30 august 2026, începând cu ora 11.00, comunele Bozovici și Eftimie Murgu din Țara Almăjului:

Ziua Limbii Române – 31 august. Sărbătorim în avanpremieră, împreună cu iubitorii de cultură, printr-un Pelerinaj cultural în Țara Almăjului.

Parteneri: Asociația Culturală Banatcult din comuna Eftimie Murgu, Primăriile din Bozovici și Eftimie Murgu, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România / Filiala Caraș-Severin, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin & Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

 

 

 

30. August 2026, ab 11:00 Uhr, Gemeinden Bosowitsch und Eftimie Murgu im Almascher Land:

Tag der Rumänischen Sprache – 31. August. Wir feiern gemeinsam am Vortag durch eine kulturelle Wanderung im Almascher Land.

Partner: der Kulturverein Banatcult aus Eftimie Murgu, die Bürgermeisterämter von Bosowitsch und Eftimie Murgu, der Verband der Fachjournalisten Rumäniens – Kreisfiliale Karasch-Severin, die „Paul Iorgovici”-Kreisbibliothek Karasch-Severin, das Demokratische Forum der Banater Berglanddeutschen & der Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“.

 

Sâmbătă, 29 august 2026, a stat sub semnul reverenței față de tradiție, istorie și cuvântul tipărit. Cea de-a IV-a ediție a evenimentului național „Noaptea Muzeelor la Sate” a transformat spațiul rural din Banatul de Munte într-o veritabilă scenă a memoriei vii.

Printre participanții devotați la acest periplu cultural s-au numărat membri ai Filialei UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România) Caraș-Severin – Adriana Telescu (secretara filialei), Cristina-Anișoara Zainea, Mihai Chiper, Petre Dalea, Martin Olaru, Pavel Panduru, Erwin Țigla, Mihai Vlădia, Constantin Vlaicu, avându-l în frunte pe președintele filialei, I.D. Cucu.

Traseul membrilor UZPR a îmbinat cercetarea jurnalistică, dorul de vatră și bucuria regăsirii comunitare, acoperind repere sacre ale patrimoniului cărășean.

Punctul inițial și extrem de simbolic al itinerariului l-a constituit Muzeul Presei Rurale din Șopotul Vechi – un loc unic în spațiul publicistic românesc, care propune vizitatorilor o colecție de o valoare inestimabilă: ziare și reviste vechi apărute în limbile română, maghiară, germană și sârbă. Aici, participanții au fost întâmpinați de custodele dr.istoric Dacian Rancu, unul dintre principalii organizatori ai manifestării. În acest spațiu muzeal, paginile îngălbenite de timp păstrează frânturi din istoria frământată și cultura viu nuanțată a Banatului, oferind o perspectivă captivantă asupra modului în care presa a reflectat de-a lungul veacurilor viața cotidiană și aspirațiile comunităților rurale. Pentru jurnaliștii UZPR, popasul de la Șopotul Vechi a fost nu doar o vizită muzeală, ci un act de recunoștință față de pionierii presei rurale.

Popasurile au continuat în puncte de o profunzime aparte:

 – Casa Memorială Muzeu Novacovici din Gârbovăț, mărturie a spiritului cărturăresc local;

 – Muzeul Satului din Eftimie Murgu, adevărat tezaur al obiceiurilor din Valea Almăjului;

 – Morile de apă din Rudăria (Eftimie Murgu), rezervația mulinologică ce continuă să măcine timpul cu același ritm străvechi.

A doua oprire majoră pe harta culturală a zilei a fost comuna Răcășdia, unde comunitatea locală, sub egida Primăriei, a pregătit o manifestare complexă sub deviza: „O zi pentru cultură, o seară pentru suflet!”.

Debutul manifestărilor de la Răcășdia a avut loc la ora 13:00, la Căminul Cultural, unde publicul, alături de scriitori, invitați și iubitori de literatură, a asistat la lansarea volumului de poezii „ULTIMA ORĂ”, semnat de poetul bănățean Costel Simedrea. Membrii UZPR Caraș-Severin au salutat apariția acestui nou volum, care îmbogățește zestrea lirică a spațiului cărășean.

Începând cu ora 16:00, atenția s-a mutat la Muzeul Etnografic „Dorin Ioan Ciocănel”, unde gazdele au oferit vizite ghidate, expoziții de recuzită tradițională, dar și surprize culturale și gastronomice dedicate tuturor vârstelor.

Prezența membrilor UZPR Caraș-Severin și a președintelui I.D. Cucu la aceste manifestări reconfirmă rolul activ pe care breasla jurnaliștilor și scriitorilor din județ îl joacă în promovarea valorilor autentice. Prin condei, prezență și devotament, cultura rurală a Banatului Montan rămâne o flacără vie, transmisă cu grijă generațiilor viitoare.

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin

Foto: Petre Dalea

„Munciți, cetiți, călătoriți” este îndemnul care a străbătut timpul, fiind încă de actualitate!

 

Astăzi se împlinesc 145 de ani de la naşterea lui Petru Encoveti Oance, cunoscut sub numele de Tata Oancea, poet, publicist, sculptor şi editor ţăran, un mare bibliofil şi harnic autodidact.

La fiecare moment omagial Tata Oancea, Biblioteca Orășenească din Bocșa, cea care-i poartă și numele, trebuie să facă musai referire și la seria „Bocșa – istorie și cultură”, proiectul editorial inițiat sub egida acestei instituții cu 25 de ani în urmă.

În anul 2001, la  120 de ani de la naşterea lui Tata Oancea, biblioteca bocșană l-a omagiat pe acest vrednic vasiovean prin realizarea unei cărţi – Vi-l prezentăm pe Tata Oancea – un volum care cuprinde studii şi amintiri ale unor oameni care l-au cunoscut şi l-au apreciat.[1]

Această cărticică avea să deschidă seria Bocşa – istorie şi cultură, o serie care, în timp, a devenit un adevărat proiect editorial al Bibliotecii Publice „Tata Oancea” aducând în faţa cititorilor cărţi scrise de şi despre bocşeni, cărţi ale Bocşei, cărţi ale Banatului şi neamului românesc, astăzi numărând 80 de titluri.

La sfârşitul anului 2010, sub egida Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocşa, în seria „Bocşa – istorie şi cultură”,  a apărut un volum inedit semnat de Tata Oancea: Moartea călugăriţei fără noroc. Cartea s-a născut prin recuperarea unui manuscris aruncat la gunoi de noii proprietari ai casei lui Tata Oancea. Omul care a salvat manuscrisul de la distrugere este dl. Ioan Săcuiu şi tot acesta l-a donat bibliotecii spre păstrare şi valorificare.[2]

În anul 2011, la 130 de ani de la naşterea lui Tata Oancea, cel de-al 25 lea volum al seriei Bocşa – istorie şi cultură  este unul dedicat bibliofilului şi publicistului, poetului şi sculptorului Tata Oancea, un volum semnat de prof. dr. Dumitru Jompan, care completează  fondul documentar  Tata Oancea al bibliotecii care-i poartă numele și se intitulează  Folclorul și etnografia în revista ”Vasiova”.[3]

În anul 2013, la aniversarea celor 60 de ani de existență a bibliotecii publice la Bocșa, nu putea fi uitat patronul spiritual al acestei instituții. Trebuie precizat că în adresa din 24 martie 1992 venită din partea Inspectoratului pentru cultură Caraș-Severin cu privire la atribuirea numelui „Tata Oancea” bibliotecii publice din Bocșa sunt specificate câteva condiții: calendarul anual al bibliotecii să cuprindă cel puțin un simpozion, un eveniment despre viața și activitatea lui Tata Oancea, să existe firmă și ștampilă cu numele acestuia și să fie constituit un fond de carte „Tata Oancea” în bibliotecă.  Prin decizia Consiliului Județean din 2 iulie 1992  i se atribuie bibliotecii numele de „Tata Oancea” urmând a fi îndeplinite condițiile specificate de către Inspectoratul pentru Cultură Caraș-Severin. Așadar, din 1992, în fiecare an, a fost omagiat patronul spiritual al acestei instituții, iar la aniversarea celor 60 de ani de bibliotecă la Bocșa, tot în seria „Bocșa – istorie și cultură”, a fost editat primul volum din jurnalul lui Tata Oancea, jurnale încredințate de Titus Oancea jurnalistului Vasile Bogdan tocmai pentru realizarea unor astfel de cărți.

Aici trebuie amintit faptul că, în anul 2000, Vasile Bogdan și Diana Trocmaier  de la TVR Timișoara au poposit la Biblioteca „Tata Oancea” din Bocșa pentru a cere sprijin în realizarea unui documentar privind viața și activitatea lui Tata Oancea, proiect realizat cu succes și prietenii care au rezistat în timp și s-au valorificat prin alte câteva filme reportaj. În acea perioadă, Titus Oancea a dăruit lui Vasile Bogdan jurnalele lui Tata Oancea, iar în 2013, la aniversarea bibliotecii, Vasile Bogdan prezenta primul volum dintr-un ambițios proiect dedicat fabuloasei figuri a Banatului, Tata Oancea: ”Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Meandrele iubirii”[4].

La 135 de ani de la nașterea lui Tata Oancea, biblioteca bocșană și Vasile Bogdan au editat cel de-al doilea volum din acest ambițios proiect, dezvăluind în continuare alte aventuri consemnate de acest Don Quijote al Banatului.[5]

Evenimentul organizat la 140 de ani de la nașterea patronului spiritual al bibliotecii publice a fost unul de amploare organizat în parteneriat cu Episcopia Caransebeșului și Biserica Ortodoxă „Nașterea Maicii Domnului” din Vasiova, biserică în care încă mai există iconostasul realizat de Tata Oancea, precum și scaunul familiei. Iată consemnarea evenimentului pe site-ul Episcopiei Caransebeșului datat 6 septembrie 2021:          

„În Duminica a 11-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, a poposit duhovnicește în mijlocul credincioșilor bocșeni de la Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din cartierul Vasiova. Alături de un sobor de preoți și diaconi, ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, la care au participat autorități județene și locale, oameni de cultură din Bocșa, Reșița și Lugoj precum și numeroși credincioși, sosiți să dea cinstire Maicii Domnului, în pragul praznicului nașterii sale. Sfânta Liturghie a fost încununată cu un buchet de pricesne interpretate de îndrăgita solistă de muzică populară din Banatul de Munte, Valeria Arnăutu. Pentru frumoasa lucrare edilitar-gospodărească, dar și cultural-misionară, părintele paroh Daniel Crecan, domnul primar Mirel Pascu, doamna manager a Bibliotecii orășenești „Tata Oancea” Gabriela Șerban, precum și alți ctitori și binefăcători au primit din partea ierarhului Diploma de excelență „Episcop Emilian Birdaș”.

<Am anticipat, prin această vizită pastorală și prin această slujire, și hramul din 8 septembrie, întrucât această biserică are hramul «Nașterea Maicii Domnului». Totodată, la invitația autorităților locale, a domnului primar, a doamnei director de la Biblioteca Orășenească și la invitația părintelui paroh, l-am comemorat pe poetul și interpretul popular, sculptorul, dar și cercetătorul în cultură populară, Petru Encovetti Oance, numit și Tata Oancea>, a precizat Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului.

În continuare, ierarhul a subliniat importanța pe care o are omul de cultură Tata Oancea pentru orașul Bocșa, dar și felul deosebit în care urmașii săi au ales să îi comemoreze viața și opera:

<După comemorarea de la biserică, ne-am deplasat într-o frumoasă procesiune spre cimitirul din Bocșa Vasiova. Chiar în fața mormântului poetului popular Tata Oancea, am săvârșit o slujbă de pomenire, mai ales că ne aflăm în Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul, valoarea liturgică și culturală a cimitirelor din Patriarhia Română.  În 29 august, anul acesta, s-au împlinit 140 de ani de la nașterea acestui poet popular, sculptor, dar și cercetător al tradițiilor populare, cel care a marcat, pentru totdeauna, viața culturală din acest oraș, Biblioteca Orășenească, dar și Liceul din Bocșa îi poartă numele. >

Manifestarea dedicată talentatului om de cultură ce a întruchipat deplin spiritualitatea bănățeană a continuat, în a doua parte a zilei, cu proiecția de film „Tata Oancea” și prezentarea seriei editoriale realizate de Vasile Bogdan și Gheorghe Jurma, intitulată „Eu, Don Quijote al Banatului – Fantastica viață a lui Tata Oancea”.

Mai multe informații despre omul și artistul Tata Oancea, despre fenomenul pe care a reușit să îl creeze în cultura bănățeană și despre pasiunea lui față de carte și de cultură a oferit managerul Bibliotecii Orășenești, Gabriela Șerban:

<Tata Oancea este cunoscut în tot Banatul ca unul dintre cei mai importanți artiști țărani, un autodidact, care, deși nu făcea parte din elita intelectualității Vasiovei, Tata Oancea a creat un fenomen. A realizat singur, timp de 20 de ani, o revistă, denumită Vasiova, în paginile căreia există mărturii ale istoriei locale, poezii, proză, fiind și unul dintre scriitorii vasioveni. De asemenea, a realizat și câteva dintre iconostasurile din bisericile bănățene. Cumpăra cărți cu kilogramele, cărți pe care le și citea, compunea poezii, scria și povestea, acesta fiind modul său de a-și depăși condiția și de a răspândi lumină, cum spunea el atunci când pleca cu revista prin împrejurimi: «A venit Tata Oancea să vă aducă lumină!», lumina prin cultură, prin carte. Prin comemorarea lui, încercăm să ducem mai departe lumina, și iată că, la 140 de ani de la nașterea sa, lansăm o nouă serie editorială, care cuprinde jurnale ale lui Tata Oancea.>

Evenimentul s-a încheiat cu un recital de poezie de Tata Oancea, susținut de membrii Centrului Catehetic „Vasiova”, ca mărturie a dăinuirii sale peste veacuri, dar și ca o dovadă că urmașii săi îi împlinesc cel mai de preț îndemn lăsat ca moștenire viitoarelor generații: „Munciți, cetiți, călătoriți!”.[6]

Cu acest prilej au fost lansate încă două volume din cărțile realizate de Vasile Bogdan[7] în ciclul „Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea”[8]

Iată, la 145 de ani de la nașterea lui Tata Oancea continuăm proiectul lui Vasile Bogdan cu încă două volume[9], dar  biblioteca bocșană inițiază cea de-a doua recuperare culturală (după manuscrisul nuvelei „Călugărița fără noroc”) editând câteva consemnări ale inginerului bocșean Valeriu Francisc Fabian care fac referire la Tata Oancea, o întâlnire cu acesta și impresiile rămase: „Acasă la Tata Oancea – Patriarhul Poeziei Dialectale Bănățene”.Reșița: TIM, 2026 („Bocșa, istorie și cultură”; 80). Considerăm că, publicând aceste rânduri, redăm istoriei culturale bocșene un fragment reprezentativ din existența poetului țăran Tata Oancea, precum și aducem în atenția cititorilor o importantă personalitate a Bocșei, prea puțin cunoscută și nemeritat uitată: ing. Valeriu Francisc Fabian.

Așadar, iată o dublă sărbătoare pentru cultura bocșeană materializată și nemurită prin cărți: 145 de ani de la nașterea celui mai reprezentativ condeier bănățean, Tata Oancea”, și aniversarea seriei editoriale „Bocșa – istorie și cultură” la 25 de ani de existență și 80 de titluri reprezentative pentru cultura și literatura Banatului!

Despre toate acestea vom vorbi în cadrul celei de-a VI-a ediție a Festivalului de Film de la Bocșa (3 – 6 septembrie 2026) desfășurat sub genericul „Carte și Film, Artă și Literatură”: joi (3 septembrie 2026 ) și vineri (4 septembrie 2026) începând cu ora 11.00, în sala de festivități a Primăriei Orașului Bocșa.

Vă așteptăm cu bucurie!

 

Petru Encoveti Oance, cunoscut sub numele de Tata Oancea, s-a născut în Vasiova în 29 august 1881 (la acea vreme Vasiova era un sat între localităţile Bocşa Montană şi Bocşa Română) într-o familie de ţărani și a murit în 4 decembrie 1973 tot la Vasiova. Postmortem a primit titlul de Cetățean de onoare al orașului Bocșa.

Patru ani de şcoală românească şi doi ani de şcoală nemţească îi sunt studiile absolvite. A fost un autodidact. Pasionat de carte, citeşte extrem de mult, dar şi „colecționează” cărți, astfel reuşeşte să-şi încropească o importantă  bibliotecă personală, devenind un adevărat bibliofil.^[10]

Înzestrat nativ cu talent, este un adevărat artist: sculptează în lemn (a realizat câteva iconostasuri – la Biserica din Vasiova, la Mănăstirea sf. Ilie de la Izvor etc.), desenează, pictează și… scrie. Scrie poezie, proză, memorialistică.^[11]

Între 1929 şi 1947 scoate revista Vasiova . Este uluitor faptul că reuşeşte timp de aprope două decenii să suţină o revistă singur: scrie articole, adună materiale, execută manopera tipografului şi corectorului, apoi singur o vinde devenind propriul său agent publicitar.

A trăit întreaga viaţă înconjurat de cărţi şi aşternând pe hârtie, în sute de jurnale, întâmplările sale de zi cu zi. Datorită acestor jurnale, au văzut lumina tiparului, până acum, șase volume realizate de Vasile Bogdan sub titlul: „Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea”, dar și un film realizat de TVR Timișoara (Vasile Bogdan și Diana Trocmaier) dedicat personalității complexe a lui Tata Oancea.^[12]

A avut cinci copii, toţi absolvind şcoli superioare.

Figură pitorească a Banatului şi a Vasiovei, Tata Oancea este unic prin unele dintre legendele adevărate iscate de fapte şi întâmplări ale existenţei sale. De exemplu, mascota neobişnuită a lui Tata Oancea: gâsca. Plecat pe front şi-a luat toată averea: familia şi gâsca.

Tata Oancea este cunoscut pentru ceea ce a însemnat în literatura şi publicistica bănăţeană, pentru arta făurită (iconostase la diverse biserici), pentru dragostea de carte şi lectură şi pentru că întreaga lui viaţă a slujit cu devotament acestei cauze măreţe: creaţia.

Se cuvine să amintim volumele semnate de Tata Oancea: Primăvara. 1928; ed. II. Timişoara. 1936; ed. a III-a Arad, 2017;  Vara. Oraviţa. 1928; ed. a II-a Arad, 2018. Toamna. Timişoara. 1936; ed. a II-a Arad, 2019;  Anotimpuri: antologie întocmită de Mihai Deleanu. Reşiţa. 1970; ed. a II-a Timișoara, 2013; Moartea călugăriţei fără noroc. Reşiţa. TIM. 2010 (Bocșa – istorie și cultură; 21); Iarna: poezii. Arad: Sens, 2022, dar și câteva dintre cele care fac referire la personalitatea lui Tata Oancea: Începuturile Mănăstirii din Valea Godinovei și vieața ctitorului ei protos. Macarie Gușcă: reproducere din Foaia Diecezană/ prot. dr. Marcu Bănescu.- Editura Sf. Episcopii Ort. Rom. a Caransebeșului, 1947; 101 de picături de cerneală/ Petru Vintilă. Bucureşti: C.R., 1973; Ano, Ano, Lugojano: versuri în grai bănăţean. Selecţie, prezentări şi introducere de Gabriel Ţepelea. Timişoara: Facla, 1974; Presa şi viaţa literară din Caraş-Severin/ Gh. Jurma.- Reşiţa, 1978; Magazin literar al Asociației Scriitorilor din Timișoara, 1982; Imediata noastră apropiere II/ Cornel Ungureanu. Timişoara: Facla, 1989; Un fenomen bănăţean: ţărani scriitori, ţărani gazetari, ţărani compozitori/ Iosif Stănilă. Reşiţa: Timpul, 1994; Descoperirea Banatului/ Gheorghe Jurma. Reşiţa: Timpul, 1994; Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa: Timpul, 1997; Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin/ Victoria Bitte, Tiberiu Chiș, Nicolae Sârbu.- Reşiţa: Timpul, 1998; Antologia poeziei în grai/ Ştefan Pătruţ.- Lugoj: Dacia Europa Nova, 1999; Introducere în viaţa şi opera lui Petru E. Oance/ Cornel Ungureanu. Reşiţa: Modus P.H., 1999; Bibliotecile din Banat între 1850-1918/ Ionel Bota. Reşiţa: Timpul, 2000; Istorie şi artă bisericească/ Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Reşiţa: Timpul, 2000; Vi-l prezentăm pe Tata Oancea. Reşiţa: Timpul, 2001 (Bocșa – istorie și cultură; 1); Semenicul: revistă de literatură, artă și cultură. Serie nouă. Nr. 4/ 2001, Reșița, anul XXIX director Gheorghe Jurma; Tata Oancea şi literatura dialectală a Banatului/ Ştefan Pătruţ. Lugoj: Dacia Europa Nova, 2003; Creatorii în grai bănățean, condeierii plugari din Banat, personalități care scriu despre graiul bănățean/ Ştefan Pătruţ. Lugoj: Dacia Europa Nova, 2003 (Grai bănățan; 19);  50 de ani de bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Tiperciuc.- Reșița: Timpul, 2003 (Bocșa – istorie și cultură); A doua vârstă a lutului/ Daniel Botgros. Reşiţa. Timpul. 2003; Din pulberea vremii/ Iosif Cireșan Loga, Tiberiu Popovici.- Reșița: TIM, 2005 (Bocșa – istorie și cultură); Dicționar al Scriitorilor din Banat/ coord. Al. Ruja.- Timișoara: Universitatea de Vest, 2005; Oameni şi locuri din Bocşa/ Iosif Cireşan-Loga şi Tiberiu Popovici. Reşiţa. TIM. 2006 (Bocșa – istorie și cultură); Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa: TIM, 2008 (Bocșa – istorie și cultură); Poezie în grai bănățean. Vol. I/ ed. îngrijită de Aurel Turcuș.- Timișoara: Orizonturi Universitare, 2009; Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2000-2009/ Gabriela Șerban: Reșița: TIM, 2009 (Bocșa – istorie și cultură); Cărăşeni de neuitat I/ Petru Ciurea şi Falcă Constantin. Timişoara: Eurostampa, 2009; Bocşa din inimă II/ Vasile Bogdan.- Reșița: TIM, 2010 (Bocșa – istorie și cultură); Folclorul şi etnografia în revista „Vasiova”/ Dumitru Jompan. Reşiţa: TIM, 2011; Cărăşeni de neuitat XI/ Petru Ciurea şi Falcă Constantin. Timişoara: Eurostampa, 2011; Biblioteca, între datorie și pasiune/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2013 (Bocșa, istorie și cultură; 30); Ștefan Pătruț. Cărturarul de obște/ Ion Căliman, Ion Ghera.- Lugoj: Nagard, 2013; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. vol. 1. Meandrele iubirii/ Vasile Bogdan.- Reșița: TIM, 2013 (Bocșa – istorie și cultură; 29); Istorie și semn religios/ Valentin Bugariu.- Craiova: Sitech, 2014; Bocșa: Viziuni/ Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla.- Reșița: Editura „Banatul Montan”, 2014; Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2009-2013/ Gabriela Șerban: Reșița: TIM, 2014 (Bocșa – istorie și cultură); Bibliografia revistei „Reflex” 2000-2014/ Gabriela Șerban. Timișoara: Marineasa, 2015; Practici carnavalești de lăsatul secului/ Adela Lungu-Schindler.- Reșița: TIM, 2015; Literatura Banatului. Istorie, personalități, contexte / Cornel Ungureanu.- Timișoara: Brumar, 2015; Cărăşeni de neuitat XXV/ Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2015;Enciclopedia Banatului. Literatura. Ediția a doua, revăzută și adăugită. Timișoara: David Press Print, 2016; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. vol. 2. La porțile iadului/ Vasile Bogdan.- Reșița: TIM, 2016 (Bocșa – istorie și cultură); Cărăşeni de neuitat XXXII/ Falcă Constantin. Timişoara: Eurostampa, 2017; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. vol. 3. Codul VASIOVA 1929/ Vasile Bogdan.- Reșița: TIM, 2017 (Bocșa – istorie și cultură); Antologia literaturii dialectale bănățene Poezie, proză, teatru) 1891-2017. Ed. a II-a/ Ioan Viorel Boldureanu, Simion Dănilă, Cornel Ungureanu. Timișoara: EUV, 2017; Cărăşeni de neuitat XXXV/ Falcă Constantin. Timişoara: Eurostampa, 2018; Panorama presei din Caraș-Severin/ Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2018; Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2014-2018/ Gabriela Șerban: Reșița: TIM, 2019 (Bocșa – istorie și cultură); Istorie și administrație la Bocșa multiseculară/ Mihai Vișan, Daniel Crecan.Ed. a III-a: Itinerariul metalurgiei bocșene la tricentenar.- Timișoara: David Press Print, 2019 (Studii și cercetări umaniste; Istorie și studii culturale); Scriitori din Banat/ Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2020;  Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. vol. 4. Rătăciri în labirintul VASIOVA 1929 (2)/ Vasile Bogdan.- Reșița: TIM, 2021 (Bocșa – istorie și cultură); Bocșa culturală. Anul XXII, nr. 3 (114)/ 2021; Descifrând cărți sau Lecturi cu creionul în mână/ Ana Kremm.- Reșița: TIM, 2022; Mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor”. Mărturii în cărți și publicații/ protosinghel dr. Ioanichie Petrică, Ionel Vucescu.- Editura Episcopiei Caransebeșului, 2022;  Condeierii bănățeni/ Liana Ferciug-Brumariu.- Timișoara: Universitatea de Vest, 2022;  Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. V. O revistă cât o lume/ Vasile Bogdan. Reșița: TIM, 2023 (Bocșa – istorie și cultură; 65); Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64); Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. VI. 1/1930 Limanul regăsit/ Vasile Bogdan. Reșița: TIM, 2024 (Bocșa – istorie și cultură); Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2019-2023/ Gabriela Șerban: Reșița: TIM, 2024 (Bocșa – istorie și cultură -71); Bibliografia revistei „Reflex” 2015-2020/ Gabriela Șerban: Reșița: TIM, 2024; Presă și cultură la Bocșa. Scurt istoric al presei bocșene. „Bocșa culturală” – revistă de literatură, artă, istorie și spiritualitate – 25 de ani/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2025 (Bocșa – istorie și cultură; 77); Bănățenism și creație/ Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2025 (seria Critică și istorie literară); Cezar Pârlog. „Don Quijote” și spiritul de întrajutorare . În: „Evenimentul istoric” nr. 98 – 24 aprilie – 29 mai 2026, București. p. 76 – 81; Cum am devenit cineast/ Vasile Bogdan.- Reșița: TIM, 2026.

De asemenea, se cuvine să menționăm un excepțional articol apărut în presa bănățeană și, evident, în revista „Bocșa culturală” (anul XVIII nr. 2 (97)/ 2017) intitulat „A venit Tata Oancea să vă aducă lumină”, articol în care prozatorul Toma George Maiorescu povestește Gabrielei Șerban aspecte importante și inedite din viața și parcursul publicistic și scriitoricesc al lui Tata Oancea.

Și-a iubit satul enorm, ceea ce l-a și determinat să realizeze o revistă pe care s-o numească după satul lui „Vasiova”.  „Tata Oancea n-ar fi existat fără „Vasiova”. „Vasiova” nu ar fi existat fără Tata Oancea. Însuși Petru E. Oance a renăscut ca Tata Oancea în paginile revistei. Un adevăr axiomatic, parcă acolo de când cerul și pământul. Niciunde și nicicând un om și o revistă nu par mai strâns, vital legate ca acestea”, scrie Vasile Bogdan în cel de-al treilea volum  „Eu, Don Quijote al Banatului: Fantastica viață a lui Tata Oancea”, volum dedicat revistei „Vasiova” intitulat sugestiv „Codul Vasiova 1929”.

Așadar, „opera” sa de bază este revista „Vasiova”, pe care a realizat-o singur între anii 1929 – 1947. Este uluitor faptul că a reușit atâta timp să o susţină cu forţe proprii: a scris articole, a adunat materiale, a executat manopera tipografului şi corectorului, și-a făcut publicitate şi a alergat din loc în loc s-o vândă, s-o distribuie.^[13]

Numărul 1 al revistei „Vasiova” a apărut în 1 ianuarie 1929 la Oravița, pe frontispiciul revistei fiind specificat faptul că „redacția și administrația este unde dă Dumnezeu, deocamdată Oravița, str. Principală 55”; tot pe frontispiciu este specificat că „Vasiova” este o „foaie literară” care „apare la 1 și 15 a fiecărei luni sub îngrijirea lui Petru E. Oance”. Abonamentul costa 150 lei pe an sau 6 lei un număr.  Și, nu întâmplător, în acest prim număr apare poezia „Vasiovă”, datată 27 decembrie 1928, fiind scrisă în mod special pentru debutul revistei^[14].

Într-un dialog cu Vasile Bogdan, regizorul Ioan Cărmăzan afirma:„Pentru mine Tata Oancea este important pentru că a făcut un lucru absolut uluitor, într-o perioadă în care oamenii aveau nevoie de un soi de lumină, de un soi de trubadurism, el era cel care purta această lumină. Dar el purta această lumină și cu revistele lui, dar o purta prin felul lui de a fi, când trecea cu pălăria lui, cu papionul prin sate el reprezenta ceva ce ei nu puteau să reprezinte, întreținea o flacără a ceva. După care luau revista și citeau tot, era o revistă pe înțelesul lor.[…] Tata Oancea venea cu lumea lor, cu preocupările lor, și sigur, cu lucrurile despre Dumnezeu, despre biserică…”

Despre această „lumină” vorbește Tata Oancea și în „Cuvânt înainte” de la primul număr al revistei „Vasiova”, anul 1, nr. 1, Oravița, Librăria Școalelor și Tipografia „Progresul” S.A., 1929.

În paginile acestei reviste, Tata Oancea surprinde, de cele mai multe ori, viața satului său, o frescă autentică a comunității rurale din Banat conturată uneori cu  un savuros umor, alteori cu durere și nostalgie.

„Tata Oancea este o legendă a Banatului. Nu există bănățean care să nu știe niște titluri scrise de Tata Oancea, care să nu fi auzit de el, de revista „Vasiova”, care să nu-l fi cunoscut, văzut, vizitat, prețuit, bârfit…Nu există localitate pe care autorul să n-o fi străbătut, fie cu pasul, fie prin intermediul revistei sau poeziilor sale, nu există eveniment important pe care să nu-l fi prins Tata Oancea în lungul lungii sale vieți, dar mai ales în deceniile cât a editat revista „Vasiova” (1929 – 1947), scrie  istoricul și criticul literar Gheorghe Jurma.[15]

Petru Vintilă, cel care „a crescut” cu Tata Oancea, adică, l-a vizitat încă din vremea când era elev, scrie  printre altele: „Dar Tata Oancea nu e numai poet, ci și pictor, sculptor în lemn, grădinar, colecționar de petrografie, bibliofil și filozof oral, depozitarul unui tezaur de înțelepciune pe care, în amestecul său straniu de pragmatism și candoare nealterată, îl dăruie cui vrea să-l asculte și cui îi trece pragul. De pildă, despre o fotografie a sa, făcută prin 1895, îmi spunea: <Asta a fost …ieri. Viața-i atât de scurtă, încât trebuie s-o dublezi muncind mult și pierzând cu somnul numai trei, patru ceasuri pe noapte>”. […]^[16] De altfel, este cunoscută axioma lui Tata Oancea: „În ora-n care n-ai muncit/ În ora aceea n-ai trăit!” pe care o aclama adesea, pătruns de un „aer de profet” inspirat!

Tata Oancea -„personaj ciudat, care sparge canoanele, care deschide o breșă în mentalitatea oamenilor de aici” (potrivit lui Gheorghe Jurma) –  este cunoscut pentru ce a însemnat în literatura  și publicistica bănățeană, pentru arta făurită, pentru dragostea de carte și lectură și pentru că întreaga lui viață a slujit cu devotament acestei cauze mărețe: creația. Nu se temea de moarte. Și dacă întreaga viață a fost un hâtru, pus pe glume și povestind „șozenii”, despre moarte afirma doar: „poate și pământul are nevoie de poezie!”

Astăzi, la 145 de ani de la naștere, mărturisim, din nou, cu admirație, că Tata Oancea a fost o fabuloasă figură a Banatului din secolul XX, un Don Quijote modern, căutător de himere culturale, pasionat cititor și bibliofil, artist și jurnalist, poet, prozator, memorialist. Iar toate acestea sunt evidente în revista care poartă numele satului său: „Vasiova”! „O revistă cât o lume!”^[17]

---

[1] *** Vi-l prezentăm pe Tata Oancea/pref. şi coord. Gabriela Tiperciuc.- Reşiţa: Timpul, 2001.-84 p.(Bocşa – istorie şi culturǎ; 1) ISBN 973-8136-36-9;

[2] Oance, E. Petru (Tata Oancea). Moartea călugăriţei fără noroc/ Petru E. Oance (Tata Oancea). Ediţie îngrijită de Gheorghe Jurma. Cuvânt înainte de Gabriela Şerban.- Reşiţa: TIM, 2010.- 128 p.(Bocşa – istorie şi cultură; 21) ISBN 978-973-696-185-4 (volum apărut sub egida Bibliotecii Orăşeneşti „Tata Oancea” Bocşa cu sprijinul SC Transprotector şi SC Gligor F&F Bocşa; o nuvelă inedită scrisă de Tata Oancea şi rămasă în manuscris, recuperată de la gunoi şi editată de biblioteca bocşană ca un gest de salvare a unei lucrări literare care aparţine patronului ei spiritual.);

 

[3] Jompan, Dumitru. Folclorul şi etnografia în revista „Vasiova”/ Dumitru Jompan.- Reşiţa: TIM, 2011.- 92p. (Bocşa-istorie şi cultură; 25) ISBN 978-973-696-208-0;

[4] Bogdan, Vasile. Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viaţă a lui Tata Oancea. Volumul 1: Meandrele iubirii. Prefaţă: Jurnale, jurnale, jurnale. de Cornel Ungureanu; cuvântul editorului Gheorghe Jurma. Reşiţa, TIM, 2013. 286 p. (Bocşa – istorie şi cultură; 29) ISBN 978 – 973-696-260-8; 978-973-696-261-5 – vol 1;

[5] . Bogdan, Vasile. Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Reșița: TIM, 2016. Vol. II. La porțile iadului. 373 p. (Bocșa – istorie și cultură; 38) ISBN 978-973-696-260-8.

 

[6] Spiritualitate și cultură la Bocșa  6 September 2021 (https://www.episcopiacaransebesului.ro/promo/2021/09/spiritualitate-si-cultura-la-bocsa/?fbclid=IwAR0uk6pili03eO90qSAPD9d3Z2j68l4Mu7mVMogH_TCfl8FPoYxc7ODbwZg)

[7] Bogdan, Vasile. Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Reșița: TIM, 2017. Vol. III. Codul Vasiova. 316 p. (Bocșa – istorie și cultură; 42) ISBN 978-973-696-260-8; vol 3: 978-973-696-368-1;

[8] Bogdan, Vasile. Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Reșița: TIM, 2021. Vol. IV. Rătăciri în labirintul Vasiova 1929 (2). 296 p. (Bocșa – istorie și cultură; 56) ISBN 978-973-696-260-8; vol 4: 978-973-696-452-7;

[9] Bogdan, Vasile. Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Reșița: TIM, 2021. Vol. V. Aventura de fiecare zi. Vasiova 1929 (3) (sau) O revistă cât o lume. 296 p. (Bocșa – istorie și cultură; 65) ISBN 978-973-696-260-8; vol 5: 978-973-696-502-9;

[10] Ionel Bota. Bibliotecile din Banat între 1850 – 1918. Reșița: Timpul, 2000.

[11] Cornel Ungureanu. Introducere în viața și opera lui Petru E. Oance (Tata Oancea), poet, sculptor și jurnalist, autor al revistei „Vasiova” (1929 – 1947) . Reșița: Modus P.H., 1999.

[12] Vasile Bogdan. „Tata Oancea sau Banatul etern” . În: Bocșa din inimă (vol. I). Reșița: TIM, 2008.

[13] Cornel Ungureanu. Imediata noastră apropiere. Timișoara: Facla, 1980.

[14] În unele volume poezia apare și sub titlul „Către satul meu”.

[15] Vasile Bogdan.  Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. III. Codul Vasiova 1929.  Reșița: TIM, 2017 (Bocșa – istorie și cultură).

[16] Petru Vintilă. Vi-l prezint pe Tata Oancea, În: „Albina”, seria a II-a, nr. 40 (1084, 3 X 1968);

[17] Vasile Bogdan. Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. V. O revistă cât o lume.  Reșița: TIM, 2023 (Bocșa – istorie și cultură; 65)

Jurnalista Brînduşa Armanca, proaspăt devenită Cetăţean de Onoare al Municipiului Timişoara, a murit, vineri, la vârsta de 72 de ani.

„Timişoara deplânge pierderea jurnalistei, autoarei şi profesoarei universitare Brînduşa Armanca, una dintre cele mai respectate voci ale presei şi culturii timişorene, Cetăţean de Onoare al Municipiului Timişoara. Timişoara şi România au pierdut un reper de profesionalism şi curaj civic, într-o perioadă extrem de dificilă. Îi sunt recunoscător Brînduşei Armanca pentru încăpăţânarea cu care a promovat valorile Proclamaţiei de la Timişoara şi s-a bătut pentru libertatea de exprimare şi dialog”, a declarat, vineri, într-un comunicat, primarul Dominic Fritz.

De-a lungul unei cariere remarcabile, Brînduşa Armanca a contribuit decisiv la formarea generaţiilor de jurnalişti. S-a aflat printre fondatorii Secţiei de Jurnalistică a Universităţii de Vest din Timişoara.

Numele său este legat de instituţii şi publicaţii de prestigiu – Radio Europa Liberă, revista 22, Contributors.ro, PressHub, HotNews – prin care a promovat constant valorile democratice şi dialogul public. Între 1997 şi 2003, a fost directoare a TVR Timişoara.

Ca directoare a Institutului Cultural Român din Budapesta (2006-2012), a consolidat legăturile culturale româno-maghiare şi a promovat cultura română în spaţiul european.

Autoare a numeroase volume şi documentare dedicate jurnalismului, Timişoarei şi Banatului, Brînduşa Armanca a contribuit la păstrarea memoriei şi identităţii culturale a oraşului. Activitatea sa a fost recunoscută prin Distincţia Culturală a Academiei Române şi Premiul pentru Merit Cultural al Ungariei.

Ca vicepreşedinte al Societăţii Timişoara şi membră a Grupului pentru Dialog Social, a fost o prezenţă activă în viaţa civică, apărând valorile democratice şi spiritul Proclamaţiei de la Timişoara.

Sursa: TVR INFO

O surpriză plăcută, dar și o confirmare a performanțelor sale în arta fotografică, o reprezintă recenta prezență la „Cafeneaua Fotografilor” a colegului nostru din cadrul Filialei UZPR Caraș-Severin, artistul bănățean Petre DALEA.

Cafeneaua Fotografilor este un proiect cultural online recent lansat (martie 2026), conceput ca un spațiu de întâlnire, promovare și comunitate pentru pasionații de fotografie din România și din regiune.

Petre DALEA este o personalitate marcantă a fotografiei de artă și a presei din spațiul bănățean. Recunoscut pentru rigoarea vizuală și pentru pasiunea cu care documentează viața culturală, socială și meșteșugărească a regiunii, prezența sa în expoziția online cu titlul „Portret de bărbat” completează valoarea estetică și expresivă a întregii galerii.

Stabilit în Reșița, Petre DALEA este un maestru al artei vizuale și o prezență constantă în viața artistică a Banatului Montan, unde a organizat și a participat la numeroase saloane și expoziții de fotografie.

Ca membru activ al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (Filiala Caraș-Severin), contribuie frecvent cu fotoreportaje și imagini de documentar cultural care reflectă evenimentele majore din județ. Este distins ca artist în cadrul Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP) și activează ca Ambasador al Asociației Internaționale a Fotografilor de Artă.

În cadrul expozițiilor de portretistică, lucrările lui Petre DALEA se remarcă prin autenticitate și profunzime. El caută să surprindă chipul uman necenzurat – marcat de trecerea timpului, de expresia muncii sau de trăirea interioară. Lumina este adesea folosită pentru a sculpta trăsăturile subiectului, transformând un simplu portret într-o poveste de viață completă.

Constantin VLAICU / UZPR Caraș-Severin

Portret de bărbat – Expoziție online de fotografie

În perioada 3 – 6 septembrie 2026 orașul Bocșa va organiza cea de-a VI-a ediție a Festivalului de Film – „Bocșa Film Festival” – ediție derulată sub același generic deja cunoscut „Carte și Film, Artă și Literatură”.

Evenimentul este organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” în parteneriat cu Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa, precum și al primarului Mirel Patriciu Pascu.

Această ediție a Festivalului de Film de la Bocșa îl are, într-un fel sau altul, în atenție pe scriitorul țăran Petru Encoveti Oance, cunoscut sub numele de Tata Oancea, patronul spiritual al bibliotecii publice, precum și al liceului teoretic din Bocșa, condeier aflat la ceas omagial – 145 de ani de la naștere.

Cu 25 de ani în urmă, tot la un moment similar, lua naștere proiectul editorial al bibliotecii denumit „Bocșa – istorie și cultură” aducând în atenția publicului cititor o plachetă intitulată „Vi-l prezentăm pe Tata Oancea”.

Iată, astăzi, după 25 de ani, deschidem Festivalul de Film de la Bocșa cu un nou volum dedicat lui Tata Oancea la 145 de ani de la naștere, o carte care cuprinde câteva însemnări ale unui bocșean, ing. Valeriu Francisc Fabian, cunoscut cercetător al industriei Banatului, plecat la cele veșnice în urmă cu patru ani.  Valeriu Francisc Fabian (născut în 27 martie 1936 la Bocșa Română, județul Caraș-Severin, și s-a stins în 28 noiembrie 2022, la Lupeni, județul Hunedoara) a lăsat în manuscris mai multe scrieri importante pentru cultura bănățeană, între care și consemnări legate de întâlnirea cu Tata Oancea. Pentru că una dintre misiunile unei biblioteci este cea de a recupera documente, iată, pentru a doua oară Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” pune la dispoziția cititorilor un volum inedit legat de Tata Oancea, scris de Valeriu Francisc Fabian și foarte potrivit pentru acest omagiu la 145 de ani.

De asemenea, „Bocșa Film Festival” debutează cu un simpozion aniversar, sărbătorind un important scriitor și promotor cultural al Banatului – Erwin Josef Țigla. În 19 septembrie Erwin Josef Țigla va atinge borna 65 a vieții sale, o viață pusă în slujba familiei și culturii bănățene.

Erwin Josef Țigla este și un vechi și drag prieten al Bocșei, al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, iar prin activitatea sa complexă și prin darurilor oferite Bocșei (cărți, proiecte, evenimente, relații și colaborări etc.) și-a câștigat nu doar binemeritatul titlu de Cetățen de Onoare al urbei, ci și pe cel de fiu al Bocșei lui Tata Oancea, fiind unul dintre cei care urmează cu strictețe îndemnul acestuia „Munciți, cetiți, călătoriți!”

Administrația publică locală Bocșa „a furat startul” în acest an și-l va sărbători pe Erwin mai devreme. Adică, simpozionul aniversar „Erwin Josef Țigla – 65” va deschide cea de-a VI-a ediție a Festivalului de Film de la Bocșa, iar ziua de 3 septembrie 2026 va fi dedicată scriitorului Erwin Josef Țigla în semn de mulțumire și aleasă prețuire, pentru rodnică și frumoasă colaborare de-a lungul vremii. Așadar, joi, 3 septembrie 2026, de la ora 11.00 în sala de festivități a Primăriei Orașului Bocșa îl vom aniversa pe Erwin Josef Țigla la cei aproape 65 de ani.

Prima seară din „Bocșa Film Festival” va fi dedicată bocșenilor în totalitate, adică se va deschide cu prezentarea scurtmetrajului „Clopotul”(2009) în regia lui Sabin Dorohoi, după o idee de Ioan Cărmăzan (16 min.), o peliculă realizată în Bocșa anului 2009, cu oameni și locuri din Bocșa, o poveste din Bocșa. Apoi va fi prezentat Caietul Filmului „Povestiri din Bocșa” apărut în seria „Bocșa – istorie și cultură; 79, tocmai pentru acest moment și va fi proiectat lungmetrajul „Povestiri din Bocșa” (2025), în regia lui Ioan Cărmăzan (90 min.).

 Cea de-a doua zi a festivalului de film de la Bocșa va fi dedicată unui alt cetățean de onoare al urbei, unui scriitor prolific și deosebit de talentat, Vasile Bogdan, cel care împlinește 80 de ani, iar de 26 de ani slujește și pe tărâmul cultural al Bocșei. Sunt multe proiecte importante prin care Vasile Bogdan (uneori și alături de Ioan Cărmăzan, Titus Suciu și regretații Cornel Ungureanu și Octavian Doclin) a promovat orașul Bocșa dincolo de hotarele județene sau chiar de granițele țării.

 Așadar, vineri, 4 septembrie 2026, de la ora 11.00 în sala de festivități a Primăriei orașului Bocșa îl vom aniversa pe Vasile Bogdan la cei 80 de ani, amintindu-ne și de Tata Oancea, deoarece vom lansa cel de-al 7-lea volum din jurnalele lui Tata Oancea, cărți realizate de neobositul Vasile Bogdan sub titlul „Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea.”

Tot vineri 4 septembrie 2026 ne vom întâlni cu scriitorul și jurnalistul Constantin Mărăscu, cel care va prezenta un proiect editorial exceptional, cărți care îmbină literatura cu istoria, purtând un titlu pe cât de frumos pe atât de  reprezentativ: „Sfinți fără aureolă”. 

Rămânem tot în perimetrul istoriei și ne vom bucura de prezentarea unor cărți realizate de un colectiv de autori coordonat de  prof. univ. dr. habil. Sorin-Domițian Șipoș, prorectorul Universității din Oradea, remarcabil cadru universitar, excepțional coordonator de activitate didactică și de cercetare la Școala Doctorală de istorie a acestei prestigioase universități. Alături de domnia sa se va afla muzicologul Constantin-Tufan Stan, fiu al Bocșei, Cetățean de onoare al urbei, truditor și pe tărâm istoric. Astfel vor fi prezentate câteva volume intitulate „Istorie locală și istorie națională în context european”.

Dacă în prima seară  „Bocșa Film Festival” va debuta cu filme ale locului,  cea de-a doua seară va continua cu o pagină de istorie, iar de la ora 20.00 în parcul Pescăruș din Bocșa Română va  fi proiectat filmul „Maria, regina României” (2019), în regia lui Alexis Cahill (110 min.).

Cea de-a treia seară a festivalului de film de la Bocșa o vom dedica în special tinerilor, adică sâmbătă 5 septembrie 2026, de la ora 20.00 în parcul Pescăruș din Bocșa Română va  fi proiectat filmul „Retreat Vama Veche” (2024), o comedie în regia lui Petre Năstase (94 min.)

Ultima seară din festival o dedicăm, ca de obicei, copiilor, iar la această ediție vor fi invitați duminică 5 septembrie 2026, de la ora 20.00 în parcul Pescăruș din Bocșa Română pentru a urmări filmul  de animație „Singuri acasă” un film despre animăluțe (The Secret Life of Pets, comedie, 2016), regia : Chris Renaud (90 min.).

Și la acestă a VI-a ediție „Bocșa Film Festival” ne vom întâlni în 3 și în 4 septembrie cu reviste și publicații din Banat, scriitori și editori care își vor prezenta lucrările și, evident, ne vom întâlni cu arta!

Scriitorul și jurnalistul Dușan Baiski ne va încânta pentru două zile cu lucrările sale artistice prezentând o expoziție de artă (cloisonné &vitraliu fals), expoziție vernisată de av. Cornelia Varga.

De asemenea, invitații la evenimente vor beneficia de o vizită la Muzeul Bocșei.

 

„Bocșa Film Festival” este un  eveniment de interes cultural, literar și cinematografic pentru promovarea filmului românesc, a autorilor și realizatorilor de film, promovarea cărții și a scriitorilor, a bibliotecilor și a instituțiilor publice de cultură, iar  participarea la toate aceste evenimente este gratuită, iar noi, organizatorii, am încercat să propunem și la această a VI-a ediție evenimente pentru toate gusturile!  Evident, ne  dorim un public numeros, tineri de toate vârstele, pentru a se bucura împreună de carte, de film, de artă și istorie, de oamenii de lângă noi și de fabulosul spirit al lui Tata Oancea!

 

 

 

Istoria Timișoarei nu este doar o înșiruire de ani și bătălii, ci o poveste fascinantă despre supraviețuire, adaptare și renaștere a unui ținut stăpânit cândva de mlaștini de nepătruns, Cetatea de pe Bega crescând la răscrucea imperiilor, transformându-se dintr-un simplu castru de pământ și lemn într-una dintre cele mai moderne și cosmopolite fortărețe ale Europei Centrale.

Primele atestări documentare de la începutul secolului al XIII-lea vorbesc despre o fortificație timpurie, însă adevărata importanță a locului este pecetluită de regele Carol Robert de Anjou, care, în secolul al XIV-lea, decide să își mute la Timișoara reședința regală, ridicând un castel puternic și transformând Timișoara în centrul politic al Regatului Ungariei, din ordinul său, meșteri italieni ridică prima cetate de piatră, această structură medievală timpurie având o formă relativ simplă, dar era strategic protejată de brațele mlăștinoase ale râului Bega, poziția sa strategică devenind rapid un scut crucial în calea expansiunii otomane, rol consolidat în secolul al XV-lea, un alt conducător legendar, care lasă o amprentă adâncă asupra locului, Iancu de Hunedoara, comite de Timiș, care după ce un cutremur devastator distruge mare parte din structură în 1443, Iancu reconstruind castelul regal (actualul Castel al Huniadei) și întărind zidurile exterioare, transformând Timișoara într-un bastion esențial în calea expansiunii otomane.

Cu toate acestea, cursul istoriei se schimbă dramatic în anul 1552, când după un asediu eroic condus de Ștefan Losonczy, Cetatea cade în mâinile otomanilor și timp de mai bine de un secol și jumătate, Timișoara devine capitală de pașalâc, bisericile fiind transformate în moschei, aerul se umple de arome orientale, iar fortificațiile sunt adaptate stilului de apărare turcesc, perioada fiind una de izolare față de restul Europei creștine, dar și o etapă care a lăsat urme adânci în ADN-ul multicultural al orașului.

Anul 1716, marchează o nouă cotitură radicală când prințul Eugeniu de Savoya eliberează Cetatea în numele Imperiului Habsburgic, în toamna anului 1716, după un asediu sângeros de 48 de zile, genialul strateg militar intrând triumfător în Cetate prin poarta ,,Forforosa”, Savoya nefiind doar un cuceritor, ci și un fin observator, care, realizând potențialul geopolitic uriaș al zonei, raportează imediat Curții de la Viena că Timișoara trebuie păstrată cu orice preț și transformată în „scutul creștinătății”și, începând de atunci „epoca de aur” a reconstrucției, prințul smulge Timișoara din amorțeala orientală și o conectează definitiv la valorile occidentale, a reconstrucției vechii Cetăți otomane, insalubră și haotică, care a fost rasă de pe fața pământului, în locul ei, inginerii militari austrieci ridicând o fortificație gigantică în stil „Vauban”, cu trei brâuri de ziduri din cărămidă, bastioane puternice și șanțuri cu apă, Timișoara devenind o fortăreață de nepătruns, dar și un oraș ideal, cu străzi paralele, piețe largi și o administrație germană riguroasă.

Sub directa sa influență, orașul primește un statut special de domeniu al Coroanei Habsburgice, fiind administrat direct de armată, Savoya numindu-l ca prim guvernator pe contele Claudius Florimund de Mercy, cel care va pune în practică viziunea prințului: asanarea mlaștinilor, canalizarea Begăi și trasarea primelor linii de contur ale noii fortărețe „Vauban”.

Fără determinarea militară și prestigiul lui Eugeniu de Savoya la Viena, Timișoara nu ar fi beneficiat niciodată de uriașele resurse financiare imperiale necesare pentru a construi cele trei rânduri de ziduri de cărămidă care aveau să o facă de nepătruns.

Găsind o fortăreață medievală ruinată și insalubră din cauza mlaștinilor, austriecii iau o decizie radicală: raderea completă a vechilor structuri turcești și construirea unei cetăți complet noi, „pe planșetă”.

Piatra de temelie a noii fortificații a fost pusă în 1723, iar lucrările de amploare se vor întinde pe parcursul a mai bine de patru decenii, până în 1765, planul fiind coordonat de ingineri militari de elită, care au aplicat principiile arhitectului francez Sébastien Le Prestre de Vauban.

Detaliile tehnice ale acestei megastructuri din secolul al XVIII-lea sunt impresionante, sistemul defensiv fiind format din trei centuri stelare de ziduri din cărămidă nearsă și arsă, care puteau fi inundate controlat cu apă din Bega în caz de asediu.

Cetatea dispunea de nouă bastioane mamut (Theresia, Carol, Francisc, Iosif, Hamilton, Castelul, Mercy, Eugeniu și Elisabeta), acestea având ziduri groase de până la 2,5 – 3 metri la bază și o înălțime de aproximativ 12 metri.

Perimetrul total al fortificațiilor exterioare și al liniilor de apărare depășea câțiva kilometri buni, iar accesul se făcea prin trei porți baroce monumentale: Poarta Vienei, Poarta Petrovaradinului și Poarta Transilvaniei, în jurul cetății instituindu-se o esplanadă liberă de aproape 950 de metri lățime (distanța standard a unei bătăi de tun la acea vreme), unde era strict interzisă construirea oricărei clădiri permanente.

Pe măsură ce secolul al XIX-lea se apropia de sfârșit, zidurile Cetății, care odinioară ofereau siguranță, deveniseră o barieră în calea dezvoltării economice și într-un gest de curaj vizionar, autoritățile vremii au decis „defortificarea” orașului, zidurile au fost dărâmate aproape în totalitate, șanțurile au fost umplute, iar în locul lor au apărut bulevardele largi, palatele ,,Secession” și parcurile splendide de astăzi.

Din măreața Cetate „Vauban” au rămas în picioare doar mărturii prețioase, precum Bastionul „Maria Theresia”.

Tot în această perioadă, Timișoara scrie istorie prin inovație, devenind în 1884, primul oraș din Europa continentală cu iluminat public electric.

Astăzi, privind spre piețele largi ale „Unirii”, „Libertății” sau „Victoriei”, înțelegem că Cetatea nu a dispărut cu adevărat, ci ea doar și-a schimbat forma, Timișoara de astăzi fiind o cetate a spiritului, un spațiu al toleranței unde români, germani, maghiari, sârbi și multe alte etnii au învățat să construiască împreună.

Dacă treci astăzi pe lângă cărămizile roșiatice ale vechiului bastion, atinge-le pentru o secundă și vei simți sub palme bătăile inimii a sute de generații care au iubit, au luptat și au plâns între aceste granițe, conștientizând că Timișoara nu este doar un loc pe hartă, ci o stare de spirit, o lecție vie despre cum poți să fii dărâmat de nenumărate ori și, de fiecare dată, să te ridici din propria cenușă mai frumos, mai mândru și mai luminos și de aceea Cetatea de pe Bega rămâne, eternă, un refugiu al demnității umane și o dovadă că lumina va învinge întotdeauna întunericul.

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Cetatea Timișoara a funcționat ca o mașinărie militară pură, un oraș-cazarmă gândit exclusiv pentru război, în interiorul zonei intra muros, străzile fiind trasate drept, în unghiuri drepte, pentru a permite deplasarea rapidă a trupelor și a pieselor de artilerie, Piața „Paradei” (actuala Piață a „Libertății”) era centrul comenzii militare, în timp ce Piața „Domului” (actuala Piață a „Unirii”) deservea funcțiile administrative și religioase, spațiile din bastioane fiind folosite ca depozite de grâne (cum a fost inițial Bastionul „Theresia”), arsenale sau cazărmi pentru miile de soldați ai garnizoanei imperiale.

Cea mai grea încercare a acestei fortificații a avut loc în timpul Revoluției de la 1848-1849, când garnizoana imperială din interior a rezistat unui asediu de 107 zile din partea trupelor revoluționare maghiare, dovedind eficiența tehnică excepțională a sistemului „Vauban”.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, sub conducerea unor primari vizionari precum Carol Telbisz, zidurile groase deveniseră o barieră sufocantă pentru dezvoltarea economică și industrială a orașului.

Dacă Eugeniu de Savoya a fost cel care a ridicat zidurile, Carol Telbisz este omul care a avut curajul vizionar de a le dărâma pentru a salva viitorul orașului, când a devenit primar în anul 1885, la o vârstă fragedă, Telbisz a condus Timișoara timp de aproape trei decenii, rămânând în istorie drept cel mai longevi edil al ei, care a înțeles primul că centura de piatră a Cetății „Vauban” devenise o cămașă de forță care sufoca economia, bloca extinderea fabricilor și genera probleme grave de igienă publică.

Cu o tenacitate remarcabilă, Telbisz a purtat negocieri dure și istovitoare cu Ministerul de Război de la Viena timp de șapte ani, victoria sa venind în 1892, când a obținut mult doritul decret de defortificare de la împăratul Franz Joseph, dar primarul Telbisz nu s-a oprit la dărâmarea zidurilor, el a gestionat magistral uriașul spațiu eliberat, permițând unirea orașului vechi cu fostele suburbii („Iosefin”, „Fabric”, „Elisabetin”) prin bulevarde largi, parcuri splendide pe malurile Begăi și cartiere dominate de palate superbe în stil „Secession” și ,,Art Nouveau”, a coordonat un plan urbanistic modern, a atras investiții colosale, a introdus tramvaiul electric și a pavat străzile, sub sceptrul său administrativ, Timișoara și-a pierdut aspectul de cazarmă cenușie și a căpătat aerul elegant de „Mica Vienă”, devenind un etalon al inovației tehnologice în Europa acelei epoci, iar din uriașa fortăreață de altădată, autoritățile au decis să păstreze o singură structură majoră ca mărturie istorică: Bastionul „Maria Theresia”.

Astăzi, vechea configurație a cetății s-a metamorfozat complet, trecând de la o logică a izolării și apărării armate la una a deschiderii, culturii și ospitalității, zona definită istoric ca fiind „Cetate” reprezentând astăzi centrul istoric și pietonal al Timișoarei.

Bastionul „Maria Theresia” a fost complet reabilitat și transformat dintr-un depozit militar de provizii într-un complex cultural multifuncțional, acesta găzduind secții de muzeu, galerii de artă, cafenele, restaurante tematice, sediul Filialei UZPR Timiș „Valeriu Braniște” și spații expoziționale.

Secolul XX aduce integrarea în Regatul României și, mai presus de toate, momentul de grație din Decembrie 1989, când Cetatea care a rezistat asediilor din trecut, devenind atunci epicentrul libertății, locul unde oamenii simpli au învins teroarea unui regim dictatorial, declarând Timișoara primul oraș liber de comunism.

Piața „Unirii”, Piața „Libertății” și Piața „Victoriei”, foste terenuri de instrucție militară sau piețe administrative austriece, sunt astăzi spații publice vibrante unde au loc festivaluri internaționale, concerte în aer liber, expoziții și evenimente de anvergură, o moștenire vie care a culminat cu statutul orașului de Capitală Europeană a Culturii.

Fostele cazărmi și palate administrative imperiale (precum Palatul Baroc sau Cazarma U) adăpostesc astăzi muzee de artă, instituții publice sau spații alternative de cultură contemporană.

Privind astăzi spre terasele pline de viață din Piața Unirii sau spre studenții care se plimbă agale pe sub arcadele de cărămidă ale vechiului bastion, înțelegem că Cetatea Timișoara nu a dispărut cu adevărat, ea doar și-a lepădat armura de fier și piatră pentru a îmbrăca o haină mult mai durabilă, cea a spiritului uman.

Timișoara nu este doar o destinație geografică sau o colecție de clădiri frumoase, ea este o stare de spirit, o lecție vie despre cum poți să fii dărâmat de vitregiile istoriei și, de fiecare dată, să te ridici din propria cenușă mai tolerant, mai mândru și mai luminos, Cetatea de pe Bega rămânând, eternă, o dovadă incontestabilă că, indiferent cât de lungă este noaptea opresiunii sau a războaielor, lumina libertății și a demnității umane va găsi întotdeauna o cale să învingă întunericul.

Ca jurnalist, îmi propun să aduc în atenția publicului care vrea să descopere sufletul din spatele fațadelor din cărămidă și piatră poveștile nespuse ale marilor momente și modul în care trecutul Timișoarei continuă să modeleze orașul în care trăim astăzi.

Un succes deosebit pentru literatura din Serbia a fost înregistrat în Franța, unde poeții bilingvi Mariana Stratulat și Valentin Mic, alături de poeta sârbă Gordana Kovačević, autori ai CPE „Libertatea” din Panciova, au fost distinși cu importante premii la Festivalul Internațional de Literatură „L’Odyssée Poétique Internationale”, desfășurat în perioada 21–22 august, la Le Mans. Prezența celor trei autori pe podiumul festivalului confirmă valoarea creației lor și vizibilitatea tot mai pronunțată a literaturii din Serbia în cadrul manifestărilor culturale internaționale.  

Prestigioasa manifestare, organizată de asociația franceză „Le Vent de l’Est”, în colaborare cu Asociația Mondială a Poeților, a reunit creatori din diferite țări și spații culturale, transformând pentru câteva zile orașul Le Mans într-un loc al dialogului literar internațional. Directorul festivalului, jurnalista și scriitoarea Vioreica Laurent Cîmpeanu, a reușit să aducă împreună voci poetice distincte, într-o manifestare dedicată valorii, diversității culturale și libertății de expresie.

Pentru reprezentanții Serbiei, participarea s-a încheiat cu un succes deosebit. În urma evaluării unui juriu alcătuit din personalități ale vieții literare și culturale, Valentin Mic a obţinut Marele Premiu al Festivalului, Mariana Stratulat – Premiul I, iar Gordana Kovačević – Premiul Special al Juriului.

Trei poeți, trei premii importante și o singură carte de vizită: literatura care se creează astăzi în Serbia și care își găsește locul firesc în circuitul cultural internațional.

„L’Odyssée Poétique Internationale” a fost însă mai mult decât o competiție literară. A fost, așa cum îi sugerează și numele, o adevărată odisee a cuvântului, o călătorie simbolică prin limbi, culturi și sensibilități diferite. Vocile poetice venite din diferite colțuri ale lumii s-au întâlnit la Le Mans într-un spațiu al diversității stilistice, al dialogului și al libertății de creație, demonstrând încă o dată că poezia poate depăși granițele geografice și lingvistice.

Un moment aparte al prezenței literare din Serbia l-a constituit și lansarea volumului în limba franceză al Marianei Stratulat, Fascination de l’invisibilité (Fascinația invizibilității). Volumul cuprinde poeme alese în traducerea autoarei, stilizate în limba franceză de Rica Laurent și Veronica Balaj. Apariția cărții în limba franceză, chiar în contextul unui festival internațional, deschide creației autoarei un nou spațiu de receptare și reprezintă, în același timp, o nouă prezență editorială a Editurii „Libertatea” din Panciova dincolo de granițele Serbiei.

Festivalul s-a încheiat într-o atmosferă festivă, prin Balul Poeților, organizat în sala festivă a hotelului Novotel din Le Mans. După întâlniri literare, recitaluri, lansări și festivitatea de premiere, seara de gală a devenit simbolic locul în care poeții, limbile și culturile participante s-au regăsit sub același semn: poezia.

Succesul obținut la Le Mans depășește astfel dimensiunea unor performanțe individuale. Premiile Marianei Stratulat, Gordanei Kovačević și ale lui Valentin Mic reprezintă, desigur, o recunoaștere a valorii fiecărui autor, dar ele înseamnă totodată o confirmare internațională pentru mediul literar din care aceștia provin, pentru Editura „Libertatea” din Panciova și pentru cultura din Serbia.

Faptul că trei autori din Serbia s-au întors de la un festival internațional din Franța cu premii importante conferă participării lor o semnificație aparte. Este o performanță care arată că literatura creată în acest spațiu poate intra cu demnitate în dialog cu literatura lumii și poate fi apreciată dincolo de frontiere, de limbă și de apartenență culturală.

De la Vârșeț și Panciova la Le Mans, poezia a parcurs mii de kilometri, dar adevărata distanță pe care a învins-o a fost aceea dintre limbi și culturi. Prin premiile obţinute, cei trei poeți au înscris astfel Serbia în palmaresul Festivalului Internațional „L’Odyssée Poétique Internationale”, transformând prezența de la Le Mans într-un succes care depășește performanța individuală.

Cele trei distincții aduse în Serbia sunt mai mult decât trofee: ele reprezintă o recunoaștere a valorii autorilor, a mediului literar pe care îl reprezintă și a Editurii „Libertatea” din Panciova, demonstrând că literatura creată aici poate ocupa un loc de prestigiu în dialogul cultural internațional. Pentru că, dincolo de frontiere și de limba în care este rostit, cuvântul autentic nu are granițe.

Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” din Mehadia găzduiește, în perioada 25–31 august 2026, o manifestare educațională de amploare: cursul de formare „Strategii de educație outdoor pentru profesori”. Organizat de Inspectoratul Școlar Județean Caraș-Severin, în calitate de coordonator al Consorțiului Erasmus+ (proiect de acreditare 2025-R001-KA121-SCH-000337342), evenimentul reunește cadre didactice din tot județul, hotărâte să transforme mediul exterior într-un spațiu autentic și accesibil de învățare.

 

Cursul beneficiază de expertiza internațională a Lisei Mary Barreiros Valente, formator din Portugalia și reprezentant al Asociației Edu2Grow. Cu o vastă experiență în metodologii incluzive și proiecte sociale, formarea propune un filon experiențial accentuat. Profesorii participanți explorează tehnici de cooperare, exerciții de reflecție și provocări de grup adaptate diferitelor contexte educaționale și nevoilor specifice ale elevilor.

Proiectul de acreditare este coordonat de Cecilia Clipa, inspector școlar cu atribuții care includ și proiecte sau învățământ special și alte discipline, implicată în comisii județene și programe europene precum Erasmus+

 

„În zilele următoare vom lucra împreună pe strategii concrete, pe instrumente aplicabile imediat la clasă și pe modalități prin care putem face din natura și din mediul înconjurător un adevărat partener în procesul educațional.

Scopul nostru este clar: să dezvoltăm o educație mai activă, mai pozitivă și mai aproape de nevoile reale ale elevilor” – Prof. Mihaela Ionela Domilescu, Director al Liceului Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg”.

Schimbarea de paradigmă constă în mutarea accentului de pe simpla memorare pe învățarea prin descoperire. Spațiul exterior nu mai este văzut doar ca un loc unde se mută o lecție clasică, ci ca o resursă în sine, capabilă să genereze conexiuni cu situații reale de viață.

 

Un punct central al dezbaterilor, de astazi, 26.08.2026, l-a reprezentat conectarea teoreticului cu practica directă. În cadrul evenimentului s-a subliniat modul în care parteneriatele locale – precum cel cu Ocolul Silvic Mehadia – permit elevilor să își desfășoare orele de laborator și pregătirea practică direct pe teren, sub îndrumarea specialiștilor, completând cunoștințele acumulate în clasa de curs sau laborator.

Totodată, cadrele didactice și directorii școlilor din județ, prezenți într-un număr impresionant, împreună cu conducerea ISJ Caraș-Severin – reprezentată la eveniment de Inspectorul Școlar General Adjunct Carina Pristavu, alături de inspectorii  școlari Carmen Miloș, Luminița Nicolaescu, Ana Filca, Carmen Cîrpaci și coordonatorul de proiecte Cecilia Clipa – au prezentat viziunea pe termen lung a acreditării Erasmus+.  Printre obiectivele prioritare se numără crearea unui cadru flexibil pentru opționale de educație outdoor care să vină în completarea normelor didactice și să răspundă dorințelor elevilor și părinților.

Un element esențial proiectului este, în viziunea organizatorilor, diversificarea spațiilor de învățare, și anume prin extinderea orelor în afara sălii tradiționale – de la situri istorice (cum este castrul roman) până la parcuri naturale și muzee.

 

Ce înseamnă Acreditarea Erasmus+ pe 5 ani pentru școlile din județ?

Pentru o înțelegere temeinică a elementelor de derulare a acestui program educațional al U.E., și a beneficiilor sale directe, trebuie precizat că acreditarile Erasmus+ pe 5 ani reprezintă o finanțare garantată pe termen lung, oferită de Uniunea Europeană instituțiilor care au demonstrat o viziune strategică coerentă.

Un element esențial și extrem de important al acreditării este stabilitatea financiară. Astfel, scoala sau Inspectoratul nu mai este nevoit să redacteze proiecte de la zero în fiecare an, sperând că va primi punctajul de trecere. Odată obținută acreditarea, fondurile europene sunt alocate automat în fiecare an, prin apel simplificat de buget, garantând redurse stabile pe 5 ani. 

De asemenea, mobilitatea directă pentru elevi, constituie un beneficiu major. Până în prezent, accentul a fost pus pe formarea cadrelor didactice (cursuri precum cel de la Mehadia sau mobilitățile anterioare din Tenerife). Acreditarea pe termen lung permite trecerea la etapa următoare: trimiterea grupurilor de elevi în schimburi de experiență, tabere educaționale și stagii internaționale, finanțate integral din fonduri europene.

În plus, deoarece instituția are certitudinea bugetară pe mai mulți ani, își poate stabili parteneriate strategice de lungă durată cu școli și asociații din alte țări europene (cum este colaborarea prezentă cu experții din Portugalia). 

Nu în ultimul rând, școala își poate planifica din timp dezvoltarea profesională a profesorilor și introducerea a noi discipline opționale (cum este cel de educație outdoor), având siguranță că resursele financiare sunt securizate până la finalul ciclului de acreditare.

 

Deschiderea festivă, de azi, a inclus și un moment de binecuvântare rostit de părintele Ciprian Danci, reflectând legătură strânsa dintre școală și comunitatea locală. Proiectul aduce valoarea adăugată a formării europene direct în școlile bănățene, participanții urmând să disemineze practicile deprinse către colegii din întregul consorțiu județean.

Prin această inițiativă, Mehadia devine un veritabil pol al inovației didactice în Caraș-Severin, demonstrând că educația autentică se construiește prin experiență directă, deschidere europeană și parteneriat cu natura.

 

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin 

Mehadia, 26.08.2026

 

La a doua ediție, implicarea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România a sporit calitatea acestui eveniment cultural-spiritual național

Tabăra KOGAIONON, aflată anul trecut la prima ei ediție, organizată la Hațeg, într-un ținut al istoriei naționale, la inițiativa istoricului culturii, criticului literar și eseistului Ionel Bota, a avut cea de-a doua ediție, în intervalul 21-23 august 2026, în localitatea montană Marga, din zona de confluență a Țării Gugulanilor cu ținutul momârlanilor hunedoreni  din Valea Jiului și cu ținutul Gorjului de sub Munte. Mai întâi să precizăm că în coordonarea amplei manifestări s-au implicat filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, sprijinul constant venind în mod special din partea președintelui de filială, poetul, prozatorul și redutabilul om de televiziune Robert Șerban, apoi scriitorii membri Marcu Mihail Deleanu, Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla, Dumitru Oprișor, Radu Cernătescu, Ionel Bota, iar din partea filialei Caraș-Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Cristina-Anișoara Zainea relatând de la fața locului. Coordonarea întregului evenimențial vine și din implicarea Grupării Margum, prozatorul Marcu Mihail Deleanu și poetul Nicolae Preda care, alături de soția Siduța, au fost gazdele noastre strălucite, apoi Gruparea Culturală „Amfiteatrul Literar” din Petroșani, prin efortul ziaristei, poetei și directoarei publicației cu acest nume, Mirela Cocheci, universitarului Ovidiu Cocheci și poetei și eseistei Elisabeta Bogățan, membra filialei Alba a Uniunii Scriitorilor din România, prozatoarea Corina Vlădoiu și directoarea revistei „Perspectiva” din Târgu-Jiu reprezentând, în fapt, Grupul de Publicații „Cărașul” (Viena/Udine/București/Oravița/Târgu-Jiu/Lugoj/Petroșani). Lista instituțiilor și a personalităților care au colaborat la reușita acestei ediții a Taberei de Literatură, Istorie, Filosofie și Etno-Istorie (LIFE) fiind și ea impresionantă, de la Forumul Democratic al Germanilor din România, filiala Caraș-Severin, președinte Erwin Josef Țigla, membru al Uniunii Scriitorilor din România la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”, tot sub conducerea acestui distins om de cultură, instituție integrată activităților Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici”, director Clara Constantin, de la Editura TIM, din Reșița și revista „Semenicul“, amândouă avându-l ca director pe scriitorul Gheorghe Jurma, la revista „Reșița Literară”, cu prozatorul, poetul și filosoful Radu Cernătescu ca redactor-șef (la dezbateri o strălucire în plus a fost soția distinsului, Elena),de larevista „Meridianul Timișoara“, cu redactor-șef   prozatorul Dumitru Oprișorla revista „Perspectiva” din Târgu-Jiu, director fiind prozatoarea Corina Vlădoiu.

Semnale pozitive au venit și de la abordările în sine ale temelor și problematicilor propuse la dezbaterile celor trei zile ale taberei. Astfel, vineri 21 august, după vizitarea așezământului monahal „Izvorul Tămăduirii”, sub oblăduirea monastică a doctorului teolog Jupâneanțu, participanții s-au concentrat pe esoterismele Ținutului Margum (inspirați de titlul unui roman recent al lui Mihai Marcu Deleanu), apoi pe sentimentul omenescului și tema Muntelui în literatura română și în literaturile Europei Centrale, abordarea analitică aducând discuția la semnificațiile ezoterice și inițiatice din proza și poezia contemporană românească. La momentul intitulat „Seara primei povești de cenaclu” au urmat prezentări de reviste și cărți dar și lecturi literare din operele participanților, la numele celebrităților deja semnalate alăturându-se poetul cărășean Costel Simedrea.

A doua zi, sâmbătă 22 august, tema civilizației Muntelui, implicând realități vechi și noi din Munții Banatului, ai Văii Jiului și ai Gorjului, a fost generativul dezbaterilor în jurul nostalgiei originilor umanității, a miturilor cosmogonice și originilor sacre al omului devenit personaj al istoriei și al literaturilor din România și din Mitteleuropa. O secvență specială a aparținut lucrărilor Danielei Liliana Brebeanu care, în preajma susținerii doctoratului, a provocat colaborarea unor comentatori ai artei sale cu tema „Semne, insemne și noduri. Arhaitatea simbolicilor Bunei Vestiri”  Un fericit intermezzo al zilei a doua a fost un traseu în istorie, propus de Gruparea Margum, gazdele noastre, la exploatarea dacică și daco-romană a marmurei locale de Bucova și la așezământul monahal din preajmă. Seara a fost dedicată, sub semnul acestor semnificanți ezoterici și inițiatici din proza și poezia de azi, metaforei locului ideal, „Seara celei de-a doua povești de cenaclu”. Ziua a treia, 23  august, a avut ca obiectiv omagierea emblemei industriilor românești de odinioară, Reșița, la 255 de ani de la intrarea în activitate a primului furnal. Abordările, coordonate de Josef Erwin Țigla și Gheorghe Jurma,  au avut în vedere cum indică și titlul, „Spectacolul inițiatic al mitului industriilor românești” iar elogiul tematic al tuturor participanților la activitățile acestei tabere a fost reprezentat de dezbaterile subliniind stadiul contemporan al așa-zisei epoci post-industriale și interferarea cu scrierea literaturii prin apeluri la mitul „genezei uitate” și la simboluri și arhetipuri care pot fi decisive în înțelegerea fenomenului cultural actual. Firesc, toate aceste opinii și evidențe au fost mereu subliniate în momentul final de concluzii.

Alături de Uniunea Scriitorilor din România, la reușita acestei Tabere de Literatură, Istorie, Filosofie și Etno-Istorie (LIFE) KOGAIONON, a participat prin efortul unor redutabili jurnaliști, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, ceea ce a sporit calitatea acestui eveniment național aflat la cea de-a doua sa ediție.

 

Cristina-Anișoara ZAINEA

membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș-Severin

 

27 august 2026, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Conferințele „Reșița 255 / 100: Oameni – Locuri – Fapte”. Invitat: Gheorghe Jurma. Tema conferinței: Vizitele oficiale de stat la Reșița.

 

 

 

27. August 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Konferenzen „Reschitza 255 / 100: Menschen – Orte – Fakten“. Als Gast: Gheorghe Jurma. Thema der Konferenz: Die offiziellen Staatsbesuche in Reschitza.

 

 

Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița, componentă a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici“, a inițiat marți, 25 august 2026, începând cu orele 18.00, un eveniment cultural-artistic cu o notă specială a efectelor  asupra unui public pasionat de artele plastice și vizuale dar și de literatura de bună calitate. Gazda ospitalieră, pilon al culturii cărășene, domnul Erwin Josef Țigla, elegantul competent moderator al tuturor întâlnirilor de până acum, ne introduce în atmosfera acestui eveniment. Clara Constantin, manager al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, rostește cuvântul de întâmpinare al oaspeților, criticul de artă dr. Ada D. Cruceanu Chisăliță, intră în detaliile expoziției de fotografii „Culori fluide”,  pătrunzând înțelesurile mai adânci ale lucrărilor având-o ca protagonistă pe Ariana Șerban. Artista, afirmă în continuare Flavian Săvescu, știe să încânte, prin arta sa, transformând fotografia în emoție și trăire. Iar Radu Cernătescu ne-a dezvăluit taina  imaginilor, textelor și contextelor aparent lejere dar încărcate de simbolici. Robert Șerban, președintele filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, a trăit alături de soția sa emoția momentului, dar el ne-a prezentat și cel mai recent volum al său apărut la Editura Polirom din Iași, „Știu pe cineva”. S-au mai alăturat dezbaterilor Gabriela Șerban, Nicolae Preda, Victor Nafiru, Marcu Mihail Deleanu, Gheorghe Jurma.

În totul, evenimentul desfășurat aduce o notă specială bucuriilor că în capitala Banatului Montan cultura își are în continuare desfășurările ei, cu o priză bogată la un public interesat de promovarea valorilor autentice.

 

Cristina-Anișoara ZAINEA/Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș-Severin

           

             

 

•  

 

 

26 august 2026, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Citește imaginea – Real sau fals?”: Atelier de alfabetizare vizuală susținut de Flavian Savescu, artist vizual, cercetător și educator din Reșița.

 

 

 

26. August 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

„Das Bild lesen – echt oder gefälscht?“: Workshop zur visuellen Kompetenz mit Flavian Savescu, Künstler, Forscher und Pädagoge aus Reschitza.

 

ULTIMA ORĂ

Sâmbătă, 22 august 2026, în prestigioasa sală Royce Hall de la UCLA din Los Angeles, a avut loc spectacolul „Inima Reginei Maria”, un eveniment cultural de excepție dedicat uneia dintre cele mai fascinante personalități ale istoriei României.

Evenimentul, organizat de Consulatul General al României la Los Angeles în colaborare cu Uniunea și Liga Societăților Românești din America, a reunit comunitatea românească din California într-o atmosferă de emoție, identitate și noblețe.

Actrița și scriitoarea româno-canadiană Claudia Motea a oferit publicului un moment artistic memorabil, alături de doi artiști remarcabili: poeta Elena Secotă și pianistul Daniel Manoiu din Los Angeles.

Contribuția Elenei Secotă a adus spectacolului o profunzime aparte: voce poetică rafinată, cu rezonanță internațională, Elena este una dintre cele mai apreciate figuri literare ale diasporei românești din Los Angeles.

Un rol esențial în reușita evenimentului l-a avut doamna Consul General Lucia Sava, a cărei prezență a conferit serii o notă de distincție și profesionalism.

Prin eleganță, echilibru și o implicare constantă în promovarea culturii românești în diaspora, doamna Consul General a devenit un reper pentru comunitatea românească din California.

Pentru Claudia Motea, revenirea la Los Angeles reprezintă o bucurie profundă și o binecuvântare: este a cincea oară când urcă pe scena culturală a comunității românești din California, fiind primită de fiecare dată cu aceeași căldură și deschidere.

Artista a transmis mulțumiri speciale domnilor Jacob Segal și Andrei Zincă pentru sprijinul constant și generozitatea lor.

Un rol central în viața culturală a comunității românești din Los Angeles îl are Daniela Istrate, președinte al Uniunii și Ligii Societăților Românești din America.

Prin energia ei neobosită, prin capacitatea de a aduna oameni și de a crea punți între România și diaspora, Daniela a devenit un pilon al identității românești în California. Ea este motorul multor proiecte culturale, vocea care mobilizează, structura care organizează și sufletul care inspiră.

Evenimentul a fost susținut de parteneri de nădejde: UZPR și Ultima Oră, instituții care promovează cu consecvență cultura românească în țară și peste hotare.

Claudia Motea a adresat mulțumiri speciale Editurii Creator / Libris pentru publicarea volumului „Regina Maria. Soliloc Regal”, precum și echipei sale din România: regizor Alina Hiristea, vestimentație Mioara Iofciulescu, scenarist Radu Aldulescu, care o însoțesc în spirit la fiecare pas artistic.

Spectacolul „Inima Reginei Maria” a fost și o sărbătoare a Zilei Limbii Române și a oferit publicului o întâlnire emoționantă cu personalitatea și spiritul Reginei Maria, într-o construcție scenică ce vorbește despre curaj, iubire, demnitate, credință și destin.

Iubirea cheamă iubire mereu, iar seara de la UCLA a confirmat încă o dată acest adevăr.

Teodora MARIN