Privită în ansamblu, cronologia comparată evidențiază un decalaj de peste un secol între începutul presei germane (1771) și apariția presei românești (1880). Acest fapt nu este un detaliu marginal, ci o cheie de lectură fundamentală: la Timișoara, presa a fost mai întâi voce a imperiului, apoi voce a comunităților și, în cele din urmă, voce a identității românești.

Istoria presei timișorene rămâne, astfel, o istorie a orașului însuși: un spațiu multietnic în care tiparul a fost, multă vreme, o formă de putere înainte de a deveni o formă de expresie publică.

Joi, 12 februarie 2026, de la ora 18:00, Sala Mare a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” a devenit gazda unui eveniment memorabil: spectacolul multimedia „Brâncuși, dragostea mea!”, de și cu actrița româno-canadiană Claudia Motea, dedicat aniversării a 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși.

Seara a debutat cu un prolog teatral de mare rafinament, susținut de Carmen Bobocescu, expert la Institutul European și membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Disertația sa despre viața și creația brâncușiană a oferit publicului un cadru intelectual și emoțional profund, pregătind intrarea în universul spectacolului.

Invitată la Deva de Primăria Municipiului, Claudia Motea a fost întâmpinată cu căldură de reprezentanții administrației locale: Ciprian Luca, Horea Vasiu, viceprimarii Sorin Lavu și Irinel Faur, precum și de echipa Centrului Cultural, coordonată cu profesionalism și sensibilitate de doamna Lucia Keresturi.

Întâlnirea cu directorul Colegiului Național „Decebal”, domnul Florin Marin Ilieș, a completat atmosfera de deschidere și respect față de cultură și educație.

Spectacolul a propus o incursiune delicată și profundă în universul intim al lui Brâncuși, prin poveștile de iubire și femeile care i-au fost muze: Margit Pogany, Cella Delavrancea, Maria Tănase, Maria Leon Bonaparte, Madame Leonie Ricou, Peggy Gugenheim, Baroneasa Rene Irana Frachon și Milița Petrașcu. Cele nouă personaje feminine au prins viață într-o atmosferă pariziană Belle Époque, susținută de pianista Timeea Crăiță și de vocea din off a actorului Marius Bodochi, regia tehnică fiind semnată de Alexandru Rusu. Publicul devean a răspuns cu emoție, aplauze și o energie care a umplut sala de lumină.

În foaierul Centrului Cultural, seara a fost completată de o expoziție specială dedicată lui Brâncuși, semnată de pictorul devean Mircea Popițiu. Lucrările sale, inspirate de esența sculptorului, au oferit un dialog vizual subtil și rafinat cu spectacolul, transformând evenimentul într-o celebrare complexă a artei românești.

Un moment aparte al serii l-a reprezentat și sesiunea de autografe pentru cartea „Brâncuși, dragostea mea” a Claudiei Motea, carte apărută la Editura Creator/ Libris și care este tradusă în douăsprezece limbi. Publicul devean, atât de cald și de generos, a stat la rând cu emoție, iar întâlnirea directă cu cititorii a transformat autografele într-un schimb autentic de suflet. S-au făcut fotografii, s-au împărtășit gânduri, iar între actriță și oameni s-a creat o legătură sinceră, luminoasă, dovadă că arta unește, vindecă și apropie.

Actrița Claudia Motea a vorbit cu emoție despre experiența trăită la Deva:„Brâncuși ne-a învățat că frumusețea nu se explică, se simte. Iar la Deva am simțit-o în oameni, în priviri, în aplauze și în felul în care orașul își deschide inima pentru artă. Am revenit aici pentru a treia oară și, ca de fiecare dată, m-am simțit ca acasă. Am întâlnit oameni calzi, deschiși, profesioniști și o comunitate care iubește arta cu sinceritate. Întâlnirea cu publicul devean a fost o bucurie profundă, iar energia lor m-a însoțit pe tot parcursul serii. Mulțumesc Primăriei, echipei Centrului Cultural, domnului Ciprian Luca, viceprimarilor Sorin Lavu și Irinel Faur, domnului director Florin Ilieș și tuturor celor care au făcut posibil acest moment. Deva are suflet. De aici, turneul meu continuă la Bruxelles, unde, pe 20 februarie, România va fi reprezentată prin acest spectacol — ca o sărbătoare aniversară dedicată sculptorului nostru genial. Iubirea cheamă iubire mereu.”

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” Reșița își aduc aminte în aceste zile de poetul, traducătorul, eseistului și editorul german născut la Reșița, Rolf Bossert, de la a cărui trecere în eternitate se împlinesc, la 17 februarie a.c., 40 de ani.

Iată câteva date de referință despre această personalitate a Reșiței:

Rolf Günther Bossert, născut la 16 decembrie 1952 (părinții: Alice și Emil Bossert), urmează cursurile școlii generale (Nr. 1 – Casa Muncitorească) și de liceu („Bastilia“, astăzi Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“) în localitatea sa natală, Reșița (1959 – 1971). Apoi urmează studii de germană – engleză la Universitatea din București (1971 – 1975).

Ca tânăr absolvent este numit profesor la Bușteni / Prahova (1975 – 1979). Între anii 1979 și 1981 activează ca instructor cultural al Casei de Cultură „Friedrich Schiller“ din București. În 1981 devine redactor la Editura „Meridiane“ din capitală, iar din 1982 la Editura „Kriterion“.

În 1984 Rolf Bossert înaintează actele de emigrare în Germania, ceea ce îi aduce interzicerea de publicare. În decembrie 1985 emigrează împreună cu soția, Gudrun, și cei doi fii, Frank și Klaus. La 17 februarie 1986, după numai două luni de locuit în Germania, se sinucide în Frankfurt pe Main.

Rolf Bossert debutează ca poet în 1971 în revista de literatură în limba germană „Neue Literatur“ din București, an 22, nr. 2 / februarie 1971. Aici îi apare poezia „Japanisches Märchen“ („Poveste japoneză“). În 1979 îi apare cartea de debut, „siebensachen“.

Între anii 1972 și 1974 devine membru al grupării literare „Aktionsgruppe Banat“ din  Timișoara. În anul 1979 primește Premiul de poezie al Uniunii Tineretului Comunist, în anul 1980 Premiul pentru literatură pentru copii „Ileana Cosânzeana“, iar în anul 1982, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea din opera lui Gellu Naum, în germană. În același an i se decernează Premiul cercului literar „Adam Müller-Guttenbrunn“ din Timișoara.

În perioada 1996 – 2026, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin au editat un număr de 11 plicuri filatelice ocazionale și au emis un număr de 9 ștampile filatelice ocazionale, toate dedicate amintirii lui Rolf Bossert. În anul 2002, ambele organizații ale etniei germane din Banatul Montan au finanțat și lansat o medalie jubiliară „Rolf Bossert”, realizată la Monetăria Statului din București.

De asemenea, din inițiativa celor două organizații germane s-au desfășurat de-a lungul anilor un număr de peste 50 de manifestări comemorative în diferite instituții de învățământ și cultură reșițene, dar și în cadrul Bibliotecii Germane „Alexander Tietz“ din municipiu.

Consiliului local al Municipiului Reșița, reunit la 10 februarie 2011, a hotărât, la inițiativa Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, să confere titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Reșița, post mortem, poetului născut la Reșița. 

În toamna anului 2022, una dintre sălile de clasă ale Colegiului Național „Diaconovici – Tietz” Reșița a primit oficial numele de SALA „ROLF BOSSERT”.

Un moment important de readucere aminte a memoriei lui Rolf Bossert în urbea sa natală s-a derulat în 15 decembrie 2023, seara din înaintea împlinirii a 71 de ani de la nașterea sa, când, pe frontispiciul Colegiului Național „Diaconovici – Tietz”, a fost inaugurată o placă comemorativă de metal, realizată de artiștii plastici bucureșteni Lumi Mihai și Mugur Grosu, din inițiativa consilierului cultural al Primăriei Reșița, Dorinel Hotnogu, și finanțată de Municipiul Reșița și de Forumul Democratic al Germanilor din Caraș-Severin prin Granturile Culturale 2023. Pe placă se regăsește decupată poezia „Der erste Schultag“ în original și „Prima zi de școală“ (în traducerea Norei Iuga), a poetului Rolf Bossert, fost eleval acestei instituții școlare de prestigiu a Reșiței, placa fiind iluminată din spate noaptea, astfel citindu-se ușor, zi și noapte, versurile poetului reșițean. 

Cunoscut și apreciat pentru cele 10 volume proprii (din care 6 postume), 4 volume cu traduceri și multe apariții în publicații din țară și de peste hotare, Rolf Bossert rămâne cel mai cunoscut literat german din Banatul Montan al ultimelor decenii din secolul XX.

Trebuie totodată evidențiat faptul că, anul acesta, se află în plină desfășurare cea de a VII-a ediție a Concursului literar internațional de limbă germană „Rolf Bossert”, inițiat de scriitorul Hellmut Seiler din Germania, originar din România, un apropiat al poetului reșițean, concurs care își va găsi finalitatea prin decernarea Premiului Literar Comemorativ „Rolf Bossert” în cadrul „Zilelor Literaturii Germane la Reșița”, ediția a XXXVI-a, care se vor desfășura în luna martie a.c. Secretariatul concursului se află la Reșița.

 

16 februarie 2026, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.

Personalitățile noastre: Rolf Bossert (*16 decembrie 1952, Reșița – † 17 februarie 1986, Frankfurt am Main / Germania), la 40 de ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție documentară;

Personalitățile noastre: Octavian Doclin (*17 februarie 1950, Doclin – † 11 februarie 2020, Reșița), la 6 ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție documentară;

Dialoguri culturale. Noi și publicațiile culturale ale Banatului Montan: Revista „Reflex“ (Reșița) la un nou număr.

 

 

16. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.

Unsere Persönlichkeiten: Rolf Bossert (*16. Dezember 1952, Reschitza – † 17. Februar 1986, Frankfurt am Main / Deutschland) – 40. Todestag. Eine Dokumentationsausstellung;

Unsere Persönlichkeiten: Octavian Doclin (*17. Februar 1950, Doclin – † 11. Februar 2020, Reschitza), 6 Jahre seit seinem Hinscheiden. Eine Dokumentationsausstellung;

Kulturelle Dialoge. Wir und die Publikationen des Banater Berglands: Die neueste Ausgabe der Kulturschrift „Reflex“ (Reschitza).

 

 

15 februarie 2026, ora 15.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Banatul Montan și oamenii locului.

Ioan Schuster / Hansi-Bácsi – părintele natației reșițene, unul dintre cei mai mari antrenori de înot ai României.

Coordonatoarea proiectului: prof. Mariana Troner.

 

 

15. Februar 2026, 15:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Das Banater Bergland und seine Menschen.

Ioan Schuster / Hansi-Bácsi – der Vater des Reschitzaer Schwimmens, einer der größten Schwimmtrainer Rumäniens.

Projektkoordination: Mariana Troner.

15 februarie 2026, ora 11.30, Biserica Evanghelică C.A. Reșița:

81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.

Slujbă religioasă, celebrată de păr. Walther Sinn (Semlac, jud. Arad);

Expoziție de artă plastică Anton Ferenschütz (*10.11.1927, Reșița – †25.04.2018, Bielefeld / Germania);

Incursiuni muzicale comune: Corul „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) și grupul vocal-instrumental „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

 

15. Februar 2026, 11:30 Uhr, Evangelische Kirche Reschitza:

81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.

Gottesdienst mit Pfr. Walther Sinn, seitens der Evangelischen Kirche A.B. Rumänien;

Kunstausstellung der Reschitzaer Künstler Anton Ferenschütz (*10.11.1927, Reschitza- †25.04.2018, Bielefeld / Deutschland);

Gemeinsame musikalische Umrahmung: der „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea) und die vokal-instrumentale Gruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).

14. Februar 2026, 18:30 – 24:30 Uhr, Restaurant „Duşan și Fiul Sud“ in der Lupaker-Straße, Reschitza:

Fasching 2026.

Großer Faschingsmaskenball (34. Auflage).

Kulturprogramm: die „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza / Kinder & Erwachsene (Koordination: Marianne & Nelu Florea), der „Banater Kranz“ aus Temeswar und die „Edelweiß“-Volkstanzgruppe Detta (Koordination: Elena & Gerhart Șămanțu).

Maskenaufmarsch und Preiskrönung der besten Masken für Kinder und Erwachsene.

 

 

14 februarie 2026, orele 18.30 – 24.30, Restaurantul „Dușan și Fiul Sud”, Calea Lupacului Reșița:

Fășang 2026.

Tradiționalul mare bal mascat de Fășang (a 34-a ediție).

Program cultural: Formațiile de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ Reșița – copii & adulți (coordonatori: Marianne & Nelu Florea), „Banater Kranz” Timișoara și „Edelweiß = Floare de colț“ Deta (coordonatori: Elena & Gerhart Șămanțu).

Parada măștilor și premierea celor mai bune măști pentru copii și adulți.

 

 

Marți, 10 februarie 2026, Sala „Lira” a Liceului de Arte din Reșița – instituție de prestigiu care poartă numele maestrului Sabin Pautza, a găzduit un eveniment de excepție dedicat compozitorului și dirijorului de renume internațional Sabin Pautza, considerat una dintre cele mai importante personalități ale muzicii românești contemporane.

Născut în 8 februarie 1943 și format la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, Sabin Pautza și-a construit o carieră remarcabilă, atât în România, cât și în Statele Unite ale Americii. Creațiile sale, interpretate pe scene prestigioase din întreaga lume, se disting prin profunzime, forță expresivă și echilibrul dintre rigoarea tradiției și sensibilitatea limbajului modern, consolidându-i reputația de artist de anvergură internațională.

Concertul aniversar a fost organizat cu prilejul împlinirii a 83 de ani de viață ai maestrului. În cadrul evenimentului a avut loc și lansarea volumului „Lieduri”, ce reunește 12 piese compuse de Sabin Pautza pe versurile lui Călin Cebotaru din Baia Mare. Volumul a fost prezentat publicului de scriitorul Gheorghe Jurma, de la Editura „Tim” din Reșița.

Deschiderea manifestării a fost marcată de intonarea „Imnului Reșiței”, rezultat al colaborării dintre Sabin Pautza și regretatul poet Octavian Doclin. În memoria poetului Octavian Doclin, care în 11 februarie 2020, s-a mutat într-o stea, participanții au păstrat un moment de reculegere.

Programul artistic a reunit interpreți, care au dorit să aducă un omagiu maestrului: Corul „Armonia”, dirijat de prof. Emanuela Moldovan, Ruth și Efraim Macioca (duet la flaut și clarinet), mezzosoprana Angelina Elisabeta Istrate, precum și familia de muzicieni Adina Covaci (soprană), Paul Covaci (vioară) și Sebastian Covaci (pian). Artiștii au interpretat lucrări de Sabin Pautza, alături de piese din repertoriul clasic.

În cadrul evenimentului, au luat cuvântul mai multe personalități ale vieții publice reșițene, care și-au exprimat aprecierea față de activitatea și contribuția valoroasă a maestrului: jurnalista Adriana Telescu, viceprimarul Mădălina Chiosa și Flavius Bozu, reprezentant al “Rotary Club” Reșița.

Un moment special l-a constituit prezentarea bustului maestrului, realizat în ipsos de sculptorul Ioan Prodan. Aceasta lucrare va fi turnată în bronz și amplasată în fața Liceului de Arte ”Sabin Păuța”. Totodată, artistul plastic Doru Modoacă i-a oferit maestrului o lucrare realizată special pentru această aniversare.

La final, publicul a avut ocazia să vizioneze o expoziție de pictură a Secției de Arte Plastice a liceului, coordonată de prof. Adrian Garoiu.

Evenimentul a fost organizat de Societatea pentru Cultură „Metarsis”, cu sprijinul “Rotary Club” Reșița, și prezentat de Camelia Duca.

La 83 de ani, maestrul Sabin Pautza rămâne o prezență luminoasă a culturii românești și un simbol al excelenței artistice. Comunitatea reșițeană i-a oferit nu doar un concert aniversar, ci o sinceră declarație de prețuire și recunoștință.

Îi dorim ani senini, sănătate și inspirație neîntreruptă, pentru a continua să ne dăruiască frumusețe prin muzică!

 

David Boran- clasa a VIII-A Liceul „Traian Doda”- Caransebeș

Credit foto: Leo PRODAN

13 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.

Personalitățile Banatului: scriitorul, traducătorul și omul de cultură Petre Stoica (*15 februarie 1931, Peciu Nou – †21 martie 2009, Jimbolia), la 95 de ani de la naștere.

 

 

13. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.

Banater Persönlichkeiten: der Schriftsteller, Übersetzer und Kulturförderer Petre Stoica (*15. Februar 1931, Neupetsch – †21. März 2009, Hatzfeld), im Gedenken anlässlich seines 95. Geburtstages.

 

 

În cadrul Adunării Generale a Judecătorilor, doamna judecător DAVID Gianina-Viorica (foto) – președintele Tribunalului Hunedoara a prezentat Raportul de activitate pe anul 2025 al Tribunalului Hunedoara și al judecătoriilor din circumscripția acestuia. Astfel s-a punctat faptul că în anul 2025 Tribunalul Hunedoara a înregistrat un volum de activitate (stoc inițial plus dosare nou intrate) de 19388 de cauze pe rol, în scădere cu – 568 de cauze față de anul 2024 când numărul dosarelor pe rol a fost de 19956.

La Tribunalul Hunedoara, în cursul anului 2025, s-a înregistrat o încărcătură de 1320,7 cauze/judecător, iar Tribunalul Hunedoara este tribunalul cu a II-a cea mai mare încărcătură din ţară raportată la volumul efectiv.

Cu un grad de ocupare de doar 58.86% , Tribunalul Hunedoara a soluționat 6917 dosare în cursul anului 2025, regăsindu-se astfel între primele 10 tribunale cu gradul „foarte eficient” la indicatorul „rata de soluționare”.

Volumul de activitate al celor 6 judecătorii din raza de competență a Tribunalului Hunedoara a fost în anul 2025 de 59434 cauze pe rol, în creștere cu  un număr de 276 de cauze față de anul 2024, când pe rolul judecătoriilor s-au înregistrat un număr de 59158 cauze.

În ciuda dificultăților generate de volumul de activitate, analiza centralizată a indicatorilor de eficiență califică judecătoriile arondate Tribunalului Hunedoara la gradul „eficient”.

Indicatorii statistici prezentați confirmă eforturile susținute ale colectivului fiecărei instanțe pentru asigurarea unui act de justiție eficient.

Cu acest prilej, conducerea Tribunalului Hunedoara a adresat mulțumiri și aprecieri deosebite judecătorilor, grefierilor, funcționarilor publici, personalului contractual și conex care, prin implicarea lor, au asigurat desfășurarea activității în condițiile unor resurse umane insuficiente.

Nu în ultimul rând, conducerea Tribunalului Hunedoara reafirmă preocuparea pentru identificarea de soluții menite să conducă la optimizarea activității și la creșterea calității serviciului public de justiție.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

 

 

Joi, 12 februarie 2026, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local, precum și al primarului Mirel Patriciu Pascu, a marcat Ziua Națională a Lecturii printr-o întâlnire cu cei mai mici dintre potențialii utilizatori ai serviciilor bibliotecii, copilașii de la Grădinița cu Program Prelungit Bocșa. De cinci ani, biblioteca publică duce în mijlocul copilașilor din această vrednică instituție pe Zâna Poveștilor, care le citește  și-i încântă cu o poveste.

La această cea de-a V-a ediție voluntarul bibliotecii a fost tânăra Amelia Belgea, studentă la Facultatea de Litere a Universității de Vest din Timișoara, iar povestea aleasă a fost „Șoricelul năzdrăvan”, o poveste scrisă de bocșeanul Adalbert Gyuriș, de la a cărui plecare se împlinește, în 25 februarie, un an.  

Adalbert Gyuriș (23 august 1953 – 25 februarie 2025) a fost pictor, sculptor, scriitor, poet și publicist român de etnie germano-maghiară și, între scrierile sale, se regăsesc și povești pentru copii. La un an de la plecarea sa în veșnicie am considerat că este important să-l readucem în memoria bocșenilor și să-i citim scrierile, începând, iată, cu poveștile.

Și de această dată Zâna Poveștilor a fost primită cu aplauze și bucurie, a reușit să capteze atenția micuților și să le cucerească inimioarele. Iar pentru frumoasă primire și organizare se cuvine să mulțumim doamnelor profesoare coordonatoare Ionela Vuia și Luminița Miloș, dar și tuturor doamnelor prezente și implicate, într-un fel sau altul, în acest frumos proiect.

Ziua Națională a Lecturii la Bocșa a fost un succes, iar fotografiile sunt grăitoare!

         

12 februarie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.

Dialoguri culturale. În calitate de oaspeți ai bibliotecii: scriitorii Vasile Barbu (Uzdin / Banatul Sârbesc), Dorina Măgărin (Timișoara), Daniel Luca (Giroc) și Nicolae Toma (Lugoj).

 

 

12. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.

Kulturelle Dialoge. Als Gäste in der Bibliothek: der im Serbischen Banat lebende rumänische Schriftsteller Vasile Barbu sowie die aus Temeswar, Giroc bzw. Lugosch kommenden Schriftsteller Dorina Măgărin, Daniel Luca und Nicolae Toma.

 

Amintim faptul că, în anul 2015, I.P.S. Nicolae Corneanu – Mitropolitul Banatului, cu ocazia lansării și oferirii unui exemplar din volumele acestei cărți, i-a urat Profesorului universitar doctor Constantin FALCĂ, cel care publică în continuare această carte, să ajungă cu ea la volumul 50. Este neîndoielnic că, dacă va fi și voia lui Dumnezeu, acest deziderat se va îndeplini.

Începutul a fost în anul 2009 când cărășenii, Prof. Petru P. Ciurea și Prof. univ. Dr. Constantin C. Falcă, au hotărât să publice în mai multe volume cartea ”Cărășeni de neuitat” prin care să aducă în actualitate oameni de seamă, evenimente și locuri deosebite din Banatul de Munte și nu numai, care merită neuitarea. După apariție, au constatat că lucrarea prezintă interes, mass-media și specialiștii în domeniu care au scris în presă despre carte, au apreciat inițiativa și au propus autorilor să continue, fiindcă valorile Banatului istoric nu pot fi cuprinse doar în câteva volume și, așa s-a întâmplat.

Strădania și reușita lor au fost întrerupte de o întâmplare neprevăzută în anul 2013, când Prof. Petru P. Ciurea a plecat în lumea drepților, în lumea cea fără de dor. Tulburat de acest eveniment neașteptat, Profesorul univ. Dr. Constantin C. Falcă a făcut un legământ de suflet și credință cu sine, angajându-se să continue singur publicarea acestei lucrări fluviu despre oameni și fapte din zona de proveniență: Caraș-Severinul și nu numai, Banatul istoric.

În prezent acest serial cuprinde peste 6.000 de pagini, circa 3.500 de medalioane, exceptând Vol. 49 care este dat în lucru la Tipografia Eurostampa din Timișoara pentru anul 2025. De menționat faptul că aceste realizări au presupus o muncă de Sisif pentru culegerea datelor, prelucrarea acestora, pregătirea pentru tipar și apoi distribuirea și lansarea volumelor în condițiile în care au dispărut sponsorii mărinimoși, ultimele trei volume văzând lumina tiparului pe cheltuiala personală a autorului. Începând cu Volumul 45 am venit în sprijinul D-lui profesor propunându-i cadre didactice și instituții de învățământ, culegând electronic datele acestora pentru tipar, participând la promovarea și lansarea volumelor.   

Pentru anul 2026 avem adunate o serie de lucrări aparținând spațiului geografic, istoric, literar-artistic și spiritual al Banatului istoric și, desfășurăm o bogată activitate de colectare încă a materialelor despre personalități care vor fi cuprinse în Volumul 50, ce va fi lansat în toamna acestui an. Fiecare volum din această lucrare enciclopedică are implantate, în text sau la final, arhiva foto care ilustrează personalitățile, cărțile acestora și locurile din arealul prezentat.

Amintim faptul că D-l Prof. Dr. Constantin Falcă este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, redactor șef adjunct al publicației ”Jurnal de Răcășdia”, comuna sa natală, membru al Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat, colaborator la diverse periodice din Banat și din țară. Despre valoarea cărților de specialitate publicate vorbesc premiile și distincțiile obținute de-a lungul anilor: Diploma de Excelență  acordată de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara, pentru întreaga activitate profesională desfășurată în acest domeniu, nominalizarea în Enciclopedia ”Who sWho”, editată pentru prima dată în România (2002), ”Omul anului 2004” titlu conferit de Institutul Biografic American, Premiul anual de creație ”Persona Maxima” oferit de Biblioteca ”Paul Iorgovici” din Reșița, Premiul ”Traian Săvulescu” al Academiei Române 2007 și 2013, Premiul ”Alexandru Locușteanu” pentru publicarea de tratate și lucrări de înaltă valoare științifică, în domeniul medicinii veterinare, Premiul ”Ion Adameșteanu” al Academiei de Științe Agricole și Silvice. A primit titlul de ”Cetățean de Onoare” al Comunei Răcășdia și ”Cetățean de Onoare” al Județului Caraș-Severin în anul 2024.

Opera Profesorului universitar Dr. Constantin C. Falcă are două componente: științifică și culturală. În plan științific este autor și coautor la 27 de cărți și 212 lucrări științifice publicate în țară și străinătate, coautor la o inovație, responsabil și colaborator la 10 contracte de cercetare științifică. Cultural amintim lucrarea ”Medici veterinari slujitori ai muzelor” o premieră pe plan național și internațional, care cuprinde 6 volume cu aproximativ 2000 de pagini și circa 150 de medalioane, în calitate de colaborator, precum și Serialul ”Cărășeni de neuitat” care a fost lansat la nivelul Banatului an de an în mai multe instituții și localități unde s-a bucurat de aprecieri și o largă participare.

Ultima lansare a fost la Teregova în data de 29 noiembrie 2025 cu ocazia Festivalului concurs ”Grai și suflet bănățean” în sala Căminului Cultural cu o largă participare: elevi, părinți, autorități locale și județene, precum și personalități locale cuprinse în volumele lansate, între care Prof. Nistor Iorga – fost Director al Liceului ”Sfântul Dimitrie” din localitate și inspector școlar general.

Cu acest prilej, subsemnatul Prof. Tudor Deaconu am rostit în deschidere Crezul pentru care au apărut cele 48 de Volume „Cărășeni de neuitat”, editate de D-l prof. univ. Dr. Constantin Falcă, care este mai mult decât semnificativ:

„Oamenii sunt ca ecourile spiritului nostru…

Unii trec ca o adiere…

Alții te zguduie ca un tunet…

Dar cei pe care îi apreciem cu adevărat și au lăsat amintiri frumoase pentru semenii lor, nu-i putem uita, ei devin parte din existența noastră…

Nu pentru că vin și pleacă…

Ci pentru că ne însoțesc dincolo de timp…

Ca o șoaptă eternă a SUFLETULUI…!”

Ce frumos că foarte mulți dintre ei se regăsesc în volumele ce vor fi lansate și la Teregova…

Nistor Iorga la finalul activității a precizat: Înzestrat cu o putere de muncă extraordinară, cu meticulozitatea culegerii și structurării informațiilor, dar și cu arta cuvântului, domnul prof. univ. Dr. Constantin Falcă este o personalitate a județului nostru care a acordat timp prețios din viața dumnealui pentru editarea celor 48 de volume cu titlul „Cărășeni de neuitat”.

Lansarea a câtorva volume la Teregova constituie un act de cultură, un moment de înălțare sufletească, de emoții și amintiri, de reîntâlnire cu oameni minunați, în prezența copiilor, părinților și a dascălilor lor.

În paginile volumelor editate de domnul profesor sunt mai mulți cărășeni, dar și teregoveni, printre care mă aflu și eu, dascălul Nistor Iorga. Evenimentul lansării volumelor „Cărășeni de neuitat” în satul meu natal a fost un prilej de respect neprețuit pentru editor, colaboratori și oamenii dragi care m-au onorat cu prezența. Ba mai mult, evenimentul a constituit un preambul la un festival dedicat copiilor, bine organizat de către echipa minunată a Liceului Tehnologic „Sfântul Dimitrie”  Teregova, școala în care am trudit peste 45 de ani, dăruind copiilor și comunității tot ceea ce a stat în puterea mea de dascăl de țară.

Incursiunea mea în lumea verbului „a învăța” a avut în vedere familia, colegii, copiii și părinții lor, oamenii dragi pe care i-am întâlnit, de la care am avut de învățat și pe care i-am prețuit. 

Festivalul de recitări în grai mi-a adus aminte de dragostea mea pentru frumos, pentru tradițiile și obiceiurile noastre, căci lansarea de carte a însemnat pentru mine împlinirea a 74 de ani de viață, 45 de activitate didactică și 65 de activitate cultural-artistică. Înființarea Ansamblurilor folclorice „Teregovana”, „Teregovița și „Colințana” sunt dovada dorinței mele de a valorifica și promova folclorul din satul natal. Rog pe bunul Dumnezeu să-mi dea puterea de a continua scrierile despre bogăția folclorului teregovean, de a învăța copiii și tinerii despre dansul care mi-a adus atâtea satisfacții de-a lungul timpului.

Mulțumesc tuturor celor implicați în acest eveniment, urându-i domnului profesor putere de muncă pentru a edita cât mai multe volume „Cărășeni de neuitat”.

Cu profund respect  și deosebită stimă, Prof. Nistor Iorga

Prof. Clipa Cecilia – din partea Inspectoratul Școlar Județean Caraș-Severin, prezentă la această manifestare, a ținut să precizeze:

Am ținut în mână volumul 48 din ciclul „Cărășenii de neuitat”.

48 de volume …

Un om a ales să fie glasul unor oameni care au vrut sau nu au putut să vorbească…

Mulțumesc, domnule profesor Constantin C. Falca, că nu v-ați lăsat niciodată…

Sunt mândră și emoționată că am putut spune câteva cuvinte, ca profesor, lângă această candelă vie care este cartea dumneavoastră.

Crucea de pe copertă nu e doar de oțel.

E de suflet carășean care nu se frânge.

***

Și în final: ”Important este ce rămâne de noi.” Gheorghe ȘINCAI

A consemnat,

Prof. Tudor DEACONU – Filiala UZPR Caraș-Severin

,,Sine ira et studio”

Sâmbătă, 31 ianuarie 2026, în jurul prânzului, pe când băteau clopotele la Domnul Romano-Catolic din Piața Unirii, am fost la Casa Adam Müller-Guttenbrunn pentru a vizita o familie, credeam eu… De câteva zile aflasem că acolo se află familia Fischer. Pe domnul Ignaz Bernhard Fischer l-am cunoscut prin anii ’70, pe vremea când era contabil la Întreprinderea Agricolă de Producție din Măureni, iar doamna Fischer, profesoară de germană la Școala Generală din Măureni.

Am pășit cu șfioșenie ca într-un lăcaș de cult. Totul era liniște. Pe coridoarele azilului încă se păstrau machete cu Scena Nașterii Domnului Iisus. M-am îndreptat spre recepție. O doamnă binevoitoare m-a întâmpinat. După ce i-am spus pe cine caut, după ce m-a înregistrat, m-a condus la etajul al doilea. A deschis ușa apartamentului din partea dreaptă a scării și a spus din prag: „Herr Fischer, Sie haben einen Gast”.

Am pășit cu strângere de inimă. Nu știam dacă își va aminti de mine, nu știam dacă va fi dornic să vorbească. Domnul Fischer se afla la masă, citea Frevel (n. n. Sacrilegiul) de Tom Egeland. S-a ridicat de la masă și m-a privit nedumerit. I-am spus:

„Bună ziua! Sunt fiica învățătorilor Măgărin, de la Măureni. Mama mea, Lucia Măgărin, a fost prietenă cu soția dumneavoastră, doamna Anneliesse”.

După un moment de nedumerire, mi-a răspuns:

„Aaa, Măgărin, da, îmi amintesc!”

M-a îmbrățișat și m-a invitat să iau loc pe scaunul rămas liber, apoi am început să depănăm amintiri.

Domnul Fischer nu este doar un om între oameni, este o „carte-poveste, cu un profund substrat filosofic”. Am aflat că exact pe data de 31 ianuarie, în urmă cu optzeci și unu de ani, dumnealui a fost deportat la Zaporojie, că este unul dintre supraviețuitorii lagărelor morții din Siberia. L-am întrebat de doamna Anneliesse și mi-a răspuns:

„Pe soția mea o chema Heinei Elisabeth. S-a născut pe data de 2 septembrie 1941, la Cărpiniș. Nu am înțeles nici o dată de ce mama ei îi spunea Anneliesse… A murit în urmă cu doi-trei ani, bolnavă de Alzheimer. Am îngropat-o la Bacova…” Ochii i s-au umezit. „Am avut casă în Ronaț. Când am văzut că nu mai pot să o întrețin, am decis cu soția să venim aici. Stăteam amândoi în cameră. Acum stau singur”. I-am spus că doamna Anneliesse mi-a fost profesoară de cor. Am privit fotografia de pe noptiră și mi-am amintit cononul lui Haydn, învățat de dumneai: „Alles schweiget,/ Nachtigallen/ locken mit süßen/ Melodien/ Tränen ins Auge,/ Schwermut ins Herz”. O privighetoare a fost și doamna Anneliesse. După plecarea familiei Fischer din Măureni, am crezut că au emigrat în Germania. De ce? Pentru că într-o zi a primit o scrisoare de la securitate. Doamna Anneliesse primise invitație să meargă în Germania, la un tată pe care îl credea demult mort. Ajunsă acolo, a aflat că tatăl își întemeiase o altă familie, avea altă soție și o fiică de șaisprezece ani. Era patronul unei fabrici mari. A dus-o la fabrică și a prezentat-o angajaților. Când s-a terminat sejurul și Anneliesse urma să se întoarcă în România, în gară, în Germania, i-a reproșat tatălui că a uitat de mama ei, a uitat de ea, că nu le-a iubit, iar el i-a răspuns într-o doară: „Dacă te-am iubit sau nu, ai să înțelegi atunci când nu o să mai fiu!” La scurt timp după povestea aceasta, a primit încunoștințare că tatăl a murit și că jumătate din avere i-a fost lăsată ei, jumătate surorii vitrege.

I-am pomenit despre asta domnului Fischer. Dumnealui m-a ascultat și și-a continuat povestirea:

„M-am născut pe 2 octombrie 1926 la Bacova. La optsprezece ani am fost dus…, fratele meu a murit în 1944, în Iugoslavia, sora mea a emigrat în Germania.

Tata, Joseph Fischer, a emigrat în 1927 în Canada și nu am mai știut nimic de el.”

L-am întrebat ce face fiul, Elmar.

„Fiul meu are cinzeci și cinci de ani. S-a stabilit în Germania. Am și un nepot de nouă ani. Păstrăm legătura. Mă vizitează…

Eu mi-am păstrat credința în suflet. Slujesc de treizeci și cinci de ani aici, la azilul de pe Strada Gheorghe Lazăr, nr. 10-12, Timișoara. Am vrut să-l duc pe nepot să vadă cum slujesc, dar el n-are răbdare, aleargă tot timpul” și spunându-mi vorbele astea, fața i se lumină de o lumină lăuntrică.

Chiar dacă după 1990 a fost ales președintele Forumului Democrat al Germanilor din România, sucursala Banat și președintele Asociației foștilor deportați în Uniunea Sovietică, chiar dacă în 2010 i s-a acordat Crucea de cavaler al Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania, iar în 2016 Ordinul național „Steaua României” în grad de cavaler și din 2022 i s-a acordat titlul de Cetățean de onoare al Timișoarei, domnul Ignaz Bernhard Fischer a rămas același bărbat pe care l-am cunoscut în anii copilăriei, modest. Trăiește duminica și de sărbători în insula domniei sale, capela azilului de seniori Adam Müller-Guttenbrunn. Acolo ține slujbe în limba germană și în limba română pentru cei care știu să zâmbească și să asculte.

M-am despărțit de domnia sa cu promisiunea că am să mai revin.

„Anul acesta voi împlini o sută de ani”, mi-a spus. M-a purtat cu privirea până am coborât primul rând de scări. M-am întors, i-am făcut semn cu mâna, mi-a făcut semn de bun rămas. Am ieșit în stradă și mi-am amintit versurile lui Rumi, „prințul poeților sufi”: „Într-o zi/ în care vântul este perfect,/ pânza trebuie doar să se deschidă și lumea este plină de frumusețe./Astăzi este o astfel de zi.”

Timișoara, 31 ianuarie 2026, Dorina Măgărin

Colecţia Eminescu a editurii TIM din Reşiţa apare la iniţiativa şi prin grija scriitorului, editorului şi istoricului literar Gheorghe Jurma şi cuprinde studii, eseuri, comentarii, exegeze dedicate operei lui Mihai Eminescu, atât inedite cât şi reeditări.
Primul volum tratează motivul codrului şi apare undeva în 1997. (Se pare că nu există decât un singur exemplar, cel al editorului).
Cert este că, din 1998, odată cu apariţia celui de-al doilea volum, colecţia are continuitate, iar în anul 2024 ajunge la volumul 20, un volum intitulat „Eminescu și Reșița”, semnat Gheorghe Jurma, și realizat cu prilejul dezvelirii monumentului „Ansamblu omagial Eminescu”, realizat de artistul plastic Alexandru Podea, amplasat în curtea Centrului Universitar UBB din Reșița, în 15 iunie 2024 .
Iată că ianuarie 2026 aduce, de ziua Poetului Nepereche, un nou volum, cel de-al 21-lea în „Colecția Eminescu”, intitulat „Eminescu și Banatul” și semnat de istoricul și cercetătorul Ionel Bota.
„În noua sa carte, Ionel Bota propune o viziune sintetică pentru Banatul perioadei 1868 – 1918, aducând informații din spațiul său predilect – Oravița și Carașul – dar și din alte zone ale Banatului pentru a demonstra importanța acestor relații, îndeosebi din două unghiuri: Prezențele poetului în Banatul imperial și Poetul în memoria culturală a Provinciei. Cu siguranță, proiectul va fi continuat cu aspecte semnificative din celelalte perioade istorice până azi”, scrie Gheorghe Jurma despre proaspătul volum al lui Ionel Bota, „Eminescu și Banatul”.
Eminescu rămâne pururi tânăr înfăşurat în mantia-i, iar creaţia sa, imensa creaţie a sa, rămâne pururi o provocare pentru fiecare pământean înzestrat cu darul gândirii.