește valoarea muncii editoriale.


De ce au importanță evenimentele de breaslă în astfel de vremuri

Istoric, premiile și întâlnirile profesionale au funcționat ca instituții informale ale jurnalismului:

• au fixat norme (ce considerăm „calitate”, „rigoare”, „curaj”, „serviciu public”),

• au creat memorie profesională (cine a făcut muncă relevantă și de ce),

• au dat vizibilitate unor genuri care nu sunt „clickabile”, dar sunt esențiale: investigație, reportaj, jurnalism local, jurnalism cultural, documentare pe termen lung.

În perioade de criză, rolul lor devine mai pragmatic decât pare.

Pentru un jurnalist, recunoașterea profesională nu e doar simbolică: e capital de credibilitate, e o formă de protecție reputațională într-o piață instabilă, e și un semnal către redacții și către public despre ce merită susținut.

Gala UZPR se așază exact în această tradiție a breslei: reconfirmă ideea că jurnalismul nu e doar „conținut”, ci responsabilitate publică. Anunțul public privind evenimentul subliniază tocmai această dimensiune de recunoaștere a muncii „dedicaților profesioniști ai presei”.


România: între precaritate, polarizare și nevoia de standard

Situația din România are particularitățile ei: piață publicitară mai mică, dependențe economice mai vizibile și o polarizare care împinge adesea presa spre poziționări de tabără. În plus, digitalizarea a creat o competiție asimetrică: redacțiile produc, platformele distribuie și monetizează.

Într-un astfel de mediu, evenimentul este important pentru că reușește două lucruri concrete:

1. premiază calitatea verificabilă, nu zgomotul;

2. întărește o cultură profesională în care etica, transparența și interesul public nu sunt opționale.

Asta e și cheia în era AI: cu cât tehnologia poate genera mai mult „text”, cu atât diferența se mută pe verificare, metodă, responsabilitate.

AI poate accelera procese, dar nu poate prelua responsabilitatea morală și legală a publicării. Iar publicul, chiar când pare cinic, simte în timp diferența dintre „plauzibil” și „adevărat”.


Notă personală: un cerc profesional care se închide frumos

Pentru mine, Gala UZPR are și o dimensiune personală: mă număr printre cei premiați de UZPR la prima ediție organizată după pandemie. Revin de fiecare dată cu recunoștință și cu un sentiment de continuitate profesională, onorată că voi avea prilejul să ofer, la rândul meu, un premiu în cadrul galei.

Într-o industrie în care oamenii sunt adesea contabilizați în „costuri”, gesturile de recunoaștere între profesioniști contează.

Nu repară piața. Nu salvează bugete. Dar pot salva ceva mai fragil și mai important: respectul pentru standard și pentru munca bine făcută de colegii mei jurnaliști.


Gala UZPR – o formă de rezistență profesională

Jurnalismul trece printr-o dublă transformare: economică și tehnologică. Reducerile de personal, reorganizările și presiunea AI nu sunt episoade izolate, ci simptome ale unei schimbări de epocă.

În acest context, o gală precum cea organizată de UZPR în care este recunoscută „Excelența în jurnalism” nu e doar despre ceremonie.

E despre a spune public ce fel de jurnalism merită să existe.

Iar într-o lume în care informația e tot mai ușor de produs și tot mai greu de verificat, asta devine un act cu valoare civică, nu doar profesională.

În data de 9 februarie comemorăm 25 ani de la trecerea în eternitate a lui Jakob Neubauer, unul dintre membrii cei mai fideli ai Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și ai Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, până la moartea sa.

Jakob Neubauer s-a născut pe 5 septembrie 1922 la Caransebeş, s-a format ca tâmplar, apoi ca tâmplar modelator, dar foarte cunoscut a fost datorită realizărilor sportive și artistice. La izbucnirea războiului, Jakob Neubauer se afla în Austria, unde a lucrat ca tâmplar, fiind deja implicat în sport. Convocat în armata germană, a fost trimis pe front la Leningrad unde, în 1943, a ajuns în captivitatea rusă. A fost eliberat din închisoarea siberiană în 1945 și transferat în Germania, de unde peste câteva luni s-a întors acasă.

Jakob Neubauer a realizat primele succese sportive imediat după întoarcerea acasă. Până în 1961 a participat ca gimnast la diferite concursuri naționale și internaționale, în țară și străinătate (Varna, în Bulgaria – 1949, Szczecin, în Polonia – 1955) unde a câștigat mai multe medalii. În afară de gimnastică a fost preocupat și de schi fond, înot, patinaj artistic. De asemenea s-a ocupat și cu inițierea tinerilor sportivi. Între anii 1982 și 1989 i-au fost încredințate tinere talente la patinaj artistic, pe care le-a antrenat pe patinoarul din Reșița.

Pentru pictură și sculptură, Jakob Neubauer a avut timp abia mai târziu, în 1985, după pensionare, chiar dacă preocupările lui pentru artă începuseră odată cu cele sportive.

În perioada 1950 – 2001 a avut 70 de participări colective la expoziții în Reșița, Caransebeş, Oravița, Băile Herculane, Timișoara, Oţelu Roşu și Drobeta Turnu-Severin. În 1993 s-a alăturat expoziției româno-germane „HEIMAT“, la Muzeul Banatului Montan din Reșița.

Expoziții personale a avut în România la Reșița (1971, 1975, 1981, 1986, 2000), Oravița (1977, 1992), Caransebeş (1974, 1983), Oţelu Roşu (1993), Orşova (1994) și în străinătate, în Austria la Neumarkt în Stiria, în Austria Inferioară la Böheimkirchen (ambele în 1993) și în Germania, la Bielefeld, în 1996.

Unele lucrări ale sale se găsesc în colecții private din Austria, Germania, Ungaria și România.

În 1990 a înființat în cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin cercul de sculptură pentru tineri, totodată sprijinind alte proiecte ale Forumului German, mai ales cele pentru tineret. A condus cercul de sculptură până pe 9 februarie 2001, când a încetat din viață.

Munca lui a fost continuată de un elev de-al său, George Molin din Ticvaniu Mare. Acesta conduce și astăzi cercul de sculptură care, în iulie 2009, la sugestia Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, a fost denumit Cercul de sculptură „Jakob Neubauer”. Cu ajutorul cercului de sculptură al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Jakob Neubauer va rămâne în continuare în amintirea noastră!

Cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la trecerea în eternitate, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița editează un plic filatelic omagial, care este obliterat în data de 9 februarie cu o ștampila filatelică ocazională aferentă.

În același context, se poate vizita și expoziția de artă plastică „In Memoriam Jakob Neubauer”, deschisă în 9 februarie 2026, la ora 16.30, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița.

Temeswarer Nachrichten se distinge nu doar prin faptul că este primul ziar tipărit în Timișoara și în actualul teritoriu al României, ci și prin faptul că este primul „produs editorial sistemic” care leagă provincia de tradiția tiparului central european. Prin Matthias Joseph Heimerl, ideea de presă devine aici un instrument al administrației, dar și un portal de comunicare pentru o comunitate multiculturală. 

Jandarmii hunedoreni au planificat și desfășurat la unități de învățământ din județul Hunedoara un număr de 103 activități de prevenire, la care au participat aproximativ 3000 de elevi, cadre didactice și părinți.

Sesiunile preventive s-au desfășurat atât independent, cât și în cooperare cu Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara și cu Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane – Centrul Alba Iulia. Scopul acestora a fost de a discuta deschis cu elevii pe teme cum ar fi violența fizică și verbală în interiorul și în exteriorul unităților de învățământ sau prevenirea și combaterea traficului de droguri și de persoane. În plus, s-a avut în vedere în permanență orientarea acestor activități către copii, explicarea noțiunilor specifice pe înțelesul lor, încurajarea obținerii unor rezultate bune la școală și adoptarea de către aceștia a unui comportament în concordanță cu normele de conviețuire socială. 

Printre campaniile active în prezent în cadrul cărora jandarmii au desfășurat activități preventive menționăm„Fii inteligent, nu violent!”, „Școala ta, în siguranță”, „MAI multă grijă, MAI multă siguranță” sau „Să vorbim despre droguri!”.

Jandarmii au desfășurat și peste 150 de misiuni de menținere a ordinii publice în zona adiacentă unităților de învățământ și au aplicat 65 de sancțiuni contravenționale în cuantum de 5.450 de lei, majoritatea sancțiunilor fiind aplicate pentru fumat în locuri nepermise.

Menționăm – susținea căpitan Murguleț Denis Luiza (foto) în calitatea sa ca persoană de contact – că Inspectoratul de Jandarmi Județean Hunedoara are arondate în total un număr de 11 unități școlare a căror activitate se desfășoară în municipiile Deva și Petroșani, iar activitățile preventive vor continua pe tot parcursul anului școlar 2025 – 2026.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În cadrul săptămânii Școala Altfel, elevii Școlii Gimnaziale Nr. 2 Hunedoara au participat la activități variate și interesante.

Au explorat locuri deosebite, s-au bucurat de cele văzute, într-o atmosferă veselă și relaxantă.

Prezenți la Clubul Sportiv, domnul Silviu Burza le-a arătat copiilor tehnici ale tenisului de masă și le-a comunicat despre importanța sportului în dezvoltarea fizică și psihică.

Reușită a fost excursia la Turda unde au vizitat Muzeul „Fabrica de Știință”. Elevii au fost impresionați atât de exponatele interactive care îmbină știința și iluziile, cât și de experimentele live.

Interesant a fost popasul la Laboratorul dentar Nistoresc Dent unde au văzut cum sunt utilizate echipamentele care oferă rapiditate de execuție a lucrărilor protetice.

Aceste activități – susținea prof. Cizmaș Georgeta-Ileana – au răspuns nevoilor individuale ale elevilor și le-au oferit oportunități educaționale diverse.

 

A consemnat Ioan Vlad/ UZPR

Ministerul Educaţiei și Cercetării împreună cu Ministerul de Interne au în vedere realizarea unei educaţii rutiere eficiente, continue şi coerente a preşcolarilor şi elevilor, cu ajutorul și implicarea profesorilor în promovarea și abordarea acesteia cât mai pe înțelesul elevilor.

Pe acest fond, la Brad în organizarea Liceului Teoretic „Avram Iancu” – structura Școala Gimnazială ,,Horea, Cloșca și Crișan” în parteneriat cu Serviciul Rutier din IPJ Hunedoara și Palatul Copiilor Deva, structura Brad s-a desfășurat activitatea extrașcolară sugestiv intitulată ,,Patrula școlară de circulație”.

Echipajul patrulei a fost format din elevii Ștefan David (comandant), Bota Rareș, Călămar David, Chiș Ianis, Feier Maria, Golcea Daria, Grec Darius, Lupu Ilinca, Mitroi Dominic, Pop Rebeca și Vesa Iasmina, sub îndrumarea prof. Sava Voicu Constantin (foto) – coordonatorul cercului de educație rutieră.

Sub ghidarea polițiștilor rutieri hunedoreni, elevii patrulei școlare au realizat un exercițiu practic în zona trecerii de pietoni prin semnale specifice și de obligare atât pentru pietonii angajați în traversarea străzii, cât și pentru conducătorii vehiculelor care circulau în zona respectivă.

Astfel de acțiuni vor continua pe tot parcursul anului școlar în curs.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

 

 

Orașul bănățean Oravița este una dintre așezările seculare ale României care, începând cu secolul al XIX-lea, devine  un pol important al culturii și al istoriei românești. Enumerând doar câteva din obiectivele pe care le-a avut în premieră pentru spațiul mioritic, chiar pentru tot răsăritul Europei: primul teatru, prima cale ferată, prima farmacie montană, prima fabrică de bere din România – ne dăm seama de importanţa culturală şi istorică pe care o reprezintă acest oraş.

Faptul că este amplasat într-o zonă bogată în minereuri rare și felurite a atras de timpuriu interesul stăpânirilor străine, fie ele maghiare, turcești, habsburgice, austro-ungare sau sud-dunărene. În secolul revoluţiilor industriale interesul pentru stăpânirea acestui oraș s-a accentuat. În perioada de ocupaţie de către Imperiul Austro-Ungar, oraşul cunoaşte o dezvoltare deosebită în toate domeniile, dar mai ales în cel al mineritului. Pentru că intenția de a exploata la intensitate maximă bogățiile naturale ale pământului și a le transporta apoi în țările stăpânitoare s-a amplificat, s-au făcut și investiții care să ușureze jaful din regiune. De aceea Oraviţa a beneficiat de ultimele tehnologii şi inovaţii, exploatările şi fabricile având parte de dotare la standardele cele mai înalte.Toate acestea au contribuit la dezvoltarea orașului, dar nu și la creșterea prosperității locuitorilor români. Oravița a ajuns un oraș cosmopolit, fiecare naționalitate străină stabilită în acest oraș contribuind la dezvoltarea economiei și implicit a culturii.

Așa se face că la Oravița au fost construite mai multe unități de învățământ, o raritate pentru acele timpuri, când analfabetismul era în floare. Au fost construite în special școli de meserii care să pregătească pe viitorii lucrători pentru ocupanții străini.

Liceul din Oravița a fost cea mai veche instituție de învățământ din zona de sud-est a Banatului. Acest prim liceu din Caraş a fiinţat la început ca şcoală civilă maghiară încă din anul 1873. Apoi funcţionează ca liceu cu predare în limbile germană şi maghiară între anii 1913-1919. În 1919, după Marea Unire, devine liceu cu predare în limba română, iar în perioada 1919-2001 liceul are alternativ profil pedagogic, teoretic, respectiv industrial.

Din 1919, după Marea Unire, când Banatul s-a eliberat de stăpânirea austro-ungară și s-a alipit din proprie voință la patria – mama, liceul a primit numele generalului Ion Dragalina, originar din Caransebeș. Numele acesta este onorant, având în vedere că Generalul Dragalina nu este un ofițer oarecare din Banat, ci un român care a luptat cu bărbăție și curaj și s-a jertfit pentru îndeplinirea idealului nostru de veacuri”.

Generalul Ioan Dragalina a fost unul dintre cei mai mari oameni de arme, care, din păcate, n-a apucat să-și arate întreaga măiestrie pe front. A demisionat din armata austro-ungară și s-a înrolat în cea românească. În luptele Primului Război Mondial, eliberează Orșova, apoi ajunge pe Valea Jiului, unde se dau lupte grele. Este rănit pe 12 octombrie 1916, în luptele de pe Jiu. Sanitarii se bâlbăie în salvarea generalului, acesta ajunge cu greu, inconștient, la București, unde i se amputează brațul stâng. Pe patul de spital, Regele Ferdinand îl decorează cu Ordinul Mihai Viteazul. Septicemia se instalase… Decedează la 9 noiembrie 1916 la vârsta de numai 55 de ani. Colegii de arme spun că un astfel de om nu se mai naște, Istoricii afirmă că Dragalina putea schimba soarta războiului.

Numele pe care liceul din Oravița l-a primit în 1919 obligă. În decursul anilor de existenţă liceul şi-a făurit și păstrat un prestigiu remarcabil nu numai în Banat, ci la nivel de țară, pregătind oameni de valoare, care au făcut cunoscut numele lui în ţară şi în lume. Numele ,,Liceul Teoretic General Dragalina” a consacrat ca pe o marcă de excelenţă instituția de învățământ, emblemă pentru Oravița. El a trecut prin diverse transformări în decursul timpului.

Dar, în cei 150 de ani de existență, clădirea liceului a cunoscut degradare fizică și avea nevoie mare de restaurare generală. Acest lucru a tot fost amânat și s-au obținut fondurile necesare exact în anul când prestigioasa unitate de învățământ împlinea 150 de ani de existență. Festivitățile de sărbătoare a unui secol și jumătate de activitate neîntreruptă a instituției au fost organizate în decembrie 2023, pe durata a 5 zile, eveniment la care au participat absolvenți și dascăli de ieri și de azi, cu bucurie și cu emoția reîntoarcerii acasă, în bătrânul liceu. Evenimentul a fost unul remarcabil, adunând, în cele 5 zile de sărbătoare, peste 600 de persoane care au simțit nevoia să se alăture acestei sărbători de un secol și jumătate de tradiție în educație.

Cu fonduri europene și de la administrația locală, în anul 2024 au început lucrările de reabilitare ale clădirii, atât ale corpului central, cât și ale celor două corpuri construite ulterior. Astfel, clădirea a fost complet restaurată și modernizată. Pe lângă intervențiile structurale, proiectul a mai inclus izolarea termică a clădirii, refacerea integrală a acoperișului, modernizarea instalațiilor electrice și termice, schimbarea tâmplăriei, precum și lucrări de reamenajare și finisare a spațiilor interioare și exterioare. Proiectanții au ținut cont de specificul clădirii: corpul central al liceului, ridicat în 1873, este monument istoric, iar celelalte două corpuri, adăugate ulterior – la aproape un secol distanță –, au fost tratate unitar din punct de vedere estetic.

În luna decembrie 2025 lucrările de restaurare a clădirii au fost finalizate, interiorul clădirii a fost pregătit pentru întoarcerea „acasă” a dragalinezilor – elevi, profesori, personal auxiliar. În perioada lucrărilor, activitatea didactică s-a desfășurat în incinta unei alte instituții de învățământ din Oravița. Bătrânul „General Dragalina” din Oravița era pregătit să-și primească din nou locatarii, după ce în ultimul an și jumătate s-a „dezbrăcat” de hainele vechi pentru a-și recăpăta strălucirea de altădată.

Revenirea elevilor în clădirea restaurată a fost un eveniment care a pus în mișcare toată comunitatea oravițeană. Fiecare instituție, chiar și cele care n-aveau nicio legătură cu școala, a dorit să se implice în organizarea evenimentului care a fost sărbătoarea întregului oraș și a durat mai multe zile. Mai ales că evenimentul a coincis cu sărbătorile de iarnă, când toate așezările îmbracă haine de sărbătoare. S-a dorit ca orașul să strălucească la propriu și s-a reușit. Resfințirea Liceului a devenit evenimentul central al Oraviței, proiect numit „Oravița Reconect”.

Întreaga comunitate sărbătorea odată cu Liceul. Părinți, bunici, elevi și locuitorii Oraviței, în general, s-au implicat în îmbrăcarea orașului în haine de sărbătoare, așteptând cu bucurie venirea oaspeților.

Evenimentele au debutat în seara de Sfântul Nicolae, când încep și sărbătorile de iarnă. Ziua și mai ales seara de 6 decembrie a scos pe oravițeni în stradă. Festivitățile au fost împresionante. Clădirea Liceului a fost împodobită pe măsură în interior și exterior. Luminițe, ramuri de brad, globulețe, beteală și baloane împodobeau clădirile Liceului, dar și parcul din față, precum și orașul întreg împodobit de oravițeni. Convoiul elevilor, organizați pe clase, având făclii și torțe aprinse în mâini a pornit spre liceu, străbătând străzile orașului în sunet de fanfară. Un pelerinaj de mii de oameni în frunte cu elevii Liceului au parcurs în coloană orașul în aplauzele și admirația locuitorilor care se alăturau coloanei. În parcul din fața Liceului aștepta lume multă, A fost o seară feerică, memorabilă, încărcată de emoție, dialog și bucuria de a celebra împreună o instituție devenită în timp emblemă a orașului. Autoritățile locale, părinți, oameni de cultură, foști elevi, așteptau sosirea coloanei și apoi au început festivitățile propriu zise.În afară de conducerea liceului, în reabilitarea clădirii și derularea activităților de reinaugurare s-au implicat dl. Președinte al Consiliului Județean CS Silviu Hurduzeu, Primarul Oraviței, dl. Costel Ursu, d-na Ion Lorena-managerul Primăriei, dl. viceprimar Lepa Marțian, dl. Director al Casei de Cultură Sorin Chisărău, dl Inspector Școlar General prof. Lucian Miclău și mulți alți oravițeni.

În fruntea Liceului Teoretic ,,General Dragalina” se află un OM care face cinste orașului, județului și țării. Este vorba de doamna profesoară Alideia Petronela Țepeneu, directorul instituției de învățământ în care și dânsa și-a făcut studiile. Este fiică a Oraviței și a fost elevă, profesoară, apoi director al acestui liceu. A fost unul din puternicii directori pe care i-a avut acest liceu de prestigiu, iar generațiile ei de copii sunt în totalitate generații realizate. Este  un profesor cu vocație, implicată activ și în viața culturală a orașului. Dânsa a reușit o performanță demnă de remarcat: a ajuns în finala națională a Galei Premiilor pentru Directorii Anului 2024, la categoria Inovare. Aceasta este o competiție organizată de Asociația pentru Valori în Educație, prin care sunt premiate anual realizările directorilor din liceele, școlile și grădinițele publice din România. Profesor de limba și literatura română, Alideia Petronela Țepeneu este director al Liceului din Oravița de 12 ani. Dar predă la „Dragalina” de 20 ani, încă de la momentul în care a terminat studiile la Universitatea de Vest din Timișoara. Reprezintă, totodată, simbolul dascălului dedicat al României, ambiția și spiritul tuturor românilor de a învinge mereu.

Doamna director i-a prezentat pe invitații de onoare și festivitățile pregătite minuțios de toată suflarea școlii au început după un program bine stabilit. În deschidere, d-na director Țepeneu a transmis participanților un mesaj emoționant, subliniind importanța zilei pentru istoria și viața locuitorilor orașului. A mulțumit tuturor celor prezenți pentru onoarea ce li se face, dând măreție evenimentului prin numărul mare de participanți. A precizat că dragalinezii se consideră împreună cu cetățenii orașului ca într-o familie mare care, la sărbători importante, se strâng la un loc pentru a se bucura împreună. „Liceul Dragalina nu este doar un loc, este un sentiment, o familie mare, dovadă fiind prezența tuturor aici!”.

Apoi  li s-a dat cuvântul oficialităților locale: dl. Primar – a urat și dânsul „bun venit” oaspeților și locuitorilor orașului, bucuros că Liceul Dragalina strălucește acum la propriu și la figurat. Lucrările de restaurare s-au făcut responsabil, s–au adăugat spații noi, au fost reparate cele vechi, iar la final în clădire va crește performanța energetică a imobilului la standardele actuale, astfel încât procesul educativ să se desfășoare în condiții optime. ,,Proiectul este cu adevărat deosebit, este o combinație între vechi și nou. S-a acordat o atenție specială fațadei clădirii centrale, fiind vorba despre o clădire monument istoric, care are o arhitectură mai deosebită”, a spus primarul Costel Dumitru Ursu.

Domnul Președinte al Consiliului Județean i-a felicitat pe dragalinezi pentru bucuria ce li s-a făcut de Moș Nicolae și le-a amintit elevilor că nu vor avea parte doar de o clădire renovată. Pentru toate unitățile de învățământ din oraș, administrația locală a achiziționat în luna august, tot printr-un proiect european, mobilier pentru sălile de clasă și laboratoare – bănci, scaune, catedre, dulăpioare , echipamente IT, precum table inteligente, laptopuri, camere pentru videoconferințe, dispozitive moderne pentru activități recreative, kituri robotice, scanere portabile, multifuncționale etc, dar și dotări pentru sălile de sport.”

Domnul Inspector Școlar General i-a felicitat pe elevi și profesori pentru noul spațiu de învățământ și le-a urat succes în activitatea școlară, să facă cinste școlii și orașului lor. A subliniat rolul vital al școlii în viața viitoare a tinerilor de azi și i-a îndemnat să păstreze ceea ce au primit și să se întoarcă întotdeauna cu plăcere în comunitatea de unde vor pleca în curând pentru a-și desăvârși studiile.

Doamna deputat Silvia Claudia Mihalcea a precizat că se simte onorată să fie în acel loc într-un moment atât de important și de fericit pentru toți locuitorii orașului. Liceul a fost adaptat nevoilor elevilor din aceste timpuri, iar ei trebuie să dovedească faptul că-și vor îmbunătăți pe măsură și performanțele lor școlare. „Aveți o școală superbă și așteptăm rezultate care să vă claseze în rândul liceelor de top din județ și din țară la examenul de bacalaureat și la concursurile școlare!”

Multe surprize plăcute li s-au făcut locuitorilor orașului în acele zile de sărbătoare. Au fost formații artistice ale elevilor și altele consacrate, expoziții de carte, de costume populare, de obiecte artistice, de produse culinare, etc.

Dar spectacolul care a plăcut în mod deosebit a fost creat de Asociația de Reconstituiri Istorice din Timișoara. Îmbrăcați în uniforme autentice din primul război mondial, ei au pregătit momente remarcabile, cum ar fi depunerea jurământului ostașilor la plecarea în război, simularea unor ceremonii militare, onorul prezentat Regelui Ferdinad și Reginei Maria îmbrăcați în uniforme de epocă, defilarea unor ostași și ofițeri cu uniforme adecvate, un preot militar, surori ale Crucii Roșii, ofițeri de toate gradele și armele etc. Au rostit o rugăciune în grup, așa cum rosteau pe front militarii dimineața împreună cu preotul militar.

La final d-na Directoare și domnul Primar au primit ordine regale semnate de Regele Ferdinand, aidoma celor emise acum 100 de ani de adevăratul Rege celor care se evidențiau prin ceva, preum și cheia simbolică a Liceului care să fie păstrată în inventarul Liceului. S-a tras și o salvă de armă care i-a emoționat și speriat pe cei de față.

Emoționante au fost și micile surprize pregătite de foști elevi ai liceului. Spre exemplu, au venit la festivități două doamne, mamă și fiică, ambele foste eleve ale Liceului General Dragalina, în urmă cu mulți ani. Mama se numește Cornelia Fetea și acum este la vârsta maturității depline, este președinte al Filialei Caraș-Severin a Asociației Foștilor Deținuți Politici și vicepreședinte al Centralei AFDPR, un OM remarcabil care de trei decenii și jumătate este omul providential al tuturor persecutaților politic pentru care se luptă cu neocomuniștii cu un curaj mai presus de fire. Și-a neglijat sănătatea, timpul liber și bugetul familiei pentru păstrarea memoriei celor care au suferit în Gulagul communist.

Fiica dânsei, Lăcrămioara, căsătorită Podaru, a devenit eleva aceluiași liceu la un sfert de secol distanță după mama ei. Fata este acum profesoară de chimie în Timișoara, cadru didactic asumat, iubită de elevi, colegi și oravițenii de care încă este legată sufletește și-i vizitează des. Ea a venit la festivități îmbrăcată în uniforma de elevă de liceu originală, pe care o păstrează cu sfințenie și care, la circa două decenii și ceva distanță îi vine perfect, dovadă a vieții echilibrate pe care o duce. Este o fată frumoasă, distinsă, cu simțul umorului, se poate amesteca cu succes printre actualii elevi de care s-ar putea diferenția doar prin faptul că ei nu mai au uniformă. Este model pentru actualii elevi dragalinezi. Model de urmat pentru cum a evoluat viața ei după liceu, pentru modul cum se comportă în societate, pentru grija cu care-și ocrotește părinții, pentru modul în care-și face datoria de dascăl.

Împreună, mama și fiica au fost o echipă admirată, apreciată, care a adus zâmbete pe fețele participanților și multă bucurie în cadrul evenimentului. Să le dea Domnul sănătate și numai bucurii, să vină în tandem și la aniversările viitoare ale Liceului!

Per total, evenimentul a creat o atmosferă  caldă, încărcată de bucurie și emoție, ceea ce a generat plăcutul sentiment al apartenenței la acea comunitate . Vreme de trei zile în Oravița a fost un ambient de uniune prin modul în care locuitorii au cooperat la crearea atmosferei de sărbătoare împărtășită împreună prin veselie, amintiri plăcute, sentimente de mândrie că sunt locuitorii unui oraș cu tradiții, cunoscut în țară și peste hotare numai prin lucruri de fală și prin contribuția la progresul învățământului, al economiei, prin succesele în domeniul științei, artei și muzicii, reunind comunitatea românească oravițeană cu invitații veniți din diverse părți ale țării. Au fost prezente  personalități academice, universitare, culturale, literare, artistice, jurnalistice, din administrație sau mediul de afaceri care au contribuit la formarea și afirmarea în România a universului spiritual. Oravița a găzduit un eveniment cultural deosebit și merită felicitările noastre și urările de bine, sănătate și rezultate excelente pe tot parcursul vieții.

5 februarie 2026

• În memoriul transmis Ministerului Justiției, UZPR solicită extinderea la cauze penale și administrative, respingerea rapidă a abuzurilor și sancțiuni ferme

Guvernul a adoptat astăzi, 5 februarie 2026, Proiectul de lege privind protecția protecţia împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive îndreptate împotriva persoanelor implicate în acţiuni de mobilizare publică (legea anti-SLAPP), actul normativ destinat transpunerii în dreptul intern a Directivei (UE) 2024/1069 privind combaterea acțiunilor strategice împotriva participării publice. Proiectul urmează să fie transmis Parlamentului, unde va intra în procedura de dezbatere și adoptare legislativă.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) a transmis încă din 4 decembrie 2025 un memoriu către Ministerul Justiției din România, prin care a atras atenția că forma propusă riscă să transforme transpunerea directivei europene într-un exercițiu pur formal, lipsit de eficiență practică.

UZPR, care reprezintă peste 5.000 de jurnaliști și specialiști media, a semnalat că, în ultimii ani, tot mai mulți profesioniști ai presei au fost supuși unor presiuni judiciare mascate sub aparența legalității: plângeri penale repetitive, sesizări administrative vexatorii, reclamații disciplinare sau notificări GDPR folosite ca mijloc de intimidare. Aceste mecanisme, deși legale în aparență, sunt utilizate în realitate pentru a reduce la tăcere vocile critice – fenomen cunoscut la nivel european sub denumirea de SLAPP (Strategic Lawsuits Against Public Participation).

Domeniul de aplicare – principala vulnerabilitate

În memoriu, UZPR a arătat că proiectul românesc limitează protecția aproape exclusiv la cauze civile, excluzând tocmai zonele în care hărțuirea juridică este mai frecventă în România: penalul, administrativul, fiscalul și disciplinarul.

Or, exact prin aceste instrumente sunt presați jurnaliștii:
– plângeri penale succesive pentru același material,
– sesizări la autorități precum ANSPDCP sau CNCD,
– proceduri disciplinare abuzive,
– notificări GDPR menite să blocheze investigații etc.

Deși directiva europeană are o competență limitată la materia civilă, ea permite expres statelor membre să extindă protecțiile. Țări precum Belgia, Irlanda sau Polonia au făcut deja acest pas, adaptând legislația la realitățile interne. România, în schimb, păstrează o abordare minimală, lăsând neacoperite exact formele concrete de presiune.

O lege cu aplicare „opțională”

O altă critică majoră vizează caracterul opțional al măsurilor. Textul folosește frecvent formulări precum „instanța poate dispune”, în loc de obligații clare privind sancționarea abuzului, publicarea hotărârilor sau recuperarea costurilor.

În practică, această flexibilitate riscă să transforme protecția anti-SLAPP într-o loterie juridică, cu soluții neunitare și ineficiente. O lege menită să protejeze libertatea de exprimare nu poate funcționa ca o simplă recomandare.

Respingere rapidă, dar sine die a SLAPP-urilor

UZPR a subliniat și absența unui mecanism obligatoriu de respingere timpurie. Fără termene clare și proceduri accelerate, procesele abuzive își ating scopul chiar dacă sunt ulterior pierdute: epuizarea financiară și psihologică a jurnalistului.

Exemplele europene arată contrariul: Belgia prevede termene scurte și amenzi consistente, iar Irlanda a introdus proceduri accelerate în materia defăimării. În România, lipsa unor termene poate face ca „mecanismul rapid” să dureze mai mult decât procesul principal.

Fără sprijin financiar, protecția rămâne teoretică

UZPR a atras atenția că adevărata pedeapsă într-un SLAPP nu este verdictul, ci costul procesului: onorarii de avocat, taxe, timp pierdut. Fără rambursarea integrală a cheltuielilor, fără fonduri de sprijin și fără posibilitatea intervenției asociațiilor profesionale ca amicus curiae, legea riscă să rămână pur declarativă.

Sancțiuni insuficient de disuasive

Directiva europeană solicită sancțiuni efective și proporționale. În forma românească, amenzile sunt opționale și fără criterii clare. Fără un risc financiar real, reclamanții abuzivi nu vor fi descurajați.

Concluzia UZPR

În memoriul transmis Ministerului Justiției, UZPR a arătat că o transpunere formală poate crea doar iluzia protecției, în timp ce presiunile administrative și penale vor continua nestingherite.

Pentru ca legea anti-SLAPP să devină un instrument real de apărare a presei și a participării publice, organizația a propus:
– extinderea domeniului de aplicare la penal și administrativ,
– mecanisme obligatorii și rapide de respingere,
– sancțiuni ferme și disuasive,
– recuperarea integrală a costurilor,
– sprijin instituțional și financiar pentru victime,
– transparență și monitorizare.

În absența acestor garanții, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România avertizează că noua lege riscă să rămână doar un gest formal, iar fenomenul SLAPP să continue să afecteze grav libertatea presei, dezbaterea publică și, în ultimă instanță, calitatea democrației din România. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România va continua să monitorizeze parcursul legislativ al proiectului în Parlament și să transmită puncte de vedere și propuneri de amendamente, pentru ca forma finală a legii să corespundă pe deplin scopului și standardelor prevăzute de Directiva europeană anti-SLAPP, respectiv protejarea jurnaliștilor și a participării publice împotriva proceselor abuzive de intimidare.

ANEXA tabel SLAPP

Memoriu UZPR SLAPP

9 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Vernisajul expoziției „In memoriam Jakob Neubauer” (*5 septembrie 1922, Caransebeș – †9 februarie 2001, Reșița) cu prilejul împlinirii a 25 ani de la trecerea în eternitate.

Încursiuni muzicale, după vernisaj: grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

 

9. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Vernissage der Kunstausstellung „In Memoriam Jakob Neubauer” (*5. September 1922, Karansebesch – †9. Februar 2001, Reschitza) zum 25. Todestag.

Musikalische Umrahmung: die Vokal- und Instrumentalgruppe „Resicza“  (Koordination: Iuliu Fazakas).

 

Continuând tradiția proiectului ZICI, aflat la Bocșa la cea de-a XI-a ediție, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” a ales în acest an să citească împreună cu elevii clasei a III-a de la Școala Gimnazială nr. 1 Bocșa, înv. Alina Șelariu.

Așadar, voluntarul proiectului acestei ediții a fost Oana Sporea, elevă a Liceului Teoretic „Tata Oancea”, Oana îndeplinind cu succes rolul de Prințesă a Poveștilor care a poposit în școala din Bocșa Română pentru a citi copiilor o poveste!

În acest an am ales o lectură dintr-o carte scrisă de o scriitoare contemporană, aflată în „imediata noastră apropiere”, o poveste frumoasă semnată de Monica Rohan. Prințesa Poveștilor a citit de Ziua Internațională a Cititului Împreună 2026 la Bocșa povestea „Darul cel minunat” de Monica Rohan, din volumul „Povești pestrițe” apărut la Editura Facla din Timișoara în anul 1986.

Copiii au fost încântați de poveste, au dezbătut subiectul, dar și-au prezentat și lecturile proprii, cărți care îi atrag și pe care le citesc cu plăcere. Iar concluzia acestor copii frumoși, inteligenți și atenți a fost cea a poveștii scriitoarei Monica Rohan: prietenia este un dar minunat!

Ziua Internațională a Cititului Împreună s-a încheiat cu o râvnită sesiune de fotografii alături de Prințesa Poveștilor și, evident, cu înmânare de diplome din partea organizatorilor: Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa, precum și al primarului Mirel Patriciu Pascu.

  

Cel mai vărsător dintre vărsătorii „Bocșei culturale” se află astăzi la ceas aniversar, prilej pentru prieteni și colaboratori să-i transmită urări de bine și sănătate și să-l aniverseze așa cum binemerită!

Scriitor, critic și istoric literar, eminescolog, jurnalist și editor, Gheorghe Jurma s-a născut în 5 februarie 1945 la Bobda, județul Timiș, a absolvit școlile timișorene, iar din 1970 a lucrat la ziarul „Flamura” din Reşiţa: redactor, redactor-şef, director general al Societăţii Comerciale Timpul SRL, iar din 1993 coordonează Editura Timpul, devenită TIM.

Odată stabilit la Reşiţa, Gheorghe Jurma s-a implicat intens în viaţa literară a oraşului. A preluat şi a condus (încă o face) Cenaclul „Semenicul” şi a realizat revista cu acelaşi nume („Semenicul”), dar şi alte publicaţii de referinţă (antologii, reviste, cărţi de istorie literară). În scurt timp devine „omul pe care reşiţenii ar fi trebuit să-l inventeze dacă nu l-ar fi avut, fiindcă e un animator de vocaţie şi mare dăruire.” afirma poetul Ion Cocora în 1984.

Prima carte a lui Gheorghe Jurma şi primul astfel de volum de referinţă realizat este Mic dicţionar al personalităţilor culturale din Caraş- Severin (1976).Au urmat alte volume sub semnătură proprie, dar, Gheorghe Jurma a realizat mult mai multe cărţi şi publicaţii ale Reşiţei şi ale Banatului. Bineînţeles că şi ale Bocşei.

Cu generozitate îşi revarsă priceperea în tipărituri necesare, în volume de referinţă pentru istoria literară şi culturală în general şi a spaţiului bănăţean în special. Din acest ciclu de tipărituri face parte colecţia „Eminescu”, pentru care în anul 2000  a fost distins cu Medalia „Mihai Eminescu” de către preşedintele României; din acest ciclu fac parte volumele care arată preocupare pentru mari scriitori precum Sadoveanu, Eliade, Iorga; din acest ciclu fac parte dicţionarele şi monografiile realizate; din acest ciclu de tipărituri de referinţă fac parte volumele-album dedicate Reşiţei, Aninei, Bocşei, Oraviței, Caransebeșului și Oțelu Roșu, bijuterii editoriale prin care, împreună cu Erwin Ţigla, Gh. Jurma a încercat să scoată la iveală bogăţia culturală a acestor localităţi.

Din 1970 Gheorghe Jurma trudeşte pe tărâm cultural pentru Reşiţa şi pentru întreg Banatul şi, foarte  repede, şi-a demonstrat puterea de muncă şi profesionalismul, devenind o piesă de rezistenţă în viaţa cultural-literară a judeţului.

 Pentru întreaga sa muncă și activitate pe tărăm cultural, editorial, literar și jurnalistic, maestrul Gheorghe Jurma a fost onorat cu titluri precum: Cetățean de Onoare al Reșiței și al județului Caraș-Severin, Cetățean de Onoare al Orașului Bocșa, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara (1994), membru de onoare al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, precum și alte onorante distincții oferite de către Episcopia Caransebeșului și alte importante instituții.

 Orașul Bocșa îi datorează enorm editorului Gheorghe Jurma pentru inițiativa realizării unei serii editoriale „Bocșa, istorie și cultură” (25 de ani de existență și 79 titluri azi), pentru frumoasa colaborare în realizarea revistei „Bocșa culturală” (an XXVII de apariție), precum și în organizarea unor evenimente deosebit de importante cu prilejul unor zile speciale – Eminescu (catalogul fondului Eminescu), Mihail Gașpar etc. sau pentru promovarea unor oameni de seamă, unor cărți deosebite, unor evenimente (catalogul cărților cu autograf, bibliografia revistei, monografiile bibliotecii, concursul „Gânduri către Dumnezeu”(ed. a XIX), in memoriam Nicolae Bocșan, Dascăli de frunte etc.). Lui Gheorghe Jurma și Erwin Țigla li se datorează singurul album „Bocșa” existent până la acest moment, lucrare de referință și bijuterie editorială.

Cărturarul Gheorghe Jurma desfășoară o activitate scriitoricească și editorială fabuloasă, iar istoricul Ionel Bota îl descrie remarcabil:„Gheorghe Jurma înseamnă un om, un cenaclu și o grupare de direcții cultural-spirituale dinspre muntele bănățean spre țară și spre restul lumii; Gheorghe Jurma este un oraș, o revistă și o editură deja cunoscute pe mapamond. Viața lui înseamnă cultură, cultura este viață. Talentul său este încă unul germinativ, sub semnul aceleiași relații mediatoare: nevoia de a căuta, de a iscodi mereu pagini uitate din istoria culturii naționale cu atingere în zona banatică și entuziasmul acelei regăsiri de sine, alături de mulții săi prieteni, pentru stabilirea proiectelor de mâine. În această privință el este mereu tânăr, mereu în stare să-și contemple triumfurile, să pregătească altele. Noi, contemporanii săi, suntem niște privilegiați trăind în preajma unui nume inconfundabil din generoasa cronică a Banatului Montan.”

Astăzi, la ceas aniversar, îi dorim Omului și Prietenului Gheorghe Jurma ani mulți și sănătoși, iar cărturarului îi dorim putere și măiestrie în sculptarea Cuvântului întru mulți și binecuvântați ani!