Sala de protocol a cunoscutei Asociații CARP „Speranța” din orașul de pe Cerna – Hunedoara (președinte ec. Rotar Delian Dorel) a devenit în data de 1 octombrie – Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, locul în care s-a desfășurat o inedită activitate sub genericul „Femei de succes sub semnul excelenței”.

Au fost momente cu adânci trăiri sufletești ce au semnificat respectul pentru femeile membre și colaboratoare ale Asociației, care și-au definit propriile obiective ale activității personale și au găsit echilibru pentru împlinirea profesională, iar succesul lor nu a însemnat doar o carieră, ci o autentică armonie interioară.

Consemnăm astfel cu plăcere numele acestor femei care au fost onorate cu diploma de excelență „FEMEIE DE SUCCES” pentru că au crezut în vocația avută, conturându-și destinul printr-o ținută civică, morală și profesională: Paulina Popa, Cecilia Birău, Manasiea Iuliana Senica, Cizmaș Georgeta-Ileana, Suciu Mariana, Munteanu Mirela, Lucaciu Ileana, Muntean Carmen Daniela, Pop Elena, Gogu Terezia și Bratu Mariana.

Diplomele au fost înmânate de consilierii Gelu Borza și Vili Orășan.

– Aceste femei – susținea ec. Rotar Delian Dorel, președintele Asociației CARP „Speranța” Hunedoara – au dovedit responsabilitate pentru propria viață, și-au împărțit timpul eficient între familie, pasiune și odihnă, și-au cunoscut valoarea și susținut ideile proprii fără a se teme de eșec.

Și-au însușit mereu lucruri noi, adaptându-se unor schimbări și au reușit să-și construiască relații de colaborare și armonie cu cei din jur, implicându-se în viața comunității.

În finalul activității, seniorul Ilie Dumitru a prezentat în premieră poezia sa „Femeia – echilibru și împlinire profesională”, iar senioarele Mariana Suciu și Carmen Daniela Muntean au interpretat autentice cântece populare românești.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

Foto: Carmen Maria Murg

În anul 2016 doi dascăli harnici și talentați, dr. Florina-Maria Băcilă alături de tatăl său, poetul Iosif Băcilă, au pornit un amplu proiect de alcătuire a unei  adevărate enciclopedii a Văii Almăjului, un proiect în mai multe volume, care să evidențieze oameni și fapte  din această zonă, astfel încât, la final, să existe o veritabilă oglindă culturală (și nu numai!) a acestui mirific colț de Banat, un tablou complex al oamenilor de seamă  din această zonă și, evident, al faptelor demne de a fi reținute pentru posteritate. Iată ce spun autorii în „Argumentul” lor la inițierea proiectului: „De ceva vreme, am purces să realizăm o frescă/ o lucrare care să antologheze cele mai de seamă personalități ale Văii Almăjului, ținut miraculos situat în sudul Banatului. Osârdia noastră ar urma să se ordoneze pe mai multe volume, înfățișând datele biografice ale individualităților cu prestanță/consacrate – școlarizare, activitate, operă, invenții, premii – evidențiind, pe drept, și faptele pe care acestea le-au lăsat în urmă.”[1]

Dintr-un început, autorii au avut la-ndemână revista „Almăjana”, revistă pe care profesorul -poet Iosif Băcilă a inițiat-o și realizat-o în perioada 1999-2019, revistă care „în sine este un prețios document, o arhivă sau o enciclopedie a Țării Almăjului; aici găsești tot ce caracterizează istoria și cultura locului, date despre personalități și evenimente, inedite sau reluate din alte surse, dar pe care Iosif Băcilă și colectivul pe care și l-a format pe lângă sine le evidențiază cu obstinație și le contextualizează.”[2]

Apoi, autorii au selectat articole reprezentative pentru zona Valea Almăjului apărute în alte publicații, de exemplu: în cărțile „Cărășeni de neuitat” realizate de Petru Ciurea și Constantin Falcă; în volumul „Țara Almăjului, străvechi ținut de continuitate și simțire românească” al lui Petre Panduru; în volumul semnat de Dănilă Sitariu, intitulat „Locuri și oameni din Țara Almăjului” și altele, astfel încât „să ilustreze contribuția majoră a acestui ținut românesc – Almăjul/Valea Almăjului/„Valea Miracolelor” – la formarea și afirmarea identității almăjene, precum și conectarea acestuia la circuitele naționale și universale ale valorilor”.[3]Din acest amplu proiect, până în prezent au văzut lumina tiparului șase volume, care au crescut de la ediție la ediție, atât la propriu cât și la figurat. Adică, de la 500 de pagini cât număra Cartea întâi, la 1300 de pagini cât numără Cartea a șasea! Evident, multă informație! Multe nume, multă bibliografie, multe trimiteri, o pleiadă de portrete, medalioane, caracterizări. Fiecare carte se deschide cu „Argumentul” autorilor-coordonatori, apoi există mai multe „Precuvântări” la fiecare volum, iar la finalul cărților există o „Arhivă foto” și „Bibliografia selectivă”. Iată, o seamă de texte pe diverse teme și din toate domeniile menite să evidențieze bogăția acestei zone, resursa umană de înaltă calitate de ieri și de azi, fiindcă acest lucru și-l doreau și strămoșii, după cum îndemna preotul martir Coriolan Buracu: „Frumoasa noastră Vale a Almăjului, unde s-au născut moșii și strămoșii noștri, […] fiind o regiune bogată, cu livezi și păduri, vale roditoare, ocolită de munți și dealuri ca o cetate, a fost râvnită de multă lume. Vechii ei locuitori și-au apărat moșia cu armele în mâini, vărsându-și sângele pentru vatra familiară și glia de moșie strămoșească.[…] Nădăjduiesc că urmașii acestora, fiii de azi, cunoscând faptele înaintașilor, se vor trudi să pășească pe același drum al cinstei, al muncii, al dragostei de neam, de lege și moșie strămoșească și de jertfă supremă pentru glia țării, slava sfintei noastre biserici și apărarea integrității neamului nostru românesc.”[4] 

Iată că autorii acestui amplu proiect intitulat „Valea Almăjului – Oameni și fapte” urmează îndemnul părintelui Buracu și, atât ei, cât și personalitățile antologate, se străduiesc să pună în lumină istoria acestui loc miraculos, să „șteargă colbul de pe cronice bătrâne”[5]și să (re)așeze la loc de cinste oameni și fapte de ieri și de azi. Un demers curajos, solicitant, fabulos prin volumul de muncă și informațiile oferite, însă deosebit de important și necesar. Dacă fiecare zonă a țării ar beneficia de un asemenea proiect, am avea o oglindă mult mai limpede, cel puțin privind istoria culturală, dar nu numai, și ne-ar fi mult mai simplu să oferim, la rândul nostru, tinerei generații informații serioase, reale, bazate pe documente, pe cercetare, despre istoria unui anume loc. Asta face proiectul editorial „Valea Almăjului – oameni și fapte” inițiat și coordonat de dr. Florina-Maria Băcilă și prof. Iosif Băcilă: oferă un veritabil tablou al istoriei locului conturat prin oameni și faptele, activitățile lor!

În Cartea întâi[6] este reliefată frumusețea și importanța istorică a locului insistând pe familii precum: Gârliștenii – Regep-Aga, Eftimie Murgu, Traian Doda, Ion Sârbu, Pavel și Romulus Boldea, fam. Novacoviciu (Emilian, Gheorghe, Romulus), pentru că, ne spune istoricul Alexandru Nemoianu: „Țara Almăjului nu este pur și simplu un punct geografic, ea este un exemplu care se cuvine urmat și repetat mereu și mereu. Țara Almăjului nu are vârstă, nu are început, ea ESTE, se află într-un prezent continuu, aceeași în duh: ieri, astăzi, întotdeauna.”[7] Semnează în această primă carte aproximativ 40 de scriitori cca. 55 de articole.

Cartea a doua[8] insistă mai mult pe partea istorică a locului și această „istorie ca o doină” (după Alexandru Nemoianu) este conturată tot prin portrete și medalioane ale unor almăjeni de seamă: Iosif Traian Badescu, Emil Brancovici, Vasile Popovici, Ilie Rusmir, Coriolan Iosif Buracu, Grigore Popiți, Ilie Ienea, Anton Golopenția, Iancu Conciatu, David Blidariu, Liviu Smeu. Sunt cca. 80 de articole semnate de aprox. 50 de oameni ai condeiului: scriitori, istorici, cercetători, publiciști, care  abordează teme legate de oameni și fapte din vremuri trecute.

În Cartea a treia[9] autorii pun accent pe specificul zonei, pe un soi de „duh” al „Văii Miracolelor”, evident, tot prin medalioane ale unor personalități: Eugenia Iovescu, Ion Pâșlea, Teodor Câmpianu, Gheorghe G. Nedici, Marieta Iagodici-Brancovici, Eftimie Gherman, Dănilă Goga, Vasile Nemiș, Iosif Armbrüster, Ilie S. Stoinel, Ilie I. Imbrescu, Dumitru Imbrescu, Ion Veverca, Nistor Prisca, Gheorghe Țunea, Iosif Olariu, Pavel Piescu, Andrei Hell, Ion Jura, Iosif Ciortuz, Dănilă Goga, Diogene Bihoi, Dănilă Andrei, Oto Verendeanu. Sunt cca. 50 de semnatari a cca. 85 de articole. Iar, dacă urmărim cronologic, observăm că, încet-încet, autorii vin spre zilele noastre cu prezentarea „eroilor” acestui proiect.

Cartea a patra[10]are în atenție educația, activitate didactică, cercetare și, evident, portrete ale unor dascăli almăjeni, ale unor familii de dascăli. Cartea are trei capitole: „Precuvântări” (capitol care apare la fiecare carte), apoi „Școala Almăjului” și „Universitaria”. Dintre portrete amintim: Păun Ion Otiman, Vigil Nemoianu, Liviu Marșavina, Sanda Golopenția, Dumitru Daba, Mircea Chivu, Gheorghe Ciocloda, Dănilă Pavel Purdela, Maria Luiza Purdela Sitaru, Alimpie Ignea, Dumitru Popovici, Vasile Goșa, Sorin Pescariu, Dănilă Rădulea, Ilie Valușescu, Vasile Mircea Zaberca, Pavel Sârbu, Petru Jurița, Pavel Ghimboașă, Manuela Iana-Mihăilescu, Valy-Geta Ceia, Florentina Adriana Cziple, Ion Imbrescu, Aurica Breica Borozan, Simona Niță, Lia Sanda Rotariu, Marc Eduard Frâncu, Iosif Mihailo, Păun Fuicu, Ionela Tămășan, Anda Nicoleta Ionețiu, Ana Maria Muț, Florina-Maria Băcilă. În această a patra carte sunt cca. 150 de articole semnate de aprox. 80 de scriitori.

Cartea a cincea[11] aduce în atenție literatura almăjană, scriitori și cărțile lor, artiști și specialiști în diverse domenii, alături de cărțile lor, precum și pagini importante scrise de oameni care nu aparțin locului, dar care, într-un fel sau altul, și-au lăsat amprenta asupra zonei și literaturii ei. Se cuvine să aclamăm și noi precum istoricul și poetul Ionel Bota: „Cinste Văii și oamenilor care se adaugă, zilnic, filelor din calendarul nației, crescând în fascinația răbojului cărări prea limpezi viitorului. Căci aur este mireasma pădurii îngemănând clarul poienii, sfinte amintirile în marginea literei de foc,  majestuoase mărturisirile vârstelor în pagina făptuirilor.”[12] În această a cincea carte cititorul găsește, după cum spuneam, scriitori de ieri și de azi, precum și informații complexe despre cărțile și activitatea lor, deoarece nu toți sunt filologi. Unii sunt artiști, alții medici, jurnaliști etc. cu toții făcând cinste acestui loc mirific numit Almăj: Ion Marin Almăjan, Margareta Bogdan, Iosif Maria Bâta, Ioan Bihoiu, Ion Budescu, Nicolae Dolângă, Diana Otiman-Blidariu, Pavel Șușară, Vasile Bogdan, Gheorghe Secheșan,  Petru Novac Dolângă, Paul Purea, Nicolae Andrei, Ileana Crașovan, Maria Ieva, Dănilă Surulescu, Gheorghe Fulga, Iosif Badescu, Angelica Herac, Maria-Ionela Miloi, Elena Borchescu, Ionuț Miloi, Mariana Pâșlea, Constantin Teodorescu, Iosif Băcilă, precum și două nuclee cultural-literare almăjene: Cenaclul „Eftimie Murgu”/ Cercul literar„Almăjul” și Revista „Almăjana” (1999-2019). În acest volum semnează cca. 130 de scriitori aprox. 300 (287) de articole.

Cartea a șasea[13] continuă seria oamenilor de seamă ai Văii Almăjului, prezintă oameni și cărți, oameni și proiecte/fapte care așază și reașază această zonă pe harta culturală, turistică și spirituală a Banatului Montan. „Cândva – susțin cu dovezi de necontestat istoricii mai vechi sau mai noi – această Vale a Almăjului, unde așezările se odihnesc precum în palma ocrotitoare a unui zeu, ar fi fost un fund de mare, cu ape întunecate de un timp fără de timp. Poate că, datorită acestor atracții și din multe alte motive, mult mai aproape de <duhul> locului, fiii din totdeauna ai Almăjului se adună, ca într-o inimă, de peste mări și de peste țări, de câte ori au prilejul, să-i întinerească numele, să zidească în neuitare faptele moșilor și strămoșilor, mereu în prezența tinerilor, care să știe ce și cum a fost.  Și fiii săi de astăzi nu sunt cu nimic mai prejosfață de predecesori, tezaurizând istoria în cărți, actualizând și reactualizând trecutul, privindu-l prin <lentilele> prezentului.”[14] Iată cât de frumos scrie poetul-jurnalist Nicolae Irimia, cuprins de farmecul Văii Almăjului! Această a șasea carte are în atenție următorii „eroi” almăjeni, veritabile personaje ale „Văii Miracolelor”: Petru Creția, Adrian Bădescu, Corina Șoșdean, Lazăr Anton, Nicolae și Eduard Magiar, Nistor Becia, Icoana Cristescu Budescu, Nistor Budescu, Pavel Antim, Nicoleta Marcu, Gheorghe Rancu Bodrog, Dacian Rancu, Pavel Panduru, Felicia Novacovici Mioc, Dănilă Dan Obeșterescu, Mihai Vlădia, Florina Mihalte Nica, Caius Goșa, Mihai Anghel, Zoe Zaica Fuicu, Iosif Stoinel, Iosif Badescu, Ovidiu-Tiberiu Bădescu, Ion Dumitru Pistrilă, Petria-Elena Boldea, Petru Orbulescu Mateșescu, Eugen Șumândan, Petrică Teofil Zamela, Ilie D. Goga, Nina Curița, Ion Lucian Miclău, Iosif Mihăilescu, Iancu – Lucian- Florian Mateiu, Semenica Băcilă Coșa, Ilie Băcilă, Pavel Gârjoabă, Dănilă Sitariu, Dănilă Berbentia, Dinicu-Iosif Budescu, Iosif Ghimboașă. În acest volum sunt aprox. 270 de articole semnate de cca. 130 de condeieri, specialiști în diferite domenii și scriitori.

Volume ample, într-un proiect frumos construit, valoros prin bagajul de informații oferit, necesar pentru orice cititor pasionat de istorie, de literatură și de cercetarea istoriei culturale. Adevărate „miracole” în „Valea miracolelor”!

Autorii coordonatori Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă merită felicitări multiple pentru sisifică trudă, pentru perseverență, pentru sacrificiu (inclusiv financiar!)  în stăruința lor de a lăsa posterității o valoroasă lucrare cu caracter enciclopedic privind Valea Almăjului, această  Vale a râurilor – spune poetul Iosif Băcilă – a pietrelor/a morilor/ și a florilor/ […] Căci „În Valea aceasta a Miracolelor,/ numele Poetului/ e mai adevărat decât frunza/ și, tot mai firesc, nesfârșit de albastru,/ tăria lui ține cerul aproape -/ ca o poveste/ ca o călătorie/ cu cât s-au înmiresmat tufele de sângeri:/ a fost, este, va să fie!”[15]   

             

 

           

 

---

[1] Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă (coordonatori). Valea Almăjului – oameni și fapte (limbă, istorie, credință și cultură românească) – Cartea întâi -. Timișoara: ExcelsiorArt, 2016.- 492 p.; 

[2] Gheorghe Jurma. Panorama presei din Caraș-Severin. Reșița: TIM, 2018;

[3] Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă, Op.Cit. (Cartea întâi);

[4] Coriolan Buracu. Din trecutul Almăjului și al Rudăriei. Astra, 1932.- p. 6; 

[5] Vezi „Epigonii” de Mihai Eminescu;

[6] Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă (coordonatori). Valea Almăjului – oameni și fapte (limbă, istorie, credință și cultură românească) – Cartea întâi -. Timișoara: ExcelsiorArt, 2016.- 492 p.; 

[7] Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă, Op.Cit. (Cartea întâi);

[8] Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă (coordonatori). Valea Almăjului – oameni și fapte (limbă, istorie, credință și cultură românească) – Cartea a doua -. Timișoara: ExcelsiorArt, 2017.- 567 p.;

[9] Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă (coordonatori). Valea Almăjului – oameni și fapte (limbă, istorie, credință și cultură românească) – Cartea a treia -. Timișoara: ArtPress, 2018.- 500 p.;

[10] Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă (coordonatori). Valea Almăjului – oameni și fapte (limbă, istorie, credință și cultură românească) – Cartea a patra -. Timișoara: ArtPress, 2019.- 1.055 p.;

[11] Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă (coordonatori). Valea Almăjului – oameni și fapte (limbă, istorie, credință și cultură românească) – Cartea a cincea -. Timișoara: Cosmopolitan Art, 2022.- 1292 p.; 

[12] Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă. Op.Cit. (Cartea a cincea);

[13] Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă (coordonatori). Valea Almăjului – oameni și fapte (limbă, istorie, credință și cultură românească) – Cartea a șasea -. Timișoara: Cosmopolitan Art, 2026.- 1276 p.; 

[14] Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă, Op. Cit. (cartea a șasea);

[15] Iosif Băcilă. Poem din Valea Miracolelor (Bigăr – Paralela 45) poem dedicat lui Alexandru NemoianuÎn: Oglinzi în inima pietrei. Reșița: Timpul, 2002, p. 27-28;

 

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, ediția a XXXVI-a, se află la startul ei! În perioada 1 – 19 octombrie 2026, cel mai important ciclu de manifestări culturale ale etniei germane din acest spațiu se va desfășura în 10 zile calendaristice și va demonstra că, chiar dacă trăim cu toții timpuri complicate, dacă există voință, se găsesc și soluții pentru a merge mai departe. Căci numai împreună vom reuși să mergem mai departe…

Organizatorii principali și ai acestei ediții sunt Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

Anul acesta sunt programate 43 de manifestări în 10 localități ale județelor Caraș-Severin și Timiș. Având sprijinul constant oferit al Consiliului Județean Caraș-Severin, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Departamentul pentru Relații Interetnice precum și al altor instituții și organizații partenere, manifestarea de răsunet în mediul cultural de limbă germană din spațiul estic și central european, „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, ediția 2026, se dorește a fi, ca și cele din anii precedenți, o punte de legătură între ceea ce a fost și ceea ce va fi de acum înainte. La această ediție vor participa invitați din București, Transilvania, Bucovina, din județele Satu Mare și Maramureș, din întreg Banatul, precum și oaspeți din Germania, Austria, Ungaria, Croația și din Serbia.

Erwin Josef Țigla

 

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice a fost marcată în orașul de pe Cerna – Hunedoara, de înființarea în cadrul Asociației CARP „Speranța” (președinte ec. Rotar Delian Dorel) a Comisiei „Educație și dezvoltare” în scopul contribuției seniorilor la educarea tinerei generații, parteneri în activități fiind Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Dan Constantin) și ziarul Accent Media (director Cornel Poenar).

Membrii acesteia Paulina Livezan, Georgeta-Ileana Cizmaș, Mirela Munteanu, Ilie Dumitru, Florin Chețe, Marin Aida, Alin Făt și Alin Ienciu sunt seniori bine cotați profesional, civic și moral, cu reale calități ale responsabilității.

Iată și obiectivele acestei comisii:

• Membrii vor participa la o bătrânețe activă, demnă și utilă, dovedind că nu reprezintă o povară pentru societate, ci sunt resurse valoroase în educarea tinerei generații.
• În discuțiile cu tinerii vor expune crâmpeie din înțelepciunea și experiența lor, oferind astfel modele demne de urmat.
• Vor oferi exemplu personal, iubire de țară, cultură, istorie și credință strămoșească, dar și îndemnuri pentru formarea de principii pentru propriul destin al tinerilor, al vieții acestora.
• Prin activitățile la care participă vor oferi lecții de respect și demnitate, dragoste de muncă și grija pentru siguranța zilei de mâine.
• Îi îndeamnă pe tineri să se pregătescă pentru a fi mereu activi pentru ei și pentru societate.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

Foto: Carmen Maria Murg

Magdalena Lukic

Există aniversări care se consumă prin discursuri, evocări și fotografii de protocol și există aniversări care reușesc să dea trecutului un sens nou. Ceea ce s-a întâmplat la Coștei, la 8 august 2026, cu prilejul jubileului de 80 de ani de la înființarea Cercului Literar „Lumina”, aparține, fără îndoială, celei de-a doua categorii. Simpozionul Internațional dedicat Cercului Literar „Lumina” și prima ediție a Festivalului Internațional de Literatură „Pe urmele Luminii – prin vara poeziei” au alcătuit împreună un eveniment care a depășit cadrul unei simple aniversări. Pentru câteva ore, Coșteiul a devenit un spațiu al memoriei, dar și al întâlnirii dintre limbi, literaturi, generații și culturi.

Simbolica locului este fundamentală. Nu s-a ales întâmplător Coșteiul. Aici, la 11 august 1946, lua ființă Cercul Literar „Lumina”, moment considerat începutul organizat al mișcării literare românești din acest spațiu. Din această inițiativă avea să se dezvolte o mișcare culturală care, prin revista „Lumina”, apărută în anul următor, prin scriitorii formați în jurul ei și prin generațiile care au continuat-o, a devenit una dintre instituțiile simbolice ale culturii române din Serbia.
De aceea, revenirea după opt decenii la Coștei a avut ceva din semnificația unei întoarceri la izvoare. Numai că nu a fost vorba despre o întoarcere nostalgică. Poate tocmai aceasta reprezintă principala reușită a jubileului: trecutul nu a fost expus într-o vitrină, ci repus în circulație. Memoria anului 1946 a devenit punctul de plecare pentru o manifestare orientată spre prezent și, mai ales, spre viitor.
Un detaliu aparent simplu exprimă poate cel mai bine această legătură dintre epoci. În urmă cu 80 de ani, Vasko Popa și ceilalți întemeietori ai Cercului „Lumina” au fost întâmpinați la Coștei de fanfară. În 2026, aproape o sută de poeți, scriitori și oameni de cultură au fost întâmpinați din nou de acordurile fanfarei locale. Gestul a fost reconstruit deliberat, ca un arc peste timp. Nu a fost o simplă reproducere folclorică a trecutului, ci transmiterea unui mesaj: oamenii se schimbă, generațiile trec, lumea este alta, dar comunitatea își recunoaște valorile și știe de unde vine.
Aceeași simbolică a fost prezentă în dezvelirea plăcii jubiliare dedicate fondatorilor Cercului Literar „Lumina”. Placa donată de Casa de Presă și Editură „Libertatea” fixează în piatră o dată și un gest fondator, însă adevărata sa semnificație depășește inscripția comemorativă. Ea leagă generația anului 1946 de generația anului 2026 și transformă recunoștința într-o obligație morală a continuității.
Foarte inspirată a fost, în acest context, asocierea mai multor forme de expresie artistică. Fotografiile istorice ale lui Ioan Baba au recompus vizual drumul „Luminii”, expoziția artiștilor plastici a adăugat culoare cuvântului, fanfara a restituit atmosfera începuturilor, iar poezia a devenit legătura dintre toate acestea. Înainte chiar ca festivalul să înceapă propriu-zis, anul 1946 și anul 2026 erau deja unite prin fotografie, muzică, memorie și artă.
Dar dimensiunea cu adevărat modernă a evenimentului a fost caracterul său multicultural. Coșteiul, o localitate românească din Banatul sârbesc, a găzduit creatori veniți din Serbia, România, Republica Moldova, Franța, Austria, Elveția, Ungaria și din alte spații ale regiunii. Aproape o sută de poeți, scriitori și oameni de cultură au transformat pentru o zi această localitate într-o mică hartă culturală a Europei.
Este important să observăm că multiculturalitatea nu a fost una declarativă. Ea s-a manifestat efectiv prin prezența mai multor culturi, prin întâlnirea dintre scriitori, prin dialog și, mai ales, prin bilingvismul româno-sârb al manifestării. Într-o epocă în care diferențele lingvistice, etnice și culturale sunt uneori exploatate pentru a ridica noi frontiere între oameni, la Coștei s-a demonstrat contrariul: identitatea proprie poate fi afirmată fără izolarea față de celălalt.
Acesta este probabil unul dintre cele mai puternice mesaje ale jubileului. „Lumina” s-a născut pentru a servi cultura și identitatea românească, iar după opt decenii tocmai această identitate suficient de puternică permite deschiderea spre alte culturi. Identitatea și multiculturalitatea nu s-au exclus, ci s-au completat. Limba română și limba sârbă s-au auzit firesc una lângă alta, iar scriitori aparținând unor spații culturale diferite au comunicat prin limbajul comun al literaturii.
În acest sens, antologia bilingvă „Pe urmele Luminii… prin vara poeziei” poate fi considerată una dintre cele mai concrete expresii ale concepției întregii manifestări. Volumul nu este doar o culegere de texte destinată să rămână ca mărturie a primei ediții a festivalului. Faptul că poeziile au fost prezentate în română și sârbă transformă cartea într-o punte reală între două limbi și două literaturi.
Aici trebuie evidențiat în mod aparte efortul Marianei Stratulat. Din cele două manifestări se desprinde limpede faptul că rolul ei nu s-a limitat la acela de director al instituției organizatoare. Ea a fost inițiator, coordonator, organizator, moderator, autor de comunicare științifică și coordonator editorial. Festivalul însuși a prins viață la inițiativa sa, iar conceperea și realizarea unei manifestări cu aproape o sută de participanți din numeroase țări a presupus un efort organizatoric enorm.
La aceasta se adaugă o muncă mai puțin vizibilă publicului, dar poate și mai impresionantă: realizarea caracterului bilingv al antologiei. Aproape toate poeziile au fost traduse din română în sârbă și din sârbă în română de Mariana Stratulat, cu excepția textelor traduse de autorii bilingvi înșiși. Cine cunoaște munca editorială și dificultatea traducerii poeziei înțelege dimensiunea unui asemenea efort. Nu mai vorbim doar despre organizarea unui festival, ci despre sute de ore de lectură, traducere, confruntare a sensurilor, pregătire editorială și coordonare.
Există aici și o frumoasă corespondență cu însăși istoria „Luminii”. Dacă fondatorii din 1946 au încercat să creeze un spațiu în care literatura română să poată exista și evolua, opt decenii mai târziu acest spațiu este extins prin traducere. Limba nu mai este doar mijlocul păstrării identității, ci devine instrumentul prin care identitatea intră în dialog cu celălalt.
De altfel, chiar comunicarea prezentată de Mariana Stratulat la simpozion, dedicată genezei numelui „Lumina”, oferă cheia simbolică pentru înțelegerea întregului eveniment. În 1946, când se căuta un nume pentru noul cerc literar, au existat mai multe propuneri: „Junimea bănățeană”, „Ecou”, „Răsunetul”, „Făclia” și „Lumina”. A rămas „Lumina”, susținută prin memorabilele cuvinte ale lui Radu Flora: „Lumina și Lumina să rămână…”. Din această alegere s-a născut, în timp, mai mult decât un nume. S-a născut un simbol.
„Lumina suntem noi” capătă, după 80 de ani, o semnificație extraordinar de actuală. Lumina nu este ceva ce o comunitate trebuie să aștepte să primească din exterior. Ea există prin oamenii care scriu, traduc, editează, organizează, cercetează, păstrează memoria și creează legături. Există prin instituțiile care rezistă și prin oamenii care le dau viață.
Din această perspectivă trebuie privit și faptul că Mariana Stratulat a primit, în cadrul manifestărilor, Placheta Jubiliară a revistei „Lumina”, acordată pentru contribuția la promovarea și afirmarea culturii și literaturii române și pentru implicarea în păstrarea patrimoniului identitar al românilor din Serbia. La aceasta s-a adăugat anunțul făcut de Živorad Ajdačić privind acordarea „Insignei de Aur” pentru realizările sale profesionale și culturale. Aceste recunoașteri capătă o semnificație aparte tocmai în contextul jubileului: ele recompensează nu doar o activitate individuală, ci un mod de a înțelege responsabilitatea față de instituție și comunitate.
Poate că aici se află și una dintre lecțiile evenimentului de la Coștei. Instituțiile culturale nu trăiesc singure. Ele nu supraviețuiesc doar pentru că au o istorie impresionantă. Continuitatea nu este automată. Fiecare generație trebuie să reconstruiască, într-o anumită măsură, instituțiile pe care le moștenește și să găsească forme noi prin care acestea să rămână relevante.
De aceea, inaugurarea unui festival internațional chiar la aniversarea celor 80 de ani ai Cercului „Lumina” reprezintă probabil cea mai potrivită formă de omagiu adus fondatorilor. Slavco Almăjan a surprins foarte bine această idee atunci când a caracterizat jubileul drept un moment care „merită o glazură de aur”, apreciind în același timp inaugurarea Festivalului Internațional de Poezie drept o idee curajoasă și expresia unei noi realități literare.

Articolul integral îl puteți citi în numărul din 3 octombrie 2026

Valentin MIC

Duminică, 4 octombrie 2026, Mănăștiurul va deveni din nou loc de întâlnire pentru iubitorii graiului, poeziei și tradițiilor bănățene

Începând cu ora 10:30, la Căminul Cultural din localitate va avea loc cea de-a VI-a ediție a Festivalului de Poezie în Grai Bănățean „George Gârda” – Cântec, joc și poezie, eveniment dedicat creației și interpretării în grai bănățean.

Festivalul poartă numele poetului George Gârda, una dintre vocile importante ale literaturii dialectale bănățene, iar întâlnirea de la Mănăștiur continuă să păstreze vie amintirea sa și, mai ales, lumea căreia i-a dat glas prin versurile sale. Poezia în grai, cântecul și jocul popular se vor întâlni într-o manifestare care aduce împreună generații și forme diferite de exprimare ale culturii tradiționale din Banat.

Programul ediției din acest an va cuprinde momente artistice susținute de Adrian Stanca, Mariana Deac și Mircea Cârțișorean, alături de Ansamblul „Făgețeana” al Casei de Cultură din Făget, Bogdan Puiu, precum și Theea și Andrei Ploscariu.

Dincolo de spectacol, Festivalul „George Gârda” este și un prilej de a readuce în atenție valoarea graiului bănățean ca parte a identității culturale a Banatului. Prin poezie, cântec și joc, vorbele moștenite de la generațiile de odinioară își găsesc din nou locul firesc în fața publicului, demonstrând că graiul poate rămâne viu atunci când este rostit, scris și transmis mai departe.

Publicul este invitat să ia parte la această sărbătoare a cuvântului bănățean duminică, 4 octombrie 2026, de la ora 10:30, la Căminul Cultural Mănăștiur, județul Timiș.

Evenimentul este organizat de Primăria și Consiliul Local Mănăștiur, alături de Școala Gimnazială „George Gârda” Mănăștiur, Consiliul Județean Timiș și Asociația Sara Maria Vest Deva.

Despre George Gârda

George (Gheorghe) Gârda (17 septembrie 1879, Mănăștiur – 23 decembrie 1948, Valea Neagră) a fost avocat, poet și scriitor, numărându-se printre reprezentanții de seamă ai literaturii în grai bănățean.

A urmat studii la Lugoj și Brașov, apoi Facultatea de Drept din Budapesta, obținând doctoratul în 1907. Stabilit ca avocat la Făget, s-a implicat activ în viața culturală și națională a Banatului și a publicat poezii în grai, articole, cronici și culegeri de folclor în numeroase publicații ale vremii.

În anul 1908 i-a apărut primul volum de poezii, reeditat în 1921 sub titlul Bănatu-i fruncea, cuprinzând 28 de creații în grai bănățean. Versurile sale surprind vorbirea vie a oamenilor din zona Făgetului, lumea satului și felul în care bănățenii priveau schimbările aduse de modernitate. Între creațiile sale cunoscute se numără poezia Izâmbanu, în care apariția trenului este privită cu uimire și umor prin ochii omului de la sat.

George Gârda a avut și un rol important în evenimentele anului 1918, fiind delegat titular la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din partea cercului electoral Făget–Bichiș. Ulterior, între noiembrie 1919 și martie 1920, a fost secretar al Adunării Deputaților din primul Parlament al României Mari.

Prin creația sa, George Gârda a rămas una dintre vocile reprezentative ale poeziei dialectale bănățene, iar legătura sa cu Mănăștiurul este continuată astăzi și prin festivalul care îi poartă numele.

Cea de-a VI-a ediție a Festivalului de Poezie în Grai Bănățean „George Gârda” devine astfel încă un prilej de întâlnire în jurul unei moșteniri care merită dusă mai departe: graiul bănățean, poezia sa, cântecul și lumea din care s-a născut.

Duminică, 4 octombrie 2026, la Domeniile Murani, va avea loc cea de-a VI-a ediție a Festivalului „Marius Munteanu”

Memoria poetului Marius Munteanu va fi cinstită duminică, 4 octombrie 2026, în satul natal, cu prilejul celei de-a VI-a ediții a festivalului care îi poartă numele. Începând cu ora 14:00, la Domeniile Murani, poezia în grai, cântecul și jocul popular se vor întâlni într-o manifestare dedicată poetului și culturii bănățene.

Localitatea timișeană Murani va deveni, în prima duminică a lunii octombrie, loc de întâlnire pentru cei care prețuiesc graiul, literatura și tradițiile Banatului. Cea de-a VI-a ediție a Festivalului „Marius Munteanu” va readuce în atenție numele și creația celui pe care apropiații și oamenii din lumea literaturii dialectale îl numeau cu drag Ceaica Marius.

Festivalul este organizat de Asociația „Acasă, la Murani”, Asociația pentru Vorbirea Bănățană, Domeniile Murani și Primăria Comunei Pișchia, alături de partenerii Asociația „Taraful lu’ Bulgăr”, Asociația „Casa Doinelor” din Seceani și televiziunile online TV Timișoara și Video Oka.

În cadrul momentului artistic vor participa interpreți de muzică populară, scriitori și ansambluri de dansuri, care vor aduce în fața publicului cântecul, creația în grai bănățean și jocul, într-un program dedicat memoriei poetului.

Coordonată de Sorin Dinea, întâlnirea de la Murani va fi nu doar una comemorativă, ci și un prilej de a pune în lumină o moștenire culturală care continuă să fie dusă mai departe. Graiul, poezia, cântecul și jocul popular vor sta împreună sub semnul amintirii celui căruia îi este dedicat festivalul.

Despre Marius Munteanu

Marius Munteanu (1920–2005) s-a născut la Murani, într-o familie de țărani, iar lumea satului bănățean avea să rămână profund legată de creația sa. Poet, profesor și bibliotecar, a debutat în presă încă din adolescență și a desfășurat de-a lungul vieții o bogată activitate literară și publicistică.

Cunoscut cu drag drept „Ceaica Marius”, apelativ bănățean care vorbește despre apropierea și prețuirea de care se bucura în rândul celor care l-au cunoscut, Marius Munteanu a fost o prezență importantă a lumii literare bănățene.

Un loc aparte în opera sa îl ocupă poezia în grai bănățean, prin care a valorificat expresivitatea vorbirii tradiționale, universul satului și memoria Banatului. Între volumele sale se numără Cântări dă noapce bună (1984) și Poezii (2003). A fost, de asemenea, o prezență importantă în jurul emisiunii radiofonice „Gura satului” și s-a implicat activ în viața Asociației Scriitorilor în Grai Bănățean, al cărei președinte onorific a fost.

Prin creația și activitatea sa, Ceaica Marius a rămas unul dintre numele de referință ale literaturii în grai bănățean, iar faptul că, după atâția ani, oamenii se adună din nou la Murani sub numele său este una dintre cele mai frumoase forme prin care memoria unui poet rămâne vie.

---

Câncec dă unu sângur

Cucurudz muşcat dă brumă,

Calu meu dăspotcovit,

Drumu ăsta unge duşie?

Dă pră el ne-am rătăşit.

Dăsplăcită bace ploaia…

Calu meu, dă şe ţî’ greu?

‘Neş c-ai duşe-n greabăn norii

Şî pă nori un curcubeu.

Cucurudz ‘necat în bură

Calu meu, dă şe ce frânji?

Dacă m-aş uita mai binie

Aş vegea că şî tu plânji.

Haida, hai că-i neagră noapcea –

Unge oare ne-om ascunge:

Şine şcie, mai ajiunjem

La sălaşu dă nişiunge…?

Dan Dumitru Gîrjoabă, născut în 13 martie 1987 la Timișoara, licențiat în teologie și drept, doctor în istorie, poet, preot, eseist, fondatorul și realizatorul revistei de spiritualitate, cultură și istorie „Anghelos” de la Sânmihaiu Român, Timiș, a fost prezent miercuri, 30 septembrie 2026 la Reșița, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” Reșița.

La invitația scriitorului Erwin Josef Țigla  preotul Dan D. Gîrjoabă și-a prezentat cele mai recente volume apărute la Editura Castrum de Thymes din Giroc, fiindu-i alături și directorul editurii, scriitorul Daniel Luca, precum și jurnalistul Nicolae Toma.

Dan D. Gîrjoabă a debutat editorial în anul 2016 cu volumul „Gânduri de lumină” (Arad: Tiparnița, 2016) un volum structurat în două capitole: primul capitol cuprinzând câteva eseuri, reflecții, meditații, cel de-al doilea capitol adunând câteva poeme. Evident, tematicile sunt de factură religioasă, volumul conturând gândurile unui creștin autentic, ale unui om talentat, dar și dornic de cunoaștere și înveșnicire. Un om care-și pune întrebări, dar, în aceeași măsură, mizează pe Dumnezeu, pe dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. O face într-un mod frumos, plastic, atât din punct de vedere teologic, cât și literar.

Urmează  alte volume tot de factură religioasă precum: „Drumul spre Betleem” (Caracal: Hoffman, 2017), „Pașii Învierii” (Caracal: Hoffman, 2022), „Hristos în mijlocul nostru! Conștiința credinței și credința conștiinței” (Giroc: Castrum de Thymes, 2023), „Potirul gândului tăcut” (Giroc: Castrum de Thymes, 2025), „Orizonturi inefabile” (Giroc: Castrum de Thymes, 2026).

Toate aceste cărți  sunt de factură religioasă sau conțin teme religioase, însă volumul de eseuri,„Orizonturi inefabile” nu se oprește doar la subiecte teologice, abordând  o paletă largă de teme: artă, istorie, drept, lingvistică, având în atenție nume pe cât de importante, pe atât de interesante, de incitante: de la Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale, la Caravaggio și Shakespeare; de la Antim Ivireanul și Neagoe Basarab la Constantin Brâncuși și Dumitru Stăniloaie; de la Gib I. Mihăescu la Ioan Cărmăzan. Sunt 27 de eseuri care nu doar îndeamnă la redescoperirea adevăratelor valori și păstrarea credinței, ci ne descoperă un talentat scriitor, un fin observator, un preot  cu profunzime în gânduri. Sunt scrieri cu sens, care îndeamnă la meditație, la cunoaștere și, evident, la credință.

În cadrul evenimentului organizat la Reșița de către scriitorul Erwin Josef Țigla au fost prezentate și noile apariții editoriale semnate Dan D. Gîrjoabă:  volumul de poeme „Anastasis” (Giroc: Castrum de Thymes, 2026; colecția „Cuarț”,  nr. 111) și volumul de proză „Contra Sens” (Giroc: Castrum de Thymes, 2026; colecția „Corindon”, nr. 49). Despre cele două noi cărți au vorbit Daniel Luca și Nicolae Toma, iar despre omul Dan Gîrjoabă și activitatea sa complexă au vorbit  scriitorii Gheorghe Jurma, Nicolae Preda, Ana Viorica Farkaș și Gabriela Șerban.

Un eveniment de suflet pentru care se cuvine să mulțumim inițiatorilor: Erwin Josef Țigla și Dan D. Gîrjoabă; o întâlnire cu poezia, cu lectura și cu un intelectual rasat, talentat scriitor și preot dedicat: Dan Dumitru Gîrjoabă!

Vă îndemn să-i citiți cărțile care nu sunt altceva decât „gânduri de lumină” mărturisite cu sens și „contra sens”, dezvăluind „orizonturi inefabile” spre a fi sorbite dintr-un „potir al gândului tăcut” deoarece, spune poetul: „Cuvintele sunt doar zdrențe pe trupul Adevărului./ Tăcerea se instalează ca o hermeneutică a divinului./ Nu mai vorbim despre Dumnezeu/ ci tăcem în Dumnezeu,/ într-o circumscriere a inexprimabilului.” („Apofatismul tăcerii” în volumul „Anastasis”).

  

 

 

 

Spectacolul de operă „Carmen – Eterna”, o adaptare captivantă și dinamică a celebrei capodopere semnate de Georges Bizet, pornește în această toamnă într-un amplu turneu național.

Producția reunește pe aceeași scenă o distribuție de excepție, formată din soliști consacrați ai Operei Naționale și artiști apreciați pe scenele lirice din țară și străinătate.

Conceput ca o ramificație modernă a genului clasic, noul format își propune să deschidă lumea fascinantă a teatrului liric către publicul larg. Spectacolul are o durată de 2 ore, nu include pauze și este interpretat în limba franceză, cu supratitrare în limba română, oferind o experiență intensă și imersivă.

Rolul titular este asumat de mezzosoprana Adina Papadimas, o prezență activă, extrem de apreciată pe scenele din România și solistă angajată a Operei Naționale din București. Absolventă a Universității Naționale de Muzică din București, artista și-a perfecționat tehnica prin cursuri de măiestrie alături de legende ale operei mondiale, precum Viorica Cortez, Bruna Baglioni, Vasile Moldoveanu, Mariana Nicolesco și Nelly Miricioiu.

Contraponderea dramatică a eroinei Carmen este asigurată de personajul Don José, militarul riguros transformat radical de o pasiune oarbă. Evoluția sa pe scenă redă cu o intensitate remarcabilă o transformare psihologică profundă: de la rigorile legii, la îndrăgostitul orbit de gelozie și, în final, la bărbatul măcinat de propria obsesie.

În acest rol complex, publicul îi va putea urmări pe reputații tenori Paul Celmare și Adrian Dumitru, prezențe constante pe scenele lirice naționale și internaționale.

Paul Celmare (Don José în Oradea, Satu Mare și Baia Mare / Dancairo în Brașov, Cluj, Deva și Arad) este absolvent al Facultății de Arte din Galați. Pentru desăvârșirea pregătirii sale muzicale și a stilului interpretativ, artistul a urmat cursurile de master la Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice a Universității de Arte „George Enescu” din Iași.

De-a lungul carierei, tenorul a colaborat cu instituții de prestigiu, precum Opera Națională Română din București, Teatrul Muzical „Nae Leonard” din Galați, Opera Națională din Cluj-Napoca și Filarmonica de Stat „Moldova” din Iași.

Pe lângă activitatea sa artistică remarcabilă, Paul Celmare este și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), demonstrând o implicare activă în spațiul cultural și publicistic românesc. Critica muzicală l-a elogiat în mod deosebit pentru evoluția din această producție, numindu-l un artist cu o mare forță dramatică și o voce luminoasă.

Rolul Don José este asumat în cealaltă parte a turneului de Adrian Dumitru, un artist de asemenea laureat internațional (Premiul I la China International Vocal Competition și Marele Premiu la Festivalul „Hariclea Darclée”), în prezent angajat al Operei Naționale Române și al Operei Brașov.

Caravana „Carmen – Eterna” își începe periplul în prima parte a lunii octombrie cu spectacole în patru mari orașe. Debutul va avea loc la Brașov pe 2 octombrie (ora 19:00, Centrul Cultural Reduta), urmat de Cluj-Napoca pe 3 octombrie (ora 19:30, Cinema „Florin Piersic”) și Deva pe 4 octombrie (ora 19:00, Centrul Cultural „Drăgan Muntean”). Această primă serie se încheie la Arad pe 5 octombrie (ora 19:30, Palatul Cultural Arad), în toate aceste patru locații tenorul Adrian Dumitru interpretând rolul Don José, iar Paul Celmare pe cel al lui Dancairo.

Turneul continuă în următoarele trei zile în partea de nord-vest a țării, unde rolurile se inversează, tenorul Paul Celmare preluând partitura lui Don José, iar Adrian Dumitru pe cea a lui Dancairo. Seria debutează la Oradea pe 6 octombrie (ora 19:30, Casa de Cultură a Sindicatelor), continuă la Satu Mare pe 7 octombrie (ora 19:00, Casa de Cultură a Sindicatelor) și se încheie spectaculos la Baia Mare pe 8 octombrie (ora 19:00, ATP Tech Center).

Viziunea artistică și scenografia spectacolului sunt semnate de arh. Cătălin Ionescu Arbore, iar noul format și procesarea audio poartă semnătura lui Ciprian Pahonea.Biletele pentru spectacole sunt puse în vânzare online pe platforma oficială Ticketstore.ro și pot fi achiziționate, de asemenea, de la casele de bilete partenere din fiecare oraș gazdă.

30 septembrie este Ziua Internațională a Podcastului, un fenomen care continuă să se extindă chiar și după mai bine de două decenii de când a apărut. Există podcasturi de mare succes, care au găsit formula de a se autosusține și spre care publicul vine în număr tot mai mare. Tabloul general al acestui membru al marii familii a presei contemporane arată că podcastul a devenit o putere în lumea comunicării din era digitală, că înregistrează o revoluție permanentă și că este unul dintre segmentele media în care nu este loc decât pentru dinamism, conținut de interes și adaptare continuă la evul în schimbare.

Ziua Internațională a Podcastului este sărbătorită în toată lumea pe 30 septembrie și reprezintă o celebrare la nivel mondial a puterii podcasturilor. Această sărbătoare le oferă tuturor celor implicați în această parte a industriei media o ocazie excelentă de a intra în legătură cu alți creatori de podcasturi, ascultători, pasionați și lideri din industria de profil.

La puțin peste două decenii de la apariția termenului „podcasting”, acest mediu trece printr-o adevărată revoluție. Podcasturile audio sunt transformate în formate video, emisiunile de tip discuție („chat shows”) merg în pas cu seriile narative tradiționale, iar modelele de afaceri se schimbă, unele emisiuni fiind acum disponibile contra cost (în spatele unor sisteme de plată). În același timp, diverse platforme terțe pun tot mai mult accent pe podcasturile video și audio, introducând noi funcționalități ale produselor media. Un raport al reuters Institute analizează percepția publicului din SUA, Marea Britanie și Norvegia față de aceste schimbări și modul în care editorii de știri (New York Times, The Guardian, The Economist, Financial Times, The Times, Sunday Times, Schibsted, Bonnier, Die Zeit, Der Spiegel, Politiken, The Observer) reacționează. Iar concluziile arată că în ultimul an, editorii și-au orientat rapid eforturile în domeniul podcastingului către formatul video, în principal ca răspuns la schimbările de strategie ale platformelor, precum și la vizibilitatea sporită de care beneficiază conținutul video.

Unii editori au decis să creeze versiuni multimodale pentru toate emisiunile lor; alții adoptă o abordare mai pragmatică: transformă formatele de tip discuție în conținut video, dar păstrează emisiunile narative și de investigație exclusiv în format audio, considerând că acestea își mențin valoarea pe termen lung. De asemenea, se înregistrează o suprapunere semnificativă între publicul podcasturilor video și cel al celor audio, sugerând că aceleași persoane le accesează în contexte diferite. Dar formatele video atrag și segmente de public complet noi, cu așteptări diferite.

Acumulare de cunoștințe și aprofundarea subiectelor

În ceea ce privește motivațiile, majoritatea editorilor continuă să considere podcasturile o modalitate eficientă de a atrage și implica noi segmente de public, în special pe cel tânăr. Dimensiunea umană a podcasturilor și rolul lor în formarea unor obiceiuri sunt considerate, totodată, un element esențial de apărare în fața eficienței automatizate a inteligenței artificiale.

Raportul publicat de reutersinstitute.politics.ox.ac.uk indică faptul că utilizarea podcasturilor este, în mare măsură, complementară altor forme de consum de știri, acestea fiind apreciate pentru contribuția la acumularea de cunoștințe și la aprofundarea subiectelor. În strânsă legătură cu aceste caracteristici, unii editori au lansat recent abonamente dedicate exclusiv podcasturilor.

Pe măsură ce podcasturile audio și video se dezvoltă și evoluează, estomparea distincțiilor dintre formatele de conținut va impune o nouă modalitate de colaborare între agenții de publicitate, platforme și editori, pentru a valorifica pe deplin potențialul existent.

Cel mai recent raport Edison Infinite Dial din SUA indică faptul că ponderea persoanelor care ascultă sau urmăresc podcasturi (45% săptămânal) a atins un nivel record, o mare parte din creșterea recentă provenind din zona video. Știrile și actualitatea joacă un rol important în acest context.

Așa cum podcasturile și fenomenul podcastingului au evoluat de-a lungul anilor, la fel s-a întâmplat și cu Ziua Internațională a Podcastului, care a pornit în 2014 și a parcurs același „traseu” uimitor al impactului global al podcasturilor. În acest fel, în toată lumea, ziua de 30 septembrie a fiecărui an reunește sute de de podcasteri care își împărtășesc experiențele, poveștile personale și expertiza.

Și ca o dovadă a faptului că podcastul este o forță în lumea comunicării, The Guardian anunță că fostul președinte al SUA, Barack Obama, o prezență constantă în lumea podcasturilor, își lansează în aceste zile cea mai recentă producție pentru Audible: o serie în șase episoade despre cărțile care l-au inspirat. Primul invitat este Tom Hanks, alături de care poartă o discuție sinceră despre creșterea copiilor și viața de familie.

Foto: pixabay.com

Nu le aveam pe toate, dar tânjeam la ele.

La început, „Arici pogonici”, „Luminița”, apoi „Șoimii patriei”, „Cutezătorii”, „Universul copiilor”, sunt titluri din revistele școlare cu vizibilitate în toate școlile, în tot locul românesc și, când aveam norocul, mai răsfoiam pe la prietenii norocoși, pe la rude cu relații, câte o revistă „Pif”, în limba franceză, maxim de fericire, „lux și opulență”, cum ar exclama unii tineri, ce înțeleg diferențele în felul lor.

Prezența revistelor școlare în casele noastre oferea un fel de bogăție, spirituală, desigur. Nu ne mai interesa dacă ajunge zahărul, făina, uleiul, untul, de la rație, pentru că paginile revistelor ne făceau să visăm. Dincolo de ideologia evidentă, nemascată, pe care atunci nu o înțelegeam, nu o comparam și oricum nu aveam ce face, erau poveștile, informațiile, întâmplările, jocurile specifice vârstei, într-un format agreabil, tipic de revistă, jumătate scris, jumătate poze, color, așa cum trebuie să arate un proiect, ca să fie persuasiv, pentru totdeauna. Era lumea revistelor și lumea noastră, a copiilor, a elevilor care se bucurau când soseau revistele. Școlile primeau aceste reviste și le distribuiau elevilor. Chiar și la sat. Ne amintim ce senină era ziua când în ghiozdan, pe lângă cărți și caiete, frumos învelite, aduceam acasă „Cutezătorii”, de exemplu. O citeam în liniște, cu bucurie, cu răbdare și cu sentimentul acela, pe care l-am întâlnit mai târziu și la unele cărți din literatura română sau universală, că n-am vrea să ajungem repede la capăt, că n-am dori să se termine. Citeam revistele cu picătura, erau porția de timp liber petrecut frumos, în compania unei lumi ce se deschidea deodată în fața ochilor, atunci când călătoriile erau mai mult imaginare. După aceea, revistele își luau locul în colecții, cu grijă legate, iar astăzi se mai găsesc din ele prin câte un pod al casei.

Iată câteva dintre titluri…

Revista „Luminița” a fost fondată în 1953 și era destinată școlarilor mici. Ea urma revistei „Pogonici”, care a apărut între anii 1949 și 1953. Sub auspiciile „Luminiței”, a apărut „Arici Pogonici”, revistă pentru grădiniță și școală primară, cu poze, jocuri pentru copii, desene. Sunt de neuitat „Aventurile lui Mac”, de Lucia Olteanu, cu desene de Livia Rusz, sau povestirea în serial „Jupân Rănică Vulpoiul”, după Al. Odobescu, cu ilustrații de Al. Alexe. Parcă le vedem în fața ochilor, le citim cu mintea de-acum și le găsim de-un farmec plin.

În 1977, se decide ca „Arici Pogonici” să devină „Șoimii patriei”, pentru că în 1976 tocmai s-a înființat organizația cu acest nume. Revista „Șoimii…” conținea și ea o propagandă de partid, mascată în poezii, cântece, povestiri, imagini care să-i educe pe copii civic, moral, estetic și să-i pregătească pentru ce urma, organizația pionierilor. Pionierii aveau revista „Cutezătorii”, 1967-1989, cititorii ei erau mai mari, până la adolescenți. Publicația era editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor, la Editura „Scânteia”, cu redactor-șef, Ion Ionașcu, și secretar de redacție, Mihai Negulescu. „Cutezătorii” conținea rubrici, precum „Cadran politic”, „Reportajul săptămânii”, „Limba noastră-i o comoară”, „Semafor”, „(Mini)enciclopedie”, benzi desenate, ca de exemplu, „O zi de neuitat”, scenariu, Alexandru Mitru, desene de Vintilă Mihăescu.

În 1990, o parte a fostei reviste „Cutezătorii” înființează o publicație nouă, „Universul copiilor”, redactor-șef, Ovidiu Zotta. De menționat este faptul că, sub acest nume, „Universul copiilor”, a mai fost o revistă săptămânală pentru copii și adolescenți, care a apărut din 1925 până în 1948, perioadă când publicistica pașoptistă a avut un rol semnificativ în formarea și educarea prin lectură, gândindu-ne la „Dacia literară” (Mihail Kogălniceanu) „Curierul românesc” (Ion Heliade Rădulescu), „Albina românească” (Gheorghe Asachi), „Gazeta de Transilvania” (George Barițiu) „România literară” (Vasile Alecsandri), la un alt nivel. În prezent, există o revistă „Universul copiilor”, publicată ca revistă școlară de către Liceul pedagogic Ortodox, „Anastasia Popescu”, din București, cu ediții periodice și, mai nou, și în format digital.

Astăzi, revistele școlare sunt rare, sporadice și au un spațiu restrâns de influență. Există în școli, ca activitate a unor catedre, de istorie, de geografie, a unor cercuri, de lectură. Ele sunt mai puțin vizibile, atât la nivel local, cât și la cel național. Cercul lor de interes este limitat la marginile școlii. Rareori, o revistă reușește să pătrundă, să atragă atenția și să devină cunoscută, mai mult decât în școala unde apare. Participarea la concursuri de reviste școlare mai conferă uneori vizibilitate, dar și aceasta redusă și modificată de la an la an. Reviste școlare cu caracter național, de educare, de preocupări, de vârstă, nu mai există. Ele, cele menționate aici, „Luminița”, „Arici pogonici”, „Cutezătorii”, contribuie la imaginea unei epoci, în care nu era alta „mai frumoasă și mai de folos zăbavă, decât cetitul…”.

de Victor Nafiru

A câștigat primăria și totuși nu a rămas primar. Nu o dată, ca să zici că a fost o simplă întâmplare, ci de trei ori în opt ani: 2016, 2020, 2024. Un adevărat luptător dar, așa cum se întâmplă de atâtea ori în viață, nu întotdeauna cel mai bun, cel dorit de alegători continuă cursa.

Așa s-a întâmplat și cu Adrian Torma. În primul mandat a defilat, lucrurile începuseră să se miște în Moldova Nouă, oamenii îl priveau cu încredere și speranță, iar el  se pregătea să ducă mai departe proiectele pe care le începuse. Cineva nu a fost de acord cu asta, acuzându-l de conflict de interese, cu o Asociație pe care, culmea, familia sa a sprijinit-o și o susține în continuare. O Asociație care nu produce, ci consumă bani pentru activitățile pe care le desfășoară. Bani din buzunarul familiei Torma. Într-o țară sănătoasă la cap, astfel de lucruri ar fi fost aplaudate și puse în ramă. Nu și la noi, în România, la Moldova Nouă.

 În 2020, scorul i-a fost favorabil cu 48 și ceva la sută. Numai că, euforia succesului a fost de scurtă durată. Foștii camarazi de doctrină au reactivat o dispută mai veche preluată din Codul lui Hammurabi din Babilonia: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, au insistat, au sesizat Biroul Electoral Central, cum că o decizie judecătorească îi respinsese candidatura. Într-un cuvânt, au făcut tot ce le-a trecut prin cap ca el să piardă, ca la fotbal, cu 3-0, la masa verde. Și au reușit, alegerile fiind reluate, fără ca lui să i se permită să participe.

Și după patru ani de stat pe bară, dar continuând să se implice în viața comunității, câștigă din iarăși Primăria Moldova Nouă. Și din nou ghinion. Blestemul „conflictului de interese” îl ajunge din nou din urmă. În urmă cu un an, ANI pronunța un verdict implacabil, strâmb și nedrept. „Amendamentul Fritz” pune capăt mandatului pe care spera să-l ducă la bun sfârșit. Unii se bucură, alții regretă. Cel mai ghinionist dintre primarii acestor vremuri s-a împăcat cu gândul că nu oricine câștigă alegerile rămâne primar, chit că oamenii te preferă de fiecare dată când candidezi. Chiar dacă sancțiunea îl va ține departe de primărie, cei care îl cunosc sunt convinși că va continua să se implice în viața comunității, inclusiv să sprijine Asociația Culturală de la care i s-a tras ghinionul ce l-a îndepărtat din administrație.

30 septembrie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Prezentări de carte: „Anastasis“, „Orizonturi inefabile“ & „Contra Sens“, autor: pr. Dan Dumitru Gârjoabă (Sânmihaiu Român, jud. Timiș), apărute în 2026 la Editura „Castrum de Thymes“, Giroc.

 

 

30. September 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Buchpräsentationen: „Anastasis“, „Orizonturi inefabile“ & „Contra Sens“, Autor: Pfr. Dan Dumitru Gârjoabă (Sânmihaiu Român = Rumänisch-Sanktmichael, Kreis Temesch), alle drei erschienen 2026 im Verlag „Castrum de Thymes“, Giroc.

 

de eCronica

Daniel Botgros

Interviu cu Excelența Sa, Alen Ružić, ministrul croat al Muncii, Sistemului de Pensii, Familiei și Politicilor Sociale

 – Domnule ministru, v-aș întreba în primul rând, despre contextul vizitei dumneavoastră în comunitatea croată din Caraș-Severin dar și în România, în general.  România și România, în general. Ce înseamnă, din punctul dvs. de vedere, această prezență?

– În primul rând, ne dorim comunicare, să ne întâlnim cu oamenii, să discutăm cu oamenii. În al doilea rând, fac parte din guvernul croat, reprezint numele domnului prim-ministru, Andrei Plenkovici și sunt aici să transmit un sprijin, o deschidere față de această minoritate, care și-a păstrat identitatea de-a lungul timpului. Chiar și atunci când Croația n-a fost independentă, astfel încât și-au păstrat elementele identitare și poate. E adevărat, am avut o vizită și la croații din Voievodina dar venim permanent, deoarece comunitatea croată din România a fost întotdeauna deschisă față de sprijin. Am acordat un ajutor Liceului româno-croat din Carașova bilingv, cu suma de 1.200.000 de euro, pentru a sprijini educația, dar în același timp e nevoie de suport și în alte sectoare. Am văzut tinerii, i-am văzut pe oameni, i-am auzit vorbind și, spun încă o dată, și-au păstrat intactă identitatea și limba. Toate aceste lucruri le dorim în continuare, în postura unei  Croații independente, parte a Uniunii Europene și să le aducem la un nivel dorit de toată lumea.   

– Poate că e retoric ce întreb sau ce spun, dar sunteți cumva familiar cu ideea că prin comunitatea croată din România putem să dezvoltăm și mai mult relațiile instituționale pe care le avem cu statul croat? Care oricum, din câte știm, sunt bune la nivel național, între cele două state membre ale Uniunii Europene, dar cred că în plus am putea să ne folosim foarte mult și cred că asta și faceți, de fapt. Iar noi suntem fericiți că avem aici această minoritate.

– Urmărim sprijinul vârstnicilor. De asemenea și sprijinul tinerilor, pentru a-i ajuta să devină competenți pe piața muncii. Acestea sunt principiile sprijinului nostru, proiectelor pe care le desfășurăm. Am dori să consolidăm aceste două categorii și, în sens larg, mergem pe principiul complementarității al sinergiei. Și întreg guvernul croat urmărește această chestiune. Suntem convinși că odată ce întărim comunitatea, acest lucru va reverbera în întreaga zonă, acest sprijin bilateral pe care îl urmărim.

– Am ajuns prin acest răspuns, la aspecte legate de ministerul pe care îl conduceți, este un minister extrem, extrem de important. Nu numai, acum în această perioadă complicată la nivel internațional, dar este esențial pentru fiecare țară și am să vă rog să ne spuneți cum este organizată această entitate guvernamentală  pe care conduceți și cum arată din punctul acesta de vedere  peisajul muncii, familiei și relațiilor sociale din Croația.

– În primul rând, un sfert din bugetul național este îndreptat înspre pensii și asistență socială. Asta ar fi prima categorie, a doua, este vorba de chestiunea juridică. Putem proteja astfel femei, copii, toate categoriile sociale, astfel încât să îmbunătățim situația și să aducem la standarde care sunt urmărite atât la nivel național, cât și internațional. Niciodată Croația n-a finanțat mai mult față de cum finanțează acum acest domeniu.

– Este important, pentru că protecția socială și familia sunt legate întotdeauna. Dacă îmi permiteți să rămân puțin aici, ați avut sau întâmpinați probleme legate de fondurile de pensii, de îmbătrânirea populației, de cei care cumva ies la pensie prea devreme, probleme pe care România le are în această perioadă?

– Avem și noi această problemă, de aceea am mers pe varianta flexibilizării bugetului, astfel încât să acopere aceste noi provocări. Pentru plecări la pensie mai devreme, tot timpul s-au urmărit contribuția, stagiul pentru timpul și valoarea contribuției, astfel încât pensiile să nu fie deficitare. Iar în ce privește protecția persoanelor în vârstă, pentru prima oară după 1998 se deschid foarte multe case de bătrâni. Aici e îngrijit un număr considerabil de pensionari. Mai mult, pentru cei care au ieșit mai devreme la pensie, ne îngrijim să poată lucra cu jumătate de normă, pentru a-și suplimenta în mod decent veniturile ne au asigurat-o pensie decentă și se poată lucra cu jumătate de normă. N-am fost, să zic așa, ore, dar în cazurile în care s-a impus și așa ceva. Am urmărit și așa ceva.

– O ultimă întrebare, domnule ministru, de fapt două scurte întrebări. Dacă aveți cumva legături instituționale cu ministerul similar din România și cu guvernul român, mi s-ar părea frumos să fie așa, să învățăm unii din experiența celorlalți și, dacă veți continua – cred că răspunsul aici va fi afirmativ – dacă veți continua să susțineți la fel de mult etnia croată din România și pe cale de consecință și legăturile cu județul Caraș-Severin și cu România în general.

– Răspunsul este afirmativ, cum știți, pe 10 octombrie la nivel de consiliu european de miniștri, vom avea o întâlnire importantă, acolo se schimbă experiențele, se stabilesc colaborări între ministerele noastre. Iar în ce privește prezența noastră aici, consider că nu rămânem doar la nivel de vizită, încercăm, așa cum am spus, să mergem efectiv în sprijinul acestor comunități, pe învățământ, cultură, sănătate și alde domenii. Să îmbunătățim ți să extindem nivelul colaborării.