http://www.btv.ro/

17.06.2026 Cornelia Dunăreanu 0

S-au împlinit 30 de ani de la începutul poveștii Radio Reșița, proiect născut din entuziasmul unui grup de tineri din Banatul Montan și din viziunea jurnalistului Doru Dinu Glăvan. Aniversarea a adus împreună colaboratori și prieteni ai radioului din mai multe țări europene, într-un moment încărcat de emoție și recunoștință. Peste toate a plutit amintirea lui Doru Dinu Glăvan, considerat ctitorul Radio Reșița, omul care, în această lună, ar fi împlinit 80 de ani.

În societatea românească, Academia Română a reprezentat întotdeauna cel mai înalt for de consacrare științifică și culturală al României. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după Unirea Principatelor Române și reformele inițiate de Alexandru Ioan Cuza, s-a manifestat nevoia unei instituții care să coordoneze dezvoltarea culturii, limbii și științei românești după modelul academiilor occidentale. Relația dintre Academia Română și presă s-a dovedit de bun augur în toate etapele istorice parcurse, ambele instituții contribuind în mod esențial la formarea culturii moderne românești și la consolidarea identității naționale.

În acest context, Filiala „Valeriu Braniște” – Timiș, a UZPR, s-a alăturat inițiativei Filialei Timișoara a Academiei Române, în organizarea Simpozionului omagial prilejuit de împlinirea a 160 e ani de la înființarea academiei Române și a 75 de ani de la întemeierea filialei timișorene, cu tema „Iluștrii bănățeni fondatori ai Academiei Române: Andrei Mocioni și Vincențiu Babeș”. Acțiunea s-a desfășurat vineri, 19 iunie 2026, în incinta Casei de Educație Națională „Mocioni de Foeni” (Castelul „Mocioni de Foen”), din județul Timiș, la organizare asociindu-se și Consiliul Județean Timiș, Universitatea Politehnica Timișoara, Primăria și Consiliul Local al comunei Foeni, Asociația „My Banat”. Interesul pentru participare a fost foarte mare, sala de festivități a castelului devenind neîncăpătoare. De remarcat, prezența în sală a Rectorului UPT, conf.univ.dr. Florin Drăgan, părintele vicar eparhial Timotei Anișorac, acad. Ion Boldea, prof.univ. M.C. al A.R., dr. Liviu Marșavină, alte cadre didactice, cercetători, oameni de cultură, scriitori și artiști, personalități ale administrației locale și județene, tineri – elevi și studenți.

În debutul evenimentului, au fost adresate mesaje de întâmpinare de către academicianul Mircea DUMITRU, vicepreședinte al Academiei Române, precum și de academicianul Dan DUBINĂ, președintele Filialei Timișoara a Academiei Române. Calitatea de moderator a fost asigurată de conf. univ. CS II, dr. Ioan David, coordonatorul Bibliotecii Academiei Române – Filiala Timișoara și Președinte al filialei UZPR „Valeriu Braniște” Timiș.

Cu viu interes a fost urmărită proiecția filmului documentar „Fondatorii”, realizat de publicistul și cineastul Victor POPA (membru UZPR). Filmul a avut un conținut bine sistematizat, bogat în detalii privind dubla aniversare, cu accent pe rolul elitei bănățene din secolul al XIX-lea în crearea și impunerea instituției academice.

După aceste momente cu caracter general, a urmat alocuțiunea Academicianului Păun Ion Otiman, președinte de onoare al Filialei Timișoara a Academiei Române, fost Secretar General al Academiei Române. Publicul a putut afla aspecte foarte interesante privind istoria familiei Mocioni, în special despre implicarea lui Andrei Mocioni – „de Foen” (1812 – 1890), un promotor al „conservatorismului progresist”, respectiv, ca întreaga sa familie – „parte a curentului național și dinastic”. În anul 1866, sesizând necesitatea poporului român de a se informa corect asupra căilor și modalităților de implicare în lupta de apărare a drepturilor și de promovare a ideilor naționale, Andrei Mocioni a înființat la Viena ziarul românesc ALBINA, director fiind numit Vincențiu Babeș. În același an, în semn de apreciere pentru meritele sale de mare patriot român, a fost ales ca „membru fondator” al Academiei Române.

În continuare, prof. emerit univ. dr. ing. Sabin IONEL, a evocat, cu o multitudine de detalii, personalitatea și rolul lui Vincențiu Babeș (1821-1907), un „mare patriot bănățean”, de asemenea membru fondator al Academiei Române, despre care Nicolae Iorga consemna în 1907: „Prin cunoștințele sale de drept, de istorie, prin elasticitatea sa de spirit, ușurința sa de vorbă și prin talentul de a umbla cu oamenii mari, el a reprezentat bine pe românii de confesia și din ținutul lui și astfel A ADUS SERVICII NEAMULUI“.

Un moment special al simpozionului a fost asigurat de preotul Nicolae STRIZU, prin lansarea volumului monografic „Castelul Mocioni de Foen”, (Editura StudIS, Iași), o lucrare semnificativă pentru înțelegerea de către contemporani a „lecției Mocioneștilor”, privind „probitatea morală, educația nobilitară, spiritul de sacrificiu, constituente umane rare, dar atât de necesare pentru supraviețuirea unui popor”.

Sălile castelului au fost mai mult înnobilate de frumoasele lucrări plastice semnate de talentatul pictor timișorean Mihai Teodor Olteanu, iar audiența a fost plăcut emoționată și de discursul său excepțional.

În final, doamna Saveta Moldovan, în calitate de Primar al comunei Foeni, a mulțumit oaspeților pentru onoarea acordată de a le fi gazdă, cu prilejul unui asemenea „mare eveniment”, adresând totodată și invitația de a reveni și cu alte ocazii în frumoasa Casă de Educație Națională „Mocioni de Foeni”, care, după renovare, a redevenit o perlă arhitecturală atractivă prin formă, prin conținutul valoros al exponatelor și prin încărcătura sa simbolistică, de păstrător al „spiritului trezirii conștiinței neamului românesc”. (pr. Nicolae Strizu)

Recitările frumoase din finalul acțiunii, au impresionat publicul.

În sinteză, de reținut imaginea de referință a Academiei Române, ca o conștiința științifică și culturală a națiunii române, păstrătoare a valorilor sale fundamentale și promotoare a progresului intelectual. De asemenea, o remarcă pentru jurnaliști: dacă Academia Română generează și conservă cunoașterea, presa are obligația să o transmită și să o transforme în bun public.

  

O urare, la ceas aniversar: Vivat Academia! Vivat, crescat, floreat!

Foto: pr. Marius Mircia

Pentru traderii de petrol, guverne și investitori, următorul șoc major al prețurilor ar putea proveni nu dintr-un atac cu rachete sau dintr-o întrerupere a transportului maritim, ci dintr-o… fabricație digitală convingătoare care se răspândește mai repede decât adevărul. Iar când știrile false întâlnesc piața petrolului, volatilitatea prețurilor este (aproape) garantată. Într-o epocă în care inteligența artificială poate crea videoclipuri, imagini și sunete realiste în câteva minute, capacitatea de a verifica rapid informațiile poate deveni la fel de valoroasă ca informația în sine.

Prețurile țițeiului au crescut vertiginos pe fondul îngrijorărilor legate de aprovizionare, al riscurilor geopolitice, al fricii, incertitudinii și îndoielii. Astăzi, însă, incertitudinea poate fi generată și prin inteligență artificială și manipulare digitală sofisticată.

Analiștii avertizează din ce în ce mai mult asupra unei amenințări capabile să modifice prețurile în câteva minute: dezinformarea. Traderii sunt adesea forțați să ia decizii pe baza unor rapoarte fragmentate, a postărilor pe rețelele sociale și a titlurilor de ultimă oră înainte ca confirmarea oficială să devină disponibilă. Într-un astfel de mediu, un eveniment fabricat nu trebuie neapărat să fie adevărat pentru a influența piețele. Trebuie doar să pară credibil suficient de mult timp pentru ca traderii, algoritmii și investitorii să reacționeze.

Această provocare a stârnit un interes tot mai mare pentru tehnologiile concepute pentru a verifica informațiile digitale în timp real. Potrivit gulfnews.com, printre companiile care intră în domeniu se numără Hydaway Digital, din Canada, care a dezvoltat o platformă menită să determine dacă imaginile, videoclipurile, înregistrările audio și rapoartele online sunt autentice înainte de a influența deciziile de pe piețele financiare și din alte sectoare. Platforma RealityChek și produsul de verificare DETECT analizează simultan imagini, videoclipuri, audio și text, examinând caracteristici tehnice precum modelele de compresie, metadatele, semnăturile audio, analiza frecvenței și inconsecvențele la nivel de pixel.


Vulnerabilitate costisitoare

Piețele financiare au demonstrat în repetate rânduri cât de vulnerabile sunt la dezinformare – în 2013, de exemplu, hackerii au obținut acces la contul de socializare al organizației de știri Associated Press și au raportat în mod fals explozii la Casa Albă care l-au rănit pe președintele american de atunci, Barack Obama. În câteva minute, piețele bursiere din SUA au pierdut peste 100 de miliarde de dolari în valoare înainte de a-și reveni odată ce raportul a fost demascat ca fiind fals. Iar în 2022, zvonurile care circulau online despre perturbările exporturilor de energie rusești în timpul războiului din Ucraina au alimentat periodic fluctuații bruște de prețuri, relevând cât de repede pot influența informațiile neverificate piețele de mărfuri. Creșterea AI generativă a sporit îngrijorările că imaginile și videoclipurile fabricate ar putea crea narațiuni și mai convingătoare care să influențeze piața. În ultimele luni s-a înregistrat o creștere masivă a conținutului generat de inteligența artificială care se răspândește online în timpul evenimentelor globale majore. În timpul tensiunilor recente din Orientul Mijlociu, mai multe videoclipuri distribuite pe scară largă care pretind că arată atacuri cu rachete s-au dovedit ulterior a fi imagini fără legătură sau conținut modificat digital. Unele au acumulat milioane de vizualizări înainte ca verificatorii de informații să intervină.

Estimările din industrie sugerează că zeci de milioane de imagini generate de inteligența artificială sunt create zilnic și miliarde au fost produse de când instrumentele de inteligență artificială generativă au devenit disponibile pe scară largă, în 2022.

„Niciodată până acum dezinformările nu au devenit mai populare decât odată cu creșterea conținutului generat de inteligența artificială”, a declarat Karl Kottmeier, director executiv al Hydaway Digital.

Foto: pixabay.com

Programul activităților culturale din luna iunie a acestui an a fost unul de excepție, diversificat, bine organizat și pregătit, cuprinzând activități inubliabile: o slujbă de pomenire (6 iunie la Biserica Ortodoxă din Iosefin, preot dr. Ionel Popescu) în memoria lui Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR și simpozionul ,,În memoriam, Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR-Omagiu la 80 de ani de la naștere și 5 ani la cele veșnice”, comunicare prezentată de omniprezentul și competentul Prof, univ. dr Dumitru Mnerie, moderator fiind Conf. univ. dr. CS II Ioan David; expunerea scriitorului Constanța Sylvia Hârceagă ,,Mihai Eminescu, jurnalistul”, în colaborare cu Cenaclui Literar „Seniorii”, la sediul UZPR „Bastion Maria Terezia”, urmată de o prezentare de creații proprii; în data de 15 iunie 2026, profesorul scriitor Gheorghe Ciulpan a prezentat volumul ,,Iertarea ta cu gust primejdios”, scris de Dan Gârlea, moderatorul acțiunii fiind Prof, univ. dr. Dumitru Mnerie, iar Constanța Sylvia Hârceagă, cunoscut ca un poet veritabil și formator de opinie, a prezentat auditoriului eseul „Gazetarul Mihai Eminescu – apostol al neamului”; în 19 mai 2026, în colaborare cu Filiala Timișoara a Academiei Române, Primăria și Consiliul Local Foeni, pentru a sărbători 160 de ani de la înființarea Academiei Române, au fost prezentate, la Conacul „Mocioni” din Foeni, comunicările ,,Victor Babeș, personalitate ilustră a Banatului” (autor și prezentator, prof. univ. dr. Sabin Ionel) și „Andrei Mocioni, unul dintre fondatorii Academiei Române” (Academician Ioan Păun Otiman), activitatea fiind moderată în mod strălucit de Conf. univ. dr. CS II Ionel David; în data de 22 iunie 2026, la sediul UZPR „Bastion Maria Terezia”, Monica Ivan și Gheorghe Crișan, cunoscuți publicului pentru competența lor jurnalistică, darul de a vorbi frumos și convingător, au conferit despre ,,Relația administrației locale și comunicarea cu presa”, moderator fiind Conf. univ. dr. CS II Ioan David; ultima activitate a lunii cireșar este programată în 29 iunie 2026, la sediul UZPR când preotul dr. Daniel Alic, cercetător științific al Academiei Române, va prezenta o valoroasă și inedită cercetare despre ,,Presa bisericească din Banat, istoric și evoluție”, activitatea fiind moderată de personalitatea culturală Conf. univ. dr. CS II Ioan David, președintele Filialei Timiș a Academiei Române, director al Bibliotecii Academiei Române, Filiala Timişoara, director al Institutului de Studii Banatice „Titu Maiorescu” al Academiei Române, Filiala Timişoara, întemeietorul şi directorul Editurii „David Press Print” din Timişoara, coordonator al colecţiei „Bibliotheca banatica” (alături de prof. univ. dr. Crişu Dascălu), participant activ la peste 50 de manifestări naţionale şi internaţionale (sesiuni de comunicări ştiinţifice), demonstrând argumentat vechimea legăturii dintre Banat și Academia Română.

Evenimentele lunii iunie, ca și cele din lunile precedente ale anului 2026, sunt întotdeauna binevenite participanților, mai ales pentru mai tinerii confrați, posibili discipoli, care au acces gratuit la o lecție complexă privind frumusețea și practicarea meseriei de jurnalist.

Când este vorba despre o importantă personalitate din breaslă, care și-a câștigat notorietatea prin scris, interesul crește, iar organizatorilor le este asigurat succesul și prețuirea publicului iubitor de artă și frumos, de cultură pentru că, vorba latinului: „Litterae thesaurum est (Învățătura- știința/cultura este o comoară”).

***

Din istoria Filialei UZPR ,,Valeriu Braniște” Timiș

La nivel național, organizația-mamă (UZPR) a fost înființată inițial în anul 1919.

Fiecare filială județeană a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) s-a constituit în perioade diferite, după reorganizarea națională a uniunii.

Denumirea filialei timișorene a fost stabilită în onoarea lui Valeriu Braniște (1869-1928), un important publicist, om politic și membru al Academiei Române, care a condus ziarul „Drapelul” din Lugoj și a luptat prin articolele sale pentru drepturile românilor din Banat și Transilvania.

Numele filialei a fost ales de jurnaliștii fondatori din Timiș împreună cu conducerea centrală a UZPR, în frunte cu președintele de atunci, Doru Dinu Glăvan, decizia fiind luată pentru a onora memoria lui Valeriu Braniște, o emblemă a curajului în presa bănățeană.

Filiala „Valeriu Braniște” Timiș a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) este organizația care adună jurnaliștii seniori și publiciștii din județul Timiș, fiind creată pentru a păstra vie tradiția presei bănățene și poartă numele unui mare ziarist român din trecut.

În primăvara anului 2024, membrii filialei au ales o nouă echipă de conducere pentru un mandat de patru ani, sub conducerea președintelui conf. univ, CS II dr. Ioan David.

Membrii filialei se întâlnesc des la sediul lor sau la sediul Academiei Române din Timișoara, principalele lor activități fiind simpozioane și dezbateri despre istoria Banatului, lansări de carte și reviste de specialitate, omagierea jurnaliștilor seniori care au scris istoria presei locale, parteneriatul, care continuă și în acest an (9 aprilie 2026), cu Academia Română, Filiala Timișoara, alăturarea Filialei ,,Valeriu Braniște” (24 noiembrie 2025) filialelor locale ale Bibliotecii Academiei Române.

Membrii fondatori și nucleul de inițiativă al Filialei „Valeriu Braniște” Timiș a UZPR sunt reprezentați de un grup de jurnaliști seniori, profesori universitari și publiciști cunoscuți din presa bănățeană, care s-au unit pentru a crea structura juridică oficială a filialei.

Cei mai importanți jurnaliști și oameni de cultură care au pus bazele acestei filiale și care asigură și astăzi continuitatea ei sunt: conf. univ. dr. CS II Ioan David, și coordonator al Bibliotecii Academiei Române (Filiala Timișoara), personalitatea centrală care a condus demersurile de organizare și obținere a personalității juridice, fiind ales președinte al filialei, Lia Lucia Epure, cunoscută jurnalistă din Timișoara și directoare a cotidianului „Ziua de Vest”, un pilon de bază în strângerea comunității de jurnaliști în jurul noii filiale, Prof. univ. dr. Dumitru Mnerie,, publicist și membru activ în Comitetul Director, cel care consemnează și promovează constant activitățile și istoria filialei în spațiul public, Gilles Bădu, un jurnalist care a asigurat o perioadă conducerea operativă și administrativă a grupului de membri din județul Timiș în etapele de tranziție.

Membrii fondatori ai Filialei „Valeriu Braniște” Timiș a UZPR editează și coordonează o serie de reviste culturale, ziare locale importante și publicații de cercetare, care păstrează vie tradiția scrisului din Banat. Cele mai importante publicații și reviste asociate direct cu activitatea fondatorilor sunt: „Revista de Studii Banatice”, o publicație științifică de prestigiu, axată pe istoria, cultura și presa din regiunea Banatului, coordonată direct de președintele filialei, conf. univ. dr. CS II Ioan David, în strânsă legătură cu activitatea sa de la Academia Română, „Repere și simboluri în istoria culturală a Timișului”, o revistă culturală specială dedicată valorilor timișene, editată sub coordonarea jurnalistei Lia Lucia Epure și realizată în contextul programului Timișoara-Capitală Culturală Europeană, Colecția „Bibliotheca banatica”, o serie amplă de volume cu caracter istoric și jurnalistic, publicată prin editura fondată de Conf. univ. dr. CS II Ioan David (David Press Print), „Ziua de Vest”, unul dintre cele mai cunoscute și longevive cotidiene de informație din Timișoara și din vestul țării, condus de Lia Lucia Epure, ziarul servind des ca platformă de dezbatere pentru membrii filialei, „Publitim”, un ziar local important din istoria presei timișorene post-decembriste, înființat și condus ca director de către Conf. univ. dr. CS II Ioan David până în anul 2006, „Cultura Curățeniei”, o revistă cu profil civic și educativ lansată și coordonată în anul 2022 tot de jurnalista Lia Lucia Epure.

Pe lângă publicațiile proprii, fondatorii filialei timișene, precum prof. univ. dr. Dumitru Mnerie, scriu și publică în mod constant analize despre etica jurnalismului și libertatea de exprimare în Revista UZP (revista-etalon a Uniunii de la București) și pe portalul oficial al UZPR.

***

Filiala Timișoara a Academiei Române a fost înființată în anul 1951, devenind o instituție științifică și culturală de elită. De-a lungul decadelor, forul academic a jucat un rol vital în coordonarea cercetărilor fundamentale din Banat, având o strânsă legătură istorică cu dezvoltarea Universității Politehnica Timișoara.

• 1951: Se înființează oficial filiala locală a Academiei Române, reunind somități științifice și intelectuali din vestul țării. [1]

• Dezvoltarea instituțională: De-a lungul anilor, sub egida filialei au luat naștere o serie de institute și centre de excelență dedicate științelor tehnice (precum Centrul de Cercetări Tehnice Fundamentale și Avansate), umaniste și sociale, cu o contribuție majoră la istoria și cultura specifică regiunii. [1, 2]

• Prezent: Sediul central se află pe Bulevardul Mihai Viteazu nr. 24, găzduind o bibliotecă de patrimoniu, simpozioane și sesiuni științifice

Conducerea Filialei Timișoara a Academiei Române a fost asigurată de-a lungul timpului de mari personalități ale științei românești. Acești președinți au fost ingineri, agronomi sau chimiști de renume, mulți fiind strâns legați și de conducerea universităților de elită din oraș.

Acești lideri au transformat Timișoara într-un pol regional de cercetare fundamentală, recunoscut la nivel internațional.

În urmă cu 30 de ani, într-o perioadă în care presa locală din România își căuta încă identitatea, într-o societate aflată în plină transformare, un grup de tineri a reușit să pună în mișcare un proiect curajos, prima emisie a Radio Reșița, care se lansa în eter cu toată forța. A fost mai mult decât începutul unei stații de radio care a emis cu acte în regulă. A fost începutul unei legături speciale între oameni și vocea care avea să îi însoțească în fiecare zi. În acel moment, un oraș, o regiune și mii de ascultători au simțit că aparțin aceleiași frecvențe.

Pentru cei care au trăit acele clipe din interiorul studioului, emoția primei emisii nu poate fi uitată nici astăzi. Era emoția începutului, a necunoscutului, a pasiunii care transforma fiecare secundă într-un moment unic. Microfoanele, luminile discrete din studio, ultimele verificări tehnice și liniștea dinaintea primului cuvânt au rămas întipărite în memoria tuturor.

Dincolo de timp și de istorie, este vie pentru noi emoția acelei zile de 12 iunie 1996, în care, pentru întâia oară, s-a auzit la ora 17, vocea regretatei jurnaliste Paula Neamțu rostind cu solemnitate: „Aici, Radio Reșița – Radio Semenic! Radio Reșița – prietenul dumneavoastră”.

Astăzi, la 30 de ani de la acel spectaculos început, rămân amintirile, momentele deosebite și nostalgia unei perioade în care cuvântul rostit avea o magie aparte. În care să faci jurnalism însemna pionierat, fiindcă nu existau prea multe modele și nici documente scrise. Am început redactarea știrilor pe hârtie, la mașini de scris cu car manual, calculatorul fiind doar un vis frumos, împlinit totuși prin anii 1999-2000. Și suportul muzical se prelucra fizic, prin tăierea benzii de magnetofon cu foarfeca!

Din acest motiv, al neuitării, noi – un grup de inițiativă din vechea generație am decis să lansăm o invitație tuturor celor care ne-au fost colegi pe parcursul anilor 1995-2012, câtă vreme a existat „Radio Reșița – Dragostea mea”. Evenimentul nu a fost destinat publicului, ne-a avut în vedere doar pe noi, foștii colegi și colaboratori din perioada cât a existat radioul purtător al logo-ului „Dragostea mea”, simțit, trăit și atribuit instituției pe care a creat-o omul de presă și comentatorul sportiv, Doru Dinu Glăvan.

O mare parte din comunitatea celor care au pus bazele Radio Reșița și a celor care s-au alăturat pe parcurs s-a reunit recent la sala de ședințe a Consiliului Județean Caraș-Severin, pentru a retrăi emoția începutului, pentru a ridica la certa sa valoare ziua de 12 iunie, ziua de început. Pentru a sublinia încă odată că nimeni nu ne poate confisca istoria! O istorie construită cu pasiune, muncă, și mii de ore petrecute în fața microfonului. O istorie care aparține celor care am crezut în puterea radioului și în ideea regretatului Doru Dinu Glăvan, transformând în timp Radio Reșița într-o voce a comunității.

Cu siguranță și ziua de 8 august 1996 este importantă pentru existența instituției, dar nu e vorba despre prima emisie. Acela a fost momentul (administrativ) anunțat de Radio România Actualități la radiojurnalul de la ora 13, când Radio Reșița a devenit parte a Societății Române de Radiodifuziune. Generațiile s-au schimbat, oamenii au venit, au plecat și doar cine nu a fost prezent la prima emisie poate ignora importanța istorică a acelui prim eveniment – lansarea în eter!

Nota generală a întâlnirii a fost bucuria, emoția, nostalgia și poveștile ca între prieteni care nu s-au văzut demult. Cu noi au fost în gânduri și prin imagini, dragii noștri care nu mai sunt: DD Glăvan, Oana Glăvan Cenan, Mircea Săndulesu, Gelu Ghera, Paula Neamțu, Alexandra Gorghiu și Ada Botezan.

Au luat calea dorului și au onorat cu prezența oaspeți sosiți de departe, dar apropiați radioului reșițean: familia Popi din Graz, Lia și Mircea Popi, președintele Asociației „Dor călător” și realizator al emisiunilor în limba română la Radio Helsinki din Graz, Austria. Dr.psiholog Nistor Becia, din Cardiff, Țara Galilor a evidențiat prietenia cu DD Glăvan, la sugestia căruia a înființat Filiala UZP Marea Britanie. Ne-am bucurat de participarea unor foști colegi veniți din Viena, din Italia, și jurnaliști activi, voci importante ale radioului timișorean, alți colegi care s-au orientat către alte domenii de activitate.

Cum am sărbătorit Radio fără… oamenii din Radio?

Pur și simplu numindu-i și aplaudându-i în lipsă. Și cu un mare regret pentru modul în care managementul instituției a dat la o parte trecutul, istoria, ignorând cu bună știință, nu doar data de naștere, 12 iunie 1996, cât mai ales oamenii care au construit, dar și pe fondatorul ei.

Noi, cei vechi, nu mai facem parte din colectiv de foarte mulți ani. Povestea însă, este dusă mai departe pe frecvențe de către o altă echipă, adaptată noilor vremuri. Se știe că o construcție solidă nu poate exista fără temelia sa, iar trecutul nostru, cu toți pionierii săi și momentele sale de aur, reprezintă blazonul pe care se sprijină succesul de azi. Această istorie ne aparține tuturor și merită respectată în integralitatea ei. Cu noi sau fara noi, povestea radiolui reșițean a mers mai departe pe frecvențe, exact așa cum a visat Doru Dinu Glăvan!

Vocea unei generații adresează mulțumiri speciale celor care au înțeles demersul nostru și au ajutat la reușita unui eveniment generator de puternice emoții!

Mulțumim pentru susținere I.D. Cucu, președintele Filialei Caraș-Severin a UZPR, Silviu Hurduzeu, președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, pentru accesul la sala de ședințe, spațiul unde, conduși de mentorul nostru am pășit pentru întâia oară ca jurnaliști în devenire.

Ne-au sprijinit ca imaginile de arhivă, fotografii din albume să pătrundă în online: Daniel Amariei, directorul Casei de Cultură a Studenților din Reșița și Andrei Bălbărăru – Muzeul Cineastului Amator Reșița.

Cu respect și mulțumiri, tuturor!

22 iunie 2026, ora 10.30, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” – sediul Muzeului de Etnografie, Etnologie și Folclor  „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Oravița:

Proiectul „Luna iunie – luna expozițiilor” (ediția a XIX-a).

Expoziție de artă plastică Nik Potocean (Bocșa), membru al Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“.

Să ne aducem aminte de personalitățile noastre: Prof. Tibor Lichtfuss (*21 iunie 1921, Arad – †23 septembrie 2004, Innsbruck / Austria), la 105 ani de la naștere.

Întâlnire in memoriam și schimb de amintiri despre prof. Tibor Lichtfuss.

 

22 iunie 2026, ora 12.00, Centrul Cultural Muzeistic Anina:

Proiectul „Luna iunie – luna expozițiilor” (ediția a XIX-a).

Expoziție de artă plastică Maria Tudur (Reșița).

 

 

 

 

 

 

22. Juni 2026, 10:30 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Museums für Ethnographie, Ethnologie und Folklore „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Orawitza:

Projekt „Juni – unser Ausstellungsmonat“ (XIX. Auflage).

Kunstausstellung Nik Potocean (Bokschan).

In Erinnerung an Prof. Tibor Lichtfuss (*21. Juni 1921, Arad – †23. September 2004, Innsbruck / Österreich), anlässlich des 105. Geburtstages.

Begegnung zum Austausch von Erinnerungen an Prof. Tibor Lichtfuss.

 

22. Juni 2026, 12:00 Uhr, Museales Kulturzentrum Anina:

Projekt „Juni – unser Ausstellungsmonat“ (XIX. Auflage).

Kunstausstellung Maria Tudur (Reschitza).

 

 de eCronica

Mario Balint

Îmi puneam această întrebare împreună cu nevastă-mea, încă de prin 2015, ascultînd o interpretă de folclor de pe Clisură. Răspunsul e: habar nu am! Cert este că am fost miraţi să auzim un text popular, în Banatul de Munte, care să vorbească despre Dunăre. Am reluat aceeaşi discuţie împreună cu fostul prefect și primar al oraşului Moldova Nouă, Matei Lupu (cu care m-am reîntîlnit zilele trecute pe o trecere de pietoni din Reșița), care avea un proiect de dezvoltare a zonei – un port-container – dar, care era prea amplu pentru ambiţia unei administraţii locale. Fără sprijinul autorităţilor judeţene (prinse precum Ulise în mirejele de sirenă a proiectului schiabil Semenic), visul a rămas doar pe hîrtie!

Sînt extrem de convins că noi, locuitori ai acestei zone căzute de pe hartă NU avem o cultură a Dunării care să ne ajute, întîi mental, să valorificăm acest uriaş potenţial pe care natura l-a pus la dispoziţia noastră, degeaba! În afară de distinșii cărturari și oameni de cultură, Gheorghe Jurma și Erwin Țigla, care au îngrijit și lansat un album dedicat Dunării, intelighenția caraș-severineană e perfuzată de Proiectul Semenic/o palmă mai jos de buric (nu am găsit altă rimă!).

Dunărea deţine rolul de arteră de navigaţie, cunoscut încă din antichitate şi reluat cu intensitate la începutul epocii moderne. Ea reprezintă, după Volga, cea mai lungă cale fluvială europeană pentru transportul de mărfuri şi persoane. Are o lungime de 2850 km, din care 1075 km prin România.

https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/ads?client=ca-pub-2627603242867651&output=html&h=50&slotname=4047860108&adk=2408448026&adf=3936086412&pi=t.ma~as.4047860108&abgtt=1&w=320&lmt=1782073635&rafmt=12&format=320×50&url=https%3A%2F%2Fecronica.ro%2Farhive%2F7136&asro=0&aimartd=4&aieuf=1&aicrs=1&uach=WyJBbmRyb2lkIiwiMTYuMC4wIiwiIiwiQ1BIMjYyOSIsIjE0OS4wLjc4MjcuMTE0IixudWxsLDEsbnVsbCwiIixbWyJHb29nbGUgQ2hyb21lIiwiMTQ5LjAuNzgyNy4xMTQiXSxbIkNocm9taXVtIiwiMTQ5LjAuNzgyNy4xMTQiXSxbIk5vdClBO0JyYW5kIiwiMjQuMC4wLjAiXV0sMF0.&dt=1782073633727&bpp=4&bdt=1775&idt=1841&shv=r20260617&mjsv=m202606160101&ptt=9&saldr=aa&abxe=1&eoidce=1&prev_fmts=0x0%2C320x50&nras=1&correlator=6860886214512&frm=20&pv=1&u_tz=180&u_his=1&u_h=946&u_w=424&u_ah=855&u_aw=424&u_cd=24&u_sd=2.55&dmc=8&adx=52&ady=1492&biw=423&bih=799&scr_x=0&scr_y=0&eid=31099199%2C42533293%2C95393280&oid=2&pvsid=4079362765284229&tmod=104354418&uas=0&nvt=1&fc=1920&brdim=0%2C0%2C0%2C0%2C424%2C47%2C424%2C946%2C423%2C799&vis=1&rsz=o%7C%7CeEbr%7C&abl=CS&pfx=0&fu=256&bc=31&bz=1&pgls=CAEaBTYuOS40~CAEQBg..&bisch=0&blev=0.99&ifi=3&uci=a!3&btvi=1&fsb=1&dtd=1850

Între anii 1938-1941, România deţinea cele mai multe nave de transport fluvial dintre toate ţările riverane Dunării, cu o capacitate medie de transport de aproximativ 2 500 mii tone marfuri pe an şi aproximativ 700 mii călători pe an. După 1970, flota fluvială s-a dezvoltat interdependent de dezvoltarea industriei: capacitatea de transport fluvial a crescut de la 452 mii tone în 1970, la 1063 mii tone în anul 1985, în anul 1990 a ajuns la 1 600 mii tone, iar în 2000 la 1357 mii tone. Spun asta şi în contextul în care Strategia Europeană a Dunării oferea 50 de miliarde de euro, doar pînă în 2013!, pentru a pune în valoare – economic, cultural, turistic, ecologic – fluviul! Aceşti bani au fost luaţi, cu siguranţă, de Serbia, de bulgari, de unguri, de austrieci, de nemţi, de ukrainieni şi de moldoveni, dar noi, noi…  Asta nu pentru că există o conspiraţie la nivelul UE împotriva noastră, ci pentru că suntem incapabili, la modul absolut, să vedem dincolo de călduţul propriului scuipat de provincie. Autorităţile locale au ochii şi urechile bine sigilate. Și atunci, și acum! E adevărat, nici societatea civilă nu e mai vocală! Dar, care societate civilă? În afară de cîţiva tineri care se cară cu bicicletele pe bani mulţi şi europeni, de fostul deputat Sturza-Popovici care cu GEC Nera încearcă să cureţe rîurile din zona Oraviţa aţi mai auzit de vreo iniţiativă cetăţenească? Eu nu, din păcate! ONG-urile care să propună, să dezbată, să militeze, să facă presiuni asupra autorităţilor locale NU EXISTĂ ÎN CARAŞ-SEVERIN!!!!

Regiunea Dunării include zece state, majoritatea membre ale Uniunii Europene care numără 200 de milioane de locuitori. Dintre aceştia, 75 de milioane trăiesc în regiunile riverane Dunării. Cadrul actual de cooperare regională în bazinul Dunării acoperă domenii precum navigaţia – prin intermediul Comisiei Dunării, protecţia mediului prin Comisia Internaţională pentru Protecţia Dunării, cooperarea între regiuni – prin ARGE Donaulander, şi turismul – prin Comisia Turismului din Regiunea Dunării. Să revin, însă la Dunărea caraş-severineană, care intră în România pe la noi, pe la Baziaş, pe cursul superior. Tot pe acolo a intrat şi Regele Carol. Se mai vede treapta pe care a pus piciorul cînd a coborît de pe vapor, ruinele unui cazinou… cam ruine! Cursul superior reprezintă Dunărea românească pe 1075 km (38%) de la Baziaş unde fluviul intră în ţară şi pînă la Sulina. Sectorul Baziaş-Porţile de Fier (pînă aproape de Dr. Turnu Severin) denumit şi sectorul „defileului” deoarece Dunărea a tăiat Munţii Banatului şi Munţii Balcani formînd cel mai lung defileu din Europa, pe 144 km. Principalul punct de atracţie îl constituie cursul Dunării, amplificat de numeroasele zone carstice ce au determinat formarea Defileului Dunării şi a cheilor pe afluenţii acesteia: Valea Mare, Valea Liuborajdea, Cheile Mraconiei, Cheile Sirinei, Valea Berzasca. Apoi e Moldova Nouă, cu portul aferent, la km 1048, Rada Portuară km 1047-1050,50 -malul stîng al Dunării, în zona amonte a lacului de acumulare actual- Complexul Hidroenergetic şi de Navigaţie “Porţile de Fier I”.

Potenţialii turişti pe firul Dunării pot fi atraşi prin turismul cultural, localităţile de lîngă Dunăre abundă situri arheologice. Descoperiri arheologice au fost făcute pe raza localităţiilor : Socol: biserica medievală; Baziaş: mănăstire, vestigii din epoca neolitică, feudală; Divici: cetate dacică “Grad”, vestigii din epoca dacică, feudală; Şuşca: vestigii din epoca neolitică; Radimna: vestigii din epoca romană; Pojejena: castru roman, cetate medievală – “Zidina”, vestigii din epoca neolitică, bronzului, dacică; Măceşti: vestigii din epoca neolitică, romană; Moldova Nouă: vestigii din epoca neolitică, eneolitică, de tranziţie, bronzului, fierului, romană, feudală; Coronini: cetate feudală (refăcută acum cu fonduri europene!) – “Cula” 1428, picturi rupestre în Peştera Gaura Chindiei 2, vestigii din epoca preistorică , bronzului, fierului, dacică, romană, feudală; Liborajdea: mori cu ciutură; Sicheviţa: mori cu ciutură, vestigii din epoca bronzului, fierului, feudală; Gornea: castru roman, vestigii din epoca paleolitic, neolitic, eneolitic, de tranziţie, bronzului, fierului, dacică, romană, feudală; Liubcova: vestigii din epoca neolitică, bronzului, dacică, romană; Berzasca: biserică 1836, vestigii din epoca paleolitică, bronzului, fierului, feudală; Drencova: cetate medievală, vestigii din epoca fierului, dacică, feudală; Cozla: vestigii din epoca paleolitică, neolitică, de tranziţie; Sviniţa: cetate medievală “Tri – Kule” 1437, biserică, vestigii din epoca medievală; Dubova: mănăstire 1372; Eşelniţa: biserică; Orşova: mănăstirea “Sfânta Ana”. Foarte tare, frate!, cum ar spune un confrate din Capitală. Cine ştie de ele? Cine le pune în valoare?

Iubitorii de păsări se pot bucura de o rezervaţie care a blocat, practic, investiţiile turistice în dreptul localităţii Moldova Nouă: Aria de protecţie specială avifaunistica, zona umedă Ostrov – Moldova Veche. Aceasta are o suprafaţă de 1627 ha, din care 345 ha sînt ocupate de insula propriu-zisă, şi este situată pe teritoriul administrativ al oraşului Moldova Nouă. Pe insulă au fost identificate 72 de specii de păsări aparţinînd la 30 de familii din 14 ordine. Din totalul acestora, 28 de specii sunt incluse în Directiva privind conservarea păsărilor salbatice.

Revenind la “afaceri” care să scoată Caraş-Severinul din conul de umbră în care a intrat odată cu desfiinţarea industriilor tradiţionale – mineritul, siderurgia şi construcţiile de maşini -, portul din Moldova Nouă este prima poartă de intrare în ţară pe apă! Portul dispune în prezent de cheuri verticale şi pereate, ce deservesc traficul industrial şi de pasageri din zonă. În acest sens, portul existent are fronturi de operare cu cheuri şi platforme, dispuse pe 6 dane: 3 dane cu front total de operare de 300 m lungime dotate cu cheuri verticale (în trecut de operare minereuri) şi mărfuri generale; 2 dane cu front total de cca. 160 m lungime, dotate cu cheuri înclinate pereate de operare a traficului de produse lemnoase şi alte mărfuri generale;1 dană de 100 m lungime, dotată cu cheuri pereate pentru traficul de pasageri. Portul mai dispune de o cale de rulare de 400 m lungime, pe care operează 2 macarale portic de 5 tf x 32 m, dispune de facilităţi privind alimentarea cu energie electrică, apă şi canalizare. Portul are acces rutier la reţeaua stradală a localităţii şi în continuare legături la DN 57A şi DJ 571. În aceste condiţii, conectarea judeţului Caraş-Severin la infrastructura Dunării mi se pare vitală şi, îndrăznesc să spun, reprezintă un element de securitate regională pentru Banat.

Deşi Dunărea intră în România pe la Baziaş, alţii s-au deşteptat demult şi au început să facă cărţile fără ca noi nici să nu băgăm de seamă. Compania Naţională „Administraţia Porturilor Maritime” SA Constanţa, de exemplu, a organizat… la Belgrad!, o întîlnire pe tema dezvoltării transportului de containere pe Dunăre. Evenimentul a avut loc la Camera de Comerţ din Belgrad şi s-a bucurat de prezenţa a numeroşi reprezentanţi ai operatorilor de containere din România, Ungaria şi Serbia, precum şi ai porturilor fluviale din Serbia şi Ungaria. Scopul principal al întîlnirii a fost de a promova avantajele pe care le oferă portul Constanţa firmelor din Ungaria şi Serbia care transportă mărfuri containerizate, ca alternativă la transportul de mărfuri prin porturile baltice. Na, poftim! Printre avantajele pe care le oferă Portul Constanţa se înscrie: accesul direct la ţările Europei Centrale şi de Est prin Coridorul Pan European VII – Dunărea! Adică punerea în valoare a infrastructurii portuare dunărene din România, cu conexiuni directe la Canalul Bega etc. Oare o astfel de temă, un parteneriat, ceva, se poate discuta între Reşiţa şi Pancevo? Că tot ne dăm oraşe înfrăţite cu legături între camerele de comerţ, bla, bla, bla… Întreb şi eu, nu dau cu parul! Sau sîntem prea ocupați să facem zăpadă artificială în Proiectul Semenic, ultima utopie a încălzirii globale.

Vorbeam de Strategia Dunării. Ce oportunităţi de dezvoltare oferea Strategia Dunării? 50 de miliarde de euro, doar pînă în 2013, pentru: Transport: „coridorul de transport transeuropean VII – TEN – T”. Dunărea reprezintă o axă prioritară de transport în interiorul Uniunii Europene; Refacerea infrastructurii portuare şi a şenalului navigabil şi Dezvoltare rurală şi protecţia împotriva riscului producerii de fenomene extreme. Pe acest ultim tronson am înţeles că se mai derulează ceva. Rămîn neexploatate refacerea şenalului şi dezvoltarea rurală! O infrastructură de transport eficientă, conectată la reţeaua europeană de transport contribuie la creşterea competitivităţii economice, facilitează integrarea în economia europeană şi permite dezvoltarea de noi activităţi pe piaţa internă.

O Analiză SWOT a problemelor Dunării româneşti a evidenţiat existenţa unei degradări avansate a infrastructurii navale şi a unei uzuri a materialului rulant. Cererea pentru transportul de marfă este însă strîns legată de evoluţia economică! Dunărea, printr-o exploatare corespunzătoare a potenţialului său poate contribui la conectarea şi integrarea Judeţului Caraş-Severin întîi în România şi apoi în Uniunea Europeană într-o manieră durabilă, creînd totodată oportunitatea ca judeţul să dobîndească o poziţie cheie pentru atragerea fluxurilor de mărfuri, în relaţiile dintre România şi celelalte ţări riverane Dunării. Pentru asta, însă, e nevoie de creare URGENTĂ a unei culturi a Dunării, care nu poate fi create doar de Gheorghe Jurma și Erwin Țigla, oricîtă viziune și bunăvoință ar avea!, poate din partea/ sau cu sprijinul unor grupuri de presiune ale societăţii civile, mediu de afaceri etc.

Cam multe pentru un Caraş-Severin amorţit de Proiectul Semenic, ultima utopie schiabilă a încălzirii globale din Caraș-Severin!      

21 iunie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiectul „Luna iunie – luna expozițiilor” (ediția a XIX-a).

Fête de la Musique, 21 mai.

35 de ani Corul „Franz Stürmer” Reșița, 27 mai 1991 – 27 mai 2026.

Program muzical cu prilejul Fête de la Musique, cu participarea Corului „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) și a grupurile vocal-instrumentale „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca) & „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

Invitați speciali: Ana & Milena Cîrja, Ania Botoș și Mario Mateaș (Sânnicolau Mare & Lovrin).

Expoziție de sculptură a membrilor Cercului de sculptură „Jakob Neubauer” (coordonator: George Molin).

 

 

 

 

 

21. Juni 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Projekt „Juni – unser Ausstellungsmonat“ (XIX. Auflage).

Fête de la Musique, 21. Mai.

35 Jahre „Franz Stürmer”-Chor Reschitza, 27. Mai 1991 – 27. Mai 2026.

Festkulturprogramm zur Fête de la Musique, mit dem „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea) und mit den Vokal- und Instrumentalgruppen „Intermezzo“ (Koordination: Lucian Duca) & „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).

Afișează textul citat

20 iunie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiectul „Luna iunie – luna expozițiilor” (ediția a XIX-a).

Expoziție In memoriam Aurora David (Reșița).

 

 

 

 

20. Juni 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Projekt „Juni – unser Ausstellungsmonat“ (XIX. Auflage).

Ausstellung In Memoriam Aurora David (Reschitza).

 

Petrică Moise (n.1947–d.2021) conturează în cultura tradițională bănățeană, pe lângă profilul unui interpret de excepție, și pe cel al unui veritabil pilon identitar pentru întregul Banat. Petrică Moise nu a fost doar un solist vocal, ci și un căutător, creator și protector al spiritului bănățean. Dimensiunile contribuției sale la promovarea folclorului bănățean sunt excepționale: spre deosebire de interpreții care doar preiau un repertoriu gata format, Petrică Moise a fost un rapsod complet, deoarece el și-a cules, dar mai ales și-a scris și compus o mare parte din piese. Textele sale nu sunt simple rime populare, ci adevărate schițe monografice ale satului bănățean. El a cântat ethosul local, mândria discretă, dar profundă a bănățeanului, atașamentul de glie, respectul pentru bătrâni și nostalgia vremurilor.

Remarcabil în nivelul atins de opera sa artistică este prezența unei capodopere, piesă devenită un Imn spiritual al Banatului, deoarece nicio analiză a operei lui Petrică Moise nu poate fi completă fără menționarea piesei „Iorgovan, frumoasă floare” (cunoscută și ca „Țara mea-i Banatu’ meu”). Prin această creație, Petrică Moise a reușit o performanță rară în folclor: transformarea unei piese personale într-un imn neoficial al unei întregi regiuni istorice. Piesa reușește, printr-o perfectă asociere de text și linie melodică, să depășească granițele divertismentului, devenind un element de patriotism și coeziune identitară. Oriunde s-ar afla un bănățean în lume, aceste versuri trezesc instantaneu sentimentul de apartenență și mândrie patriotică locală.

Într-o epocă în care folclorul riscă să fie comercializat sau uniformizat sub influența altor zone, Petrică Moise a rămas un purist al graiului bănățean. A refuzat cu încăpățânare să-și îndulcească accentul sau regionalismele pentru a fi mai ușor digerat la nivel național. Ritmul de doină bănățeană, adâncă și plină de „dor”, dar și jocurile iute-măsurate precum ,,brâul” sau „de doi”, au păstrat în interpretarea sa o cadență curată, nealterată de modernisme stridente.

Născut în Beregsăul Mare (lângă Timișoara), Petrică Moise a reușit prin activitatea sa să unească simbolic sub aceeași cupolă muzicală sensibilitatea Banatului de pustă cu vigoarea și arhaismul Banatului de munte (zona Carașului și a Văii Cernei). Repertoriul său a vorbit pe limba tuturor bănățenilor, unificând nuanțele folclorice locale într-un discurs cultural coerent, constituind un veritabil liant între Banatul de Câmpie și cel de Munte

Prin turneele sale naționale și internaționale, în special în comunitățile de români din diaspora, din Serbia sau de peste ocean, el a dus faima școlii muzicale bănățene pretutindeni. Alături de orchestra „Virtuozii Banatului”, pe care a condus-o și cu care a colaborat strâns, a impus un standard de profesionalism instrumental și vocal extrem de ridicat, demonstrând că muzica populară este artă academică atunci când este tratată cu respect și rigoare.

Petrică Moise a demonstrat că folclorul bănățean este capabil să exprime demnitatea și sensibilitatea unui popor. Prin tragica și regretabilă sa dispariție, în anul 2021,  Banatul a pierdut o voce, dar a câștigat un clasic, poziția sa în panteonul culturii noastre tradiționale fiind una definitivă.

În aceste circumstanțe, în anul 2022, a fost lansat proiectul Festivalului Național de Folclor „Petrică Moise” în semn de omagiu adus marelui interpret și compozitor bănățean. 

Prima ediție a festivalului avut loc în 16 iunie 2022, la scurt timp după trecerea în neființă a artistului (02 octombrie 2021), reunind periodic nume mari ale folclorului românesc. Festivalul este acompaniat de orchestra Ansamblului Profesionist „Banatul”, iar inițiatorul și organizatorul principal al Festivalului Național de Folclor „Petrică Moise” este Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș. Managementul și coordonarea proiectului sunt asigurate direct de interpreta de muzică populară Liliana Laichici, în calitate de manager al instituției.

Organizarea celei de-a V-a ediții a Festivalului Național de Folclor „Petrică Moise”, în locația sa  tradițională, respectiv Sala Mare a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, reprezintă un act cultural de o importanță deosebită pentru conservarea, promovarea și valorificarea operei muzicale lăsate de Petrică Moise pentru promovarea folclorului autentic, 

Prezența Ansamblului Profesionist „Banatul”, aflat sub conducerea dirijorului Sebastian Roșca și având coregrafia semnată de Floarea și Grigore Munteanu, reprezintă garantul unui standard artistic și tehnic de cel mai înalt nivel, asigurând că suitele de jocuri și acompaniamentul respectă cu strictețe ritmurile curate bănățene.

În ceea ce privește lista de interpreți, aceasta îmbină, într-un mod extrem de inspirat, generații diferite. Nume consacrate și extrem de iubite în Banat – și nu numai – precum Stana Stepanescu, Olguța Berbec și Remus Novac, Dumitru Teleagă sau Deți Iuga sunt alăturate unor voci tinere ori de perspectivă: Andreea Chisăliță, Dana Gruescu, Anda Sabadoș, Iris Mihan, Amalia Tudose, Iasmina Moacă. Această structură demonstrează că festivalul își îndeplinește rolul de punte între generații, predând ștafeta cântecului autentic mai departe.

De remarcat este alegerea Iulianei Tudor ca prezentator, alegere care oferă evenimentului o prestanță națională de necontestat, ea fiind recunoscută pentru profesionalismul cu care promovează proiectele folclorice majore la nivelul televiziunii publice.

Alegerea sălii grandioase a Teatrului Național „Mihai Eminescu”, din inima Timișoarei, scoate folclorul din spațiul exclusiv al spectacolelor în aer liber și îl plasează în mod meritat la rangul de artă interpretativă de înaltă ținută.

Foarte important este și girul de care se bucură proiectul, respectiv al unei echipe de management solide: Liliana Laichici, în calitatea sa de manager al Centrului de Cultură și Artă al Județului Timiș, finanțat direct de Consiliul Județean Timiș prin Centrul de Cultură și Artă al Județeanului Timiș, demonstrează o implicare activă a autorităților în susținerea valorilor locale. Parteneriatul media cu TVR Timișoara și Radio România Timișoara asigură o arhivare de calitate și o propagare largă a festivalului în rândul publicului care nu a putut fi prezent în sală.

 

Ajuns în acest moment la ediția a V-a, Festivalul Național „Petrică Moise” se profilează deja ca o instituție culturală de prestigiu, nu doar o simplă comemorare. Organizarea arată impecabil din punct de vedere artistic și logistic, reușind să mențină vie exact acea linie a bunului-gust, a mândriei bănățene discrete și a profesionalismului pe care Petrică Moise le-a impus de-a lungul întregii sale cariere. Este exact genul de eveniment de care spațiul cultural bănățean are nevoie pentru a-și proteja rădăcinile.

 

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin

 

Posted on 19 iunie by BMTF

BMTF, 19 iun – România traversează ultimii doi ani sub presiunea unei „policrize”, suprapunerea mai multor ameninţări care se alimentează reciproc, iar analizele arată că principalele temeri privesc clasa politică, economia și securitatea națională. Această acumulare de tensiuni alimentează sentimentele de fragilitate și abandon care domină spaţiul românesc, pe fondul contextului geopolitic regional.

România continuă să înregistreze cea mai mare rată a inflației din blocul comunitar. Prețurile au crescut accelerat la bunuri esențiale, energie și servicii, indicatorii anuali plasînd inflația spre două cifre ( 10,9%), erodînd sever puterea de cumpărare a populației. Necesarul anual de finanțare a Guvernului rămîne ridicat, ceea ce menține o presiune constantă pe Trezorerie și dobînzi. Economia este afectată de taxe mari și nu își revine. În același timp, conflictele externe cresc prețurile, mai ales la energie.

Economia resimte o perioadă de abandon, reflectată prin triplarea numărului de companii mari care au intrat în insolvență comparativ cu anii trecuți, afectînd sectoare vitale precum cel industrial și agricol. Practic, investitorii fug și se relochează de pe o piață care se destremă și se prăbușește. Banca Națională a României (BNR) a revizuit în sus prognozele de inflație, menținînd un echilibru delicat între reducerea scumpirilor și stimularea creșterii economice, care aproape stagnează. Aceste provocări sînt amplificate și de degringolada de la nivelul Uniunii Europene, de războiul hibrid și geopolitic din regiune, de problemele demografice (declinul populației și migrația forței de muncă), precum și de vulnerabilitățile structurale din sistemele de sănătate și educație.

În paralel, o criză bugetară auto-provocată amenință Bucureștiul, la fel ca și criza profundă de încredere în politicieni și instituții, poate mai gravă decît toate celelalte, și care declanșează, la pachet, o criză de securitate națională. Sînt zeci de decizii tactice și strategice care trebuie luate urgent de politicieni credibili și asumați de electoratul românesc.

Cel mai recent sondaj arată că 70% dintre români se declară pesimiști sau foarte pesimiști în legătură cu ceea ce s-ar putea întîmpla în următorii cinci ani. Pe stradă, oamenii vorbesc despre prețuri mai mari, tensiuni politice și lipsa unei direcții clare. Analiștii atrag atenția că nemulțumirea nu rămîne doar la nivel personal, ci se transferă și asupra instituțiilor. Potrivit ultimului sondaj CURS, Biserica și Armata sînt instituțiile în care românii au cea mai mare încredere. La polul opus se află Parlamentul și Justiția, semn că nemulțumirea publică se adîncește pe fondul instabilității politice, al presiunilor economice și al sentimentului că soluțiile întîrzie să apară. Peste 84% dintre români își doresc o schimbare completă a clasei politice!

Erau criza generalizată şi evoluţia ei, predictibile? Citite într-o cheie de securitate naţională, eu zic că DA! Imbecil folosit, sau nu, cuvîntul CRIZĂ rămîne unul dintre cel mai utilizat, iar înţelesurile sale sînt multiple. Originea sa este în greaca antică. Pe vremea lui Platon, verbul KRINEIN avea înţelesul de „a judeca” sau „a decide”, însă esenţialul etimologiei cuvîntului rezidă în noţiunea de DECIZIE. Sigur, CRIZA are mai multe definiţii iar actul gestionării acesteia se numeşte MANAGEMENTUL CRIZEI. Nu am să cad în damblaua didactică – deşi îmi vine uneori, uitîndu-mă la tv! – însă, am să reproduc o definiţie a crizei, atribuită lui Charles Hernu, fost ministru francez al apărării – acuzat că ar fi fost agent KGB! – între 1981 şi 1985, în perioada preşedinţiei lui Francois Mitterrand, de către autoarea Alexandra Schwartzbrod în cartea sa „Un preşedinte care nu iubeşte războiul” (Ed. Plon, 1995, pag.34): „Criza este acea formă de înfruntare neconcretizată, destinată a cîntări greu în balanţa decizională a celuilalt, pentru a-l constrînge să renunţe la interesele sale legitime şi a obţine de la el concesii care nu corespund mizei, pentru a evita riscul războiului total„! În momentul de faţă, și CRIZA din România reprezintă o accelerare a redistribuirii puterii în sistem. Definiţia transcrisă reflectă cîteva puncte interesante: existenţa unor decizii importante de luat fără a avea acces la ansamblul informaţiilor, cu timp limitat şi tensiune ridicată; aspectul relativ şi niciodată absolut al crizei; perceperea crizei ca un ansamblu de ameninţări, pericole, riscuri şi vulnerabilităţi; ruptura cu un status quo şi amînarea stării de echilibru; şi… posibilitatea unor dezordini sociale! Dacă CRIZA reprezintă un moment de ruptură în interiorul unui sistem organizat, ea este, deci, UN FENOMEN ACUT şi nu cronic, cu o dinamică de hotărîri anormale şi extraordinare! Aceasta fiind cheia transcrierii fenomenelor la care luăm parte, implicaţiile ei determină măsuri specifice pe termen lung, o gîndire coerentă şi măsuri constante – specifice, mai degrabă serviciilor speciale – ori, politicienii gîndesc în cicluri electorale, scurte, de 4-5 ani. Doar previzibilitatea ameninţărilor permite o planificare corectă a răspunsului. În politică nu există oameni providențiali, ci doar agenți care nu și-au dus misiunea pînă la capăt.

CRIZA ESTE PURTĂTOARE DE RISCURI PENTRU SECURITATEA NAŢIONALĂ, iar o ţară cum e România, angajată într-un amplu proces de transformare internă, generează, inevitabil, o vulnerabilitate generală sporită, atît la modificările profunde ale mediului internaţional, dar şi la atacurile diverselor „entităţi”, ţara noastră fiind plasată în acel spaţiu de POWER POLITICS pe Continentul European. Deci, cu atît mai mult avem nevoie să acţionăm coerent şi în cicluri lungi, după o evaluare a riscurilor şi vulnerabilităţilor, cum ar fi: prea marea dependenţă de piaţa europeană sau aderarea incompletă la spaţiul Euro-Atlantic, o atare lipsă de voinţă pentru îmbunătăţirea poziţionării în UE şi NATO conţine un pericol major ce poate fi exploatat oricînd în defavoarea noastră. Nu mai vorbesc de Zona Euro…

Multiplele interese externe și presiuni exercitate asupra României prin intermediul unei clase politice feudale, nepregătite și ticăloase, a dus la un consum accelerat de putere. Consumul accelerat de putere a transferat resurse financiare incredibile, dinspre stat înspre actorii non-statali, reprezentaţi de ONG-uri, presă, bănci, companii. Această „mită” nu a făcut altceva decît să sporească mufarea actorilor non-statali, declanşînd teroarea financiară la care asistăm astăzi.

Astăzi, lupta pentru STATUT, PUTERE ŞI INFLUENŢĂ se dă între state şi între actori statali şi non-statali. În a doua situaţie, bătălia este pe viaţă şi pe moarte. Capitalismul liberal a reuşit să decupleze economia financiară de cea reală, astăzi, activele speculative depăşind de 11 ori PIB-ul mondial, la limitele nebuniei! Rezultatul este accentuarea conflictualităţii internaţionale.

Într-un astfel de mediu, ameninţările se diversifică, însă ameninţarea asimetrică generată de actorii non-statali rămîne cea mai importantă, pe termen scurt, imediat, cel puţin. Aceştia speculează lipsa de capacitate a României de a-și controla acţiunile şi se bazează pe imprevizibilitatea acţiunilor. Iniţiativa le aparţine, de aceea România doar reacţionează în loc să prevină! Statul naţiune pe care îl cunoaştem astăzi de la Pacea Westfalică, în relaţia cu alte state a dezvoltat pîrghii de cooperare: tratate, înţelegeri, protocoale, sancţiuni. Cu actorii non-statali, aşa ceva NU există, ba chiar relaţiile sînt bizare. De exemplu, agenţiile de rating reprezintă un barometru pentru investitorii privaţi care se regăsesc ca actori principali în orice politici de dezvoltare statală. Deci, dependenţa statului de actorii non-statali a devenit o vulnerabilitate. Ba mai mult, ameninţarea financiară nu mai acţionează secvenţial ci concomitent şi necesită un răspuns imediat, deci, o măsură de criză care, de cele mai multe ori nu are nimic în comun cu democraţia sau cu regulile „ortodoxiei” guvernării.

Incapacitatea de răspuns a statelor – şi, deci, a elitelor politice – reprezintă, la rîndul ei o ameninţare actuală, care, suprapusă peste o vulnerabilitate structurală, combinată cu un „trup slab” al statului-naţiune, depăşeşte capacitatea statului de a o combate! Situaţia mă determină să spun că elita politică este subdezvoltată şi incapabilă de viziune pe termen lung, dincolo de ciclurile electorale. Din păcate, situaţia mai dificilă din România este determinată ŞI de faptul că ţara noastră nu dispune de un sistem coerent de formare a acestora. Clientelismul şi lipsa de competenţă fac ca destul de rar să apară oameni potriviţi la locurile potrivite, fapt ce afectează grav coerenţa unor instituţii fundamentale! O guvernare diminuată – generată şi de faptul că actul de guvernare ţine de capacitatea elitelor chemate să-l exercite – rea, proastă, permite infiltrarea actorilor non-statali în zone cheie ale deciziei, producînd vulnerabilităţi structurale în procesul de decizie.

Pe de altă parte, ideograma chineză ce reprezintă noţiunea de CRIZĂ pune accentul pe două idei: PERICOLUL şi OPORTUNITATEA. Primul, pentru a fi evitat, al doilea, pentru a fi folosit! Există indivizi, care se agită mai puţin la televizor, dar care ştiu că o CRIZĂ, alături de negociere şi război, REPREZINTĂ UN MECANISM UTIL PENTRU EVOLUŢIA SISTEMULUI. Deşi este un instrument greu de mînuit – din cauza caracterului său tumultos – ea se dovedeşte un puternic „transformer” în raporturile dintre stat şi diverşi alţi actori şi un mijloc de recalibrare a sistemului. Deci, e departe de a fi inutilă! Trebuie, însă, dusă pînă la capăt!

Revista UZP nr. 42/2026, proaspăt ieșită din tipar, este o nouă ediție de colecție. Cu un sumar consistent, elaborată în condițiile grafice tipice unei publicații premium, revista-etalon a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România este din nou o oglindă relevantă a activității extinse care se desfășoară în interiorul celei mai mari organizații de breaslă din România.

Revista este centrată pe filialele UZPR, cu prezența lor vibrantă și dinamică în societatea românească, cu membri dedicați, care reflectă realitățile din fiecare spațiu în care activează și într-o paletă atât de largă de domenii, încât pare că jurnaliștii membri ai Uniunii sunt prezenți peste tot. De la reuniuni regionale până la lansări de carte, de la evenimente și parteneriate cu organizații prestigioase până la istoricul unor publicații românești de frunte, strădania membrilor UZPR care alcătuiesc sumarul acestui număr pare să acopere o parte foarte întinsă a spectrului mersului societății și a utilității publice a organizației. „Prin ei, UZPR demonstrează că breasla noastră nu are frontiere atunci când mizele sunt adevărul și dragostea de neam. Suntem o comunitate unită, de la Iași la Carei și de la București până în cele mai îndepărtate colțuri ale Diasporei, scriind împreună, zi de zi, istoria prezentului, cu demnitate și profesionalism”, menționează Benone Neagoe în Editorialul „Filialele UZPR, inima vie a jurnalismului românesc”, care deschide Revista UZP nr. 42.

De asemenea, în sumar sunt prezente teme de mare actualitate pentru breaslă și pentru profesie, abordări pertinente și avizate ale implementării în România a European Media Freedom Act, inteligenței artificiale în jurnalism, ale domeniului fotojurnalismului, reperelor contemporane ale libertății presei, percepției mass-media de către tineri. Nu lipsesc reportajele de ținută, opiniile de profunzime, materialele de forță de la filialele UZPR din Diaspora, prezentările unor publicații care dau vigoare și continuitate presei din România, evocările unor personalități de frunte ale istoriei și culturii naționale.

La toate acestea se adaugă multe alte contribuții valoroase ale membrilor UZPR la conturarea unui sumar care relevă un tablou unic al implicării jurnaliștilor profesioniști în majoritatea aspectelor vieții sociale și într-o arie largă de domenii de interes pentru publicul pe care acești profesioniști de excepție îl slujesc cu pasiune și talent.

18 iunie 2026
În cadrul ședinței Consiliului Director al UZPR din data de 15 iunie 2026 s-a hotărât să fie demarată procedura de actualizare a Statutului UZPR, adaptarea acestuia la OG 26/2000, la noile reglementări legale naționale și  europene, precum și la cerințele exprimate de membrii UZPR, prin filialele din care fac parte.

În spiritul deplinei transparențe în care se va desfășura întregul proces de actualizare a Statutului, sunteți invitați să înaintați propuneri de modificare, completare a Statutului în funcțiune, document pe care îl găsiți pe site-ul UZPR.

Toate modificările și adaptările care vor fi incluse în procedura de actualizare vor fi prezentate și analizate în cadrul Consiliului Director, urmând să servească la redactarea noii forme de Statut al UZPR, care va fi votată în următoarea Adunare Generală a UZPR.

Toate propunerile vor fi trimise pe adresa actualizarestatut@uzpr.ro.

19 iunie 2026, ora 18.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiectul „Luna iunie – luna expozițiilor” (ediția a XIX-a).

Proiect „Reșița / Reschitza, 255 – 100“.

Proiect „Cei trei A din Reșița” – Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo în 12 expoziții dedicate Reșiței în anul aniversar 2026.

Expoziția Nr. 6, autor Andrei Szabo.

 

 

 

 

 

19. Juni 2026, 18:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Projekt „Juni – unser Ausstellungsmonat“ (XIX. Auflage).

Projekt „Reșița / Reschitza, 255 – 100“.

Ausstellungsprojekt „Reschitza 255 / 100”. Die drei A in für Reschitza gewidmeten Ausstellungen: Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo.

Ausstellung Nr. 6, Autor: Andrei Szabo.

 

Într-o lume școlară în care armonia devine uneori o provocare – ne relata prof. Loredana Liliana Leleșan (foto) – o echipă formată din șapte elevi de la Școala Gimnazială Sarmizegetusa a demonstrat că schimbarea începe cu pași mici, dar siguri. Sub coordonarea doamnei profesor consilier școlar, Rus Iulia Renata, a doamnei prof. Vlad Emilia, responsabilul Comisiei de Prevenire și Combatere a Violenței, a profesorilor diriginți Crainic Simona și Iacoboni Simona au transformat primăvara anului 2026 într-un manifest viu al nonviolenței, derulând proiectul „O școală fără violență”.

Desfășurat pe parcursul mai multor săptămâni, proiectul a debutat cu o analiză sinceră a realității școlare. În cadrul primei activități, „Ce este bullyingul?”, elevii nu au apelat la definiții rigide din manuale, ci au pornit de la propriile experiențe pentru a înțelege fenomenul. Ei au demontat și analizat cele patru fețe ale agresivității: fizică, verbală, socială și cibernetică, învățând cum să recunoască și să oprească aceste comportamente din fașă.

Siguranța emoțională a fost pilonul celei de-a doua activități, intitulată „Persoanele care mă pot ajuta”. Printr-un exercițiu practic și extrem de vizual, copiii au desenat conturul unei palme, scriind pe fiecare deget numele celor în care își pot pune încrederea la nevoie: părinți, profesori, prieteni de nădejde sau consilierul școlar. A fost un mod simbolic de a le aminti că nimeni nu este singur în fața unei nedreptăți.

Creativitatea și spiritul de echipă au prins viață prin realizarea unui banner uriaș, colorat, dedicat „Săptămânii fără violență”. Fiecare literă și fiecare pagină au găzduit gânduri profunde despre prietenie, toleranță și respect. Expus pe coridoarele școlii, bannerul a devenit rapid un punct de reper și o sursă de inspirație pentru toți ceilalți colegi și profesori.

Ultimele etape ale proiectului au îmbinat tehnologia cu munca de cercetare. Organizați în echipe, elevii au utilizat calculatoarele pentru a documenta formele de bullying, analizând cauzele, efectele psihologice și, cel mai important, soluțiile de combatere. Proiectul s-a încheiat într-un cadru festiv și interactiv, în care materialele multimedia au fost prezentate la tabla interactivă a clasei.

Dincolo de desene și prezentări digitale, câștigul real al acestui proiect este schimbarea de mentalitate. Cei șapte elevi au devenit veritabili ambasadori ai toleranței în comunitatea lor. Activitățile i-au ajutat să își dezvolte empatia, să colaboreze mai strâns și să conștientizeze impactul pe care propriile cuvinte și acțiuni îl au asupra celor din jur.

Inițiativa elevilor și profesorilor Școlii Gimnaziale Sarmizegetusa – susținea directorul acesteia, prof. Argentina Loredana Tonca, (foto) – arată că educația pentru  valori reprezintă cheia unui mediu școlar sigur, în care respectul reciproc nu este doar un concept teoretic, ci o realitate trăită zi de zi. A fost o inițiativă remarcabilă care aduce valoare școlii noastre. Implicarea, entuziasmul și responsabilitatea de care s-a dat dovadă în toate activitățile desfășurate demonstrează că instituția noastră este un spațiu al respectului, siguranței și armoniei. Mulțumesc cadrelor didactice pentru ghidarea cu profesionalism a pașilor elevilor și pentru cultivarea acestor valori esențiale. Îi felicit pe elevi pentru maturitatea și creativitatea cu care au promovat mesajul nonviolenței. Sunt mândră de comunitatea noastră și am convingerea că vom menține acest climat primitor și sigur în fiecare zi.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR