28 mai 2026,ora19.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ciclul de manifestări „Primăvara culturală germană la Reșița“ (ediția a XXIV-a).

Fantezii muzicale de mai, partea a III-a.

Concert cu Grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

 

 

 

28. Mai 2026,19:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Veranstaltungsreihe „Reschitzaer Deutscher Frühling“ (XXIV. Auflage).

Musikalische Mai-Phantasien, Teil III.

Mit der Teilnahme der Vokal-Instrumentalgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).

 

Afișează textul citat

(ne vorbește Liliana CIRCO – medic coordonator al compartimentului dermato-venerologie)

Recent, Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara a achiziționat în folosul pacienților o cabină performantă de fototerapie și un aparat de fototerapie pentru mâini și picioare, devenind astfel singura unitate medicală din județ, de stat, care poate oferi un astfel de tratament.

Fototerapia reprezintă o metodă terapeutică eficientă pentru tratarea diverselor afecțiuni ale pielii și nu numai. Această tehnică utilizează lumina ultravioletă controlată pentru a reduce simptomele și a încetini evoluția unor boli precum psoriazisul, eczema sau vitiligo.

Există mai multe tipuri de fototerapie, fiecare utilizând diferite lungimi de undă ale luminii ultraviolete. Principalele tipuri includ: UVB cu bandă largă, UVB cu bandă îngustă (NB-UVB), și PUVA (Psoralen plus UVA).

Înainte de începerea fototerapiei, medicul dermatolog efectuează o evaluare completă a pacientului. Aceasta include examinarea detaliată a pielii, analiza istoricului medical și a tratamentelor anterioare, precum și determinarea fotosensibilității pielii. Pacientul este informat despre beneficiile și riscurile potențiale ale tratamentului, precum și despre importanța aderenței la programul de ședințe pentru obținerea rezultatelor optime.

Pentru a beneficia de tratament, vă puteți programa pentru o evaluare în cadrul Ambulatoriului de Specialitate, cu bilet de trimitere de la medicul de familie, personal la fișierul spitalului sau telefonic la numărul de telefon 0254 713 820.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

(dialog cu medicul specialist Bogdan TALFEȘ – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)

 

– Pentru început, punctați-ne cele mai semnificative date biografice.

– Bogdan Talfeș, născut la data de 27.03.1990, în localitatea Hunedoara, liceul terminat la Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, am urmat studiile la facultatea de medicină „Victor Babeș” din Timișoara. Iar la absolvirea facultații, în anul 2015, am plecat în Germania unde am și rămas timp de 10 ani. În toată această perioadă am dobândit specialitățile de Medicină Internă și Cardiologie, competențele de terapie intensivă, medicină de urgență și cateterism cardiac. Ca într-un final să mă întorc acasă, în anul 2025, la Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu”.

 

– De ce cardiologia și nu altă specialitate?

– Am găsit cardiologia foarte logică unde, din punctul meu de vedere, totul este cauză și efect.

 

– Ce v-a determinat să deveniți medic?

– Pasiunea de a vedea oamenii mulțumiți de ceea ce am făcut pentru ei și pentru o mai bună stare de sănătate a acestora.

 

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră pacientul?

– Pentru mine, pacientul este un suflet cu nevoi.

 

– Care credeți că vă sunt calitățile în activitatea aleasă?

– În primul rând, empatia este o mare calitate a mea, iar mai apoi respectul fată de pacient.

 

– Aveți și calități care vă deranjează?

– Uneori îmi doresc să fac prea mult pentru pacient.

 

– Ați lucrat și peste hotare. De ce ați revenit în țară?

– Din dorința de a fi acasă și de a lucra în spitalul pe care îl consider ca a doua mea casă, deoarece o parte din copilărie mi-am petrecut-o alături de tatăl meu, dr. Talfeș Horia, acolo, mai exact în urgență.

 

– Ce v-a determinat să alegeți secția de cardiologie a spitalului hunedorean?

– În primul rând, de a fi în spitalul unde a lucrat și tatăl meu, iar un alt considerent a fost dorința de a lucra cu foștii colegi ai tatălui meu, față de care am un respect deosebit.

 

– Vorbiți-ne despre o satisfacție inedită în profesia dumneavoastră de cardiolog.

– Satisfacțiile în cardiologie sunt multiple, în special în momentul în care, spre exemplu în Germania, salvam oamenii în situații limită datorită cateterismului cardiac.

 

– Vă bazați pe legea compensației în activitatea dumneavoastră profesională?

– Sunt un om foarte credincios și cred că lucrurile bune din viața mea sunt compensații ale faptului că mi-am dorit întotdeauna să fac bine celor din jurul meu.

 

– Cum stați cu pregătirea profesională?

– Până la vârsta de 34 de ani, mi-am atins toate țintele profesionale în Germania.

 

– Cum vă vedeți destinul profesional?

– Ținând cont că mi-am atins deja toate țintele profesionale, mi-am ales o cale în Cardiologie și îmi doresc doar adaptat tot timpul la ultimele protocoale și cercetări pentru a-mi face meseria cât mai bine față de pacient. În rest mă dedic în cea mai mare parte familiei, care mi-a fost alături în atingerea tuturor acestor țeluri în medicină.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

În perioada ianuarie – aprilie 2026 s-a desfășurat la Bocșa Concursul Județean de Creații Literar – Artistice „Gânduri către Dumnezeu”,  proiect al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, derulat cu sprijinul partenerilor fideli: Primăria și Consiliul Local Bocșa, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și Episcopia Caransebeșului.

La cea de-a XIX-a ediție au intrat în competiție 124 de participanți, 73 la secțiunea Creații Literare și 51 la secțiunea Creații Artistice.

Membrii juriului au observat că, deși numărul celor înscriși în concurs nu este foarte mare, participanții sunt dintre cei mai buni, concursul evoluând calitativ de la o ediție la alta.

Jurizarea   lucrărilor s-a desfășurat în 13 mai 2026, iar premierea a avut loc în 27 mai 2026, în sala de festivități a Consiliului Local Bocșa.

Juriul a fost format, precum la edițiile precedente, din preoți, profesori și artiști plastici: prof. Stela Boulescu – președintele juriului – și următorii membri: prof. Manu Lațcu, prof. dr. Liana Ferciug, pr. dr. Silviu Ionel Ferciug, prof. Adrian Sperneac, pr. Petru Boroica, pr. dr. Daniel Crecan, pr. drd. Valentin Costea, manager Clara Maria Constantin, pr. insp. Mihai Ciucur, Ieromonah Ioanichie Petrică și artist plastic NIK Potocean.

Premiile au fost înmânate de către cei doi edili ai orașului Bocșa, primarul Mirel Patriciu Pascu și viceprimarul Bogdan Pop, și au constat în diplome și cărți provenite din seria „Bocșa – istorie și cultură” – proiect editorial inițiat și desfășurat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa – , dar și din cărți dăruite de către partenerii de proiect: Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin (manag. Clara Maria Constantin), Mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor Vasiova (Ieromonah Ioanichie) și Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” Bocșa Română (pr. paroh Valentin Costea), precum și de către scriitori – prieteni ai bibliotecii bocșene. Valoarea totală a premiilor este de peste 7000 lei.

Și această cea de-a XIX-a ediție a Concursului Județean de Creații Literar – Artistice „Gânduri către Dumnezeu”, Bocșa, Caraș-Severin, a fost cu succes, premianții așteptând cu nerăbdare și cel de-al 19-lea volum  al ediției, care va și încheia anul 2026. Până atunci, acești talentați tineri vor participa și la alte concursuri literar-artistice derulate în mirificul nostru Banat Montan!

 

 

În data de 27 mai 2026, corul german „Franz Stürmer“ al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița sărbătorește 35 de ani de activitate. Prima apariție în public a avut loc cu prilejul primei ediții a „Zilelor Literaturii Germane la Reșița”, în  9 iunie 1991.

Prima dirijoare a corului a fost prof. Ildiko Wiesner, cea care a condus corul în perioada 26 februarie 1992 – 15 decembrie 1993. I-a urmat prof. Waltraud Muntoi, în perioada 15 decembrie 1993 – 12 mai 1999. Din 9 iunie 1999 până în 4 octombrie 2003, dirijoare a corului german din Reșița a fost prof. Adriana Păunel, iar din octombrie 2003 până în prezent, dirijoarea corului este prof. Elena Cozâltea.

Începând cu data de 15 decembrie 1999, corul a preluat numele de „Franz Stürmer“, o personalitate germană marcantă a vieții muzicale reșițene.

În cei 35 de ani de activitate împliniți la 27 mai 2026, au fost înscrise un număr de peste 110 de membre (corul este format numai din doamne), apărând în public până în prezent de aprox. 650 ori, în localități din România, Ungaria, Austria, Ucraina și Croația. În cei 35 de ani de activitate au fost imprimate 4 CD-uri audio.

Corul „Franz Stürmer“ din Reșița este din 1996 membru al Zentralstelle für den Deutschsprachigen Chorgesang in der Welt / Solingen = Centrala Mondială pentru Muzica Corală Germană, cu sediul la Solingen în Germania, iar din 2002, membru al Chorverband Steiermark, Graz = Uniunea Corală din Stiria / Austria, cu sediul la Graz.

Printre premiile obținute de-a lungul timpului, Corul „Franz Stürmer“ din Reșița a câștigat locul al III-lea în cadrul Festivalului-Concurs „Tradiții Cărășene 2022”, locul I în cadrul Festivalului-Concurs „Tradiții Cărășene 2023”, locul al II-lea în cadrul Festivalului-Concurs „Tradiții Cărășene 2024”, precum și trofeul Festivalului de Muzică și Poezie Creștină „Victoria Luminii”, ediția a IX-a, 2022.

Corul „Franz Stürmer“ din Reșița participă la aproape toate manifestările importante ale etniei germane din Banatul Montan.

Mulțumim pe această cale tuturor celor care au activat în cei 35 de ani de activitate, ne aducem aminte cu drag de toți aceia, care au trecut în eternitate și le urăm celor de astăzi un sincer LA MULȚI ANI!Reșița, 27 mai 2026

Erwin Josef Ţigla

Reșița, 27 mai 2026

27 mai 2026,ora19.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ciclul de manifestări „Primăvara culturală germană la Reșița“ (ediția a XXIV-a).

Fantezii muzicale de mai, partea a II-a.

35 de ani Corul „Franz Stürmer” Reșița, 27 mai 1991 – 27 mai 2026.

Concert cu Corul „Franz Stürmer” (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).

 

 

 

 

27. Mai 2026,19:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Veranstaltungsreihe „Reschitzaer Deutscher Frühling“ (XXIV. Auflage).

Musikalische Mai-Phantasien, Teil II.

35 Jahre „Franz Stürmer”-Chor Reschitza, 27. Mai 1991 – 27. Mai 2026.

Konzert des „Franz Stürmer”-Chors Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea).

 

Deepfakes transformă fluxuri algoritmice în arme; rețelele sociale de mare viteză amplifică manipularea; jurnalismul este tensionat; autoritățile de reglementare doresc o revizuire structurală; Big Tech încasează miliarde.

Deepfakes, cândva o noutate, devin rapid o monedă dominantă a înșelăciunii online, concepute nu pentru adevăr, ci pentru viteză, emoție și acoperire. Pe măsură ce platformele recompensează implicarea în detrimentul acurateței – și obțin profituri amețitoare – falsurile nu trebuie să fie impecabile, ci doar să călătorească mai departe, mai repede și cu suficientă plauzibilitate pentru a se înrădăcina înainte ca realitatea să le ajungă din urmă. Rezultatul este o „nouă ordine” a informației, în care persuasiunea a cedat locul manipulării la scară largă. Actori politici, escroci și oportuniști utilizează acum videoclipuri sintetice, voci clonate și narațiuni amplificate algoritmic pentru a modela percepția în timp real. Jurnalismul, mult timp răspunsul imunitar al sistemului, se luptă să țină pasul cu un adversar mai ieftin, mai rapid și din ce în ce mai dificil de distins de realitate. Întrebarea nu mai este dacă adevărul poate triumfa, ci dacă poate ajunge la timp pentru a conta.


Aplicarea legii, reactivă și constrânsă

• deepfakes devin rapid forma dominantă de dezinformare online, noile date IdentifAI arătând că incidentele media sintetice s-au accelerat la nivel global din 2020;

• manipularea politică este un factor major, reprezentând 24,6% din cazurile de utilizare a deepfake-urilor, campaniile fiind concepute pentru răspândire rapidă în medii sociale cu mare viteză;

• videoclipul este cel mai eficient format (45,6%), combinând realismul și atracția emoțională pentru a depăși verificarea și a maximiza acoperirea;

• X este principalul canal de distribuție, responsabil pentru 51,2% din propagarea deepfakes, urmat de TikTok (21,1%) și YouTube (10%), ceea ce subliniază rolul algoritmilor bazați pe implicare.

Australia înregistrează o creștere masivă: 77% dintre australieni raportează o expunere crescută la deepfakes înainte de alegeri. Stimulentele financiare agravează problema – platformele sociale generează miliarde din reclame înșelătoare, aplicarea legii fiind adesea reactivă și constrânsă comercial.

Pe de altă parte, autoritățile de reglementare avertizează că inteligența artificială amplifică dezinformarea la scară largă, reducând barierele pentru campanii de influență coordonate și creând cicluri auto-întăritoare de conținut fals.

În acest context, deepfakes sunt din ce în ce mai mult concepute pentru „legitimitate în detrimentul viralității”, supraviețuind suficient de mult timp pentru a intra în discursul mainstream și a modela narațiunile înainte de a fi demontate.

Jurnalismul rămâne un strat critic de apărare, dar este deseori depășit de viteza, amploarea și sofisticarea falsurilor.


„Dacă nu verificați dovezile, plătiți pentru ficțiune”

„Raportul de informații Deepfake privind analiza periodică a incidentelor media sintetice”, realizat de firma de securitate cibernetică IdentifAI, citat de mi-3.com.au, concluzionează că măsurile reactive nu mai sunt suficiente, solicitând reforme structurale, inclusiv transparența algoritmică, urmărirea provenienței și detectarea proactivă de către platforme. Pentru specialiștii în marketing și agenții, frauda a urcat în ierarhie – facturi generate de inteligența artificială, fotografii false din locații și „dovezi” sintetice… de livrare. „Dacă nu verificați dovezile, plătiți pentru ficțiune”, punctează Chris Brinkworth, de la Civic Data.

Studiul analizează în detaliu creșterea deepfakes de la începutul deceniului și identifică jurnalismul ca fiind esențial pentru contracararea acestei tendințe, dar spune că profesia este de multe ori copleșită. Analiza globală incidentelor media sintetice dintre 2020 și începutul anului 2026 constată, de asemenea, o corelație puternică între manipularea politică și mediile de socializare cu viteză mare, 24,6% din incidentele deepfake, subliniind modul în care dinamica platformelor a devenit esențială pentru răspândirea dezinformării. Conform raportului IdentifAI, „Corelația dintre manipularea politică și mediile de socializare cu viteză mare este excepțional de pronunțată.”

Giganții tehnologiei, care pot discerne intenția unui singur cumpărător dintr-un miliard într-o milisecundă, par să aibă dificultăți în identificarea falsurilor video, dar nu au probleme în a încasa veniturile. Și, așa cum dezvăluie un raport Reuters, profiturile financiare ale firmelor de social media din deepfakes și alte forme de dezinformare sunt uriașe.


Jurnalismul singur nu poate absorbi întreaga povară de verificare

În timp ce rețelele sociale funcționează ca principalul vector de atac, raportul identifică jurnalismul tradițional ca un contrabalans critic. Organizațiile de știri, verificatorii de fapte și reporterii specializați continuă să joace un rol central în identificarea și contextualizarea conținutului manipulat. „Jurnalismul rămâne unul dintre cele mai importante straturi defensive din ecosistemul sintetic. Provocarea structurală, însă, se intensifică. Mediile sintetice sunt mai rapide, mai ieftine și mai persuasive decât în orice moment anterior, în timp ce echipele editoriale operează sub o presiune susținută a timpului”, se arată în raport.

Concluziile evidențiază un decalaj tot mai mare între capacitățile tehnologiilor media sintetice și sistemele concepute pentru a le contracara. Deși jurnalismul continuă să ofere verificare și context esențiale, acesta nu mai este suficient ca apărare independentă. „Concluzia cheie nu este că jurnalismul eșuează – este că jurnalismul singur nu poate absorbi întreaga povară de verificare odată ce conținutul sintetic începe să se extindă”, se arată în raport.

Foto: pixabay.com

După vacanța de Paști – ne informa prof. Bianca Geanina WOLLNER (foto) – elevii și cadrele didactice ale Școlii Gimnaziale Băcia au revenit la cursuri într-un mediu complet transformat, rezultat al unui amplu proces de reabilitare și modernizare a unității de învățământ. Redeschiderea porților școlii marchează nu doar reluarea activităților educaționale, ci și începutul unei noi etape pentru întreaga comunitate școlară.

Investițiile realizate au vizat modernizarea integrală a spațiilor destinate procesului instructiv-educativ, oferind elevilor și profesorilor condiții adaptate standardelor actuale de educație. Sălile de clasă au fost renovate și dotate cu mobilier nou, echipamente digitale și tehnologie educațională modernă, menite să sprijine procesul de predare și învățare într-un mod interactiv și eficient.

Totodată, infrastructura școlii a fost îmbunătățită prin amenajarea unor spații sigure și eficiente energetic, crearea unui ambient plăcut și funcțional, precum și modernizarea laboratoarelor și a zonelor destinate activităților educative. Accentul a fost pus pe crearea unui mediu școlar care să stimuleze performanța, creativitatea și dezvoltarea armonioasă a elevilor.

Reprezentanții unității de învățământ consideră că această transformare reprezintă un pas important în direcția unei educații moderne, centrate pe nevoile elevilor și pe adaptarea la cerințele societății actuale. Investiția realizată reflectă preocuparea constantă pentru asigurarea unor condiții optime de studiu și pentru dezvoltarea unui climat educațional sigur și motivant.

Pentru elevii Școlii Gimnaziale Băcia, întoarcerea în băncile școlii are, în acest an, o încărcătură aparte: aceea a unui nou început într-un spațiu modern, primitor și adaptat provocărilor educației contemporane.

Educația de calitate începe cu un mediu potrivit pentru învățare, iar investițiile în infrastructura școlară reprezintă investiții directe în viitorul copiilor și al comunității locale.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

 

În premieră premiu special ȘERBAN CODRIN la Festivalul internațional „Ionel Perlea” 2026.

Interviu realizat de Adriana Telescu, UZPR Caraș Severin, cu Clementina Tudor director Centrul Cultural „Ionel Perlea” Sloboia, organizator festival.

Dincolo de vicisitudinile istoriei și de umbrele pe care geopolitica contemporană le aruncă, inevitabil, asupra culturii ruse, marii săi clasici rămân repere universale, capabili să ofere grile de lectură surprinzător de actuale pentru viața politică și socială. Pe un astfel de fundal, opera lui Ivan Goncearov și, în special, capodopera sa din 1859, „Oblomov”, ne deschide calea către o paralelă literar-sociologică extrem de fertilă.

Prin personajul său – Ivan Ilici Oblomov – Goncearov creează un interesant concept literar și social: ,,Oblomovismul„.  În esența sa, acest concept descrie o stare profundă de pasivitate, lene patologică, apatie și indiferență față de realitate. „Oblomovismul”, așa cum l-a cristalizat Ivan Goncearov în 1859, este diagnosticul perfect pentru starea de inertie combinată cu un potențial uriaș, dar nefolosit.

Dacă privim societatea românească actuală prin lentila personajului Ilia Ilici Oblomov, similitudinile sunt izbitoare și merită deconstruite pe câteva paliere distincte.

Un prim element de interpretare in cadrul paralelei este: prăpastia dintre idealism și acțiune. 

Oblomov nu este un om rău, incult sau lipsit de sentimente; dimpotrivă, are un suflet pur, este un idealist, își iubește moșia (Oblomovka) și visează la reforme care să aducă prosperitate. Cu toate acestea, toate planurile lui mărețe se prăbușesc în fața efortului fizic și psihic de a coborî din pat.

La fel este și în cazul cetățeanului de rând: există o dragoste profundă, adesea reflexivă, față de țară, o conștientizare acută a ceea ce nu merge bine și un set de valori morale corecte. Totuși, când vine vorba de transpunerea acestui patriotism pasiv într-o acțiune civică concretă, apare un blocaj. Idealul rămâne la stadiul de discurs sau de revoltă în fața televizorului și a ecranelor.

Pentru Oblomov, halatul și canapeaua nu sunt simple obiecte, ci simboluri ale unei zone de siguranță absolute, unde realitatea dură nu îl poate atinge.

În societatea noastră, acest „halat” s-a transformat în confortul mic-burghez, în mentalitatea de tipul: eu îmi văd de treaba mea, am un acoperiș, o masă caldă, de ce să mă leg la cap dacă nu mă doare?. Este o formă de autosuficiență combinată cu un fatalism istoric binecunoscut,  gen: ,,oricum nu se schimbă nimic„. Oamenii preferă să suporte disfuncționalitățile sistemului atâta timp cât micro-universul lor personal nu este amenințat direct, refuzând să vadă că degradarea spațiului public le va afecta, în final, și confortul privat.

În roman, Goncearov introduce personajul Andrei Stolz, prietenul german al lui Oblomov, care reprezintă antiteza acestuia: pragmatismul, energia, spiritul de inițiativă, munca disciplinată și credința în progres prin acțiune. Stolz încearcă constant să-l trezească pe Oblomov din letargie.

În dinamica socială din România, se simte lipsa unei mase critice de tip „Stolz” – sau, atunci când acești oameni dinamici apar, ei sunt adesea priviți cu suspiciune de majoritatea inertă. 

În acest context social, intuind imposibilitatea dezvoltării personale și a manifestării potențialului propriu, mulți români aleg calea exilului afirmându-se în lume, însă individual, și nu ca națiune. 

Oblomovismul românesc nu vine dintr-o lipsă de capacitate intelectuală sau spirituală, ci dintr-o atrofie a voinței colective. Care este cauza acestei degenerări? Desigur, cauzele pot fi multe și complexe, însă una evidentă, de necontestat este lipsa unui ideal comun, lipsa unui ,,Proiect de țară„. Unii afirmă că ,,Oblomovismul” românesc ar putea fi o trăsătură genetică sau imuabilă a poporului român. Cu siguranță acest credit este unul fals! Contraargument, un exemplu concret: secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX, când societatea românească – de la elitele școlite la Paris sau Viena, până la învățătorii de sat și preoții din Ardeal sau Banat – vibra la unison pentru un proiect uriaș: întregirea neamului și modernizarea statului. Acel ideal era atât de puternic încât a scos oamenii din confortul personal, i-a făcut să riște averi, cariere și chiar viața pe front. A existat o emulație organică, o energie colectivă care a generat lideri autentici.

Astăzi, din păcate, după atingerea marilor obiective post-decembriste (integrarea în NATO și Uniunea Europeană), România a rămas fără un „Proiect de Țară”. În lipsa unei busole colective, energia societății s-a atomizat. Fiecare cetățean își caută acum un ideal pur individual – prosperitatea personală, salvarea propriei familii – abandonând ideea de bine comun. În plus, când nu știi încotro merge corabia, instinctul este să îți securizezi propria cabină.

Un alt element infertil este educația precară. Aceasta nu trebuie sa ofere doar competențe profesionale, ci să formeze și conștiința civică. O educație slăbită, axată pe memorare și conformism, în loc de gândire critică, produce exact tipul de cetățean inert.

Oblomov însuși a fost victima educației din Oblomovka, unde orice inițiativă copilărească îi era curmată de teama părinților ca băiatul să nu obosească sau să nu pățească ceva. În mod similar, un sistem educațional precar nu învață individul cum să fie cetățean, cum să se organizeze, cum să își ceară drepturile sau cum să taxeze abuzul. Astfel, analfabetismul funcțional și civic devine solul fertil pe care crește resemnarea.

Un alt element distructiv al unității ideologice este lipsa unor repere morale, a unor modele de urmat.

O societate se mișcă atunci când are modele pe care vrea să le urmeze. În perioada interbelică sau în perioada pașoptistă, reperele erau elitele intelectuale și culturale care puneau interesul național mai presus de cel personal.

Astăzi, elitele societății au fost marginalizate. Ele nu au dispărut ca entități biologice sau profesionale, ci  s-au retras autoizolandu-se în turnurile lor de fildeș sau în micro-comunități ermetice. Desigur, avem încă, în continuare în țară, minți strălucite, istorici de prestigiu, cercetători, scriitori și profesioniști desăvârșiți în nișele lor, însă vocea lor colectivă este absentă din mecanismul de direcționare a societății. 

Această reținere, acest refuz al implicării din partea celor care ar trebui să fie farul călăuzitor al națiunii, este poate cea mai dureroasă fațetă a oblomovismului contemporan. 

Pentru ca un intelectual de elită să se implice, el are nevoie de un dialog bazat de argumente, rigoare și respect reciproc. Spațiul public actual – dominat de televiziunile de știri senzaționaliste și de algoritmii rețelelor de socializare – a înlocuit dezbaterea de idei cu scandalul, etichetarea și zgomotul de fond.

Când un om de cultură sau un specialist încearcă să aducă nuanțe sau soluții complexe, este adesea atacat, bagatelizat sau pus la un loc cu analiști de carton. Mulți aleg retragerea pur și simplu din igienă mentală și morală. Refuză să coboare în Arenă pentru că simt că regulile jocului sunt făcute de și pentru demagogi.

Generația premergătoare Marii Uniri sau cea pașoptistă avea o viziune enciclopedică și mesianică: intelectualul se considera, înainte de toate, un educator și un slujitor al neamului său. Profesorul, scriitorul sau inginerul de atunci simțea o datorie organică de a ridica masele.

Astăzi, elitele sunt profund specializate și adesea globalizate. Un cercetător sau un artist de top din România colaborează cu universități din afară, publică în reviste internaționale și își găsește validarea profesională în străinătate, chiar dacă fizic locuiește aici. Acest confort al recunoașterii externe reduce presiunea interioară de a se lupta cu realitățile adesea descurajante de acasă. Este un oblomovism de lux: ești activ și performant în bula ta academică, dar perfect inert în raport cu destinul politic și social al propriei comunități.

Retragerea elitelor lasă un vid uriaș. Iar în fizica socială, vidul este ocupat imediat de impostură. Cetățeanul de rând, aflat deja în acea derută de care aminteam, nu mai vede reperele spre care să privească și își adâncește propria resemnare.

Astăzi, spațiul public a suferit o inversiune a valorilor. Când impostura, îmbogățirea rapidă prin scurtături și cinismul politic sunt vizibile la nivel înalt și rămân nesancționate, cetățeanul de rând suferă o profundă dezamăgire morală. Apare gândul toxic: „Dacă cei care conduc trișează și o duc bine, eu de ce să fiu cel corect și să mă jertfesc pentru societate?”. Această dezamăgire se transformă rapid în retragere – adică înapoi pe „canapeaua” oblomovistă.

Din nefericire, observăm că Oblomovismul românesc actual este, în esența lui, o reacție de autoapărare și dezamăgire. Cetățeanul își iubește țara în mod abstract, dar refuză să activeze în mod concret în spațiul public pentru că simte că regulile jocului sunt viciate, reperele lipsesc, iar efortul său izolat nu are o țintă majoră, un ideal în care să creadă cu adevărat. Este tragedia unui popor care are capacitatea de a visa la ceea ce ar putea fi, dar care capitulează în fața efortului administrativ și civic de a construi acea realitate.

Ne aflăm, așadar, în fața unui adevărat nod gordian al dinamicii noastre sociale. Pe de o parte, societatea are nevoie de repere morale și de o elită implicată pentru a se trezi din letargie; pe de altă parte, elitele refuză să coboare în arenă tocmai din cauza degradării morale și a zgomotului din spațiul public. Acest cerc vicios – în care inactivitatea elitelor adâncește resemnarea maselor, iar resemnarea maselor descurajează acțiunea elitelor – pare imposibil de deznodat prin metode convenționale. În mod istoric, un astfel de nod nu se descurcă fir cu fir, ci se taie printr-o lovitură de curaj: apariția unui catalizator extern sau a unei idei-forță capabile să spargă tiparele complăcerii.

În concluzie, oblomovismul nu este și nu trebuie privit ca un blestem genetic al poporului român. El este, în esență, diagnosticul unei lungi perioade de convalescență morală și de rătăcire a busolei colective. Canapeaua pe care s-a prăbușit cetățeanul de rând este confortabilă doar în aparență; în realitate, ea reprezintă o capcană a resemnării și a dezamăgirii. Istoria ne-a demonstrat deja că energia și patriotismul societății noastre nu sunt moarte, ci doar adormite, așteptând acel proiect major care să le dea un sens. Pentru a nu lăsa impostura să ocupe definitiv spațiul public, trezirea din acest oblomovism de lux sau de subzistență nu mai este doar o opțiune intelectuală, ci o datorie fundamentală față de viitorul propriei noastre comunități.

Constantin VLAICU

(dialog cu as. Adriana Lacrămioara GULAȘ – director îngrijiri Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)

– Se vorbește că sunteți omul potrivit la locul potrivit. Cum comentați?

– Este o apreciere care mă onorează, dar pe care o privesc cu multă responsabilitate. Consider că omul potrivit la locul potrivit este acela care își înțelege rolul, își respectă echipa și are capacitatea de a lua decizii corecte în momente importante.

Într-un spital, această responsabilitate este cu atât mai mare, pentru că în centrul activității noastre se află pacientul. De aceea, încerc să îmi desfășor activitatea cu seriozitate, echilibru, respect față de oameni și dorința de a contribui la buna funcționare a spitalului.

– Care vă sunt cele mai semnificative atribuții conform fișei postului și cum le îndepliniți?

– Cele mai importante atribuții ale mele sunt coordonarea activității personalului de îngrijire, urmărirea respectării procedurilor, organizarea activității în secții, asigurarea calității actului de îngrijire și colaborarea permanentă cu conducerea spitalului, cu directorul medical, medicii șefi, asistenții șefi și celelalte structuri ale unității.

Încerc să îmi îndeplinesc aceste atribuții prin prezență constantă în teren, prin comunicare cu echipele din secții și printr-o atenție continuă la nevoile pacienților. Consider că nu poți coordona corect o activitate dacă nu cunoști realitatea de la nivelul secțiilor, problemele personalului și situațiile concrete cu care se confruntă pacienții.

– Cum vă raportați la propria persoană? Dar la colaboratori?

– Față de propria persoană sunt exigentă. Încerc mereu să învăț, să mă adaptez și să îmi îmbunătățesc modul de lucru. Funcția pe care o ocup nu îți permite să rămâi pe loc, pentru că sistemul medical este într-o continuă schimbare, iar responsabilitățile sunt mari.

Față de colaboratori încerc să fiu corectă, deschisă și fermă atunci când este nevoie. Cred foarte mult în comunicare, în respect reciproc și în munca de echipă. Un spital funcționează bine doar atunci când fiecare își cunoaște rolul și îl îndeplinește cu responsabilitate.

– Care vă este viziunea față de funcția pe care o aveți?

– Pentru mine, funcția de director de îngrijiri nu înseamnă doar coordonare administrativă, ci și implicare directă în creșterea calității îngrijirilor acordate pacienților. Este o funcție care cere organizare, atenție, echilibru și capacitatea de a lucra cu oameni diferiți, în situații uneori dificile.

Viziunea mea este ca activitatea personalului de îngrijire să fie una bine organizată, umană, profesionistă și orientată spre pacient. Îmi doresc ca fiecare pacient care ajunge în spital să simtă că este tratat cu respect, empatie și grijă, nu doar din punct de vedere medical, ci și uman.

– Punctați-ne o satisfacție profesională pe care nu o veți uita niciodată.

– Una dintre cele mai mari satisfacții profesionale este atunci când vezi că munca unei echipe se transformă în încredere din partea pacienților. Un simplu «mulțumesc» spus sincer de un pacient sau de familia acestuia valorează enorm și îți confirmă că efortul depus are sens.

De asemenea, mă bucur atunci când văd colegi tineri care cresc profesional, capătă încredere și devin oameni de bază în secțiile în care lucrează. Pentru mine, aceasta este o satisfacție importantă: să știu că am contribuit, măcar puțin, la formarea, susținerea și încurajarea lor.

– Decupați frumosul din viața dumneavoastră.

– Frumosul din viața mea vine din familie, din oamenii dragi și din momentele simple, dar sincere. În plan profesional, frumosul vine din sentimentul că munca ta are sens, că poți ajuta, că poți schimba ceva în bine, chiar și prin gesturi mici.

Într-un spital vezi și suferință, și teamă, și oboseală, dar vezi și multă putere, recunoștință și omenie. Acesta este frumosul pe care îl descopăr mereu în profesia mea: oamenii care merg mai departe, pacienții care prind curaj și colegii care își fac datoria cu suflet.

– De cine depindeți?

– În activitatea mea depind de echipă, de buna colaborare cu managerul spitalului, cu directorul medical, cu medicii, cu asistenții șefi și cu întreg personalul de îngrijire. Nimic important nu se poate realiza singur, mai ales într-o unitate medicală.

În același timp, depind și de respectarea regulilor, a procedurilor și a cadrului legal. În sistemul medical, responsabilitatea este comună, iar rezultatele apar atunci când există colaborare, disciplină profesională și comunicare corectă.

– Care vă sunt cunoștințele, calitățile și abilitățile?

– Consider că printre calitățile mele se numără seriozitatea, capacitatea de organizare, răbdarea, atenția la detalii și dorința de a găsi soluții. În această funcție este important să ai cunoștințe profesionale solide, dar și abilități de comunicare, coordonare și gestionare a situațiilor dificile.

Trebuie să știi să asculți, să decizi, să mediezi și, uneori, să fii fermă. Nu este o funcție ușoară, dar este una care te responsabilizează permanent și care îți cere să fii aproape atât de pacienți, cât și de personalul pe care îl coordonezi.

– Vă amintiți de vreun eșec profesional?

– Cred că orice om care muncește și își asumă responsabilități trece și prin momente dificile. Nu   le-aș numi neapărat eșecuri, ci lecții profesionale. Au fost situații în care lucrurile nu au ieșit așa cum mi-aș fi dorit sau în care mi-am dat seama că se putea comunica mai bine, organiza mai eficient sau interveni mai rapid.

Important este să nu treci peste astfel de momente fără să înveți ceva din ele. În profesia noastră, fiecare lecție trebuie transformată într-o îmbunătățire, pentru că în spatele fiecărei decizii se află oameni și pacienți.

– Care vă sunt defectele?

– Probabil unul dintre defectele mele este faptul că uneori sunt prea exigentă, atât cu mine, cât și cu cei din jur. Îmi doresc ca lucrurile să fie făcute corect și la timp, iar acest lucru poate fi uneori solicitant pentru echipă.

În același timp, cred că exigența, atunci când este însoțită de respect, corectitudine și comunicare, poate deveni o calitate necesară într-un domeniu atât de sensibil cum este sănătatea.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră legea compensației?

– Pentru mine, legea compensației înseamnă că munca, seriozitatea și binele făcut se întorc într-o formă sau alta. Poate nu imediat, poate nu întotdeauna vizibil, dar nimic din ceea ce faci cu responsabilitate și suflet nu este pierdut.

În profesia medicală, această compensație nu este mereu materială. Uneori este respectul colegilor, încrederea pacienților sau liniștea că ți-ai făcut datoria așa cum trebuie.

– Care vă este visul pentru destinul profesiei?

– Visul meu este ca profesia de asistent medical și activitatea personalului de îngrijire să fie tot mai respectate, mai bine înțelese și mai bine susținute. Îmi doresc ca oamenii care aleg această profesie să o facă din vocație, dar și să aibă condițiile necesare pentru a lucra cu demnitate și profesionalism.

Pentru viitor, îmi doresc o echipă bine pregătită, unită, empatică și orientată spre pacient. Cred că valoarea unui spital nu se vede doar în aparatura, echipamentele sau condițiile hoteliere pe care le oferă, ci mai ales în calitatea oamenilor care îngrijesc pacienții zi de zi.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

 

26 mai 2026,ora18.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ciclul de manifestări „Primăvara culturală germană la Reșița“ (ediția a XXIV-a).

Fantezii muzicale de mai, partea I.

Concert cu „Intermezzo“ Reșița (coordonator: Lucian Duca).

 

 

 

 

26. Mai 2026,18:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Veranstaltungsreihe „Reschitzaer Deutscher Frühling“ (XXIV. Auflage).

Musikalische Mai-Phantasien, Teil I.

Mit der Teilnahme des „Intermezzos“ (Koordination: Lucian Duca).

 

26 mai 2026,ora18.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ciclul de manifestări „Primăvara culturală germană la Reșița“ (ediția a XXIV-a).

Fantezii muzicale de mai, partea I.

Concert cu „Intermezzo“ Reșița (coordonator: Lucian Duca).

 

27 mai 2026,ora19.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ciclul de manifestări „Primăvara culturală germană la Reșița“ (ediția a XXIV-a).

Fantezii muzicale de mai, partea a II-a.

35 de ani Corul „Franz Stürmer” Reșița, 27 mai 1991 – 27 mai 2026.

Concert cu Corul „Franz Stürmer” (dirijoare: Elena Cozâltea).

 

28 mai 2026,ora19.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ciclul de manifestări „Primăvara culturală germană la Reșița“ (ediția a XXIV-a).

Fantezii muzicale de mai, partea a III-a.

Concert cu Grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

 

 

26. Mai 2026,18:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Veranstaltungsreihe „Reschitzaer Deutscher Frühling“ (XXIV. Auflage).

Musikalische Mai-Phantasien, Teil I.

Mit der Teilnahme des „Intermezzos“ (Koordination: Lucian Duca).

 

27. Mai 2026,19:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Veranstaltungsreihe „Reschitzaer Deutscher Frühling“ (XXIV. Auflage).

Musikalische Mai-Phantasien, Teil II.

35 Jahre „Franz Stürmer”-Chor Reschitza, 27. Mai 1991 – 27. Mai 2026.

Konzert des „Franz Stürmer”-Chors Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea).

 

28. Mai 2026,19:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Veranstaltungsreihe „Reschitzaer Deutscher Frühling“ (XXIV. Auflage).

Musikalische Mai-Phantasien, Teil III.

Mit der Teilnahme der Vokal-Instrumentalgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).

 

 

Într-o atmosferă de o profundă încărcătură intelectuală, marcată de celebrarea Nopții Europene a Muzeelor, în ziua de 23 mai-2026, clădirea istorică a Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș a devenit epicentrul unui dialog cultural de excepție. Unul dintre evenimentele serii l-a reprezentat lansarea volumului de povestiri science-fiction „Dream On. Somnul nu-i prietenul tău”, semnat de cunoscutul scriitor bănățean și jurnalist de presă scrisă și audiovizuală, Daniel Botgros, membru al Filialei Caraș Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Manifestarea a reunit oameni de litere, jurnaliști, istorici și un public numeros, dornic de introspecție într-o lume guvernată de transformări tehnologice rapide.
Deschiderea oficială a manifestării a stat sub semnul metaforei „punților” spirituale. Gazdele evenimentului, prin vocea doamnei, director al muzeului, Diana-Ramona Țîrdea, au evidențiat faptul că instituția muzeală nu mai reprezintă de mult un simplu depozitar de vestigii statice, ci un spațiu viu, vibrant, capabil să aducă valorile autentice ale românilor mai aproape de comunitate. În acest context, literatura de anticipație oferă instrumentul ideal pentru a explora granițele fragile dintre realitate și vis, oferind omului modern, prins în viteza cotidiană, acel răgaz esențial pentru reflecție și regăsire.

Prezent la eveniment, domnul Ion D.Cucu, președintele filialei Caraș-Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a adus un cald omagiu autorului. Cu o carieră de peste trei decenii în presa scrisă și audiovizuală din Banatul de Munte, Daniel Botgros demonstrează o rigoare publicistică de invidiat. Domnul Cucu a subliniat că spiritul de observație chirurgical al jurnalistului de cursă lungă nu estompează talentul literar, ci, dimpotrivă, oferă prozei sale de ficțiune o precizie milimetrică a detaliului și o remarcabilă autenticitate a dialogului. Cartea, apărută la Editura Pavcon, din București, sub atenta îngrijire a editorului Constantin Pavel, reprezintă un titlu de referință în Colecția „Univers SF”.

Analizele critice aduse de jurnaliștii Mario Balint și Dan Popoviciu au ghidat publicul prin labirintul celor 21 de povestiri care alcătuiesc volumul. În cuvântul său, transmis prin intermediul Internetului, într-un videoclip, editorul Constantin Pavel, acordă o atenție deosebită nuvelei intitulate „Turbată”,  considerată, de către acesta, piesa de rezistență a colecției datorită puternicului său iz național. Spre deosebire de literatura science-fiction clasică, axată adesea pe spații clinice, tehnologizate sau galaxii îndepărtate, Daniel Botgros a ales să plaseze acțiunea în cadrul mitic și ancestral al satului românesc. Amestecul rafinat de thriller psihologic, elemente horror și anticipație autohtonă reușește să trezească o neliniște profundă în sufletul cititorului, tocmai prin realismul decorului și exploatarea credințelor profunde legate de subconștient.

Momentul culminant al manifestării a fost intervenția autorului Daniel Botgros. Într-un discurs direct și pătrunzător, scriitorul a lansat un avertisment profund legat de mesajul ascuns al cărții sale. „Somnul” din titlu nu reprezintă doar o funcție fiziologică, ci o metaforă a complacerii, a lipsei de reacție și a pasivității intelectuale în care riscă să alunece societatea contemporană.
Autorul a vorbit pe larg despre fenomenul alienant al „scroll-ului infinit” de pe platformele tehnologice actuale. Navigarea permanentă într-un ocean de informații disparate, lipsite de logică și conexiune cauzală, nu face altceva decât să inducă o stare de confuzie cronică, amorțind spiritul critic. Soluția propusă de Daniel Botgros este reîntoarcerea urgentă la lectură: „Indiferent de suport – fie că este carte tipărită, ecran digital sau stick – citiți repede, citiți activ și păstrați-vă trează capacitatea de introspecție și acțiune!”, a îndemnat acesta în aplauzele celor prezenți.

Evenimentul s-a încheiat sub auspiciile dialogului deschis, urmat de o sesiune prelungită de autografe. Succesul acestei lansări, subliniază importanța crucială a colaborării dintre scriitori, asociații profesionale (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România), edituri curajoase și instituții de patrimoniu. Prin aducerea literaturii SF sub bolțile încărcate de istorie ale fostului Regiment de Graniță, Caransebeșul a demonstrat încă o dată că știe să își prețuiască elitele culturale și să creeze punți trainice între trecut, prezent și viitor.

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin