Jandarmii hunedoreni au planificat și desfășurat la unități de învățământ din județul Hunedoara un număr de 103 activități de prevenire, la care au participat aproximativ 3000 de elevi, cadre didactice și părinți.

Sesiunile preventive s-au desfășurat atât independent, cât și în cooperare cu Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara și cu Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane – Centrul Alba Iulia. Scopul acestora a fost de a discuta deschis cu elevii pe teme cum ar fi violența fizică și verbală în interiorul și în exteriorul unităților de învățământ sau prevenirea și combaterea traficului de droguri și de persoane. În plus, s-a avut în vedere în permanență orientarea acestor activități către copii, explicarea noțiunilor specifice pe înțelesul lor, încurajarea obținerii unor rezultate bune la școală și adoptarea de către aceștia a unui comportament în concordanță cu normele de conviețuire socială. 

Printre campaniile active în prezent în cadrul cărora jandarmii au desfășurat activități preventive menționăm„Fii inteligent, nu violent!”, „Școala ta, în siguranță”, „MAI multă grijă, MAI multă siguranță” sau „Să vorbim despre droguri!”.

Jandarmii au desfășurat și peste 150 de misiuni de menținere a ordinii publice în zona adiacentă unităților de învățământ și au aplicat 65 de sancțiuni contravenționale în cuantum de 5.450 de lei, majoritatea sancțiunilor fiind aplicate pentru fumat în locuri nepermise.

Menționăm – susținea căpitan Murguleț Denis Luiza (foto) în calitatea sa ca persoană de contact – că Inspectoratul de Jandarmi Județean Hunedoara are arondate în total un număr de 11 unități școlare a căror activitate se desfășoară în municipiile Deva și Petroșani, iar activitățile preventive vor continua pe tot parcursul anului școlar 2025 – 2026.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În cadrul săptămânii Școala Altfel, elevii Școlii Gimnaziale Nr. 2 Hunedoara au participat la activități variate și interesante.

Au explorat locuri deosebite, s-au bucurat de cele văzute, într-o atmosferă veselă și relaxantă.

Prezenți la Clubul Sportiv, domnul Silviu Burza le-a arătat copiilor tehnici ale tenisului de masă și le-a comunicat despre importanța sportului în dezvoltarea fizică și psihică.

Reușită a fost excursia la Turda unde au vizitat Muzeul „Fabrica de Știință”. Elevii au fost impresionați atât de exponatele interactive care îmbină știința și iluziile, cât și de experimentele live.

Interesant a fost popasul la Laboratorul dentar Nistoresc Dent unde au văzut cum sunt utilizate echipamentele care oferă rapiditate de execuție a lucrărilor protetice.

Aceste activități – susținea prof. Cizmaș Georgeta-Ileana – au răspuns nevoilor individuale ale elevilor și le-au oferit oportunități educaționale diverse.

 

A consemnat Ioan Vlad/ UZPR

Ministerul Educaţiei și Cercetării împreună cu Ministerul de Interne au în vedere realizarea unei educaţii rutiere eficiente, continue şi coerente a preşcolarilor şi elevilor, cu ajutorul și implicarea profesorilor în promovarea și abordarea acesteia cât mai pe înțelesul elevilor.

Pe acest fond, la Brad în organizarea Liceului Teoretic „Avram Iancu” – structura Școala Gimnazială ,,Horea, Cloșca și Crișan” în parteneriat cu Serviciul Rutier din IPJ Hunedoara și Palatul Copiilor Deva, structura Brad s-a desfășurat activitatea extrașcolară sugestiv intitulată ,,Patrula școlară de circulație”.

Echipajul patrulei a fost format din elevii Ștefan David (comandant), Bota Rareș, Călămar David, Chiș Ianis, Feier Maria, Golcea Daria, Grec Darius, Lupu Ilinca, Mitroi Dominic, Pop Rebeca și Vesa Iasmina, sub îndrumarea prof. Sava Voicu Constantin (foto) – coordonatorul cercului de educație rutieră.

Sub ghidarea polițiștilor rutieri hunedoreni, elevii patrulei școlare au realizat un exercițiu practic în zona trecerii de pietoni prin semnale specifice și de obligare atât pentru pietonii angajați în traversarea străzii, cât și pentru conducătorii vehiculelor care circulau în zona respectivă.

Astfel de acțiuni vor continua pe tot parcursul anului școlar în curs.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

 

 

Orașul bănățean Oravița este una dintre așezările seculare ale României care, începând cu secolul al XIX-lea, devine  un pol important al culturii și al istoriei românești. Enumerând doar câteva din obiectivele pe care le-a avut în premieră pentru spațiul mioritic, chiar pentru tot răsăritul Europei: primul teatru, prima cale ferată, prima farmacie montană, prima fabrică de bere din România – ne dăm seama de importanţa culturală şi istorică pe care o reprezintă acest oraş.

Faptul că este amplasat într-o zonă bogată în minereuri rare și felurite a atras de timpuriu interesul stăpânirilor străine, fie ele maghiare, turcești, habsburgice, austro-ungare sau sud-dunărene. În secolul revoluţiilor industriale interesul pentru stăpânirea acestui oraș s-a accentuat. În perioada de ocupaţie de către Imperiul Austro-Ungar, oraşul cunoaşte o dezvoltare deosebită în toate domeniile, dar mai ales în cel al mineritului. Pentru că intenția de a exploata la intensitate maximă bogățiile naturale ale pământului și a le transporta apoi în țările stăpânitoare s-a amplificat, s-au făcut și investiții care să ușureze jaful din regiune. De aceea Oraviţa a beneficiat de ultimele tehnologii şi inovaţii, exploatările şi fabricile având parte de dotare la standardele cele mai înalte.Toate acestea au contribuit la dezvoltarea orașului, dar nu și la creșterea prosperității locuitorilor români. Oravița a ajuns un oraș cosmopolit, fiecare naționalitate străină stabilită în acest oraș contribuind la dezvoltarea economiei și implicit a culturii.

Așa se face că la Oravița au fost construite mai multe unități de învățământ, o raritate pentru acele timpuri, când analfabetismul era în floare. Au fost construite în special școli de meserii care să pregătească pe viitorii lucrători pentru ocupanții străini.

Liceul din Oravița a fost cea mai veche instituție de învățământ din zona de sud-est a Banatului. Acest prim liceu din Caraş a fiinţat la început ca şcoală civilă maghiară încă din anul 1873. Apoi funcţionează ca liceu cu predare în limbile germană şi maghiară între anii 1913-1919. În 1919, după Marea Unire, devine liceu cu predare în limba română, iar în perioada 1919-2001 liceul are alternativ profil pedagogic, teoretic, respectiv industrial.

Din 1919, după Marea Unire, când Banatul s-a eliberat de stăpânirea austro-ungară și s-a alipit din proprie voință la patria – mama, liceul a primit numele generalului Ion Dragalina, originar din Caransebeș. Numele acesta este onorant, având în vedere că Generalul Dragalina nu este un ofițer oarecare din Banat, ci un român care a luptat cu bărbăție și curaj și s-a jertfit pentru îndeplinirea idealului nostru de veacuri”.

Generalul Ioan Dragalina a fost unul dintre cei mai mari oameni de arme, care, din păcate, n-a apucat să-și arate întreaga măiestrie pe front. A demisionat din armata austro-ungară și s-a înrolat în cea românească. În luptele Primului Război Mondial, eliberează Orșova, apoi ajunge pe Valea Jiului, unde se dau lupte grele. Este rănit pe 12 octombrie 1916, în luptele de pe Jiu. Sanitarii se bâlbăie în salvarea generalului, acesta ajunge cu greu, inconștient, la București, unde i se amputează brațul stâng. Pe patul de spital, Regele Ferdinand îl decorează cu Ordinul Mihai Viteazul. Septicemia se instalase… Decedează la 9 noiembrie 1916 la vârsta de numai 55 de ani. Colegii de arme spun că un astfel de om nu se mai naște, Istoricii afirmă că Dragalina putea schimba soarta războiului.

Numele pe care liceul din Oravița l-a primit în 1919 obligă. În decursul anilor de existenţă liceul şi-a făurit și păstrat un prestigiu remarcabil nu numai în Banat, ci la nivel de țară, pregătind oameni de valoare, care au făcut cunoscut numele lui în ţară şi în lume. Numele ,,Liceul Teoretic General Dragalina” a consacrat ca pe o marcă de excelenţă instituția de învățământ, emblemă pentru Oravița. El a trecut prin diverse transformări în decursul timpului.

Dar, în cei 150 de ani de existență, clădirea liceului a cunoscut degradare fizică și avea nevoie mare de restaurare generală. Acest lucru a tot fost amânat și s-au obținut fondurile necesare exact în anul când prestigioasa unitate de învățământ împlinea 150 de ani de existență. Festivitățile de sărbătoare a unui secol și jumătate de activitate neîntreruptă a instituției au fost organizate în decembrie 2023, pe durata a 5 zile, eveniment la care au participat absolvenți și dascăli de ieri și de azi, cu bucurie și cu emoția reîntoarcerii acasă, în bătrânul liceu. Evenimentul a fost unul remarcabil, adunând, în cele 5 zile de sărbătoare, peste 600 de persoane care au simțit nevoia să se alăture acestei sărbători de un secol și jumătate de tradiție în educație.

Cu fonduri europene și de la administrația locală, în anul 2024 au început lucrările de reabilitare ale clădirii, atât ale corpului central, cât și ale celor două corpuri construite ulterior. Astfel, clădirea a fost complet restaurată și modernizată. Pe lângă intervențiile structurale, proiectul a mai inclus izolarea termică a clădirii, refacerea integrală a acoperișului, modernizarea instalațiilor electrice și termice, schimbarea tâmplăriei, precum și lucrări de reamenajare și finisare a spațiilor interioare și exterioare. Proiectanții au ținut cont de specificul clădirii: corpul central al liceului, ridicat în 1873, este monument istoric, iar celelalte două corpuri, adăugate ulterior – la aproape un secol distanță –, au fost tratate unitar din punct de vedere estetic.

În luna decembrie 2025 lucrările de restaurare a clădirii au fost finalizate, interiorul clădirii a fost pregătit pentru întoarcerea „acasă” a dragalinezilor – elevi, profesori, personal auxiliar. În perioada lucrărilor, activitatea didactică s-a desfășurat în incinta unei alte instituții de învățământ din Oravița. Bătrânul „General Dragalina” din Oravița era pregătit să-și primească din nou locatarii, după ce în ultimul an și jumătate s-a „dezbrăcat” de hainele vechi pentru a-și recăpăta strălucirea de altădată.

Revenirea elevilor în clădirea restaurată a fost un eveniment care a pus în mișcare toată comunitatea oravițeană. Fiecare instituție, chiar și cele care n-aveau nicio legătură cu școala, a dorit să se implice în organizarea evenimentului care a fost sărbătoarea întregului oraș și a durat mai multe zile. Mai ales că evenimentul a coincis cu sărbătorile de iarnă, când toate așezările îmbracă haine de sărbătoare. S-a dorit ca orașul să strălucească la propriu și s-a reușit. Resfințirea Liceului a devenit evenimentul central al Oraviței, proiect numit „Oravița Reconect”.

Întreaga comunitate sărbătorea odată cu Liceul. Părinți, bunici, elevi și locuitorii Oraviței, în general, s-au implicat în îmbrăcarea orașului în haine de sărbătoare, așteptând cu bucurie venirea oaspeților.

Evenimentele au debutat în seara de Sfântul Nicolae, când încep și sărbătorile de iarnă. Ziua și mai ales seara de 6 decembrie a scos pe oravițeni în stradă. Festivitățile au fost împresionante. Clădirea Liceului a fost împodobită pe măsură în interior și exterior. Luminițe, ramuri de brad, globulețe, beteală și baloane împodobeau clădirile Liceului, dar și parcul din față, precum și orașul întreg împodobit de oravițeni. Convoiul elevilor, organizați pe clase, având făclii și torțe aprinse în mâini a pornit spre liceu, străbătând străzile orașului în sunet de fanfară. Un pelerinaj de mii de oameni în frunte cu elevii Liceului au parcurs în coloană orașul în aplauzele și admirația locuitorilor care se alăturau coloanei. În parcul din fața Liceului aștepta lume multă, A fost o seară feerică, memorabilă, încărcată de emoție, dialog și bucuria de a celebra împreună o instituție devenită în timp emblemă a orașului. Autoritățile locale, părinți, oameni de cultură, foști elevi, așteptau sosirea coloanei și apoi au început festivitățile propriu zise.În afară de conducerea liceului, în reabilitarea clădirii și derularea activităților de reinaugurare s-au implicat dl. Președinte al Consiliului Județean CS Silviu Hurduzeu, Primarul Oraviței, dl. Costel Ursu, d-na Ion Lorena-managerul Primăriei, dl. viceprimar Lepa Marțian, dl. Director al Casei de Cultură Sorin Chisărău, dl Inspector Școlar General prof. Lucian Miclău și mulți alți oravițeni.

În fruntea Liceului Teoretic ,,General Dragalina” se află un OM care face cinste orașului, județului și țării. Este vorba de doamna profesoară Alideia Petronela Țepeneu, directorul instituției de învățământ în care și dânsa și-a făcut studiile. Este fiică a Oraviței și a fost elevă, profesoară, apoi director al acestui liceu. A fost unul din puternicii directori pe care i-a avut acest liceu de prestigiu, iar generațiile ei de copii sunt în totalitate generații realizate. Este  un profesor cu vocație, implicată activ și în viața culturală a orașului. Dânsa a reușit o performanță demnă de remarcat: a ajuns în finala națională a Galei Premiilor pentru Directorii Anului 2024, la categoria Inovare. Aceasta este o competiție organizată de Asociația pentru Valori în Educație, prin care sunt premiate anual realizările directorilor din liceele, școlile și grădinițele publice din România. Profesor de limba și literatura română, Alideia Petronela Țepeneu este director al Liceului din Oravița de 12 ani. Dar predă la „Dragalina” de 20 ani, încă de la momentul în care a terminat studiile la Universitatea de Vest din Timișoara. Reprezintă, totodată, simbolul dascălului dedicat al României, ambiția și spiritul tuturor românilor de a învinge mereu.

Doamna director i-a prezentat pe invitații de onoare și festivitățile pregătite minuțios de toată suflarea școlii au început după un program bine stabilit. În deschidere, d-na director Țepeneu a transmis participanților un mesaj emoționant, subliniind importanța zilei pentru istoria și viața locuitorilor orașului. A mulțumit tuturor celor prezenți pentru onoarea ce li se face, dând măreție evenimentului prin numărul mare de participanți. A precizat că dragalinezii se consideră împreună cu cetățenii orașului ca într-o familie mare care, la sărbători importante, se strâng la un loc pentru a se bucura împreună. „Liceul Dragalina nu este doar un loc, este un sentiment, o familie mare, dovadă fiind prezența tuturor aici!”.

Apoi  li s-a dat cuvântul oficialităților locale: dl. Primar – a urat și dânsul „bun venit” oaspeților și locuitorilor orașului, bucuros că Liceul Dragalina strălucește acum la propriu și la figurat. Lucrările de restaurare s-au făcut responsabil, s–au adăugat spații noi, au fost reparate cele vechi, iar la final în clădire va crește performanța energetică a imobilului la standardele actuale, astfel încât procesul educativ să se desfășoare în condiții optime. ,,Proiectul este cu adevărat deosebit, este o combinație între vechi și nou. S-a acordat o atenție specială fațadei clădirii centrale, fiind vorba despre o clădire monument istoric, care are o arhitectură mai deosebită”, a spus primarul Costel Dumitru Ursu.

Domnul Președinte al Consiliului Județean i-a felicitat pe dragalinezi pentru bucuria ce li s-a făcut de Moș Nicolae și le-a amintit elevilor că nu vor avea parte doar de o clădire renovată. Pentru toate unitățile de învățământ din oraș, administrația locală a achiziționat în luna august, tot printr-un proiect european, mobilier pentru sălile de clasă și laboratoare – bănci, scaune, catedre, dulăpioare , echipamente IT, precum table inteligente, laptopuri, camere pentru videoconferințe, dispozitive moderne pentru activități recreative, kituri robotice, scanere portabile, multifuncționale etc, dar și dotări pentru sălile de sport.”

Domnul Inspector Școlar General i-a felicitat pe elevi și profesori pentru noul spațiu de învățământ și le-a urat succes în activitatea școlară, să facă cinste școlii și orașului lor. A subliniat rolul vital al școlii în viața viitoare a tinerilor de azi și i-a îndemnat să păstreze ceea ce au primit și să se întoarcă întotdeauna cu plăcere în comunitatea de unde vor pleca în curând pentru a-și desăvârși studiile.

Doamna deputat Silvia Claudia Mihalcea a precizat că se simte onorată să fie în acel loc într-un moment atât de important și de fericit pentru toți locuitorii orașului. Liceul a fost adaptat nevoilor elevilor din aceste timpuri, iar ei trebuie să dovedească faptul că-și vor îmbunătăți pe măsură și performanțele lor școlare. „Aveți o școală superbă și așteptăm rezultate care să vă claseze în rândul liceelor de top din județ și din țară la examenul de bacalaureat și la concursurile școlare!”

Multe surprize plăcute li s-au făcut locuitorilor orașului în acele zile de sărbătoare. Au fost formații artistice ale elevilor și altele consacrate, expoziții de carte, de costume populare, de obiecte artistice, de produse culinare, etc.

Dar spectacolul care a plăcut în mod deosebit a fost creat de Asociația de Reconstituiri Istorice din Timișoara. Îmbrăcați în uniforme autentice din primul război mondial, ei au pregătit momente remarcabile, cum ar fi depunerea jurământului ostașilor la plecarea în război, simularea unor ceremonii militare, onorul prezentat Regelui Ferdinad și Reginei Maria îmbrăcați în uniforme de epocă, defilarea unor ostași și ofițeri cu uniforme adecvate, un preot militar, surori ale Crucii Roșii, ofițeri de toate gradele și armele etc. Au rostit o rugăciune în grup, așa cum rosteau pe front militarii dimineața împreună cu preotul militar.

La final d-na Directoare și domnul Primar au primit ordine regale semnate de Regele Ferdinand, aidoma celor emise acum 100 de ani de adevăratul Rege celor care se evidențiau prin ceva, preum și cheia simbolică a Liceului care să fie păstrată în inventarul Liceului. S-a tras și o salvă de armă care i-a emoționat și speriat pe cei de față.

Emoționante au fost și micile surprize pregătite de foști elevi ai liceului. Spre exemplu, au venit la festivități două doamne, mamă și fiică, ambele foste eleve ale Liceului General Dragalina, în urmă cu mulți ani. Mama se numește Cornelia Fetea și acum este la vârsta maturității depline, este președinte al Filialei Caraș-Severin a Asociației Foștilor Deținuți Politici și vicepreședinte al Centralei AFDPR, un OM remarcabil care de trei decenii și jumătate este omul providential al tuturor persecutaților politic pentru care se luptă cu neocomuniștii cu un curaj mai presus de fire. Și-a neglijat sănătatea, timpul liber și bugetul familiei pentru păstrarea memoriei celor care au suferit în Gulagul communist.

Fiica dânsei, Lăcrămioara, căsătorită Podaru, a devenit eleva aceluiași liceu la un sfert de secol distanță după mama ei. Fata este acum profesoară de chimie în Timișoara, cadru didactic asumat, iubită de elevi, colegi și oravițenii de care încă este legată sufletește și-i vizitează des. Ea a venit la festivități îmbrăcată în uniforma de elevă de liceu originală, pe care o păstrează cu sfințenie și care, la circa două decenii și ceva distanță îi vine perfect, dovadă a vieții echilibrate pe care o duce. Este o fată frumoasă, distinsă, cu simțul umorului, se poate amesteca cu succes printre actualii elevi de care s-ar putea diferenția doar prin faptul că ei nu mai au uniformă. Este model pentru actualii elevi dragalinezi. Model de urmat pentru cum a evoluat viața ei după liceu, pentru modul cum se comportă în societate, pentru grija cu care-și ocrotește părinții, pentru modul în care-și face datoria de dascăl.

Împreună, mama și fiica au fost o echipă admirată, apreciată, care a adus zâmbete pe fețele participanților și multă bucurie în cadrul evenimentului. Să le dea Domnul sănătate și numai bucurii, să vină în tandem și la aniversările viitoare ale Liceului!

Per total, evenimentul a creat o atmosferă  caldă, încărcată de bucurie și emoție, ceea ce a generat plăcutul sentiment al apartenenței la acea comunitate . Vreme de trei zile în Oravița a fost un ambient de uniune prin modul în care locuitorii au cooperat la crearea atmosferei de sărbătoare împărtășită împreună prin veselie, amintiri plăcute, sentimente de mândrie că sunt locuitorii unui oraș cu tradiții, cunoscut în țară și peste hotare numai prin lucruri de fală și prin contribuția la progresul învățământului, al economiei, prin succesele în domeniul științei, artei și muzicii, reunind comunitatea românească oravițeană cu invitații veniți din diverse părți ale țării. Au fost prezente  personalități academice, universitare, culturale, literare, artistice, jurnalistice, din administrație sau mediul de afaceri care au contribuit la formarea și afirmarea în România a universului spiritual. Oravița a găzduit un eveniment cultural deosebit și merită felicitările noastre și urările de bine, sănătate și rezultate excelente pe tot parcursul vieții.

5 februarie 2026

• În memoriul transmis Ministerului Justiției, UZPR solicită extinderea la cauze penale și administrative, respingerea rapidă a abuzurilor și sancțiuni ferme

Guvernul a adoptat astăzi, 5 februarie 2026, Proiectul de lege privind protecția protecţia împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive îndreptate împotriva persoanelor implicate în acţiuni de mobilizare publică (legea anti-SLAPP), actul normativ destinat transpunerii în dreptul intern a Directivei (UE) 2024/1069 privind combaterea acțiunilor strategice împotriva participării publice. Proiectul urmează să fie transmis Parlamentului, unde va intra în procedura de dezbatere și adoptare legislativă.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) a transmis încă din 4 decembrie 2025 un memoriu către Ministerul Justiției din România, prin care a atras atenția că forma propusă riscă să transforme transpunerea directivei europene într-un exercițiu pur formal, lipsit de eficiență practică.

UZPR, care reprezintă peste 5.000 de jurnaliști și specialiști media, a semnalat că, în ultimii ani, tot mai mulți profesioniști ai presei au fost supuși unor presiuni judiciare mascate sub aparența legalității: plângeri penale repetitive, sesizări administrative vexatorii, reclamații disciplinare sau notificări GDPR folosite ca mijloc de intimidare. Aceste mecanisme, deși legale în aparență, sunt utilizate în realitate pentru a reduce la tăcere vocile critice – fenomen cunoscut la nivel european sub denumirea de SLAPP (Strategic Lawsuits Against Public Participation).

Domeniul de aplicare – principala vulnerabilitate

În memoriu, UZPR a arătat că proiectul românesc limitează protecția aproape exclusiv la cauze civile, excluzând tocmai zonele în care hărțuirea juridică este mai frecventă în România: penalul, administrativul, fiscalul și disciplinarul.

Or, exact prin aceste instrumente sunt presați jurnaliștii:
– plângeri penale succesive pentru același material,
– sesizări la autorități precum ANSPDCP sau CNCD,
– proceduri disciplinare abuzive,
– notificări GDPR menite să blocheze investigații etc.

Deși directiva europeană are o competență limitată la materia civilă, ea permite expres statelor membre să extindă protecțiile. Țări precum Belgia, Irlanda sau Polonia au făcut deja acest pas, adaptând legislația la realitățile interne. România, în schimb, păstrează o abordare minimală, lăsând neacoperite exact formele concrete de presiune.

O lege cu aplicare „opțională”

O altă critică majoră vizează caracterul opțional al măsurilor. Textul folosește frecvent formulări precum „instanța poate dispune”, în loc de obligații clare privind sancționarea abuzului, publicarea hotărârilor sau recuperarea costurilor.

În practică, această flexibilitate riscă să transforme protecția anti-SLAPP într-o loterie juridică, cu soluții neunitare și ineficiente. O lege menită să protejeze libertatea de exprimare nu poate funcționa ca o simplă recomandare.

Respingere rapidă, dar sine die a SLAPP-urilor

UZPR a subliniat și absența unui mecanism obligatoriu de respingere timpurie. Fără termene clare și proceduri accelerate, procesele abuzive își ating scopul chiar dacă sunt ulterior pierdute: epuizarea financiară și psihologică a jurnalistului.

Exemplele europene arată contrariul: Belgia prevede termene scurte și amenzi consistente, iar Irlanda a introdus proceduri accelerate în materia defăimării. În România, lipsa unor termene poate face ca „mecanismul rapid” să dureze mai mult decât procesul principal.

Fără sprijin financiar, protecția rămâne teoretică

UZPR a atras atenția că adevărata pedeapsă într-un SLAPP nu este verdictul, ci costul procesului: onorarii de avocat, taxe, timp pierdut. Fără rambursarea integrală a cheltuielilor, fără fonduri de sprijin și fără posibilitatea intervenției asociațiilor profesionale ca amicus curiae, legea riscă să rămână pur declarativă.

Sancțiuni insuficient de disuasive

Directiva europeană solicită sancțiuni efective și proporționale. În forma românească, amenzile sunt opționale și fără criterii clare. Fără un risc financiar real, reclamanții abuzivi nu vor fi descurajați.

Concluzia UZPR

În memoriul transmis Ministerului Justiției, UZPR a arătat că o transpunere formală poate crea doar iluzia protecției, în timp ce presiunile administrative și penale vor continua nestingherite.

Pentru ca legea anti-SLAPP să devină un instrument real de apărare a presei și a participării publice, organizația a propus:
– extinderea domeniului de aplicare la penal și administrativ,
– mecanisme obligatorii și rapide de respingere,
– sancțiuni ferme și disuasive,
– recuperarea integrală a costurilor,
– sprijin instituțional și financiar pentru victime,
– transparență și monitorizare.

În absența acestor garanții, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România avertizează că noua lege riscă să rămână doar un gest formal, iar fenomenul SLAPP să continue să afecteze grav libertatea presei, dezbaterea publică și, în ultimă instanță, calitatea democrației din România. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România va continua să monitorizeze parcursul legislativ al proiectului în Parlament și să transmită puncte de vedere și propuneri de amendamente, pentru ca forma finală a legii să corespundă pe deplin scopului și standardelor prevăzute de Directiva europeană anti-SLAPP, respectiv protejarea jurnaliștilor și a participării publice împotriva proceselor abuzive de intimidare.

ANEXA tabel SLAPP

Memoriu UZPR SLAPP

9 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Vernisajul expoziției „In memoriam Jakob Neubauer” (*5 septembrie 1922, Caransebeș – †9 februarie 2001, Reșița) cu prilejul împlinirii a 25 ani de la trecerea în eternitate.

Încursiuni muzicale, după vernisaj: grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

 

9. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Vernissage der Kunstausstellung „In Memoriam Jakob Neubauer” (*5. September 1922, Karansebesch – †9. Februar 2001, Reschitza) zum 25. Todestag.

Musikalische Umrahmung: die Vokal- und Instrumentalgruppe „Resicza“  (Koordination: Iuliu Fazakas).

 

Continuând tradiția proiectului ZICI, aflat la Bocșa la cea de-a XI-a ediție, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” a ales în acest an să citească împreună cu elevii clasei a III-a de la Școala Gimnazială nr. 1 Bocșa, înv. Alina Șelariu.

Așadar, voluntarul proiectului acestei ediții a fost Oana Sporea, elevă a Liceului Teoretic „Tata Oancea”, Oana îndeplinind cu succes rolul de Prințesă a Poveștilor care a poposit în școala din Bocșa Română pentru a citi copiilor o poveste!

În acest an am ales o lectură dintr-o carte scrisă de o scriitoare contemporană, aflată în „imediata noastră apropiere”, o poveste frumoasă semnată de Monica Rohan. Prințesa Poveștilor a citit de Ziua Internațională a Cititului Împreună 2026 la Bocșa povestea „Darul cel minunat” de Monica Rohan, din volumul „Povești pestrițe” apărut la Editura Facla din Timișoara în anul 1986.

Copiii au fost încântați de poveste, au dezbătut subiectul, dar și-au prezentat și lecturile proprii, cărți care îi atrag și pe care le citesc cu plăcere. Iar concluzia acestor copii frumoși, inteligenți și atenți a fost cea a poveștii scriitoarei Monica Rohan: prietenia este un dar minunat!

Ziua Internațională a Cititului Împreună s-a încheiat cu o râvnită sesiune de fotografii alături de Prințesa Poveștilor și, evident, cu înmânare de diplome din partea organizatorilor: Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa, precum și al primarului Mirel Patriciu Pascu.

  

Cel mai vărsător dintre vărsătorii „Bocșei culturale” se află astăzi la ceas aniversar, prilej pentru prieteni și colaboratori să-i transmită urări de bine și sănătate și să-l aniverseze așa cum binemerită!

Scriitor, critic și istoric literar, eminescolog, jurnalist și editor, Gheorghe Jurma s-a născut în 5 februarie 1945 la Bobda, județul Timiș, a absolvit școlile timișorene, iar din 1970 a lucrat la ziarul „Flamura” din Reşiţa: redactor, redactor-şef, director general al Societăţii Comerciale Timpul SRL, iar din 1993 coordonează Editura Timpul, devenită TIM.

Odată stabilit la Reşiţa, Gheorghe Jurma s-a implicat intens în viaţa literară a oraşului. A preluat şi a condus (încă o face) Cenaclul „Semenicul” şi a realizat revista cu acelaşi nume („Semenicul”), dar şi alte publicaţii de referinţă (antologii, reviste, cărţi de istorie literară). În scurt timp devine „omul pe care reşiţenii ar fi trebuit să-l inventeze dacă nu l-ar fi avut, fiindcă e un animator de vocaţie şi mare dăruire.” afirma poetul Ion Cocora în 1984.

Prima carte a lui Gheorghe Jurma şi primul astfel de volum de referinţă realizat este Mic dicţionar al personalităţilor culturale din Caraş- Severin (1976).Au urmat alte volume sub semnătură proprie, dar, Gheorghe Jurma a realizat mult mai multe cărţi şi publicaţii ale Reşiţei şi ale Banatului. Bineînţeles că şi ale Bocşei.

Cu generozitate îşi revarsă priceperea în tipărituri necesare, în volume de referinţă pentru istoria literară şi culturală în general şi a spaţiului bănăţean în special. Din acest ciclu de tipărituri face parte colecţia „Eminescu”, pentru care în anul 2000  a fost distins cu Medalia „Mihai Eminescu” de către preşedintele României; din acest ciclu fac parte volumele care arată preocupare pentru mari scriitori precum Sadoveanu, Eliade, Iorga; din acest ciclu fac parte dicţionarele şi monografiile realizate; din acest ciclu de tipărituri de referinţă fac parte volumele-album dedicate Reşiţei, Aninei, Bocşei, Oraviței, Caransebeșului și Oțelu Roșu, bijuterii editoriale prin care, împreună cu Erwin Ţigla, Gh. Jurma a încercat să scoată la iveală bogăţia culturală a acestor localităţi.

Din 1970 Gheorghe Jurma trudeşte pe tărâm cultural pentru Reşiţa şi pentru întreg Banatul şi, foarte  repede, şi-a demonstrat puterea de muncă şi profesionalismul, devenind o piesă de rezistenţă în viaţa cultural-literară a judeţului.

 Pentru întreaga sa muncă și activitate pe tărăm cultural, editorial, literar și jurnalistic, maestrul Gheorghe Jurma a fost onorat cu titluri precum: Cetățean de Onoare al Reșiței și al județului Caraș-Severin, Cetățean de Onoare al Orașului Bocșa, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara (1994), membru de onoare al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, precum și alte onorante distincții oferite de către Episcopia Caransebeșului și alte importante instituții.

 Orașul Bocșa îi datorează enorm editorului Gheorghe Jurma pentru inițiativa realizării unei serii editoriale „Bocșa, istorie și cultură” (25 de ani de existență și 79 titluri azi), pentru frumoasa colaborare în realizarea revistei „Bocșa culturală” (an XXVII de apariție), precum și în organizarea unor evenimente deosebit de importante cu prilejul unor zile speciale – Eminescu (catalogul fondului Eminescu), Mihail Gașpar etc. sau pentru promovarea unor oameni de seamă, unor cărți deosebite, unor evenimente (catalogul cărților cu autograf, bibliografia revistei, monografiile bibliotecii, concursul „Gânduri către Dumnezeu”(ed. a XIX), in memoriam Nicolae Bocșan, Dascăli de frunte etc.). Lui Gheorghe Jurma și Erwin Țigla li se datorează singurul album „Bocșa” existent până la acest moment, lucrare de referință și bijuterie editorială.

Cărturarul Gheorghe Jurma desfășoară o activitate scriitoricească și editorială fabuloasă, iar istoricul Ionel Bota îl descrie remarcabil:„Gheorghe Jurma înseamnă un om, un cenaclu și o grupare de direcții cultural-spirituale dinspre muntele bănățean spre țară și spre restul lumii; Gheorghe Jurma este un oraș, o revistă și o editură deja cunoscute pe mapamond. Viața lui înseamnă cultură, cultura este viață. Talentul său este încă unul germinativ, sub semnul aceleiași relații mediatoare: nevoia de a căuta, de a iscodi mereu pagini uitate din istoria culturii naționale cu atingere în zona banatică și entuziasmul acelei regăsiri de sine, alături de mulții săi prieteni, pentru stabilirea proiectelor de mâine. În această privință el este mereu tânăr, mereu în stare să-și contemple triumfurile, să pregătească altele. Noi, contemporanii săi, suntem niște privilegiați trăind în preajma unui nume inconfundabil din generoasa cronică a Banatului Montan.”

Astăzi, la ceas aniversar, îi dorim Omului și Prietenului Gheorghe Jurma ani mulți și sănătoși, iar cărturarului îi dorim putere și măiestrie în sculptarea Cuvântului întru mulți și binecuvântați ani!

 

 

Scriitorul, jurnalistul, editorul, directorul Editurii „TIM” din Reșița, redactorul-șef al revistei de literatură, artă și cultură „Semenicul”: iată multiplele valențe ale unuia dintre cei care își dedică viața culturii caraș-severinene precum nu mulți o fac, și se pot mândri cu aceasta – Gheorghe Jurma, cel născut în urmă cu 81 de ani, la 5 februarie 1945, în satul Bobda, județul Timiș.

Puțini știu probabil că, după școala primară (cl. I – IV) în satul natal, apoi după absolvirea școlii gimnaziale la Timișoara, a urmat, începând cu anul 1959, Liceul de Muzică și Arte Plastice din Timișoara, secția arte plastice (având ca profesori nume celebre de atunci și de astăzi, precum Iulius Podlipny, Victor Gaga, Gabriel Popa, Constantin Flondor, Ştefan Bertalan, Simion Mărcuș). După absolvirea acesteia s-a înscris la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, unde iluștri profesori precum Gheorghe I. Tohăneanu, Ștefan Munteanu, Eugen Todoran, Iosif Cheie, Victor Iancu, Nicolae Ciobanu, Gheorghe Ivănescu, Lucia Jucu Atanasiu, Traian Liviu Birăescu, Ileana Oancea i-au pecetluit destinul până în ziua de astăzi.

După terminarea studiilor și efectuarea stagiului militar a fost angajat redactor al ziarului „Flamura” (1970 – 1989) din urbea noastră, proaspătă reședință de județ. Din anul 1970, destinul său se interferează așadar, cu destinul oamenilor și al diferitelor instituții și organizații din sud-vestul țării, din județul Caraș-Severin.

Cariera publicistică, cea care l-a format și transformat, a început-o în ultimul an de facultate, când a participat la apariția revistei studențești „Forum” a Universității timișorene, în calitate de redactor-șef adjunct. În perioada 1970 – 1989 a fost redactor la ziarul „Flamura“, pentru probleme de cultură și învățământ. De la înființarea ziarului „Timpul“, din 4 ianuarie 1990, a fost redactor-șef al acestuia și director al S.C. „Timpul” S.R.L. până în 1993. Din 1993 este director al Editurii „Timpul” (azi „TIM”) din Reșița. A înființat și a condus o mulțime de publicații, printre care: „Semenicul“ (din 1971), „Caraș-Severinul“ (din 1972), apoi „Almanahul presei și tiparului”, Reșița, 1984; „Momente din istoria tiparului românesc la Caransebeș”, Caransebeș, 1985; „Zilele Culturii la Reșița” (caiet-program – redactor la mai multe ediții, între 1974 și 1984), „Permanențe reșițene” (caiet-program al „Zilelor Culturii la Reșița”, 1985 – 1989); numeroase alte titluri de mai lungă sau scurtă durată înainte de 1989 și după 1989 („Bistra“, „Şcoala cărăşeană“ etc.). A contribuit la apariția revistelor „Almăjana“ Bozovici, „Bocșa culturală“ Bocșa, „Jurnal de liceu“ Oravița și altele. Din 2013 a fost în colectivul de redacție al revistei „Nedeia“ până la încetarea apariţiei acesteia (2024). Este, de asemenea, director (onorific) al mai proaspetei reviste, „Reşiţa literară“.

În timpul facultății a activat la cenaclul Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, debutând cu proză în 1968, în antologia „Efigii”. Din 1970 activează la Cenaclul literar „Semenicul“ din Reșița, căruia îi este coordonator din 1971 până astăzi şi despre care a scris volumul „Amintiri de la Cenaclul Semenicul” (2019, la 70 de ani de la înfiinţarea acestuia). A înființat revista „Semenicul” în 1971, întâi sub forma unor caiete șapirografiate, iar din decembrie 1972, ca revistă tipărită. Aceasta a avut apariții intermitente, pe măsura cutumelor ideologice și posibilităților financiare ale vremurilor. După 1990, revista a apărut în mai multe formate, din 2001 stabilizându-se sub formă de carte, în ultimii trei ani, 2021, 2022 și 2023, apărând 2 numere pe an. Domnul Jurma este și astăzi redactorul-șef al revistei „Semenicul“.        

A colaborat cu critică și istorie literară la publicațiile: „Orizont”, „Semenicul”, „Steaua”, „Forum” (studențesc), „Transilvania”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Drapelul roșu”, „Flamura”, „Caraș-Severinul”, „Studii de limbă, literatură și folclor”, „Generații”, „Bocșa culturală”, „Almăjana”, „Reflex” ș.a.

Gheorghe Jurma a fost redactor al celor mai multe dintre culegerile și antologiile apărute între anii 1970 și 1989 pe plan reșițean sau județean, începând cu volumul „Prinos“, o culegere de poezie a membrilor cenaclului „Semenicul”, iar după 1990, al multor altor volume colective.

De-a lungul anilor, Gheorghe Jurma s-a ocupat de cenaclurile literare de adulți, dar și de școlari sau de tineret din Reșița, asigurând succesiunea generațiilor și valoarea creatorilor. A organizat manifestări culturale în Reșița și în alte orașe, întâlniri cu scriitori importanți din țară, a inițiat și promovat concursuri literar-artistice municipale și județene (interjudețene), a susținut artiștii plastici, dascălii cu preocupări umaniste, instituțiile de cultură.

Pentru a aminti toate cărțile publicate de Gheorghe Jurma, mi-ar trebui multe pagini. M-am decis doar la o selecție a titlurilor, care sunt considerate de mine drept importante: „Mic dicționar al personalităților culturale din Caraș-Severin” (1976); „Presa și viața literară din Caraș-Severin” (1978); „Banatul și Eminescu” (1989); „Descoperirea Banatului” (1994); „Întâmplări cu Afilon” (1995), „Reșița” (album, 1996); „Caraș-Severin” (album, 1996, în colaborare); „Istorie și artă bisericească. Biserici din Protopopiatul Ortodox Român Reșița” (2000, în colaborare cu Vasile Petrica); „Sadoveanu sau lupta cu balaurul” (2002); „Cu Editura Timpul, peste timp” (2004); „Mircea Eliade și modelul tinereții” (2005); „Monografia Casei de Cultură a Sindicatelor din Reșița” (2006); „Amintiri din pagini de ziare” (2008, al doilea volum în 2009); „Momente de istorie culturală. Caraș-Severin, 1944 -1989” (2008); „Literatură și istorie” (2008); „Constantin Lucaci – simfonia fântânilor” (2009); „Istorie și cultură” (vol. 1, 2010); „Dicționarul localităților din Caraș-Severin” (vol. 1. A – C, 2011); „Biblioteca și oamenii cărții” (2012); „Molineştii” (2012); „Trifoiul cărășean” (2012), „Nicolae Iorga şi Banatul” (2010, ediţia a II-a în 2020), „Pavel Bellu” (2016), „Panorama presei din Caraş-Severin” (2018), „Amintiri de la Cenaclul Semenicul” (2019), „O carte pe zi” (2020), „Scriitori din Banat” (primul volum, 2020), „Ioan Munteanu, primul poet de la Bobda” (2021), „Diaconovici” (2023), „Revista Semenicul – o retrospectivă subiectiv/obiectivă”, 2024, „Eftimie Murgu” (2025).

Împreună cu subsemnatul, a lansat în anul 2009 un ciclu de „viziuni” ale celor mai importante localități din județul Caraș-Severin. Astfel au apărut până în prezent următoarele cărți-album: „Reșița: Viziuni / Reschitza: Visionen” (2009), „Anina – Steierdorf: Viziuni – Visionen” (2012), „Bocşa – Viziuni / Bokschan – Visionen” (2014), „Oravița: Viziuni – Visionen” (2017), „Caransebeș: Viziuni / Karansebesch: Visionen” (2020), „Reșița: Viziuni 2 / Reschitza: Visionen 2” (2021), „Oțelu Roșu – Valea Bistrei: Viziuni / Ferdinandsberg – Bistra-Tal: Visionen” (2022) și „Moldova Nouă – Clisura Dunării: Viziuni / Neu-Moldowa – Donauengpass: Visionen” (2024), în parte distinse de filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România. În anul 2018 am editat împreună cartea-album „Monumentele Mihai Eminescu”, o carte de referință în arealul cercetărilor legate de poetul național. Ca o continuare a acestei cărți-album se poate numi și apariția editorială „Ecouri eminesciene” editată la Reșița printr-o colaborare a editurilor „TIM” și „Banatul Montan”, în anul 2021.

De asemenea, împreună am realizat cartea-album „Muzeul de locomotive cu abur Reșița = Das Dampflokomotivenmuseum Reschitza = The Railway Steam-engines Museum of Reșița = Le Musée des Locomotives à vapeur de Reșița”, apărută în 2022, la Reşiţa, în cadrul Editurii „Banatul Montan”, an în care s-au sărbătorit cei 150 de ani de la fabricarea aici a primei locomotive cu aburi pe teritoriul de astăzi ai României. De fapt, acestui jubileu, dar și celui de 250 de ani de istorie industrială la Reșița, din anul 2021, editorul Gheorghe Jurma le-a dedicat mai multe apariții editoriale, care au contribuit la recunoașterea primatului industrial reșițean. Să amintim aici cele semnate: Romulus Vasile Ioan și Nicolae Sârbu. O carte specială semnată de scriitorul Gheorghe Jurma este și cea dedicată fântânii cinetice din centrul municipiului de pe Bârzava („Constantin Lucaci: Fîntîna din Centru”), apărută 2021.

Numele lui Gheorghe Jurma este prezent în foarte multe apariții colective și cărți de referință. Să amintesc aici doar câteva: „Efigii” (Timișoara, 1968); „Atelier al cercurilor literare (antologie)” (Timișoara, 1977); „Caraș-Severin: monografie” (București, 1981); „Gustul livezii” (proză, 1985), „Orașul cu poeți” (1995; ed. a II-a revăzută și adăugită 2011); „Nichita. O carte gândită și realizată de Gheorghe Jurma” (ediția I – 1996; ediția a II-a – 1998, ediția a III-a – 2003); „Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Caraș-Severin la 10 ani de activitate” (2001); „Cuvinte pentru urmaşi. Modele şi exemple pentru Omul Român” (Bucureşti, 2005); „Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică” („Polirom”, 2012); „Bănăţeni pentru viitorul României” (Timişoara, 2019) și „Enciclopedia Banatului. Literatura” (Timişoara, 2016).

Cel sărbătorit de noi astăzi a inițiat și susținut proiectul „Orașul cu poeți“ prin colecția de la Editura „Timpul” (azi „TIM”), în care au apărut multe cărți ale poeților reșițeni, care au propulsat pe plan național Reșița – ca spațiu literar specific – și numele scriitorilor de aici.

Gheorghe Jurma a îngrijit de asemenea în cadrul Editurii „Timpul” (azi „TIM”), sau la alte edituri, peste 750 de volume de poezie, proză, critică și istorie literară etc., la multe scriind prefețe, postfețe ș.a.m.d. În aceeași măsură a susținut consecvent promovarea Reșiței în circuitul național de valori și, respectiv, recunoașterea, acasă, a celor deja cu largă notorietate; a tipărit cărți ale unor reșițeni (precum acad. Mircea Martin, Dan Farcaş, Toma George Maiorescu), monografii dedicate întreprinderilor, instituțiilor, personalităților care trăiesc în țară sau străinătate, ca, spre exemplu, „Istoria uzinelor din Reșița (1771 – 1996)” și „Istoria locomotivelor și căilor ferate din Banatul Montan” de Dan Perianu; „225 de ani de siderurgie la Reșița”; „Hoinărind prin Reșița pierdută” de Dan Farcaș; „Reșița filologică” de Marcu Mihail Deleanu; „Viață și memorii” de Mircea Popa; „Reșița de altădată”, un album de Gheorghe Jurma și Arsenie Boariu; romanul reşiţean al lui Vasile Bogdan „Cumpăna”; monografii despre Dr. Corneliu Diaconovici, Sabin Pautza și multe altele. De asemenea a organizat multe expoziţii de carte la muzeul reşiţean şi în alte locaţii.

Despre activitatea şi orientările sale aflăm detalii în volumul „Ce lăsăm în urma noastră. Gheorghe Jurma în dialog cu Titus Crişciu” (2015). Anul trecut, 2025, când a împlinit 80 de ani, i-a fost lansat la Reșița, Bocșa și Timișoara cartea In honorem: „GHEORGHE JURMA – un proaspăt optzecist”, volum îngrijit de subsemnatul, și apărut la Editura „TIM” Reşiţa.

Deosebit de importante sunt pentru cultura Banatului Montan volumele sale: „Reșița muzicală” (2015), „Reșița literară” (2016), „Panorama presei din Caraș-Severin” (2018), dar și colaborarea sa la „Enciclopedia Banatului” editată la Timișoara, sau la alte dicționare și lucrări de referință în domeniile literare în special și culturale în general („Şcoala Populară de Arte şi Meserii «Ion Românu» Reşiţa la 70 de ani”, 2018, cu Mariana Dănescu). „O retrospectivă subiectiv-obiectivă a revistei «Semenicul»” se cheamă o carte a sa din 2024, adăugată „Amintirilor de la Cenaclul Semenicul” (2019). Să mai amintim în acest sens „Eminescu şi Reşiţa” (2024). Două proaspete cărţi vizează, de asemenea, Banatul: „Bănăţenism şi creaţie” şi „Scriitorii români şi Banatul”, ambele din 2025. Are în lucru, de mai mulţi ani, un volum despre „Reşiţa culturală“.

Pe plan național, Gheorghe Jurma a lansat colecția „Eminescu“, publicând, din 1998 până acum, 21 de titluri ale unor autori din țară şi, desigur, din Banat, făcând din Reșița „un adevărat centru de cunoaștere și cercetare eminesciană“, cum spune prof. dr. Mircea Popa din Cluj-Napoca. Pentru această colecție şi pentru cărţile proprii, Gheorghe Jurma a fost distins în anul 2000 cu Medalia comemorativă „Mihai Eminescu“. În această colecţie au apărut şi cărţile sale dedicate poetului: „Eminescu – gând şi cânt” (1998), „Vreme trece, vreme vine” (2007), „Cartea care deschide lumea“ (2010), „Expoziţii eminesciene“ (2023).

Lui Gheorghe Jurma i s-au acordat diferite premii locale, între care Marele Premiu al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici“, titlul de Senior al culturii cărășene, cele primite din partea Teatrului Vechi „Mihai Eminescu” din Oravița sau cele din partea Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin din Reșița și a celei Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa etc., de asemenea, premii speciale ale Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara. În ianuarie 2023 i s-a acordat, din partea Episcopiei Caransebeşului, ordinul „Crucea «Episcop Elie Miron Cristea» clasa a II-a pentru mireni.” Este Cetățean de onoare al municipiului Reșița din 15 decembrie 2009, Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin din 27 ianuarie 2015 și Cetățean de onoare al orașului Bocșa din 31 martie 2022. Este, totodată, membru de onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, din 5 februarie 2020.

Nu există manifestări literare / culturale de referință care se organizează la Reșița, la care să nu fie invitat, Gheorghe Jurma aducându-și contribuția la reușita acestora.

Iată doar câteva succinte spicuiri din activitatea unui om care s-a pus în slujba culturii caraș-severinene prin tot ceea ce a făcut de-a lungul timpului.

Ad multos annos, Gheorghe Jurma, la împlinirea a 81 de ani de viață dedicată, în primul rând, Banatului!

5 februarie 2026, ora 13.00, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” – sediul Muzeului de Etnografie, Etnologie și Folclor  „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Oravița:

Eveniment aniversar: 100 de ani de la declararea orașului Oravița ca reședință a județului Caraș, 1 ianuarie 1926 – 18 iunie 1951.

Expoziție Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.

 

5 februarie 2026, ora 14.30, Centrul Cultural Muzeistic Anina:

Fășang 2026. Expoziție Doina și Gustav Hlinka (coordonatori ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița).

 

5 februarie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Fășang 2026.

Expoziție de fotografii „Fasching Celnic / Anina: 2023 – 2024 – 2025”, autor: Petre Dalea (Reșița), artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP).

Prezentare de carte: „Ghid de artă stradală neascunsă – Un Hidden Street Art Guide”, apărută în anul 2025 la Editura „Save or Cancel” București, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN, autori Cristina Popa și Andrei Racovițan.

 

 

5. Februar 2026, 13:00 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Museums für Ethnographie, Ethnologie und Folklore „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Orawitza:

Jubiläumsveranstaltung: 100 Jahre seit der Erklärung der Stadt Orawitza zum Sitz des Kreises Karasch, 1. Januar 1926 – 18. Juni 1951.

Ausstellung Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.

 

5. Februar 2026, 14:30 Uhr, Museales Kulturzentrum Anina:

Fasching 2026. Ausstellung der Künstler Doina und Gustav Hlinka (Koordinatoren des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“).

 

5. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Fasching 2026. Foto-Ausstellung „Fasching in Tschelnik / Anina: 2023 – 2024 – 2025“, Autor: Petre Dalea (Reschitza), Mitglied der Internationalen Föderation der Kunstfotographie (FIAP).

Buchpräsentation: „Un Hidden Street Art Guide“, erschienen 2025 im Verlag „Save or Cancel“, Bukarest, mitfinanziert von AFCN (= Verwaltung des Nationalen Kulturfonds), Autoren: Cristina Popa und Andrei Racovițan.

 

 

5 februarie 2026, ora 13.00, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” – sediul Muzeului de Etnografie, Etnologie și Folclor  „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Oravița:

Eveniment aniversar: 100 de ani de la declararea orașului Oravița ca reședință a județului Caraș, 1 ianuarie 1926 – 18 iunie 1951.

Expoziție Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.

 

5 februarie 2026, ora 14.30, Centrul Cultural Muzeistic Anina:

Fășang 2026. Expoziție Doina și Gustav Hlinka (coordonatori ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița).

 

5 februarie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Fășang 2026.

Expoziție de fotografii „Fasching Celnic / Anina: 2023 – 2024 – 2025”, autor: Petre Dalea (Reșița), artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP).

Prezentare de carte: „Ghid de artă stradală neascunsă – Un Hidden Street Art Guide”, apărută în anul 2025 la Editura „Save or Cancel” București, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN, autori Cristina Popa și Andrei Racovițan.

 

 

5. Februar 2026, 13:00 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Museums für Ethnographie, Ethnologie und Folklore „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Orawitza:

Jubiläumsveranstaltung: 100 Jahre seit der Erklärung der Stadt Orawitza zum Sitz des Kreises Karasch, 1. Januar 1926 – 18. Juni 1951.

Ausstellung Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.

 

5. Februar 2026, 14:30 Uhr, Museales Kulturzentrum Anina:

Fasching 2026. Ausstellung der Künstler Doina und Gustav Hlinka (Koordinatoren des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“).

 

5. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Fasching 2026. Foto-Ausstellung „Fasching in Tschelnik / Anina: 2023 – 2024 – 2025“, Autor: Petre Dalea (Reschitza), Mitglied der Internationalen Föderation der Kunstfotographie (FIAP).

Buchpräsentation: „Un Hidden Street Art Guide“, erschienen 2025 im Verlag „Save or Cancel“, Bukarest, mitfinanziert von AFCN (= Verwaltung des Nationalen Kulturfonds), Autoren: Cristina Popa und Andrei Racovițan.

 

 

5 februarie 2026, ora 13.00, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” – sediul Muzeului de Etnografie, Etnologie și Folclor  „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Oravița:

Eveniment aniversar: 100 de ani de la declararea orașului Oravița ca reședință a județului Caraș, 1 ianuarie 1926 – 18 iunie 1951.

Expoziție Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.

 

5 februarie 2026, ora 14.30, Centrul Cultural Muzeistic Anina:

Fășang 2026. Expoziție Doina și Gustav Hlinka (coordonatori ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița).

 

5 februarie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Fășang 2026.

Expoziție de fotografii „Fasching Celnic / Anina: 2023 – 2024 – 2025”, autor: Petre Dalea (Reșița), artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP).

Prezentare de carte: „Ghid de artă stradală neascunsă – Un Hidden Street Art Guide”, apărută în anul 2025 la Editura „Save or Cancel” București, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN, autori Cristina Popa și Andrei Racovițan.

 

 

5. Februar 2026, 13:00 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Museums für Ethnographie, Ethnologie und Folklore „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Orawitza:

Jubiläumsveranstaltung: 100 Jahre seit der Erklärung der Stadt Orawitza zum Sitz des Kreises Karasch, 1. Januar 1926 – 18. Juni 1951.

Ausstellung Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.

 

5. Februar 2026, 14:30 Uhr, Museales Kulturzentrum Anina:

Fasching 2026. Ausstellung der Künstler Doina und Gustav Hlinka (Koordinatoren des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“).

 

5. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Fasching 2026. Foto-Ausstellung „Fasching in Tschelnik / Anina: 2023 – 2024 – 2025“, Autor: Petre Dalea (Reschitza), Mitglied der Internationalen Föderation der Kunstfotographie (FIAP).

Buchpräsentation: „Un Hidden Street Art Guide“, erschienen 2025 im Verlag „Save or Cancel“, Bukarest, mitfinanziert von AFCN (= Verwaltung des Nationalen Kulturfonds), Autoren: Cristina Popa und Andrei Racovițan.

 

 

5 februarie 2026, ora 13.00, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” – sediul Muzeului de Etnografie, Etnologie și Folclor  „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Oravița:

Eveniment aniversar: 100 de ani de la declararea orașului Oravița ca reședință a județului Caraș, 1 ianuarie 1926 – 18 iunie 1951.

Expoziție Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.

 

5 februarie 2026, ora 14.30, Centrul Cultural Muzeistic Anina:

Fășang 2026. Expoziție Doina și Gustav Hlinka (coordonatori ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița).

 

5 februarie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Fășang 2026.

Expoziție de fotografii „Fasching Celnic / Anina: 2023 – 2024 – 2025”, autor: Petre Dalea (Reșița), artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP).

Prezentare de carte: „Ghid de artă stradală neascunsă – Un Hidden Street Art Guide”, apărută în anul 2025 la Editura „Save or Cancel” București, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN, autori Cristina Popa și Andrei Racovițan.

 

 

5. Februar 2026, 13:00 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Museums für Ethnographie, Ethnologie und Folklore „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Orawitza:

Jubiläumsveranstaltung: 100 Jahre seit der Erklärung der Stadt Orawitza zum Sitz des Kreises Karasch, 1. Januar 1926 – 18. Juni 1951.

Ausstellung Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.

 

5. Februar 2026, 14:30 Uhr, Museales Kulturzentrum Anina:

Fasching 2026. Ausstellung der Künstler Doina und Gustav Hlinka (Koordinatoren des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“).

 

5. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Fasching 2026. Foto-Ausstellung „Fasching in Tschelnik / Anina: 2023 – 2024 – 2025“, Autor: Petre Dalea (Reschitza), Mitglied der Internationalen Föderation der Kunstfotographie (FIAP).

Buchpräsentation: „Un Hidden Street Art Guide“, erschienen 2025 im Verlag „Save or Cancel“, Bukarest, mitfinanziert von AFCN (= Verwaltung des Nationalen Kulturfonds), Autoren: Cristina Popa und Andrei Racovițan.

 

 

Născut la 8 februarie 1943 la Câlnic-Reșița, județul Caraș-Severin, Sabin Pautza este absolvent al Liceului Teoretic din Reșița (1960) și al Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din București (1965), urmând specializarea în compoziție și dirijat la Academia Musicale Chigiana din Siena, Italia (1970).

A fost profesor de armonie, dirijat și orchestrație la Conservatorul “George Enescu” din Iași (1965-1984).

Din anul 1984 s-a stabilit în S.U.A.

A fost director artistic şi prim dirijor al celei mai vechi orchestre din New Jersey – Plainfield Symphony, fiind în prezent Conductor Emeritus pe viaţă al ansamblului.

Un moment cheie în cariera sa l-a constituit debutul în prestigioasa sală Carnegie Hall din New York (1985) când s-a prezentat în dublă ipostază: aceea de dirijor şi de compozitor.

A dirijat pe marile scene ale lumii (Europa, America și Australia).

Obține titulul de Doctor în muzică al Academiei “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (2005) și al London Institute for Applies Research.

Este deținătorul a numeroase premii și distincții naționale și internaționale: Premiul „George Enescu” al Academiei Române (1975), Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1979), Marele Premiu al Televiziunii Române (1981), Premiul de Compoziţie la Concursul Internaţional din Salt Lake City (Utah), Premiul „Rudolph Nissim”al Uniunii Compozitorilor Americani (ASCAP) şi Marele Premiu „Dr. Martin Luther King Jr.” pentru compoziţie.

A fost nominalizat în International Who’s Who in Music (Cambrige, Anglia, ed. 1980-1984-1992-2000) și în 10.000 de americani notabili (editat de American Biographical Institute o dată la cinci ani).

Sabin PAUTZA este cetățean de onoare al orașelor Reșita (România) și Plainfield (SUA) și al județului Caraș-Severin.

DOCTOR HONORIS CAUSA al Universității “VALAHIA” din Târgoviște

DOCTOR HONORIS CAUSA al Centrului Universitar UBB  din Reșița din iunie 2015.

În 2007, în Plainfield (SUA), ziua de 7 mai  a fost declarată Ziua Sabin PAUTZA. Este membru al Uniunii Compozitorilor Americani (ASCAP), al Uniunii Compozitorilor Europeni (GEMA) și al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Compoziţiile sale sunt publicate în totalitate de către San Nicobian Edition din New York, iar Casa de discuri Swift Music Group din New Jersey editează seria Opera Omnia a compozitorului.

Interviu realizat de Adriana Telescu, UZPR Caraș Severin