Cu uimire și mare plăcere citesc și recitesc poeziile prietenului meu Călin Cebotaru. Versuri sensibile care impresionează și parcă se cer alintate. De fapt Călin, asta și face atunci când le recită. Calm își potrivește vocea conform tonalității poetice și al mesajului pe care vrea să ni-l transmită și apoi toarce drăgăstos pe fusul poeziei, versurile sale scrise în nopți târzii. Să tot îl asculți! Iar dacă reușești să auzi muzica și să simți ritmul acestor creații, se cheamă că ești compozitor. Marele muzician Sabin Pautza, mărturisește că el simte atunci când o poezie „are puls” și aceasta își cântă singură melodia. “Eu, declară cu modestie apreciatul compozitor  nu fac altceva decât să scot acest cântec la suprafață și să-l dăruiesc lumii”.

Versurile poeziilor scrise de Călin Cebotaru l-au inspirat pe muzicianul Sabin Pautza care a scris mai multe lieduri ce au fost cuprinse într-o carte. Volumul de lieduri a apărut la editura “TIM” din Reșița, dar a fost lansat la Baia Mare, poetul fiind maramureșean. Muzeul de Mineralogie “Victor Gorduza” un loc minunat cu frumoasele flori de mină expuse, a fost spațiul  unde s-au cântat aceste lieduri.

Despre cuvânt, inspirație și poezie am vorbit cu Călin Cebotaru.

  Adriana Telescu – Crezi în puterea Cuvântului?                      

  Călin Cebotaru – Ceea ce știu și simt este că Logosul, Cuvântul scris cu literă mare, este principalul ordonator al lumii, este firea lucrurilor și sursa acesteia.

Pentru creștini, Cuvântul cel fără de început și fără de sfârșit s-a întrupat în persoana lui Iisus Hristos. El a transpus în limbaj omenesc mesajul divin: “Respectați firea lucrurilor, nu o ignorați și nu o tulburați! Practicați iubirea, adică rămâneți în armonia legilor Creației! Altfel veți suferi și riscați chiar să fiți șterși definitiv din Cartea Vieții!”

Așa că răspunsul meu la întrebare este “Da! Cred în puterea Cuvântului pentru că este singura alternativă la viață!”

Cuvântul rostit cel cu literă mică, are și el putere incontestabilă. Apreciază-l pe cel de lângă tine adresându-i-te cu cuvinte frumoase sau din contră, cuvinte urâte, denigratoare. Vei simți pe loc efectul! L-ai simțit și tu când alții au procedat cu tine în unul din cele două moduri. Cuvântul rostit este cea mai ieftină  și chiar eficientă modalitate de-a schimba lucrurile, inclusiv la nivel social, istoria a dovedit-o!

  Adriana Telescu – Cum s-a născut poezia „RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA TREIME“?

  Călin Cebotaru – S-a născut din curiozitatea de-a afla semnificația și rolul fiecărei Treimi a Întregului. Am luat o carte de dogmatică ortodoxă și de acolo, am sintetizat cele trei atribute esențiale ale Întregului.

Tatăl – Creatorul

Fiul – Izbăvitorul

Sfântul Duh – Luminătorul

Misiunea unui scriitor autentic este să aducă profunzime în cunoaștere, Lumină! Se spune că poeții sunt persoane inspirate și că inspirația nu ține de lumesc. Sunt bucuros că am fost ales să scriu această poezie! S-a întâmplat și o minune! În ceruri se cântă! Iar după cum vezi mâna nevăzută a Celui de Sus a făcut ca poezia și muzica să se întâlnească într-un mesaj sublim.

  Adriana Telescu – De ce ai ales ingineria cu toate că te manifești ca o fire sensibilă la profunzime?

  Călin Cebotaru – Nu eu am ales meseria! Ea m-a ales pe mine!

Îmi aduc aminte de ziua în care părinții au hotărât să ne mutăm de la țară la oraș, pentru ca eu și surioara mea să învățăm acolo carte. Aveam aproape șapte ani. O mătușică ne-a spus că acolo vom întâlni lucruri nemaivăzute: casele sunt una peste alta, apa iese din perete, iar oamenii își fac necesitățile în casă! Ani mai târziu dusă de nepoții ei la oraș, într-un bloc, la etajul 10, nu a vrut nici în ruptul capului să “ facă” în casă. Au trebuit să o ducă în parc. În feng shui-ul țărănesc, într-un loc al curățeniei- casa, nu avea ce căuta un loc al necurățeniei- toaleta!

Am ajuns la oraș. M-a fermecat sticla colorată a balcoanelor acelor case de care mi-a povestit mătușica. Am mers pe șantierul în care se construiau, am adunat cioburi, am făcut din lut căsuțe cărora le-am pus în geam sticlă colorată. Am așezat căsuțele pe străzi, am înfipt pe marginea străzilor stâlpi din trestie, pe care am montat becuri care luminau noaptea de la o baterie de lanternă. Cunoștințele de la școală le puneam în practică la casa în care locuiam. Întâi un contact care să sesizeze deschiderea porților din lemn, o sonerie în casă, o baterie și sârmele de legătură între ele. Și am când intră cineva în curte! Apoi și primul interfon din două receptoare de telefon. Am tras o grămadă de fire de tot felul pe deasupra curții, la care într-o zi mama a zis- “ Dragul mamii, într-o zi n-oi mai vedea cerul de atâtea droade!”

A venit vremea liceului și mă gândeam să mă înscriu la liceul minier pentru că acolo s-a înscris cel mai bun prieten al meu. Dar Îngerul păzitor i-a spus mamei : “ Spune-i pruncului tău că mina nu este de el! Acolo este întuneric și chiar moarte!” Iar mama mi-a spus-o în lacrimi. Tot ea, văzându-mi îndemânările, m-a îndrumat spre proaspătul înființat liceu de construcții, unde în urma examenului de admitere, m-a înscris la clasa de instalații. Mai apoi ingineria mi-a venit ca o mănușă! Am avut parte de dascăli excepționali, atât la liceu cât și la facultate. Le sunt profund recunoscător.

  Adriana Telescu – Cum să înțeleg afirmația ta, “-Cine nu își duce profesia până în poezie, n-a ajuns la apogeu! “ Trebuie să fim toți poeți?

  Călin Cebotaru – Da cred că ar trebui să ajungem cu toții poeți! Poezia operează cu sinteze, surprinde în profunzime firea lucrurilor . Același lucru încearcă să facă și știința. Poezia și meseria operează pe același “pacient”. Fiecare cu uneltele sale. 

Un exemplu relevant și la îndemână îmi este Eminescu, poet, savant, om de stat, Hristosul neamului românesc. Scrisoarea I merită premiul Nobel pentru teoria big-bangului transpusă în poezie.  Majoritatea îl cunoaștem ca poet, dar cunoașterea lui susținută de un interes ascendent este multidirecțională. Deci dacă nu duci cunoașterea până la esențe, nu ajungi la apogee. Și nu poți fi nici poet!

  Adriana Telescu – Ai folosit poezia ca terapie expresivă pentru vindecare și dezvoltare personală pentru tine și cei din jur?

  Călin Cebotaru – Mesajele în formă poetică sunt mai penetrante decât cele obișnuite, mai ușor de reținut. “Barbu, Gică și cu Gina fac gimnastică spunând- Un-doi! Un,doi! Faceți toți ca noi!” Este din cărțile de citire ale anilor ’60. Un mesaj greu de uitat! Este mobilizator, doar auzind mesajul și îți vine să intri în ritm.  Cititul împovărează, scrisul eliberează.” Este un citat din Cartea Șoaptelor scrisă de Varujan Vosganian. Cititul împovărează pentru că preiei cunoașterea, stările și trăirile altora. Scrisul este terapie, este autospovedanie. Eliberează!

Deci fără să conștientizez am făcut terapie cu mine însumi. Dezvoltarea personală vine din cunoaștere și introspecție.

Despre efectul poeziei asupra altora pot spune că dacă a fost, nu a fost unul deliberat. Când scriu o poezie, primul simțământ care mă încearcă este ca poezia să aducă bucurie și speranță în bine. Îmi place să scriu atât în stilul „serios’’  cât și în stilul “hazliu”, funcție de contextul care mă inspiră.

  Adriana Telescu – Crezi că oamenilor le este mai ușor să transmită gândurile și emoțiile dureroase în scris, în poezie?

  Călin Cebotaru – La această întrebare aproape că am răspuns anterior. Scrisul în raport cu vorbitul are avantajul că poți cumpăni asupra a ceea ce vrei să transmiți, asupra posibilului efect al celor transmise. De cele mai multe ori auzim “ Regret ce am spus! “, nu “Regret ce am scris!”. În același timp poți să reții doar pentru tine ceea ce ai scris și cel mai bun exemplu în acest sens sunt jurnalele intime. Toate sunt modalități de-a comunica cu interiorul tău, dar și cu ceilalți. Dacă să o faci în versuri? Răspunsul este dat: “Că nu e om să nu fi scris o poezie, măcar o dată, doar o dată-n viața lui!” Opinia mea este că pentru un om care știe să scrie, este o mare pierdere dacă nici măcar n-a încercat să-și spună-n scris păsurile, emoțiile, trăirile…

  Adriana Telescu – Este o alegere dificilă să-ți publici gândurile exprimate prin poezie?

  Călin Cebotaru – Astăzi să publici ceva, să-ți vezi numele înscris pe o carte, este foarte simplu. Plătești și se publică orice. Dacă nu aduci ceva pentru cei din jur, cunoaștere, bucurie… păstrează scrisul pentru tine! Îți va fi util în evoluția ta ca persoană. Nu împovăra natura cu hârtie în exces! Am practicat și practic acest lucru. Păstrez scrisori în care peste timp, constat modul în care gândeam la o anumită vârstă în comparație cu modul în care gândesc acum. Îmi surprind dinamica evoluției!

Nu mă încântă în mod deosebit gândul de-a publica și în contextul în care apetitul pentru citit, a scăzut. Prefer să îmi recit poeziile oriunde mi se răspunde cu „da” la întrebarea –“ Îți place poezia?”. Pe de altă parte am constatat că există persoane care oricât de simplu ar fi scris un mesaj prin poezie, nu înțeleg nimic. Adică sunt surzi la poezie. Sper că nu și la poezia vieții!

  Adriana Telescu – Să scrii în versuri oricând, oriune a devenit pentru tine o rutina. Au dipărut fiorul, muzele?

  Călin Cebotaru – Scriu versuri ori de câte ori cineva sau ceva mă sensibilizează și conjunctura îmi permite. De multe ori îmi vine inspirația pe stradă sau în vreo activitate sau în urma interacțiunii cu o persoană și îmi doresc să-mi rețin cele ce mi-au venit până să ajung la creion și hârtie. Nu fac ce fac din rutina, ci din bucurie! O fac pasional. O poezie are întotdeauna în spate o muză, muza fiind acel lucru sau aceea persoană care te împinge să scrii. O poezie poate avea și un destinatar precis, dar tot ea poate aduce încântare și altora care se găsesc în situații de trăire similară.

Îți mulțumesc că mi-ai fost muză inspiratoare celor afirmate în răspunsuri la întrebările tale.

Am să închei dialogul nostru cu un citat plăcut mie din poezia unui contemporan, de aceeași vârstă cu mine și profesii apropiate, Dumitru Nicodim Romar :

“ Multora le-am fost o slugă, însă Ție ți-am fost oaie, pe cărarea cea mai lungă, prin noroi, zloată și ploaie, am venit la Tine Doamne mai la dreapta să mă numeri, cu aleșii tăi din lume: Ingineri Poeți și Îngeri! “

                                                              Adriana TELESCU

18 aprilie 2026, ora 12.00, Casa de Cultură Jimbolia:

Copiii din cadrul formației de dansuri populare germane „Enzian” = „Gențiana” din Reșița, coordonatori: Marianne & Nelu Florea, participă la Festivalul de dansuri germane pentru copii, ediția a IV-a.

 

18 aprilie 2026, Casa de Cultură „Doina” Uzdin / Voivodina, Serbia:

Simpozionul Internațional „Oameni de seamă ai Banatului“, ediția a XXX-a.

Prelegerea „Lumea lui Alexander Tietz”, autor Erwin Josef Țigla.

 

19 aprilie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Săptămâna cărții, dedicată Zilei Internaționale a Cărții și a Dreptului de Autor, precum și Zilei Bibliotecarului în România și Republica Moldova (23 aprilie).

Prezentare de carte a autorului timișorean George Schinteie: „nimic fără timp. poeme pentru un anotimp inventat / nada sin tiempo. poemas para una estación inventada”, Editura „Littera Nova” Madrid / Spania, 2025.

 

21 aprilie 2026, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

21 aprilie: Ziua Prieteniei dintre România și Republica Federală Germania.

Expoziții de fotografie: „Reșița în haine noi” & „Erfurt în Germania“, realizate de Erwin Josef Țigla.

Expoziție filatelică „România – Germania” din colecția Erwin Josef Țigla.

 

21 aprilie 2026, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Franciscus PP.  (*Jorge Mario Bergoglio, 17 decembrie 1936, Buenos Aires – †21 aprilie 2025, Vatican), la un an de la trecerea sa în eternitate.

Expoziție filatelică și de cărți „In memoriam Papa Francisc” din colecția Erwin Josef Țigla.

 

22 aprilie 2026, ora 17:30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Săptămâna culturală dedicată Zilei Internaționale a Cărții și a Dreptului de Autor, precum și Zilei Bibliotecarului în România și Republica Moldova (23 aprilie).

Prezentare de cărți ale autorului reșițean Marian Apostol: „Cartea umbrelor“ (Editura „Castrum de Thymes“ Giroc, 2026) & „La început a fost cuvântul“ (Editura „Hoffman“ Caracal, 2026).

 

23 aprilie 2026, ora 11.00, Domul Sf. Gheorghe, Catedrala Romano-Catolică din Timișoara:

Vernisajul părții a doua a expoziției MILLENNIUM  CSANADIENSE MXXX – MMXXX, expoziție dintr-o serie dedicată aniversării a 1000 de ani de la întemeierea Episcopiei de Cenad în anul 1030, episcopie a cărei succesoare este și Dieceza de Timișoara. Expoziția detaliază ocupația otomană între anii 1552 și 1718.

Vernisajul va fi deschis de E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, și E.S. Martin Roos, episcop emerit de Timișoara.

 

23 aprilie 2026, ora 17:00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului de Autor, precum și Ziua Bibliotecarului în România și Republica Moldova (23 aprilie).

Expoziție de fotografii „Biserica SFÂNTUL GHEORGHE din orașul Lod în Israel, în cripta bisericii aflându-se mormântul marelui mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință” realizate de Erwin Josef Țigla.

Prezentare de cărți ale autorilor Vasile Bogdan din Timișoara („Cum am devenit cineast”, Editura „Tim“ Reșița, 2026) și Gheorghe Jurma din Reșița („Literatură și eternizare”, Editura „Tim“ Reșița, 2026).

 

24 aprilie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Săptămâna culturală dedicată Zilei Internaționale a Cărții și a Dreptului de Autor, precum și Zilei Bibliotecarului în România și Republica Moldova (23 aprilie).

Prezentare de carte a autorului reșițean Liviu Spătaru: „Ipostaze, staze, metastaze (III). Exerciții diletante (1984 – 1989). Alte exerciții (1997 – 2024)”, apărută la Editura „Tim“ Reșița, 2026.

 

24 aprilie 2026, ora 17.00, sediul Forumului German din Reșița, str. Oituz:

Manifestare de Paști a copiilor și tinerilor activi în cadrul Forumului German.

 

25 aprilie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

151 de ani de la nașterea Fericitului Episcop Martir greco-catolic dr. Valeriu Traian Frențiu (* 25 aprilie 1875, Reșița – †11 iulie 1952, Închisoarea comunistă de la Sighet): o întâlnire cu istoria. Coordonator: Bogdan Andrei Mihele.

 

26 aprilie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiect „Cei trei A din Reșița” – Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo în 12 expoziții dedicate Reșiței în anul aniversar 2026.

Expoziția Nr. 4, autor Andrei Florin Bălbărău.

 

26 aprilie 2026, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Internațională de reamintire a Dezastrului de la Cernobîl (26 aprilie 1986). 40 de ani de la accidentul de la centrala atomoelectrică.

Expoziție de fotografii cu Muzeul Național al dezastrului de la Cernobîl, situat în Kiev. Cu fotografii realizate de Erwin Josef Țigla.

 

27 aprilie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziție Petraru Busioc (Anina).

Prezentarea volumului „Cu penelul pe drumuri de munte”, apărut la Editura „Castrum de Thymes” Giroc, 2025.

 

28 aprilie 2026, ora 17.00, foaierul Centrului Universitar UBB Reșița:

Expoziție de artă plastică Eleonora & Gabriel Hoduț (Reșița), membri ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.

 

29 aprilie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Conferințele „Reșița 255 / 100: Oameni – Locuri – Fapte”. Invitat: profesorul Tudor Diaconu, cu tema: Reșița și istoria învățământului local.

Program muzical de 15 minute sub coordonarea prof. Nicoleta Garoiu, cu elevi ai Liceului de Arte „Sabin Păuța” Reșița.

 

29 aprilie 2026, ora 19.00, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:

Ziua Internațională a Dansului (29 aprilie). Program de dansuri populare germane prezentat de formația „Enzian” = „Gențiana” – copii & adulți -, coordonatori: Marianne & Nelu Florea.

 

30 aprilie 2026, Muzeul Național de Artă Timișoara:

Vizitarea în grup a expoziției „Fragilitatea Eternului. De la Pompei la Grand Tour până astăzi”.

 

30 aprilie 2026, ora 18:00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Săptămâna cărții, dedicată Zilei Internaționale a Cărții și a Dreptului de Autor, precum și Zilei Bibliotecarului în România și Republica Moldova (23 aprilie).

Prezentare de carte: „Poeme insomnice“, autor Dumitru Cristănuș (Sibiu / Reșița), apărută la Editura „Agnos“, Sibiu, 2025.

 

 

 

 

 

 

18. April 2026, 12:00 Uhr, Kulturhaus Hatzfeld:

Die Kleinen der „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza (Koordination: Marianne & Nelu Florea) nehmen teil an dem Deutschen  Kindertanzfestival, IV. Auflage, teil.

 

18. April 2026, Kulturhaus „Doina“ Uzdin / Wojwodina, Serbien:

Internationales Symposium „Berühmte Banater Persönlichkeiten“, XXX. Auflage.

Vortrag „Alexander Tietz und seine Welt“, von Erwin Josef Țigla.

 

19. April 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Woche des Buches anlässlich des Welttages des Buches und der Autorenrechte sowie der Tag der Bibliothekare in Rumänien und Republik Moldawien (23. April).

Buchpräsentation: als Gast der Temeswarer Schriftsteller George Schinteie und seine neueste Buchveröffentlichung, „nimic fără timp. poeme pentru un anotimp inventat / nada sin tiempo. poemas para una estación inventada”, Verlag „Littera Nova” Madrid / Spanien, 2025.

 

21. April 2026, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

21. April: Tag der Freundschaft zwischen Rumänien und der Bundesrepublik Deutschland.

Fotoausstellungen: „Reschitza im Neugewand“ & „Erfurt in Deutschland“ von Erwin Josef Țigla.

Philatelie-Ausstellung: „Rumänien – Deutschland“ aus der Sammlung von Erwin Josef Țigla.

 

21. April 2026, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Franciscus PP.  (*Jorge Mario Bergoglio, 17. Dezember 1936, Buenos Aires – †21. April 2025, Vatikan) – 1. Todestag.

Philatelie- und Buch-Ausstellung: „In Memoriam Papst Franziskus“ aus der Sammlung von Erwin Josef Țigla.

 

22. April 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Woche des Buches anlässlich des Welttages des Buches und der Autorenrechte sowie der Tag der Bibliothekare in Rumänien und Republik Moldawien (23. April).

Buchpräsentation: als Gast der Reschitzaer Schriftsteller Marian Apostol und seine neuesten Buchveröffentlichungen: „Cartea umbrelor“ (= „Das Buch der Schatten“) – Verlag „Castrum de Thymes“ Giroc, 2026 & „La început a fost cuvântul“ (= „Am Anfang war das Wort“) – Verlag „Hoffman“ Caracal, 2026.

 

23. April 2026, 11:00 Uhr, Domkirche zum hl. Georg, die römisch-katholische Kathedrale in Temeswar:

Eröffnung des II. Teils der Ausstellung MILLENNIUM CSANADIENSE MXXX – MMXXX, dem 1000. Gründungs-Jahrestag des alten Bistums Tschanad im Jahr 1030 gewidmet, Diözese, deren Nachfolgerin auch das Bistum Temeswar ist. Diese Ausstellung ist die zweite aus einer Reihe mehrerer ähnlicher Veranstaltungen, die bis 2030, im eigentlichen Jubiläumsjahr gezeigt werden. Sie zeigt die Geschichte der Diözese in der Zeitspanne 1552 – 1718, die Türkenzeit.

Die Vernissage wird von S.E. Josef Csaba Pál, Diözesanbischof, und S.E. Martin Roos, emeritierter Bischof von Temeswar, eröffnet.

 

23. April 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Woche des Buches anlässlich des Welttages des Buches und der Autorenrechte sowie der Tag der Bibliothekare in Rumänien und Republik Moldawien (23. April).

Fotoausstellung „Die St. Georg-Kirche in Lod, Israel mit der Grabeskirche des christlichen Märtyrers”, mit Fotos von Erwin Josef Țigla.

Buchpräsentation: als Gäste der Temeswarer Schriftsteller Vasile Bogdan und seine neueste Buchveröffentlichung „Cum am devenit cineast” (= „Wie ich Cineast wurde“, Verlag „Tim“ Reschitza, 2026) sowie der Reschitzaer Schriftsteller Gheorghe Jurma und seine neueste Buchveröffentlichung „Literatură și eternizare” (= „Literatur und das Ewige”), Verlag „Tim“ Reschitza, 2026.

 

24. April 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Woche des Buches anlässlich des Welttages des Buches und der Autorenrechte sowie der Tag der Bibliothekare in Rumänien und Republik Moldawien (23. April).

Buchpräsentation: als Gast der Reschitzaer Schriftsteller Liviu Spătaru und seine neueste Buchveröffentlichung: „Ipostaze, staze, metastaze (III). Exerciții diletante (1984 – 1989). Alte exerciții (1997 – 2024)” (= „Hypostasen, Stasen, Metastasen (III). Dilettantenübungen (1984 – 1989). Weitere Übungen (1997 – 2024)”, erschienen im Verlag „Tim“ Reschitza, 2026.

 

24. April 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Osterbegegnung der kleinen und jugendlichen Forumsmitglieder.

 

25. April 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

151 Jahre seit der Geburt des seligen griechisch-katholischen Märtyrerbischofs Dr. Valeriu Traian Frențiu (*25. April 1875, Reschitza – †11. Juli 1952, kommunistisches Gefängnis Sighet): eine Begegnung mit der Geschichte. Koordination: Bogdan Andrei Mihele.

 

26. April 2026, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Internationaler Tag des Gedenkens an die Katastrophe von Tschernobyl (26. April 1986): 40 Jahre seit der Katastrophe.

Fotoausstellung aus dem Nationalmuseum des Gedenkens an Tschernobyl in Kiew. Mit Fotos von Erwin Josef Țigla.

 

26. April 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Ausstellungsprojekt „Reschitza 255 / 100”. Die drei A in für Reschitza gewidmeten Ausstellungen: Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo.

Ausstellung Nr. 4, Autor: Andrei Florin Bălbărău.

 

27. April 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Ausstellung Petraru Busioc (Anina).

Buchpräsentation: „Cu penelul pe drumuri de munte” (= „Mit dem Pinsel auf Bergstraßen”), Autor: Petraru Busioc (Anina), erschienen im Verlag „Castrum de Thymes” Giroc, 2025.

 

28. April 2026, 17:00 Uhr, Foyer des UBB-Universitätszentrums Reschitza:

Kunstausstellung Eleonora & Gabriel Hoduț, Mitglieder des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“.

 

29. April 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Konferenzen „Reschitza 255 / 100: Menschen – Orte – Fakten“. Als Gast: Tudor Diaconu. Thema der Konferenz: Die Schule in Reschitza.

Musikalische Einlagen: Schüler des „Sabin Păuța“-Kunstlyzeums Reschitza, Koordination: Nicolata Garoiu.

 

29. April 2026, 19:00 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:

Welttanztag (29. April).

Kulturprogramm mit der Enzian-Volkstanzgruppe / Kinder und Erwachsene, Koordination: Marianne & Nelu Florea.

 

30. April 2026, Nationales Kunstmuseum Temeswar:

Gemeinsamer Besuch der Ausstellung „Fragilitatea Eternului. De la Pompei la Grand Tour până astăzi = Die Fragilität des Ewigen. Von Pompeji über die Grand Tour bis heute”.

 

30. April 2026, 18:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Buchpräsentation: „Poeme insomnice“ des Autors Dumitru Cristănuș (Hermannstadt / Reschitza), erschienen im Verlag „Agnos“ Hermannstadt, 2025.

 

 

 

 

În acest an „Constantin Brâncuși”, de Ziua Mondială a Artei, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa a ales să prezinte artiști plastici bocșeni și cărțile lor, dar și o expoziție de pictură a artistei Flavia Beatris Grădinaru  din Reșița, prezentată de Erwin Josef Țigla.

Se spune că pictura este o lume a emoțiilor, iar artă înseamnă transmiterea, expunerea,  simțămintelor artistului! Flavia Grădinaru, prin lucrările ei, a transmis vii emoții și… expresii de iubire! Mulțumim, Flavia! Este foarte frumos în sufletul tău!

***

15 aprilie – Ziua Mondială a Artei – nu ne putem raporta la această zi altfel decât subliniind, în primul rând, omagierea celor 150 de ani de la nașterea sculptorului de renume mondial, Constantin Brâncuși.

Iată, „2026 Anul Brâncuși. Bucurie cu sens”, astfel se numește proiectul oficial care centralizează evenimentele culturale și educaționale desfășurate în România în acest an omagial „Constantin Brâncuși”.

Apoi, dacă l-am amintit de Ziua Mondială a Artei pe părintele sculpturii moderne, putem coborî câteva niveluri și să ne referim la artiștii din zilele noastre, mai mult, la artiștii din imediata noastră apropiere.

Și, pentru că aproape întotdeauna aducem cartea în prim-planul discuției, nici la acest eveniment dedicat Zilei Mondiale a Artei nu vom face excepție și vom prezenta câteva titluri de cărți ale unor artiști și/sau reprezentative pentru arta lor.

Și voi începe cu Constantin Lucaci, „sculptorul luminii”, originar din Bocșa, cunoscut mai ales datorită fântânilor cinetice care înfrumuseţează câteva oraşe importante din ţară şi sunt făurite de maestrul Lucaci. Laureat al Premiului „Herder” în 1984, Constantin Lucaci este primul sculptor român care primeşte acest premiu, aşezându-l între personalităţile marcante ale artelor şi ştiinţelor spiritului din Europa.

În anul 2001, Giorgio Segato îi realizează un album de artă  intitulat „Metafora luminii” (Bucureşti: Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, [2001]), iar în 2005, Pietro Amato îi dedică un alt frumos și reprezentativ album (Bucureşti: Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, 2005).

Despre viața, activitatea și arta lui Constantin Lucaci s-a scris și încă se scrie, dar au luat naștere câteva cărți și în Banat semnate de scriitorii jurnaliști Dorina Sgaverdia și Gheorghe Jurma. Importante interviuri sunt realizate de Vasile Bogdan și Titus Crișciu, incluse în diferite volume aparținând Bocșei și Banatului Montan.

Imediat după maestrul Lucaci îl putem așeza pe Tiberiu Bottlik, artistul care l-a îndrumat pe Constantin Lucaci, dar care a ales Bocșa ca locul în care să-și trăiască viața până în ultimele clipe.

 Remarcabil pictor şi sculptor, s-a născut în oraşul Biserica – Albă (Banatul Sârbesc)  și s-a stins la Bocşa, Caraș-Severin, fiind înmormântat în cimitirul catolic din Bocşa Montană, bustul montat fiind realizat de sculptorul Octav Iliescu din Bucureşti.

După ce studiază și creează prin Europa – Ungaria, Germania, Franța, Italia, din 1927 Tiberiu Bottlik se regăseşte la Bocşa pe care nu o va mai părăsi niciodată. Alături de pictură în ulei, artistul realizează o serie de peisaje în acuarelă, microportrete, schiţe şi medalioane cu subiecte hazlii, lucrate în tuş.

În sculptură se face remarcat prin lucrări în marmoră, piatră naturală şi în ghips. Cimitirul catolic din Bocşa Montană deţine o expoziţie în aer liber a sculpturilor din piatră şi marmoră realizate de către Bottlik. De asemenea, în parcul din faţa Primăriei Oraşului Bocşa tronează ostaşul –  Monumentul eroilor 1914 – 1918 – din piatră naturală. În curtea Uzinei Bocşa  există câteva grupuri statuare reprezentând oameni din uzină. Pe străzile oraşului există grupuri statuare, din păcate degradate excesiv astǎzi, iar Biserica Romano-Catolică din Bocșa Montană deține o pictură reprezentând-o pe Maica Domnului, intitulată „Madona”, și expusă în altar.

Despre viața și activitatea lui Tiberiu Bottlik s-au scris câteva cărți semnate de Carol Brindza  – Viaţa şi activitatea pictorului şi sculptorului Tiberiu Bottlik.– Reşiţa: Timpul, 2002. (colecţia Bocşa – istorie şi cultură) ; Constantin Gruescu. – L-am cunoscut pe Tiberiu Bottlik.- Timişoara: ArtPress, 2004 și Tiberia Gallas –  Din viaţa şi opera unui artist. Timişoara. Brumar. 2012, oameni care l-au cunoscut și îndrăgit pe artist. Iar scriitorul și jurnalistul Vasile Bogdan a realizat un film-documentar intitulat „Culorile singurătății” pentru TVR Timișoara.

Un alt artist plastic al Bocșei de la care ne-a rămas o carte este Maria Goian, născută la Caransebeș, apoi familia se mută la Bocșa Vasiova, iar din 1934 se vor muta definitiv la Timișoara. Maria Goian rămâne apropiată Bocșei; A fost educatoare, a făurit jocuri logice pentru cei mici, iar pentru cei cu probleme psihice a inventat „terapia prin artă” și dactilopictura. Era cunoscută pentru pasiunea sa de a desena, mai ales chipuri, și organiza expoziţii de desene: crochiuri şi portrete ale actorilor. Astfel a și legat prietenii cu mari actori români. Din anul 2002 devine prietenă şi colaboratoare a bibliotecii bocşene, scrie pentru revista „Bocşa culturală”, iar în 2003, la aniversarea de 50 de ani a bibliotecii, în proiectul „Bocşa – istorie şi cultură” îi va apărea primul şi singurul volum: Măşti şi imagini. Reşiţa. Timpul. 2003.

În anul 2019, sub egida Muzeului Banatului Montan Reșița, la editura Mega din Cluj-Napoca vede lumina tiparului în „Colecția de Artă Plastică” a muzeului un „Catalog de colecție” dedicat lui Iosif Vasile Gaidoș, artist plastic născut la Ardud în județul Satu-Mare și decedat la Bocșa, Caraș-Severin, înmormântat în cimitirul catolic din Bocșa Montană.

Deși specialist în tehnica mineritului, Iosif Vasile Gaidoș s-a remarcat și ca un pictor veritabil, a absolvit Școala de Artă din Baia Mare și a lucrat în ulei, acoarelă și pastel pictând exclusiv peisaje. A expus în țară și străinătate și, foarte important, a cizelat și îndrumat la rândul său o serie de tineri artiști ai Bocșei.

Nu greșim dacă, imediat după Iosif Vasile Gaidoș îl amintim pe prof. Peter Kneipp, artist plastic născut la Jebel, jud. Timiș, decedat în Germania; Profesor de desen la Liceul Teoretic din Bocşa şi Şcoala Populară de Arte din Reşiţa, cu activitate în domeniul picturii și graficii, membru fondator al Asociaţiei artiştilor plastici din judeţul Caraş-Severin; membru al cenaclului Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Reşiţa; membru fondator al cenaclului ,,Tiberiu Bottlik” al artiştilor plastici din Bocşa, 1976, al cărui preşedinte a fost de la înfinţare până în 1995.

În anul 2017 a văzut lumina tiparului cel de-al 79-lea volum editat de către Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, un album dedicat artistului plastic Peter Kneipp: Peter Kneipp Kunstmaler-Artist plastic (Reșița: Banatul Montan, 2017). În acest album este prezentată cititorului personalitatea artistului plastic Peter Kneipp, însă este frumos conturat și portretul unui dascăl dăruit precum Peter Kneipp.

Ucenic al profesorului Peter Kneipp a fost și regretatul Adalbert Gyuris,  „Pictor, sculptor, scriitor, poet și publicist român de etnie germano-maghiară”(după cum îi plăcea să se prezinte), născut la Vermeș,  comună din Caraș-Severin, trăitor la Bocșa, apoi în Germania unde se și stinge.

Adalbert Gyuriș este cunoscut mai ales ca jurnalist și rebusist, dar a fost pasionat și de pictură și sculptură.

În domeniul artelor plastice opera sa cuprinde lucrări de pictură și de sculptură (xilogravură). Unele xilogravuri sunt realizate după caricaturi ale actorului Horațiu Mălăele. A avut expoziții personale de xilogravură în România – la Timișoara, Reșița, Vermeș și București – și în străinătate, la Graz, Nürnberg, Stuttgart, Budapesta, Praga, Gyula. De menționat că la Timișoara, Budapesta și Praga a fost prezent și actorul Horațiu Mălăele. A participat la expoziții de grup la Bocșa, Reșița și Macea. Are lucrări expuse în muzee – Macea, Timișoara, mănăstiri – Bocșa Vasiova, Augsburg, și în colecții particulare din Germania, S.U.A., Canada, Elveția, Anglia și România.

Între artiștii Bocșei care au și un volum de prezentare se află și  Elena Hăbășescu,  născută în comuna Staniţa, jud. Neamţ, și trăitoare la Bocșa, Caraș-Severin. Absolventă a Şcolii Populare de Artă din Reşiţa, promoţia 1985 și Absolventă a Facultății de Artă și Design din Timișoara, Elena Hăbășescu a debutat în 1980.

Organizează expoziţii personale şi colective în ţară şi străinătate. Membră  a grupului virtual internaţional „Peticelul românesc internaţional ” care se ocupă de promovarea artei textile, – Quiltul şi Patchwork-ul, artă pe care Elena Hăbăşescu o dezvoltă cu prioritate în ultimii ani. De altfel, cele mai recente expoziţii sunt constituite din artă textilă, pictura rămânând în planul secund.

În anul 2013 își publică volumul de prezentare Pasiune și artă. (Iași: Stef, 2013) prefațat de Ada D. Cruceanu.

Cel mai „tânăr” dintre artiștii plastici ai Bocșei, dar și cel mai harnic, prolific, este Nicolae Potocean (NIK) născut la Timişoara, dar copilăreşte şi trăieşte la Bocşa. Pasionat de desen încă din copilărie, primele ore le are cu prof. Petru Kneipp, care îl încurajează în această direcţie. Din anul 2018 este absolvent al Școlii Populare de Artă și Meserii „Ion Românu” Reșița (prof. Ecaterina Tudor). Susține expoziții personale și de grup și face parte din Cercul de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” coordonat de Doina și Gustav Hlinka.

Nik Potocean are două volume reprezentative, de prezentare a activității și tematicii lucrărilor sale:  Picături de artă și credință la Bocșa/ Coord. Gabriela Șerban; imagini Nik Potocean; prefață Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2018 (Bocșa – istorie și cultură; 43) și Arta lui Nik Potocean. O poveste homerică, coord. Gabriela Șerban.- Giroc: Castrum de Thymes, 2025 (Bocșa – istorie și cultură; 79).

Deși nu au volume care să le prezinte creația, orașul Bocșa a mai dat câteva nume importante de artiști plastici, recunoscuți pentru arta pe care o creează sau au creat-o:   Constantin  (Titi) Muntean. Născut la Timişoara  și decedat în Germania absolvent al  Şcolii Populare de Artă din Reşiţa la clasa prof. Petru Galiș,  secţia desen-pictură. În copilărie a fost iniţiat în tainele picturii de Ştefan Muha şi Tiberiu Bottlik; Viorel Coțoiu, cunoscut și recunoscut artist plastic născut la Reșița  și decedat la Bocșa. Îndrumat de prof. Peter Kneipp a  frecventat cursurile  Şcolii Populare de Arte, apoi a studiat pictură bisericească cu profesorii Gheorghe Coştiurin, Andrei Răileanu şi  Dan Caceu. Absolvent al Academiei de Arte Timişoara – clasa de pictură a prof. Romul Nuţiu, promoţia 1996.  Este membru  titular al Filialei UAP Reşiţa, susținător al nenumăratelor expoziții personale și de grup; Ștefan Gurmai, Pictor bisericesc. S-a născut la Tormac, jud. Timiş. Din 1959  locuiește la Bocşa. Absolvent al Şcolii Populare de Artă din Reşiţa. Moşteneşte pasiunea şi talentul picturii de la tatăl său, şi acesta un pictor talentat.  Este absolvent al Facultăţii de Artă din Bucureşti secţia pictură monumentală. Este cunoscut în Banat ca pictor şi restaurator de biserici: Bocşa, Dognecea, Fizeş, Lipova, Gătaia, Herniacova, Ţerova etc.; Vasile Marcu, S-a născut la Ramna, jud. Caraş-Severin. Absolvent al Şcolii Profesionale din Bocşa şi al Şcolii Populară de Artă din Reşiţa. Sculptează în lemn. Prima expoziţie personală în 1980. Participă la expoziţii de grup, tabere de creaţie, obţine premii şi  are lucrări în colecţii private din ţară şi străinătate. Este membru al Cenaclului  Artiştilor Plastici „Tiberiu Bottlik” şi al Cenaclului Literar „Aurel Novac” Bocşa; Petru Coita, artist plastic născut și decedat la Bocșa. A început să picteze de copil  sub îndrumarea pictorului Zeno Leu, un alt pictor bocșean. A frecventat cursurile Şcolii populare de artă din Reșița – secţia Bocșa, la clasa profesorului Kneipp Petru și a participat la expoziții de grup.

Tot la artă bisericească îi avem pe Filip Matei și Petru Encovetti Oance (Tata Oancea). Dacă Filip Matei a condus, a inițiat, a construit, o școală de pictură la Bocșa, Tata Oancea a lăsat bocșenilor frumoase iconostase sculptate în bisericile locului. Mihail Spineanu Născut la Bocşa, jud. Caraş-Severin, în anul 1889, în familia unui pădurar. Şcoala primară la Bocşa Montană cu Ioan Marcu, ucenic al pictorului Filip Matei. Pictează împreună cu acesta o seamă de biserici din Banat. În 1912 pleacă în Elveţia să studieze. Din cauza bolii întrerupe studiile. Moare în 1916 la doar 26 de ani. Este înmormântat în cimitirul din Bocşa Montană.

Dintre contemporani îi mai putem aminti pe Catia Muntean-Mureșan, pe regretatul Leon Trofin și pe Tiberiu Borcovici, artiști plastici amatori, absolvenți ai Școlii Populare de Artă din Reșița și/sau îndrumați de artiști renumiți precum  Petru Comisarschi, Iosif Vasile Gaidoș sau Peter Kneipp.

Iată că Bocșa culturală este bogată în artiști plastici și am putea aclama și noi îndemnul, precum poetul, „la trecutu-ți mare, mare viitor!” Există copii și tineri ai Bocșei care, fiind talentați, se îndreaptă spre Școala de Arte și Meserii „Ion Românu” din Reșița, iar atunci când este dorință, Bocșa își deschide porțile pentru expoziții personale sau de grup. De curând, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” a organizat un vernisaj tinerei Sara Maria Ștețco, primul ei vernisaj al unei expoziții personale.

Iar în acest an „Constantin Brâncuși”, de Ziua Mondială a Artei, biblioteca bocșană a ales să prezinte artiști plastici și cărțile lor, dar și o expoziție de pictură a artistei Flavia Beatris Grădinaru  din Reșița, prezentată de Erwin Josef Țigla și Ada D. Cruceanu. Se spune că pictura este o lume a emoțiilor, iar artă înseamnă transmiterea, expunerea,  simțămintelor artistului! Flavia Grădinaru, prin lucrările ei, a transmis vii emoții și… expresii de iubire! Mulțumim, Flavia! Este foarte frumos în sufletul tău!

 

 

 

 

16 aprilie 2026, ora 15.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiect „Reșița: 255 / 100“: Expoziția de fotografii „Fabrica de locomotive – Lokomotivfabrik”. Autorul expoziției: Michael Românu (Reșița / München).

 

16 aprilie 2026, ora 18.00, foaierul Centrului Universitar UBB Reșița:

„Flori din grădina mea – 102 ani de la nașterea lui Constantin Gruescu“. Eveniment organizat în colaborare: Muzeul Florilor de Mină UBB Reșița din cadrul Direcției Patrimoniu Cultural Universitar UBB, în parteneriat cu Centrul Universitar UBB Reșița și Biblioteca Germană „Alexander Tietz”.

 

 

 

16. April 2026, 15:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Projekt „Reschitza: 255 / 100“: Fotoausstellung „Fabrica de locomotive – Lokomotivfabrik”. Autor der Ausstellung Michael Românu (Reschitza / München).

 

16. April 2026, 18:00 Uhr, Foyer des UBB-Universitätszentrums Reschitza:

„Blumen aus meinem Garten – 102. Geburtstag von Constantin Gruescu“. Organisiert vom Museum für Blüten unter Tage der „Babeș – Bolyai“-Universität Klausenburg (UBB) im Rahmen der Abteilung für Kulturerbe der „Babeș – Bolyai“-Universität, in Zusammenarbeit mit dem Universitätszentrum UBB Reschitza und der Deutschen „Alexander Tietz“- Bibliothek Reschitza.

 

 

 

Mondială a Artei (15 aprilie)

 

15 aprilie 2026, ora 10.30, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:

Prima parte a expoziției de artă plastică „Reșița / Reschitza” a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) din cadrul proiectului „Reșița: 255 / 100”. Participă cu lucrări: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Eleonora & Gabriel Hoduț, Doina & Gustav Hlinka, Nik Potocean, Maria Tudur & Tatiana Țibru.

 

15 aprilie 2026, ora 11.30, Galeria Direcției pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

A doua parte a expoziției de artă plastică „Reșița / Reschitza” a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) din cadrul proiectului „Reșița: 255 / 100”. Participă cu lucrări: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Eleonora & Gabriel Hoduț, Doina & Gustav Hlinka, Nik Potocean, Maria Tudur & Tatiana Țibru.

 

15 aprilie 2026, ora 13.30, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” – sediul Muzeului de Etnografie, Etnologie și Folclor  „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Oravița:

In memoriam Adolf Humborg (*18 ianuarie 1847, Oravița – †14 aprilie 1921, München): 105 ani de la trecerea în eternitate a pictorului academic.

Expoziție de artă plastică din colecția Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

 

15 aprilie 2026, ora 15.30, Centrul Cultural Muzeistic Anina:

Expoziție de artă plastică din colecția Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

 

15 aprilie 2026, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

In memoriam Adolf Humborg (*18 ianuarie 1847, Oravița – †14 aprilie 1921, München): 105 ani de la trecerea în eternitate a pictorului academic.

In memoriam Zoltán Falusy (*29 iulie 1905, Arad – † 11 aprilie 1976, Reșița): 50 de ani de la trecerea în eternitate a pictorului și pedagogului de artă plastică.

Expoziția Cercului de sculptură „Jakob Neubauer“ al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin (coordonator: George Molin).

 

16 aprilie 2026, ora 12.00, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea“ Bocșa:

Expoziție Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.

 

 

 

Weltkunsttag (15. April)

 

15. April 2026, 10:30 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:

Erster Teil der Kunstausstellung, der Stadt Reschitza im Rahmen des Projekts „Reschitza: 255 / 100“ gewidmet, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka). Es beteiligen sich folgende Künstler: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Eleonora & Gabriel Hoduț, Doina & Gustav Hlinka, Nik Potocean, Maria Tudur und Tatiana Țibru.

 

15. April 2026, 11:30 Uhr, Galerie der Kreisbehörde für Kultur Karasch-Severin, Reschitza:

Zweiter Teil der Kunstausstellung, der Stadt Reschitza im Rahmen des Projekts „Reschitza: 255 / 100“ gewidmet, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka). Es beteiligen sich folgende Künstler: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Eleonora & Gabriel Hoduț, Doina & Gustav Hlinka, Nik Potocean, Maria Tudur und Tatiana Țibru.

 

15. April 2026, 13:30 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Museums für Ethnographie, Ethnologie und Folklore „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Orawitza:

In Memoriam Adolf Humborg (*18. Januar 1847, Orawitza – †14. April 1921, München): 105. Todestag des akademischen Malers.

Kunstausstellung aus den Beständen des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“.

 

15. April 2026, 15:00 Uhr, Museales Kulturzentrum Anina:

Kunstausstellung aus den Beständen des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“.

 

15. April 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

In Memoriam Adolf Humborg (*18. Januar 1847, Orawitza – †14. April 1921, München): 105. Todestag des akademischen Malers.

In Memoriam Zoltán Falusy (*29. Juli 1905, Arad – † 11. April 1976, Reschitza): 50. Todestag des Malers und Kunstpädagogen.

Ausstellung mit Kunstarbeiten des Holzschnitzereikreises „Jakob Neubauer“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: George Molin).

 

16. April 2026, 12:00 Uhr, Städtische „Tata Oancea“-Bibliothek Bokschan:

Ausstellung Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.

 

 

„Cel care cântă se roagă de două ori” (Sf. Augustin)

 

Luni, 13 aprilie 2026, în cea de-a doua zi de Paști, bocșenii au fost invitați de către autoritățile locale să mărturisească  Învierea Domnului și prin cântec, în Parcul „Pescăruș” din Bocșa Română, continuând tradiția Concertului Pascal „Lumină din Lumină” cu cea de-a IV-a ediție.

Invitatul special al acestei ediții a fost renumita soprană Mediana Vlad, care a fost însoțită de fiul ei, Dezias Vlad-Oprea, împreună onorând evenimentul bocșean și încântând publicul prin talentul cu care au fost hărăziți de Dumnezeu.

Mediana Grațiela Vlad este o cunoscută soprană româncă, solistă la Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București, doctor în muzică și vocea personajelor Disney (precum Cenușăreasa și Alba ca Zăpada) în varianta românească. Este o solistă versatilă, cu un repertoriu bogat de operă și operetă.

Licențiată a Universitații Naționale de Muzică din București, instituție unde a obținut și înaltul titlu de Doctor în Muzică, soprana Mediana Grațiela Vlad  s-a perfecționat în cadrul Moravian College din Pennsylvania (SUA), dar și cu reprezentanți de seamă ai artei vocale naționale și internaționale, precum Mariana Nicolesco, obținând premii importante la concursuri prestigioase,

Iată, o artistă de excepție care se află pentru a doua oară la Bocșa, în mod voluntar, doar de dragul credinței și slavei lui Dumnezeu. Iar prezența domniei sale la Bocșa se datorează unor oameni inimoși, care se pun adesea, de asemenea, fără răsplată, în slujba orașului și a comunității, contribuind din plin la buna desfășurare a unor evenimente de excepție: este vorba despre  Mircea Rămneanțu și Elena Mucsi.

Alături de invitata de onoare au urcat pe scena din Parcul „Pescăruș” din Bocșa Română grupuri de copii și tineri de toate vârstele, reprezentați ale tuturor cultelor care slujesc în micuțul burg bocșean și, împreună, au mărturisit și vestit Învierea Domnului nostru Iisus Hristos!

Preoți, pastori, dirijori și coordonatori de coruri, alături de reprezentanți ai administrației locale, s-au rugat și au cântat împreună,  răsunând orașul de „imne îngerești”, mărturisitoare ale Învierii!

Primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, a înmânat diplome de onoare tuturor celor care, într-un fel sau altul, au contribuit la desfășurarea și reușita evenimentului.

Se cuvine să precizăm că evenimentul a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa și cu susținerea unor oameni extraordinari: Mircea Rămneanțu (coordonator al părții tehnice de sunet), Amelia Belgea, prezentatoarea concertului, studentă a Universității de Vest Timișoara și voluntar al „Bocșei culturale”, precum și „Florăria cu Fluturi” și prietena „Bocșei culturale” – Nicoleta Lăsculescu -, realizatoarea aranjamentelor florale.

Și această a IV-a ediție a Concertului Pascal „Lumină din Lumină” de la Bocșa a reușit să aducă alături oameni care, împreună, au dat slavă lui Dumnezeu având credința că poarta spre divinitate este rugăciunea, că, așa cum spun se spune, credința adevărată știe să întrebe, să tacă, să plângă și să cânte, iar cel care cântă se roagă de două ori.

Hristos a Înviat!

 

 

 

 

 

 

 

 

Sunt personalități ale locului, care au marcat acest frumos Banat Montan de-a lungul vieții atât de mult încât rămân înscrise în Cartea de Aur a acestei părți de țară pentru veșnicie. O astfel de personalitate a fost și Constantin Gruescu, trecut la cele eterne acum șase ani, în data de 22 ianuarie 2020, la el acasă, în „Casa Binelui” din Ocna de Fier.

Născut la Dognecea în data de 12 aprilie 1924, Constantin Gruescu a crescut, a învățat și a îmbătrânit iubind mineritul și oamenii dedicați adâncurilor. A adunat de-a lungul anilor minerale și roci din Munții Banatului, punând bazele Muzeului de Mineralogie Estetică a Fierului din casa sa, un muzeu privat, care avea să facă cunoscute Ocna de Fier și Dognecea nu numai în țară, ci și departe, peste hotarele României.

Alături de Tanti Mia, soția sa, care l-a însoțit de-a lungul zecilor de ani în activitatea sa în slujba Binelui, Nea Costică Gruescu a fost un om deosebit, un om care a iubit locul său natal și l-a făcut cunoscut pretutindeni. Cei care răsfoiesc caietele sale de amintiri, cu înscrisuri lăsate drept dovadă de cei care au trecut pe aici, vor găsi nume de oameni importanți din știință și cercetare, din politică și administrație, din cultură și educație, reprezentanți ai caselor regale, ai bisericii, oameni importanți și oameni simpli, elevi, studenți, maturi și vârstnici…

Pasiunea sa dedicată geologiei acestor plaiuri va dăinui pe mai departe prin donațiile sale oferite unor instituții din România și de pe mapamond, precum și prin ce ne oferă și astăzi „Casa Binelui” din Ocna de Fier.

De-a lungul vieții, lui Constantin Gruescu i-au fost decernate diferite ordine și medalii, diplome și însemne de recunoștință. Din partea Președinției României a fost recompensat, în data de 4 martie 2003, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios”, cls. a III-a, i s-a conferit Titlul de Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin (19 aprilie 2004), al Municipiului Timișoara (27 aprilie 2004), al orașului Bocșa (17 aprilie 2014), al comunelor Ocna de Fier (26 februarie 2003) și Dognecea (10 mai 2002), Membru de Onoare al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița (21 decembrie 2011) și al Comunității Românilor din Uzdin / Serbia (23 aprilie 2002). A primit, printre altele, Diploma „Persona Maxima” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin (17 decembrie 2001), Diploma de Membru de Onoare al Muzeului Banatului din Timișoara (20 iulie 2007) și Diploma „Prieten prin excelență al etniei germane din Banatul Montan” (12 aprilie 2013).

A fost membru al Societății Române de Științe Naturale, al Asociației Internaționale a Mineralogilor din Basel / Elveția, al Societății Culturale„Plai Mioritic” din Iași și al Societății Române de Geografie.

Constantin Gruescu rămâne în eternitate o valoare-reper a Banatului Montan, în context național și internațional.

În cadrul proiectul având marca „Reșița: 250 de ani de industrie”, care avea ca scop principal răspunsul la două întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița, în data de 12 ianuarie 2021 s-au publicat răspunsurile prof. univ. dr. Mircea Martin, atunci membru supleant al Academiei Române, trăitor la București, dar strâns legat de Reșița nașterii sale la 12 aprilie 1940, și copilăriei de aici. Spicuim din răspunsul său de atunci:

„Pentru mine apartenența reșițeană a însemnat și continuă să însemne un motiv de mândrie. Iar motivul cel mai adânc și cel mai puternic al acestei mândrii este dat de tradiția industrială extraordinară a acestui oraș, comparabilă cu a celor mai vechi și vestite centre din Europa și din lume. Vechimea, cum știm, reprezintă în sine un titlu de noblețe, titlu pe care însă Reșița l-a cucerit prin muncă temeinică de zi cu zi, an de an, deceniu după deceniu, timp de două secole și jumătate. Și, desigur, prin realizări grandioase pe care alții sunt mai calificați și mai îndreptățiți decât mine să le enumere.”

Prof. univ. dr. Mircea Martin a venit alături de soția sa, scriitoarea și traducătoarea Angela Martin, la mijloc de august 2021 să sărbătorească „Reșița 250”, vizitând locurile natale, cele în legătură cu trecerea familiei sale pe aici, întâlnindu-se cu oamenii locului, de la primar la iubitorul simplu de carte, de la preot la omul de cultură, rememorând atâtea lucruri frumoase care îl leagă de Reșița și Banatul Montan. Prof. univ. dr. Mircea Martin este Cetățean de onoare al Reșiței din 29 mai 2000, precum și Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin din 23 decembrie 2008.

Prin intermediul unui comunicat al Academiei Române, am aflat cu mare emoție acum trei ani, în 2023, că în Adunarea Generală întrunită în sesiunea din 22 februarie, dl. prof. univ. dr. Mircea Martin a fost ales prin vot secret Membru titular al Academiei Române. Această alegere a reprezentat o mare onoare pentru noi, cei din Reșița și Caraș-Severin, dânsul fiind în momentul de față singurul membru titular în viață al acestui cel mai reprezentativ for academic al României, născut la Reșița. Anul trecut, la doi ani de la acel moment, Academia Română, prin Secția de filologie și literatură, a organizat la sediul ei din Calea Victoriei, în Aula Academiei Române, Discursul de recepție „Elogiu Nuanței” al academicianului Mircea Martin, urmat fiind de răspunsul dat de acad. Ioan-Aurel Pop, președintele de atunci al Academiei Române și de sesiunea aniversară „Mircea Martin 85”. Aproape în toate discursurile, respectiv, intervențiile din acea zi de la Academia Română, Reșița, locul natal al sărbătoritului, a fost amintită laudativ, spre cinstea acestui spațiu românesc și totodată european în adevăratul sens al cuvântului, o mare cinste și onoare pentru noi toți, trăitorii acestui spațiu.

Anul trecut, în august, la invitația Primăriei Municipiului Reșița, acad. prof. univ. dr. Mircea Martin a venit alături de soția sa, Angela Martin, din nou la Reșița, ambii întâlnindu-se de două ori cu publicul reșițean, un gest de atașament față de locul natal al academicianului.

La ceas aniversar, dl acad. prof. univ. dr. Mircea Martin născându-se într-o zi de 12 aprilie 1940, în numele celor care îl respectă și stimează, îi adresăm academicianului reșițean cele mai alese gânduri de felicitări de pe meleagurile sale natale, la împlinirea celor 86 de ani de viață.

Ad multos annos!

Erwin Josef Țigla

În data de 11 aprilie s-au împlinit 50 ani de la trecerea în eternitate a unei figuri emblematice a mișcării  plastice reșițene din a doua partea a secolului trecut. Este vorba despre pictorul și făuritorul de tinere talente Zoltán Falusy. El este cel care a plămădit generații întregi de artiști plastici pe scena picturii reșițene, i-a făcut să îndrăgească pânza, penelul și culorile. Și astăzi mai sunt mulți reșițeni iubitori în ale picturii, care provin din școala creată de Zoltán Falusy și care își manifestă recunoștința pentru ceea ce au învățat de la el.

Zoltán Falusy s-a născut la Arad, în 29 iulie 1905, și a trecut în eternitatea în Cetatea de foc de atunci a Reșiței, la 11 aprilie 1976. Realizările sale în ale artei plastice înfrumusețează și astăzi multe case ale reșițenilor, fie că trăiesc aici sau pe alte meridiane.

Amintind câteva date biografice ale sale, Franz K. Schlotter și Marius Barbu au scris în articolul lor, publicat în limba germană în „Banater Berglanddeutsche. Mitteilungsblatt des Heimatverbandes Banater Berglanddeutscher e.V.“, München – Wien, an 16, nr. 93, iulie – august 2000, următoarele: „La 29 iulie 1905 se năștea la Arad Falusy Ágoston (acesta fiind numele maghiarizat al sasului Augustin Folbert), al doilea fiu al unei familii extrem de sărace. Zoltán Falusy a absolvit doar două clase primare și la vârsta de 14 ani a fost nevoit să muncească în uzina din Reșița, ca ajutor de strungar, ca să-și ajute familia. În perioada 1920 – 1922 a fost elev la cursurile fără frecvență ale L’ école de design de Paris, în timp ce învăța limba franceză ca autodidact, limbă de care s-a folosit până la sfârșitul vieții. Cursurile de desen i-au educat concepțiile și simțirile artistice și acestea au dus la hotărârea de a se dedica picturii. Fiind bolnăvicios încă din copilărie, din cauza subnutriției, artistul a hotărât mai târziu să nu se căsătorească niciodată și și-a pus toată priceperea în slujba familiei de origine și a societății. Începuturile talentului său artistic s-au materializat în decorațiunile portului popular din satele cărășene, în desene în cărbune după fotografii de nuntă ale țăranilor, ca și în diferite portretizări. La începutul anilor ᾽30 a preluat decorarea bisericilor din Săcălaz, Bocșa, Teremia Mare, ca și icoanele de altar ale bisericilor din Lipova, Arad și altele. Au urmat anii de război în care și-a împărțit puterea de muncă între artă și depășirea greutăților cotidiene ale familiei. După război a fost pictor la SOVROM, mai târziu la Madosz și apoi, până la pensionare, a activat la Casa de Cultură a Sindicatelor din Reșița.”

O primă manifestare în secolul XXI în amintirea lui Zoltán Falusy a fost organizată la Reșița în toamna anului 2015, la Centrul Social „Frédéric Ozanam”. Repetând această inițiativă, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au organizat, începând cu data de 17 iulie 2020, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” o expoziție retrospectivă cu lucrări puse la dispoziție de Maria Fabricky din Reșița, finisajul ei organizându-se în curtea bibliotecii în 29 iulie, de data aceasta în prezența publicului.

În perioada 7 – 14 aprilie 2021 a fost organizată în interiorul Bibliotecii Germane o nouă expoziție Zoltán Falusy, compusă din 2 părți: una cu picturi ale celui omagiat, organizată de Viorica Ana Farkas, iar cea de a doua, cu fotografii realizate de Erwin Josef Țigla în ianuarie 2021 în Biserica Greco-Catolică din Bocșa, pictată de Zoltán Falusy. În iulie 2025 a fost organizată în sala de conferințe a Bibliotecii Germane o expoziție Zoltán Falusy la împlinirea a 120 de ani de la naștere, cu picturi ale celui omagiat, provenite dintr-o colecție privată, cea a dnei Maria Fabricky, și cu fotografii realizate de Erwin Josef Țigla în ianuarie 2021 în Biserica Greco-Catolică din Bocșa, pictată de Zoltán Falusy.

Anul acesta, la împlinirea celor 50 de ani de la trecerea sa în eternitate, se va organiza în data 15 aprilie 2026, începând cu ora 17.30, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița o evocare a personalității sale.

Cu prilejul împlinirii a 50 ani de la trecerea în eternitate, au fost realizate de către Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, aprobate fiind de către POȘTA ROMÂNĂ prin Federația Filatelica Română, o ștampila și un plic ocazional care vor aminti în viitor despre Zoltán Falusy, ambele fiind datate cu ziua de joi, 9 aprilie 2026, mai repede decât ziua inițială a morții având în vedere de sărbătorile pascale din acest an, zi în care întreaga corespondență care a plecat de la Oficiul Poștal Reșița 1 a fost obliterată cu această ștampilă.

Până în prezent au fost realizate la Reșița un număr de 3 plicuri filatelice cu ștampile aferente, dedicate lui Zoltán Falusy, cele de acum alăturându-li-se acestora.

Reproducem în continuare, parțial, un text publicat în cadrul „Monografiei Casei de Cultură a Sindicatelor din Reșița”, apărută la Editura TIM în anul 2006, avându-l ca autor pe editorul, scriitorul și omul de cultură reșițean Gheorghe Jurma:

„Un domeniu semnificativ al istoriei Reșiței și al activității Casei de Cultură a Sindicatelor este arta plastică. Pentru Casa de Cultură e un capitol important chiar și numai pentru faptul că, încă de la proiectarea ei, a fost legată de artă, așa după cum se poate vedea și din fațada clădirii și din interiorul ei: sala de spectacole, sala restaurant cu vaste picturi murale, ori alte holuri care, de-a lungul anilor, au fost «pavoazate» cu sculpturi sau picturi. Ca să nu mai vorbim, desigur, de sala de expoziții propriu-zisă, care, timp de mulți ani, a fost unicul spațiu generos de expunere. Iar cercul de artă plastică s-a dovedit un ferment al unei mișcări care, în timp, a dat frumoase roade. În monografia uzinelor, tipărită cu prilejul bicentenarului industriei reșițene, se subliniază răspicat: «Timp de aproape două decenii, atelierul de pictură de la Casa de Cultură a fost singura formă de îndrumare a tinerelor talente și de cultivare a gustului pentru arta plastică. Încă de la primele ieșiri în public a fost apreciată contribuția specifică pe care expozițiile cercului o aduc la îmbogățirea vieții spirituale a Reșiței, alături de formațiile artistice organizate pe lângă Casa de cultură.» Ceea ce este perfect adevărat. Dar într-un articol ocazionat de aniversarea pictorului Zoltán Falusy, conducătorul cercului, se spune că «pictorul Zoltan Faluşi a fost îndrumătorul primului cerc de desen și pictură înființat la Reșița în 1949 sub auspiciile Casei de Cultură a Sindicatelor». În acel an nu exista Casa de Cultură a Sindicatelor. Realitatea este alta, așa cum precizează monografia citată: «De o formă organizată a acestei activități putem vorbi doar începând cu luna ianuarie 1949, când s-a înființat cercul plastic al pictorilor, sculptorilor și graficienilor amatori. Numărând la constituire 30 de membri, grupul plasticienilor își avea sediul în clădirea Madosz, beneficiind încă de la început de îndrumarea plină de dăruire a lui Zoltán Falusi.» Totuși, activitatea de creație și expozițională era anterioară. În noiembrie 1945, la Reșița se deschide prima expoziție de pictură: expoziția colectivă a pictorilor muncitori, în cadrul Asociației «Prietenii artei». În perioada 16 – 23 aprilie 1946, s-a deschis a doua expoziție colectivă a pictorilor reșițeni (D. Faluşi Zoltan «este un adevărat maestru» se scrie în presă). Exista, așadar, un avânt vizibil, sub patronajul acestui sufletist care a creat și susținut o veritabilă școală mulți ani în orașul de pe Bârzava. De la înființarea Casei de Cultură a Sindicatelor, cercul se statornicește aici, făcând, cum s-a mai apreciat, bună școală. În 1955, spre exemplu, cercul de desen și pictură se adresa copiilor, adolescenților și adulților. Date din arhivă arată că în acel an cursul popular de desen și pictură, condus de Zoltán Falusy, atrăgea 20 de cursanți. La cercul «Tinerii desenatori» erau înscriși 24 de pionieri (se preda în limba maghiară). «Și dacă astăzi Reșița are o seamă de artiști plastici cunoscuți se datorează și lui Faluşi Bácsi. Acesta la rândul său a învățat de mic să picteze singur, apoi a absolvit Școala liberă de desen și pictură din Timișoara (1927), iar mai târziu a urmat timp de 4 ani École ABC din Paris. Este momentul care l-a câștigat pentru exprimarea academică a impresionismului, căruia i-a rămas credincios până la apusul vieții.» Cu diverse ocazii, i s-au pus în seamă formarea unor viitoare personalități artistice diverse (pictori, arhitecți, scenografi): Ion Stendl, Valeriu Sepi, Alfred Grieb, Otto Karmanschi, Florica Zamfira, Ioana Mihăescu ș. a. Evocarea lui Zoltán Falusy (1905 – 1976) s-a făcut în anii din urmă și prin organizarea unor expoziții în Reșița și Arad, iar acestea au prilejuit unele amintiri și pertinente evocări.”

La împlinirea a 50 ani de la trecerea sa în eternitate, să ne aducem aminte împreună de Zoltán Falusy alias Fálusy-Bácsi sau Faluşi Bácsi.

La inițiativa cunoscutei interprete de muzică populară Mariana SUCIU (foto), la Biserica Ortodoxă din frumoasa localitate hunedoreană Lunca Cernii de Sus (preot paroh Daniel Cîzu), s-a desfășurat cea de-a VIII-a ediție a concertului de cântec religios sub genericul „Cânt pentru suflet și rugăciune”.

Din grupul de interpreți (foto), am notat pe Mariana Suciu, Ana Almășana Ciontea, Viorica Brândușan-Lupo, Marinela Crăciunescu Artan, Maria Angela Popovici, Marian Lupo, Alin Eugen Ienciu și Dragoș Crăciunescu.

Din ochii auditoriului desprindeai dorința în biruința vieții, mântuirea sufletului și binecuvântarea lui Dumnezeu care ne învață drumul muncii și al fericirii în ceruri.

De consemnat este faptul că drept simbol al ospitalității oamenilor locului față de interpreți, au fost alături de organizatoare doamnele Izabela Sălășan, Rodica Stanimirescu, Simona Cosmina Podeon și Daria Larisa Neiconi.

Sub același generic „Cânt pentru suflet și rugăciune”, în aceeași zi, s-a desfășurat, la invitația preotului paroh și a primarului comunei Toplița – Alin-Adrian Vișan, un reușit concert de pricesne, la Biserica Ortodoxă din satul Hășdău.

Toți interpreții (foto) au reușit, prin frumoasele pricesne cântate, să îndemne auditoriul să-și îngrijească sufletul așa încât de pe țarina acestuia să se culeagă roade bogate și virtuți creștine.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România le urează tuturor colegilor de organizație și de breaslă Sărbători Pascale cu lumină în suflet, liniște în casă, pace și bucurie alături de cei dragi!

Hristos a înviat!

În această săptămână, de sfârșit de martie și început de aprilie în care înseși natura ne trezește simțurile îmbiindu-ne să admirăm policromia înfloririlor, am avut parte de un spectacol al culorii pe pânză. Așadar, în 31 martie 2026, Maria Tudur, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România/Filiala Reșița și a Cercului de Pictură „Deutsche Kunst Reschitza”, din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din România, ne reunește la  Galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița, la vernisajul expoziției de artă plastică dedicată Sărbătorii Învierii Domnului. Fericit prilej pentru ca domnul director al Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Trifu Vuița, în calitate de gazdă, a rostit un cuvânt de bun-venit celor veniți să participe la consacrarea unui nou eveniment cu valoare cultural-artistică.

Într-o atmosferă caldă, specifică emoțiilor sărbătorii pascale au luat cuvântul, pentru a demantela necunoscutele creativității și pentru auditoriul mai puțin avizat cu secretele mânuirii penelului, a simbolisticii prețioaselor lucrări, personalități ale culturii cărășene precum Doamna Ada D. Cruceanu Chisăliță și domnul Ionel Bota, apoi organizatorul neobosit al întregului eveniment, președintele Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, domnul Erwin Josef Țigla, sub egida căruia se desfășoară ample evenimente culturale din perspectiva multiculturalismului. În continuare distinsa Doamnă a penelului, Maria Tudur, ne-a dezvăluit câte ceva din ceea ce a însemnat pentru arta ei sursa de inspirație și tehnicile/cromatica utilizate ghidându-se, în realizarea chipurilor iconice  după manuale teologice precum Erminiile, după stiluri de simbolici care țin de un anume rafinament al picturii bisericești din arta românească veche.

Prezent la eveniment,   compozitorul Sabin Pautza ne-a mărturisit sentimentele de încântare ce îl încearcă admirând tablourile expuse pe simezele Galeriei Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin. Ne-a reamintit, de asemenea, într-un scurt dialog ad-hoc cu domnul Erwin Josef Țigla, de compozițiile sale inspirate de această perioadă din an, harică, am putea spune, întrucât ne îndeamnă la introspecții, ne dăruiește liniștea necesară pentru a ne cerceta sufletele. Iată momente speciale în spiritul cărora noi, invitații evenimentului memorabil, ne-am bucurat și am trăit la unison înălțimea valorică a expoziției.

 

Cristina-Anișoara ZAINEA

membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniși din România

La Colegiul Tehnic de Transport Feroviar „Anghel Saligny” din Simeria, sub genericul „Valențele culturale ale securității și sănătății în muncă” s-a desfășurat – după cum ne spunea Adrian Florin BOZDOG (foto), inspector șef, al Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara – faza județeană a concursului organizat în cadrul campaniei naționale „Securitatea și sănătatea în muncă se învață în școală și se aplică toată viața” pentru formarea unei culturi de prevenire în rândul tinerilor din licee și școli profesionale. Evenimentul a fost organizat de Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara și Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara și reprezintă un demers educațional deosebit de important, ajuns la cea de-a XV-a ediție la nivel județean și a XII-a ediție la nivel național, urmărind obiective esențiale pentru formarea tinerilor în domeniul securității și sănătății în muncă, printre care: identificarea, stimularea și promovarea elevilor cu aptitudini creative și interes sporit pentru acest domeniu de studiu; dezvoltarea competențelor elevilor prin activități de bune practici; dobândirea de cunoștințe suplimentare și familiarizarea cu metodele de studiu și literatura de specialitate; educarea tinerei generații încă de pe băncile școlii cu privire la importanța unui mediu de muncă sănătos și sigur, precum și crearea unei culturi de prevenire a riscurilor profesionale în vederea intrării pe piața muncii.

La această etapă județeană au participat 23 de echipe formate din câte doi elevi, provenind din ciclul inferior și superior al liceului, precum și din învățământul profesional, fiind coordonați de un cadru didactic. Aceștia au concurat în funcție de profilul studiat, în cadrul mai multor secțiuni, ceea ce a asigurat o competiție echitabilă și adaptată nivelului de pregătire.

Concursul a cuprins două probe esențiale. O probă teoretică, susținută individual, pe calculator, care a constat într-un test cu 20 de întrebări cu răspuns unic, menită să evalueze cunoștințele elevilor în domeniul securității și sănătății în muncă și o probă practică, unde elevii, lucrând în echipă, au trebuit să identifice riscurile dintr-un scenariu de muncă prezentat vizual și să aleagă echipamentul individual de protecție adecvat, într-un timp limitat.

Prin aceste probe, concursul nu a testat doar teoria, ci a pus accent pe aplicabilitate, pe capacitatea elevilor de a recunoaște pericolele și de a lua decizii corecte în situații reale de muncă.

Iată și echipele câștigătoare la cele cinci secțiuni:

• teoretică – ciclu inferior și superior, echipele Liceului Tehnologic de Transport Feroviar „Anghel Saligni” Simeria,
•  tehnologică – ciclu inferior, echipa Colegiului Tehnic „Transilvania” Deva, ciclu superior, echipa Liceului Tehnologic Agricol „Alexandru Borza” Geoagiu,
• învățământ profesional, echipa Liceului Tehnologic „Nicolaus Olahus” Orăștie

Aceste echipe sunt calificate pentru etapa națională, care se va desfășura în perioada 22-24 mai 2026, la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” din Iași.

Prin astfel de inițiative – sublinia consilierul CCRP, Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, Cristina CREȚ – școala devine un loc în care elevii nu doar învață, ci se pregătesc pentru viață, dezvoltând responsabilitate și conștientizare. Scopul final este formarea unor tineri bine informați, capabili să prevină riscurile și să contribuie la un mediu de muncă sigur.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

La Școala Gimnazială Ohaba și structura școlară Lăpugiu de Jos s-au desfășurat în cadrul programului național „Săptămâna Verde”, o serie de inițiative menite să scoată procesul de învățare din rigorile sălii de clasă și să-l aducă mai aproape de natură și de comunitate, să cultive în rândul elevilor din clasele V-VIII nu doar cunoștințe teoretice, ci mai ales atitudini responsabile și un comportament eco-friendly durabil.

Fiecare zi din „Săptămâna Verde” – după cum ne-a punctat prof. Daniel Burza – a fost proiectată în așa fel încât copiii de vârstă școlară și preșcolară să exerseze formarea unor deprinderi, priceperi, atitudini și competențe absolut indispensabile vieții sociale: responsabilitate, empatie, voluntariat, inițiativă, colaborare, cercetare, observație, competiție, protejarea mediului etc.

În agenda de lucru a școlii au figurat activități indoor și outdoor, precum: cunoașterea și protejarea drepturilor animalelor, activități caritabile de Paști, activități gastronomice, drumeții în natură pentru cunoașterea ecosistemului, întreceri sportive, tradiții pascale (ouă încondeiate), ecologizare, vizionare de filme documentare având ca temă flora și fauna, dar și jocuri și concursuri precum „vânătoarea de ouă”, activitate ludică prin care elevii vor înțelege mai bine importanța conservării tradițiilor pascale într-un context european mai larg.

–  „Săptămâna Verde” a fost – după cum susținea prof. Lelica Golășie (foto), în calitatea sa de director – o formă alternativă de educație, esențială pentru formarea viitorilor cetățeni. Ne dorim ca elevii noștri să înțeleagă că ei sunt parte integrantă a soluției pentru un viitor mai curat. Prin activități practice, ieșiri în natură și dezbateri, le-am stimulat curiozitatea și dezvoltat respectul față de mediul înconjurător, față de comunitate.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

9 aprilie 2026 Săptămânalul Libertatea

În contextul celebrării a opt decenii de apariție neîntreruptă, săptămânalul „Libertatea” primește o nouă și deosebit de importantă recunoaștere, care confirmă încă o dată rolul său esențial, prestigiul consolidat în timp și contribuția remarcabilă la peisajul mediatic. Această distincție se constituie într-o apreciere a continuității exemplare, a profesionalismului constant și a angajamentului profund față de valorile jurnalistice autentice cultivate de-a lungul generațiilor.

Delegația Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România din Caraș-Severin, condusă de Ion D. Cucu, a efectuat o vizită la Casa de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova, prilej cu care a fost înmânată Diploma de Excelență și o Plachetă aniversară dedicată celor 80 de ani de activitate neîntreruptă ai publicației — un parcurs impresionant, care reflectă dăruire, consecvență și respect pentru misiunea informativă și culturală a presei.

Distincțiile au fost acordate directoarei CPE „Libertatea” Mariana Stratulat și redactorului responsabil al săptămânalului „Libertatea” Valentin Mic, ca semn de profund respect pentru activitatea lor, dar și pentru continuitatea pe care această instituție o reprezintă în cadrul comunității românești din Serbia. Gestul simbolizează aprecierea nu doar a unor persoane, ci a unui întreg colectiv care, prin muncă dedicată și responsabilitate profesională, contribuie la păstrarea identității și la afirmarea valorilor comunității.
Această recunoaștere vine ca o încununare simbolică a unui jubileu de mare însemnătate, după ce „Libertatea” a fost deja decorată cu Ordinul Sretenie al Republicii Serbia și cu Diploma de Onoare a Asociației Ziariștilor din Serbia. Astfel, se confirmă încă o dată faptul că activitatea acestei instituții media este apreciată atât la nivel național, cât și în plan internațional, fiind considerată un reper de profesionalism, stabilitate și credibilitate în domeniul jurnalistic.

În intervenția sa, Ion D. Cucu a subliniat că „Libertatea” reprezintă unul dintre puținele exemple de continuitate media autentică din regiune, o publicație care a reușit să își păstreze standardele profesionale, identitatea editorială și coerența valorilor de-a lungul diferitelor etape istorice. Astfel de publicații nu sunt doar simple surse de informare, ci adevărate cronici vii ale unei comunități, martori fideli ai devenirii sale culturale și identitare:
„Cuvintele, oricât de meșteșugite ar fi, oricât de prețioase se vor, nu pot da valoarea autentică a trudei unor succesive generații de ziariști, trăirile acestor autentici istorici ai clipei, făruitori de conștiință, talentaţi slujitori a celeo mai frumoase şi nibli profesii din lume – jurnalismul, voi sunteţi cel mai elocvent exemplu că românul oriunde s-ar afla, rămâne român, inima lui bate în același ritm cu cel al nației sale. Cu emoție, dar cu o imensă satisfacție, am astăzi onoranta bucurie de a decerna, în numele președintelui Dan Constantin și al Consiliului Director al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, o diplomă și Trofeul de excelență în jurnalism pentru cei peste 80 de ani de neîntreruptă apariție în spațiul publicistic al săptămânalului „Libertatea” din Panciova, în semn de aleasă prețuire pentru întregul colectiv ce compune Casa de Presă și Editură „Libertatea”.
De peste 80 de ani ei au reușit și reușesc, cu eroism, cu devotament, dăruire și credință, în condiții extrem de complicate, să păstreze sentimentul apartenenței totale la nația română, să apere dulcele grai român, să îmbogățească cultura, portul, obiceiurile și datinile strămoșești. Înmânez aceste distincții, plecând cu respect și prețuire fruntea în fața acestor autentici eroi ai neamului nostru. Credința statornică, dăruirea și devotamentul au fost, sunt și vor fi apărate permanent, cum se spune, cu arma în mână, condeiul – arma noastră, cel mai de preţ ideal al omului: libertatea. ”

Directoarea Mariana Stratulat a adresat mulțumiri pentru această distincție, subliniind că aceasta depășește sfera individuală și aparține tuturor celor care au contribuit la evoluția publicației: „Această distincție aparține tuturor generațiilor de jurnaliști, redactori și colaboratori care au construit «Libertatea». Ea ne obligă să continuăm să lucrăm cu responsabilitate, în interesul comunității și în spiritul valorilor profesionale pe care le promovăm de 80 de ani.”
La rândul său, redactorul responsabil Valentin Mic a evidențiat importanța momentului în care este acordată această recunoaștere: „Aceasta este o confirmare că ne aflăm pe drumul cel bun. Într-o perioadă marcată de provocări majore pentru presă, este esențial să beneficiem de sprijinul și aprecierea breslei. Aceasta ne motivează suplimentar să dezvoltăm «Libertatea» ca un mediu modern, deschis și relevant.”

Valentin MIC
Fotografii: Petre DALEA

Articolul integral îl puteți citi în numărul dublu 15-16 din 11-18 aprilie 2026