12 septembrie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Miracole din Valea Miracolelor. Doi autori și cărțile lor: conf. univ. dr. Florina-Maria Băcilă & prof. Iosif Băcilă.

Prezentări de carte:

–        „Dorziana – consemnări și exegeze”, Timișoara: „Cosmopolitan Art”, 2024;

–        „Valea Almăjului – oameni și fapte (limbă, istorie, credință și cultură românească)”, cartea a șasea, Timișoara: „Cosmopolitan Art”, 2026.

 

12. September 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Miracole din Valea Miracolelor. Doi autori și cărțile lor: conf. univ. dr. Florina-Maria Băcilă & prof. Iosif Băcilă = Wunder aus dem Tal der Wunder, aus dem Almascher Land im Banater Bergland. Zwei Autoren und ihre Bücher: Doz. Dr. Florina-Maria & Iosif Băcilă.

Buchpräsentationen:

–        „Dorziana – consemnări și exegeze”, Temeswar: „Cosmopolitan Art”, 2024;

–        „Valea Almăjului – oameni și fapte (limbă, istorie, credință și cultură românească)”, VI. Band, Temeswar: „Cosmopolitan Art”, 2026.

 

Banatul a reprezentat întotdeauna o placă turnantă a Europei Centrale, un teritoriu multicultural unde Vestul și Estul s-au intersectat nu doar prin idei, ci și prin cortegii fastuoase, trenuri imperiale și vizite de stat, de la sultanii otomani care treceau hotarul pașalâcului, la capetele încoronate ale Vienei, suveranii României Mari și dictatorii blocului comunist, provincia fiind o scenă vie a marii istorii.

Toate aceste evenimente au fost documentate cu minuțiozitate, nostalgie sau teamă de jurnaliștii bănățeni, aceștia lăsând în paginile ziarelor locale mărturii neprețuite despre fastul epocii, dar și despre momentele absurde sau comice din culisele protocolului.

Acest eseu propune o incursiune în memoria scrisă a regiunii, analizând felul în care marile figuri ale lumii au pășit pe caldarâmul bănățean și cum au fost ele reflectate în presa vremii.

Primele mari vizite consemnate documentar au avut un caracter eminamente militar sau administrativ în perioada stăpânirii otomane, prezența unor sultani precum Ahmed al II-lea sau Mustafa al II-lea în preajma Timișoarei fiind resimțită ca o demonstrație de forță militară.

Cronicile timpurii descriu cortegiile fastuoase ale ienicerilor, însă o reflectare jurnalistică modernă apare abia în secolul al XIX-lea, odată cu dezvoltarea presei de limbă germană, maghiară și română în Banat.

Vizitele monarhilor din Imperiul Austriac (devenit Austro-Ungar) au transformat radical viața publică a regiunii, când împăratul Iosif al II-lea a vizitat Banatul în mai multe rânduri (1768, 1770, 1773), traversând localități precum Timișoara, Caransebeș, Lugoj, Oravița și Reșița, ziarele de limbă germană fondate ulterior, cum ar fi ,,Temeswarer Zeitung” (cel mai longeviv cotidian din regiune), publicau retrospective nostalgice despre felul în care împăratul dormea în case modeste și asculta doleanțele localnicilor, consolidându-și imaginea de „rege al țăranilor”.

Cea mai fastuoasă vizită imperială a fost cea a lui Franz Joseph I, din septembrie 1872, când a inaugurat oficial linia de cale ferată Timișoara-Orșova și a vizitat Timișoara și Lugojul, ,,Temeswarer Zeitung” și săptămânalul românesc ,,Luminătorul”, condus de Pavel Vasici, au relatat în detaliu ridicarea unor arcuri de triumf monumentale.

Jurnaliștii vremii scriau cu uimire despre entuziasmul popular, dar și despre efortul uriaș al comunităților locale de a ilumina stradal orașele cu mii de lămpi cu gaz în onoarea suveranului, atmosfera fiind una de efervescență civică, Banatul dorind să demonstreze că este o provincie profund europeană, perfect aliniată standardelor de la Viena.

După Unirea Banatului cu România, vizitele regale au căpătat o semnificație profund simbolică, având scopul de a integra regiunea în noul stat național, în noiembrie 1923, Regele Ferdinand I și Regina Maria, efectuând o vizită istorică în Banat, oprindu-se la Timișoara, Lugoj și Jimbolia, evenimentul fiind acoperit pe larg de publicațiile românești locale, printre care ziarele ,,Nădejdea” și ,,Voința Banatului”, unde jurnaliști de seamă au descris emoția colectivă.

În ziarul ,,Nădejdea”, un cronicar al vremii surprindea o stare de spirit aproape mistică a bănățenilor, dar și detalii plastice despre vestimentația suveranei: „Niciodată Timișoara n-a purtat haine mai mândre, Gara ,,Domnița Elena” era un chioșc de verdeață și tricolor, iar când Sirele a pășit pe peron, un fior a străbătut mulțimea. Dar minunea s-a petrecut când Regina Maria a apărut în haine bănățene, cu opreg cu fir de aur și ie cusută la sate, o femeie din popor strigând în gura mare: ,,Uită-te, muiere, că-i de-a noastră!”. În acea clipă, toată răceala protocolului s-a topit, jurnaliștii străini veniți de la București căutau rigoarea Curții dar au găsit aici o nuntă a sufletelor.

În completare, ziarul „Voința Banatului” descria efortul uriaș al jurnaliștilor locali de a ține pasul cu evenimentele într-o epocă lipsită de tehnologie modernă, transformând relatarea într-o cursă contra cronometru: „A fost o bătălie a curierilor. Redacția noastră a trimis trei reporteri pe biciclete de la Gară până la Palatul Prefecturii, pentru a aduce notele de mână la tipografie din jumătate în jumătate de oră. Banatul trebuia să citească despre Rege în timp ce Regele încă se afla pe străzile noastre”.

O altă vizită de o importanță strategică majoră a fost cea din iunie 1926, când Regele Ferdinand, însoțit de primul-ministru, Alexandru Averescu, a vizitat uzinele metalurgice din Reșița, presa interbelică din Banatul Montan, inclusiv publicațiile de limbă germană din Reșița și Anina, relatând modul în care muncitorii l-au întâmpinat pe Rege, nu doar cu onoruri oficiale, ci și cu mândrie industrială, suveranul vizitând secțiile de laminate și turnătorie, recunoscând astfel rolul Banatului de „inimă de oțel” a țării.

În perioada postbelică și după deceniile de exil, legătura a fost continuată cu aceeași intensitate de Regele Mihai I, ziarele locale din Banatul de după 1989, precum ,,Renașterea Bănățeană” sau ,,Timpurile”, au relatat pe larg întoarcerile Regelui Mihai și ale Reginei Ana la Castelul de la Săvârșin (aflat la granița istorică a regiunii) și vizitele sale la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, pe care o sfințise personal în 1946, jurnaliștii surprinzând cu finețe contrastul dintre sobrietatea aristocratică a Regelui și explozia autentică de simpatie a zecilor de mii de bănățeni care ieșeau în stradă.

În perioada comunistă, redactorii vremii, deși obligați să folosească un limbaj „de lemn”, au lăsat în arhive descrieri spectaculoase ale grandorii regizate: mii de oameni aduși din fabrici, pionieri cu buchete de flori și străzi spălate ritualic înainte de trecerea coloanei oficiale. Un jurnalist bănățean senior, reflectând peste ani despre vizitele de lucru de la Lugoj și Timișoara, povestea realitatea din spatele textelor poleite: „Protocolul de presă era un coșmar militar pentru că nu aveai voie să te miști din țarcul tău. Îmi amintesc la vizita din ’78, de la Combinatul Petrochimic când noi, reporterii locali, știam că o secție întreagă fusese vopsită în viteză cu o noapte înainte, mirosul de vopsea proaspătă era atât de puternic, încât îți tăia respirația. Cenzorul mi-a șoptit la ureche: Dacă simt în articolul tău vreun cuvânt despre miros sau luciu, scrii la gazeta de perete a unei mine din Anina, așa că am scris despre atmosfera curată și entuziasmul înnoitor al clasei muncitoare”.

Banatul a fost însă și gazda unor lideri internaționali de calibru, datorită poziției sale de frontieră geopolitică, cea mai importantă relație de vecinătate fiind cea cu Iugoslavia, liderul iugoslav Iosip Broz Tito, întâlnindu-se de mai multe ori cu Ceaușescu în Banat, vizitând Timișoara (1966 și 1969) și stațiunea Băile Herculane, presa locală reflectând aceste întâlniri ca pe un triumf al „prieteniei româno-iugoslave”, publicând fotografii mari cu cei doi lideri defilând în mașini decapotabile pe bulevardele Timișoarei.

Dincolo de discursurile oficiale și de sobrietatea textelor din ziare, memoria orală a jurnaliștilor și cronicile nuanțate au păstrat episoade pline de umor, născute din excesul de zel al organizatorilor: râurile vopsite și peștii de plastic, iar în timpul unei vizite a lui Nicolae Ceaușescu în Banatul Montan, autoritățile locale, dorind să demonstreze puritatea apelor din regiune și pentru că râul local era tulbure din cauza ploilor recente, s-a ordonat deversarea de substanțe neutralizante în amonte, iar pe maluri au fost aduși pești vii cumpărați de la pescării, eliberați în apă exact în momentul în care elicopterul prezidențial ateriza, zvonurile din redacții spunând că unii pești, amețiți de tratamentul chimic, pluteau cu burta în sus, spre disperarea activiștilor de partid care încercau să-i împingă cu prăjina sub apă.

La o fermă avicolă din județul Timiș, organizatorii au vrut să-i arate dictatorului o productivitate record, lucrătorii lipind manual ouă suplimentare în cuibarele găinilor, iar în momentul în care Ceaușescu a intrat în hală, zgomotul puternic al suitei a speriat păsările, care au început să zboare haotic, spărgând „producția record” direct sub picioarele vizitatorilor oficiali…

O altă mărturie savuroasă îi aparține unui fost fotoreporter din Banatul Montan, legată de vizita liderului iugoslav Tito la vânătoare în județul Caraș-Severin: „Tito era un aristocrat comunist, spre deosebire de Ceaușescu, purta costume impecabile și fuma trabucuri scumpe, la o vânătoare pe lângă Herculane, organizându-se o masă pe butuci de lemn, în pădure. Noi trebuia să facem fotografii care să arate simplitatea liderilor, dar pe sub fețele de masă din ștergare țărănești erau ascunse tăvi de argint cu delicatese aduse de la București cu elicopterul. La un moment dat, un câine de vânătoare a tras de fața de masă și a dărâmat un munte de icre negre în iarbă, Ceaușescu s-a încruntat, dar Tito a râs copios și i-a dat câinelui o bucată de friptură. Noi am lăsat aparatele jos. Acea fotografie nu avea voie să existe”.

Răsfoind astăzi paginile îngălbenite de timp ale ziarelor bănățene, de la caracterele gotice și sobre din „Temeswarer Zeitung” până la foile propagandistice din „Drapelul roșu”, înțelegem că Banatul nu a fost doar o provincie la marginea marilor imperii sau un simplu punct pe harta vizitelor de lucru, ci un pământ care a știut întotdeauna să primească lumea cu demnitate, eleganță și un strop de ironie ascunsă și dincolo de frica dictaturilor, de fastul trecător al coroanelor austriece sau de rigoarea protocolului regal, rămâne imaginea bănățeanului așezat, ospitalier și mândru de identitatea sa multiculturală.

Pașii sultanilor, ai împăraților, ai regilor și ai președinților s-au stins demult pe caldarâmul Timișoarei sau prin văile Reșiței, dar ecoul lor trăiește neatins în memoria scrisă a acestei regiuni, presa locală fiind oglinda fidelă în care s-au reflectat măreția și ridicolul epocilor, amintindu-ne că istoria este făcută de oameni mari, dar este trăită, consemnată și zâmbită de oamenii locului, ei sunt cei care rămân mereu aici, statornici și primitori, mult după ce cortegiile oficiale au plecat, stingându-și luminile în noapte.

UZPR s-a implicat constant în procedura legislativă și a susținut măsuri pentru o protecție mai eficientă a jurnaliștilor


Senatul României, în calitate de Cameră decizională, a adoptat la 8 septembrie 2026 proiectul de lege privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive îndreptate împotriva persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică – așa-numita lege anti-SLAPP.

Pe scurt, SLAPP-urile sunt procese sau alte demersuri juridice folosite nu atât pentru a rezolva un litigiu real, cât pentru a intimida, descuraja sau epuiza financiar persoane care se exprimă asupra unor chestiuni de interes public. Jurnaliștii, activiștii, organizațiile civice sau alte persoane implicate în dezbaterea publică se pot afla în această situație atunci când sunt confruntate cu acțiuni repetate, costisitoare sau disproporționate.

UZPR a fost activă pe tot parcursul elaborării și dezbaterii proiectului. Uniunea a transmis memorii Ministerului Justiției și Parlamentului, a participat la consultări și a purtat discuții cu reprezentanții Ministerului Justiției, formulând propuneri concrete pentru ca viitoarea lege să răspundă situațiilor întâlnite în practică de jurnaliști. În memoriile sale, UZPR a arătat că presiunea juridică nu se exercită doar prin acțiuni civile, ci și prin plângeri penale, sesizări administrative, proceduri disciplinare sau notificări întemeiate pe legislația privind protecția datelor.

O parte dintre propunerile susținute de UZPR se regăsesc în forma adoptată. Legea introduce o procedură pentru respingerea rapidă a cererilor vădit neîntemeiate, posibilitatea solicitării unei cauțiuni și remedii atunci când instanța constată că procesul este folosit în mod abuziv.

De asemenea, organizațiile care au un interes legitim în apărarea persoanelor implicate în dezbaterea publică vor putea, cu acordul pârâtului, să îl sprijine și să depună înscrisuri la dosar. UZPR solicitase recunoașterea unui rol pentru organizațiile profesionale ale jurnaliștilor în asemenea cauze, inclusiv prin posibilitatea unei intervenții de tip amicus curiae.

Rămâne însă o vulnerabilitate importantă: legea nu se aplică procedurilor penale și administrative.

Pentru UZPR, acesta este unul dintre punctele esențiale pentru eficiența reală a protecției. În practică, intimidarea unui jurnalist nu ia întotdeauna forma unui proces civil pentru despăgubiri. Plângerile penale repetate, sesizările către autorități sau procedurile administrative și disciplinare pot produce același efect: costuri, timp consumat, presiune psihologică și descurajarea publicării unor informații de interes public.

Directiva europeană stabilește un standard minim în materie civilă cu implicații transfrontaliere, dar permite statelor membre să adopte o protecție mai largă. UZPR a susținut că România ar trebui să folosească această posibilitate și să adapteze legea la formele concrete de presiune juridică întâlnite la nivel național.

O altă problemă importantă este situația proceselor deja aflate pe rol. Forma adoptată de Senat nu conține o dispoziție tranzitorie care să prevadă expres aplicarea noilor garanții și cauzelor începute înainte de intrarea în vigoare a legii. Asta înseamnă că persoanele care se confruntă deja cu procese ce ar putea fi considerate SLAPP riscă să nu poată beneficia de noile mecanisme speciale de protecție.

Pentru UZPR, această situație trebuie clarificată legislativ. O lege creată pentru a proteja persoanele supuse unor proceduri abuzive trebuie să ofere un răspuns și celor care se află deja într-un asemenea proces atunci când legea intră în vigoare.

Adoptarea legii reprezintă un pas important, dar nu închide dezbaterea. UZPR va continua demersurile instituționale pentru completarea cadrului legislativ cu garanțiile pe care le consideră esențiale: extinderea protecției la procedurile penale și administrative, clarificarea situației proceselor în curs și consolidarea mecanismelor privind costurile și sancțiunile.

11 septembrie 2026, ora 12.00, galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

„Zilele Europene ale Patrimoniului, 2026 / 11 – 13 septembrie”, ediția a XXXIV-a în România, având ca tematică „Patrimoniul în pericol: Reînvie – Rezistă – Reimaginează”: Expoziție de artă plastică „ Reșița / Reschitza, 255 – 100”, cu participarea unor lucrări ale următorilor artiști plastici: Angelica Chici (Jimbolia), Adriana Hermle (Stuttgart, Germania), Luciana Cristina Ionescu (Bucuresti), Sandra Leila M. (Reșița), Mircea Meilă (Reșița), Jakob Neubauer (Reșița), Lia Popescu (Timișoara) și Lia Reghina Tîrnoveanu (Timișoara).

 

 

11. September 2026, 12:00 Uhr, Galerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin Reschitza:

„Europäische Tage des Patrimoniums, 2026 / 11. – 13. September”, XXXIV. Auflage in Rumänien, organisiert zum Thema „Patrimoniul în pericol: Reînvie – Rezistă – Reimaginează“ = „Das Kulturerbe in Gefahr: Wiederbeleben – Widerstand leisten – Neu gestalten”: Kunstausstellung „Reșița / Reschitza, 255 – 100“, mit Arbeiten von: Angelica Chici (Hatzfeld), Adriana Hermle (Stuttgart, Deutschland), Luciana Cristina Ionescu (Bukarest), Sandra Leila M. (Reschitza), Mircea Meilă (Reschitza), Jakob Neubauer (Reschitza), Lia Popescu (Temeswar) und Lia Reghina Tîrnoveanu (Temeswar).

 

Și în noul an de învățământ, Inspectoratul Județean de Jandarmi „Decebal” Hunedoara își continuă demersurile pentru ca revenirea elevilor în unitățile de învățământ din județ să se desfășoare în condiții de siguranță.

Jandarmii hunedoreni – după cum specifica persoana de contact, plutonier Marian Diana-Lucia (foto) – vor desfășura în mod constant misiuni în zona unităților de învățământ pentru prevenirea unor fapte antisociale și menținerea unui climat de siguranță.

Dispozitivele de jandarmi vor fi adaptate prin includerea școlilor în itinerariile de patrulare, pentru asigurarea unei acoperiri echilibrate, dar și prin corelarea activităților de menținere a ordinii publice cu programul orar al unităților de învățământ aflate în aria noastră de competență.        

Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, vom avea în vedere în permanență următoarele aspecte:

• Relaționarea cu Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara și Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara în vederea cunoașterii situației operative, a riscurilor și vulnerabilităților;
• Acționarea în zona instituțiilor de învățământ preuniversitar, cu predilecție pe traseele de afluire/defluire a elevilor și personalului didactic, în intervalele orare la care încep sau se finalizează activitățile didactice, având ca obiective prioritare prevenirea și combaterea faptelor antisociale și creșterea gradului de siguranță a participanților la procesul de învățământ;
• Continuarea derulării programelor de prevenire, a proiectelor comune, protocoalelor de colaborare și parteneriatelor educaționale existente, cum ar fi: „Patrula prieteniei!”, „Să vorbim despre droguri!”, „Fii inteligent, nu violent!”, dar și inițierea și derularea altora noi, acolo unde acestea lipsesc și se impune, având în vedere experiența acumulată anterior și situația operativă existentă în cartierele/zonele unde sunt situate unitățile de învățământ;
•  Analizarea în permanență a situației operative de pe raza de competență, în special a faptelor antisociale în care au fost implicați elevi. Această activitate constituie o preocupare permanentă a structurilor specializate din cadrul unității noastre. În acest sens, în situația obținerii de informații cu un impact deosebit, vor fi anunțați toți factorii responsabili în vederea adoptării unor măsuri imediate și eficiente.
• Executarea misiunilor specifice se vor desfășura în zona instituțiilor de învățământ, pe timpul anului școlar, cu predilecție pe traseele de afluire/defluire a elevilor și personalului didactic, în intervalele orare la care încep sau se finalizează activitățile didactice. Jandarmii hunedoreni vor executa misiuni de patrulare în zona unităților de învățământ, atât prin patrule independente cât și în sistem integrat în scopul prevenirii și descurajării faptelor antisociale și creșterii gradului de siguranță a participanților la procesul de învățământ.

Vom fi în permanență la datorie – a conchis plutonierul Marian Diana-Lucia – și vom veghea la ordinea și siguranța publică. Ne dorim ca în parteneriat cu celelalte instituții cu atribuții pe această linie să reușim să menținem un mediu sigur pentru copii, părinți și cadre didactice.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

11 septembrie 2026, ora 10.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“, Reșița:

Ziua Limbii Germane (12 septembrie). Manifestare interactivă organizată cu sprijinul profesoarei de limbă germană – limbă maternă, Sonia Maria Chwoika, dir. adj. Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” Reșița, cu participarea clasei a X-a C, secția germană. Participă practicanta Estera Isip Leordean din Klagenfurt am Wörtehersee, Austria. Invitat: dr. ing. Christian Paul Chioncel, vicepreședintele Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin.

 

11 septembrie 2026, ora 12.00, galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

„Zilele Europene ale Patrimoniului, 2026 / 11 – 13 septembrie”, ediția a XXXIV-a în România, având ca tematică „Patrimoniul în pericol: Reînvie – Rezistă – Reimaginează”: Expoziție de artă plastică „ Reșița / Reschitza, 255 – 100”, cu participarea unor lucrări ale următorilor artiști plastici: Angelica Chici (Jimbolia), Adriana Hermle (Stuttgart, Germania), Luciana Cristina Ionescu (Bucuresti), Sandra Leila M. (Reșița), Mircea Meilă (Reșița), Jakob Neubauer (Reșița), Lia Popescu (Timișoara) și Lia Reghina Tîrnoveanu (Timișoara).

 

12 septembrie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Miracole din Valea Miracolelor. Doi autori și cărțile lor: conf. univ. dr. Florina-Maria Băcilă & prof. Iosif Băcilă.

Prezentări de carte:

–         „Dorziana – consemnări și exegeze”, Timișoara: „Cosmopolitan Art”, 2024;

–         „Valea Almăjului – oameni și fapte (limbă, istorie, credință și cultură românească)”, cartea a șasea, Timișoara: „Cosmopolitan Art”, 2026.

 

13 septembrie 2026, ora 15.00, Biserica Romano-Catolică „Sf. Terezia de Ávila”, Gărâna:

Manifestarea „Gărâna culturală“, ediția a XXVIII-a.

Rugăciune comună, înfrumusețată muzical de corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) și de grupurile vocal-instrumentale „Intermezzo” (coordonator: Lucian Duca) și „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

13 septembrie 2026, ora 16.00, „The Ranch“, Gărâna:

Manifestarea „Gărâna culturală“, ediția a XXVIII-a.

Program cultural cu participarea Formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ Reșița (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).

 

14 septembrie 2026, ora 17.00, Biserica Romano-Catolică „Înălțarea Sfintei Cruci“ Oravița:

Sfântă Liturghie cu prilejul hramului Bisericii Romano-Catolice „Înălțarea Sfintei Cruci“. Celebrant: pr. Tiberiu Szabó (Oravița / Anina).

 

14 septembrie 2026, ora 18.00, piațeta din fața Bisericii Romano-Catolice „Înălțarea Sfintei Cruci“ Oravița:

Program cultural cu Formația de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ Reșița (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).

 

15 septembrie 2026, ora 12.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

La mijloc de Răpciune, sub semnul culturii (ediția a VI-a).

Expoziție de artă plastică Adina Ghinaci și Eleonora Hoduț, membri ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.

 

15 septembrie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

La mijloc de Răpciune, sub semnul culturii (ediția a VI-a).

Prezentare de carte: „Dincolo de cer / Înteal o čerii / Jenseits des Himmels“, autor: Luminița Mihai Cioabă (Sibiu), versiunea în limba germană și ilustrații: Beatrice Ungar, coperta: Konrad Klein, cuvânt înainte: Al. Cistelecan, apărută în 2026 la Editura „Neo drom“ Sibiu. Prezintă Beatrice Ungar, redactor-șef al săptămânalului „Hermannstädter Zeitung“;

Incursiuni muzicale: grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

16 septembrie 2026, ora 16:30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Prezentare de carte a autoarei reșițene Ana Kremm: „Descifrând cărți sau Lecturi cu creionul în mână. Vol. 2”, apărută la Editura „TIM“ Reșița, 2026.

Să ne sărbătorim scriitorii lunii: Ana Kremm & Iacob Roman la ceas aniversar!

 

17 septembrie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Conferințele „Reșița 255 / 100: Oameni – Locuri – Fapte”. Invitat: arh. Florin Trofin. Tema conferinței: Reșița postbelică – despre arhitectură și arhitecți.

 

18 septembrie 2026, ora 11:00, Sala de ședințe „Sorin Frunzăverde” a Consiliului Județean Caraș-Severin, Reșița:

Erwin Josef Țigla – 65.

Prezentare de carte: „In Honorem“, vol. I („Offenbarungen. 75 Mal den Medien gegenüber = Destăinuiri. De 75 de ori în faţa mass-media“) și vol. II („Cărţile şi oamenii cărţilor = Die Bücher und ihre Schöpfer“), cea de-a 138-a, respectiv, a 139-a apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, ambele publicate la Editura „Banatul Montan“ Reșița, 2026.

 

 

 

 

11. September 2026, 10:00 Uhr, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg Reschitza:

Tag der deutschen Sprache (12. September). Interaktive Veranstaltung geleitet von stellv. Schulleiterin Sonia Maria Chwoika, die Deutsch-als-Muttersprache am „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg unterrichtet. Mit der X. C-Klasse, deutsche Abteilung. Berglanddeutschen. In Zusammenarbeit mit der Praktikantin Estera Isip Leordean aus Klagenfurt am Wörthersee / Österreich. Als Gast: Dr. Ing. Christian Paul Chioncel, stellv. Vorsitzender des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen.

 

11. September 2026, 12:00 Uhr, Galerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin Reschitza:

„Europäische Tage des Patrimoniums, 2026 / 11. – 13. September”, XXXIV. Auflage in Rumänien, organisiert zum Thema „Patrimoniul în pericol: Reînvie – Rezistă – Reimaginează“ = „Das Kulturerbe in Gefahr: Wiederbeleben – Widerstand leisten – Neu gestalten”: Kunstausstellung „Reșița / Reschitza, 255 – 100“, mit Arbeiten von: Angelica Chici (Hatzfeld), Adriana Hermle (Stuttgart, Deutschland), Luciana Cristina Ionescu (Bukarest), Sandra Leila M. (Reschitza), Mircea Meilă (Reschitza), Jakob Neubauer (Reschitza), Lia Popescu (Temeswar) und Lia Reghina Tîrnoveanu (Temeswar).

 

12. September 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Miracole din Valea Miracolelor. Doi autori și cărțile lor: conf. univ. dr. Florina-Maria Băcilă & prof. Iosif Băcilă = Wunder aus dem Tal der Wunder, aus dem Almascher Land im Banater Bergland. Zwei Autoren und ihre Bücher: Doz. Dr. Florina-Maria & Iosif Băcilă.

Buchpräsentationen:

–          „Dorziana – consemnări și exegeze”, Temeswar: „Cosmopolitan Art”, 2024;

–          „Valea Almăjului – oameni și fapte (limbă, istorie, credință și cultură românească)”, VI. Band, Temeswar: „Cosmopolitan Art”, 2026.

 

13. September 2026, 15:00 Uhr, „Hl. Theresia von Ávila“-Kirche, Wolfsberg:

Veranstaltung „Wolfsberg im September“, XXVIII. Auflage.

Gebet und musikalische Einlagen mit Beteiligung des „Franz Stürmer“-Chors Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea) und der beiden Gesang- und Instrumentalgruppen „Intermezzo“ (Koordination: Lucian Duca) und „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).

 

13. September 2026, 16:00 Uhr, „The Ranch“, Wolfsberg:

Veranstaltung „Wolfsberg im September“, XXVIII. Auflage.

Kulturprogramm mit Beteiligung der deutschen „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza (Koordination: Marianne & Nelu Florea).

 

14. September 2026, 17:00 Uhr, römisch-katholische „Kreuzerhöhung“-Kirche Orawitza:

Heilige Messe zum Kirchweihfest der römisch-katholischen „Kreuzerhöhung“-Kirche. Zelebrant: Pfr. Tiberiu Szabó (Orawitza / Anina).

 

14. September 2026, 18:00 Uhr, Platz vor der römisch-katholischen „Kreuzerhöhung“-Kirche Orawitza:

Kulturprogramm mit der deutschen „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza (Koordination: Marianne & Nelu Florea).

 

15. September 2026, 12:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Mitte September im Zeichen der Kultur (VI. Auflage).

Kunstausstellung Adina Ghinaci und Eleonora Hoduț, beide Mitglieder des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza”.

 

15. September 2026, 16:30 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Mitte September im Zeichen der Kultur (VI. Auflage).

Buchpräsentation: „Dincolo de cer / Înteal o čerii / Jenseits des Himmels“, Autor: Luminița Mihai Cioabă (Hermannstadt), deutsche Version und Illustration: Beatrice Ungar, Umschlag: Konrad Klein, Vorwort: Al. Cistelecan, erschienen 2026 im Verlag „Neo drom“ Hermannstadt. Präsentation durch Beatrice Ungar, Chefredakteurin der „Hermannstädter Zeitung“;

Musikalische Einlagen: die Gesang- und Instrumentalgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).

 

16. September 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Als Gast die Reschitzaer Schriftstellerin Ana Kremm und ihre neueste Buchveröffentlichung „Descifrând cărți sau Lecturi cu creionul în mână. Vol. 2” (= „Bücher entziffern oder Lesen mit einem Bleistift in der Hand. Band 2“), herausgegeben vom Verlag „TIM“ Reschitza, 2026;

Wir ehren unsere Schriftsteller: Ana Kremm & Iacob Roman (beide Reschitza).

 

17. September 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Konferenzen „Reschitza 255 / 100: Menschen – Orte – Fakten“. Als Gast: Dipl.-Arch. Florin Trofin. Thema der Konferenz: Reschitza der Nachkriegszeit – über Architektur und Architekten.

 

18. September 2026, 11:00 Uhr, Sitzungssaal „Sorin Frunzăverde” des Kreisrates Karasch-Severin, Reschitza:

Erwin Josef Țigla – 65.

Buchpräsentation: „In Honorem“, Band I („Offenbarungen. 75 Mal den Medien gegenüber = Destăinuiri. De 75 de ori în faţa mass-media“) und II („Cărţile şi oamenii cărţilor“ = „Die Bücher und die Buchmenschen“), als die 138. bzw. 139. Buchveröffentlichung des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“, erschienen im Verlag „Banatul Montan“ Reschitza, 2026.

 

11 septembrie 2026, ora 10.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“, Reșița:

Ziua Limbii Germane (12 septembrie). Manifestare interactivă organizată cu sprijinul profesoarei de limbă germană – limbă maternă, Sonia Maria Chwoika, dir. adj. Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” Reșița, cu participarea clasei a X-a C, secția germană. Participă practicanta Estera Isip Leordean din Klagenfurt am Wörtehersee, Austria. Invitat: dr. ing. Christian Paul Chioncel, vicepreședintele Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin.

 

 

 

11. September 2026, 10:00 Uhr, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg Reschitza:

Tag der deutschen Sprache (12. September). Interaktive Veranstaltung geleitet von stellv. Schulleiterin Sonia Maria Chwoika, die Deutsch-als-Muttersprache am „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg unterrichtet. Mit der X. C-Klasse, deutsche Abteilung. Berglanddeutschen. In Zusammenarbeit mit der Praktikantin Estera Isip Leordean aus Klagenfurt am Wörthersee / Österreich. Als Gast: Dr. Ing. Christian Paul Chioncel, stellv. Vorsitzender des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen.

 

Școala Gimnazială „Sabin Oprean” din Bucureșci, una dintre unitățile de învățământ din județul Hunedoara care în anul școlar trecut prin proiectul „Șco@la e șansa ta!” din cadrul programului PNRAS – runda II – școli mici, cod proiect 36, a reușit organizarea de activități sociale, extracurriculare și de dezvoltare a infrastructurii școlare.

Aici, în noul an școlar – după cum remarca prof. Nicoară Constantin Florin (foto), în calitatea sa de director – s-a debutat cu emoție, bucurie și încredere, pregătiți provocărilor ce ne așteaptă. Ne dorim noi proiecte și educație de calitate, deși suntem unitate de învățământ din mediul rural.

Pregătirile pentru anul școlar 2026-2027 – cu sprijinul administrației locale (primar Ancuța Elena Suciu)  – au fost finalizate în timp util pentru o educație modernă.

Școala beneficiază de investiții realizate în cadrul unor proiecte de reabilitare și dotare. Este vorba despre mobilier nou și modular, dulapuri casetate, materiale didactice, intervenții la pardoseli și parchet laminat în majoritatea sălilor de clasă.

Dispunem de o sală de informatică dotată cu calculatoare noi, elevii fiind implicați în proiectul Code Kids, cu acces la activități de programare și dezvoltare a competențelor digitale, de sistem audio-video performant, table magnetice cu stativ și rotative, teren de sport împrejmuit, microbuze școlare funcționale, cabinet medical.

Spațiile școlii au fost igienizate, iar sălile de clasă pentru elevii din clasele mici au fost dotate cu scaune tip puf.

De notat este faptul că în cadrul școlii funcționează o grădiniță cu program prelungit cât și faptul că normele didactice ale școlii sunt ocupate cu personal didactic calificat.

Avem promisiuni și planuri din partea administrației locale pe care le vom finaliza pentru implementarea unor noi proiecte necesare unei educații de calitate elevilor noștri din Bucureșci.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

 

Mario BALINT reprezintă figura tipică a jurnalistului nonconformist: un spirit liber, pătrunzător, refractar la clișeul comod și la abordările de suprafață. Corespondent de război din zone de conflict incendiare și voce inconfundabilă a Radio România Actualități, el refuză rețetele prestabilite ale presei de birou, alegând întotdeauna terenul, adevărul crud și contactul direct cu realitatea, oricât de incomodă sau periculoasă ar fi aceasta.

Nonconformismul său nu este o simplă atitudine de fațadă, ci o metodă de lucru și un crez profesional. Ca membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Mario BALINT îmbină rigoarea deontologică cu o independență de gândire rară, contestând abordările convenționale și privind dincolo de narațiunile oficiale. Într-o lume a alinierii mediatice, el rămâne un observator lucid, un spirit critic care își asumă riscul de a merge împotriva curentului pentru a aduce în fața publicului dimensiunea umană, frustă și necosmetizată a evenimentelor.

O mostră elocventă a stilului său jurnalistic, este cel mai recent număr al publicației „m”, pe care am avut plăcerea de a o primi și citi prin generozitatea și bunăvoința lui Mario, căreia am găsit de cuviință a-i face o scurtă prezentare, cuprinsă în materialul de mai jos:

Între tranșeele geopoliticii și vatra culturii bănățene: publicația „m”, un manifest tipărit al jurnalismului liber

Într-o epocă în care presa scrisă a fost aproape înghițită de efemeritatea mediului digital, jurnalistul Mario BALINT continuă o misiune editorială tot mai rară și plină de curaj: editarea pe cont propriu, în format tipărit, a publicației „m” (supliment al www.m-securitynews.ro  și parte a proiectului Balint Mercenary Task Force / M-Consulting-Analysis-Training). Apărută la editura „m-book”, revista face parte dintr-un proiect mai amplu, inițiat de Mario Balint, alături de BMTF Risk Ak Demy, ambele produse aparținând aceleiași Întreprinderi Individuale (I.I.) Balint Mercenary Task Force, înființată în anul 2005.

Lansată sub deviza sugestivă „News in a Hostile World” și asumată de o echipă redacțională neconvențională (Director: MERKAVA, Redactor-șef: JABBA THE H.), ediția de vară (Anul 15, nr. 4 (36) – serie nouă, august 2026), publicația reprezintă în ansamblul ei o sinteză amplă de analiză militară, critică politică acidă, memorie istorică și creație literară.

Punctul de plecare al acestei ediții este formulat direct în pagina 2 prin articolul „Jurnalismul va fi militant, sau societatea nu va mai fi deloc”. Textul oferă un diagnostic dur realității din România, criticând pasivitatea și „obiectivitatea” sterilă din mass-media.

Teza centrală este că, într-un mediu politic și social degradat, un jurnalism care doar observă fără să ia atitudine devine complice. Misiunea publică impune o presă militantă, capabilă să ceară rezolvări și să servească interesul comunității, dincolo de jocurile de putere.

Proiecția editorială a publicației este unică prin modul în care îmbină temele de securitate globală cu realitățile administrative și istorice locale:

În articolul „Vara aleșilor” (semnat de Dan POPOVICIU / eCronica.ro), este analizată cu un sarcasm tăios clasa politică regională și națională, marcată de tensiuni administrative, promisiuni electorale și gestionarea fondurilor europene.

Textul „Greață la mal” oferă o radiografie incisivă asupra polarizării din spațiul public și a degradării discursului televizat, recomandând distanțarea de zgomotul mediatic.

În „Criza trebuie dusă până la capăt”, Mario BALINT explorează starea de „policriză” (inflație, instabilitate bugetară, presiuni externe), apelând la etimologia termenului krinein (a decide) pentru a sublinia că ieșirea din impas necesită decizii strategice, nu ezitări.

Alte pagini sunt dedicate marilor focare de tensiune ale lumii: atacurile cu drone ce extind războiul din Ucraina spre Marea Caspică („Zelenski a găsit drumul spre Marea Caspică”), presiunile hibride și disputele de graniță din nordul Africii („Ceuta – Războiul hibrid împotriva Spaniei”), reconfigurarea politicii externe americane („America First într-o nouă prezentare”) și repoziționarea strategică a Republicii Moldova („Maia Sandu a rupt pisica statalității”).

Un alt aspect adus în analiza cititorului este – sănătatea instituțională și educația de securitate. Articolul „Sfârșitul expertizei și autosuficiența instituționalizată”, semnat de Ion IORDACHE, analizează vulnerabilitățile structurale ale administrației, arătând cum deprofesionalizarea și lipsa de rigurozitate metodologică subminează proiectele de dezvoltare.

În completare, secțiunea „Pentru crearea unei culturi a siguranței” prezintă activitatea atelierelor BMTF Risk AKDemy, subliniind importanța pregătirii tactice, a evaluării riscurilor și a educației de prevenție pentru jurnaliști și civili aflați în medii ostile.

Ceea ce oferă o profunzime deosebită publicației este deschiderea spre istoria regională și actul cultural autentic: articolul „Când cerul s-a unit cu pământul: Potopul din 1910 și memoria durerii în Banatul Montan”, semnat de Constantin VLAICU, reconstituie, pe baza presei vremii, tragedia apocalipică a inundațiilor din vara anului 1910 ce au devastat văile Almăjului, Cernei și Belarecăi.

Dr. Atilla VARGA aduce în prim-plan documente de arhivă în „Reșița, sub lupa serviciilor secrete austro-ungare”, ilustrând modul în care autoritățile monitorizau activitatea Reuniunii Române de Lectură din Reșița Montană la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Din spațiul basarabean, Victor NICHITUȘ comentează dezbaterile privind marcarea Zilei Limbii Române în „Domnul Tofan începe cu stângul și îmi pare rău”.

Jurnalistul și scriitorul – creator și de literatură SF – Daniel BOTGROS, semnalează participarea delegației românești la Convenția Europeană de Science-Fiction (MetropolCon 2026, Berlin), dar și manifestările din Banatul Sârbesc în articolul „Pe urmele luminii, într-o vară miraculoasă, la Coștei”, prilejuite de Zilele Coșteiului și activitatea Cercului Literar „Lumina”.

Secțiunea literară este completată de grupajul „Patru poeme cardinale. De vară”, ce reunește versuri semnate de Mariana STRATULAT, Ionel-Petru TILICA, Valentin MIC și Mario BALINT (cu poezia Răsărit).

Prin efortul financiar și editorial exclusiv al lui Mario BALINT, „m” nu este doar o revistă, ci o platformă independentă de rezistență culturală și civică. Reușind să aducă în fiecare număr analize reci de securitate, istorii uitate ale comunităților din Banat și pagini de înaltă sensibilitate literară, publicația își îndeplinește cu prisosință promisiunea de a fi un ghid lucid într-o lume din ce în ce mai ostilă, materializându-se într-o publicație-barometru a rezistenței prin scris.

 

10 septembrie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiect „Cei trei A din Reșița” – Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo în 12 expoziții dedicate Reșiței în anul aniversar 2026.

Expoziția nr. 9, autor Andrei Szabo.

 

 

10. September 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Ausstellungsprojekt „Reschitza 255 / 100”. Die drei A in für Reschitza gewidmeten Ausstellungen: Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo.

Ausstellung Nr. 9, Autor: Andrei Szabo.

 

Vernisajul expoziției colective „Mozaic”, găzduit de „Atelier Schiwago Art”, din Timișoara, a avut ca invitați iubitorii de artă, evenimentul desfășurându-se pe 3 septembrie, de la ora 19:00.

Artista Ecaterina Schiwago revine în forță, cu acest prilej, fiindu-i alături și colegii înscriși pe afiș. Vernisajul expozitiei „Mozaic” marchează, totodată, prilejul deschiderii ușii atelierului său de creație în care își va desfășura activitatea de creație și viitoare evenimente culturale, mai ales de artă vizuală.

Noua expoziție reunește lucrări de pictură, colaj, ceramică și sculptură, propunând publicului o întâlnire inedită cu patru forme de expresie artistică și cu perspective distincte asupra materiei, culorii și volumului, după cum aflăm de la însăși gazda evenimentului.

În cadrul expoziției, expun artiștii vizuali Ecaterina Schiwago – pictură, Costin Brăteanu – colaj, Sorina Stînă – ceramică și Zoltan Rostas – sculptură. Patru artiști consacrați, patru forme de expresie artistică, toate reunite într-un tot unitar de mare originalitate, într-o întâlnire culturală dedicată dialogului dintre artiști, lucrări și public.

Evenimentul a fost deschis printr-un cuvânt de întâmpinare susținut de Mimo Obradov, urmat de cuvântul celor patru artiști. Expoziția aduce împreună pictura, tehnica mixtă, ceramica și sculptura într-un dialog vizual comun, foarte bine primit de publicul iubitor de frumos.

Poate nu e lipsit de importanță să spunem că Atelierul actual se află exact în fostul atelier de creație al lui Valeriu Sepi, numele Schiwago (Ecaterina Schiwago) și Atelierul lui Valeriu Sepi conectându-se direct prin comunitatea artistică din Timișoara și prin memoria legendarei formații Phoenix.

Ecaterina Schiwago este o cunoscută artistă vizuală din Timișoara, care s-a retras o vreme din peisajul artistic, dedicându-se actului de creație, mai ales în numeroase tabere de vară, unde și-a perfecționat stilul, îmbogîțindu-l cu noi elemente. A fost căsătorită cu regretatul Victor Șuvagău (poreclit Schiwago), fost textier, vocalist și unul dintre membrii fondatori din perioada de început a trupei Phoenix, scriind versuri celebre, cum ar fi cele pentru piesa Canarul. După cum se știe, Valeriu Sepi a fost legendarul „căprar” (percuționist) și designerul grafic al trupei Phoenix, cel care a conceput coperțile albumelor emblematice din perioada lor de glorie. Pe lângă muzică, Sepi a fost un excepțional artist plastic, muralist și sculptor.

Odată declarată deschisă expoziția, a urmat momentul de socializare la un pahar de vin și apă minerală, artiștii rămânând în mijlocului publicului numeros, răspunznd întrebărilor și curiozițății celor prezenți.

Artista anunță în curând o expoziție personală, prin care ne va împărtăși, odată cu subiectele, compozițiile și paleta sa cromatică, o poveste de viață.

Astăzi, 8 septembrie 2026, se împlinesc șase ani de când scriitorul, gazetarul și omul de cultură Nicolae Danciu Petniceanu a pășit pe drumul eternității, la vârsta de 84 de ani, lăsând în urma sa o moștenire spirituală de o valoare inestimabilă pentru tot arealul Banatului Montan și istoric.

Autointitulat cu o smerită mândrie „Scrib de Banat”, Nicolae Danciu Petniceanu a fost o personalitate vulcanică, dăruită cu un spirit creator neobosit și o dragoste necondiționată pentru vatra străbună. Anii din urmă ai vieții sale, zăboviți la Mehadia, au transformat această vatră istorică într-un efervescent centru de emulație culturală. A fost fondator al publicațiilor de suflet, printre care și gazeta Vestea, întemeiată în anul 2006, coordonator de lucrări monografice, ctitor de plăci memoriale și un zelos cercetător eminescolog, distins în anul 2020 cu premiul „Eminescu Ziaristul” al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Dincolo de opera sa vastă și de amprenta pe care a lăsat-o asupra vieții culturale din regiune, pentru mine, perioada petrecută de Nicolae Danciu Petniceanu la Mehadia poartă o încărcătură profund personală, fiindu-mi un adevărat mentor și un călăuzitor generos, ce mi-a sprijinit și ghidat cu multă răbdare pașii în cariera jurnalistică. Sfaturile, rigoarea sa profesională și pasiunea neîmblânzită pentru documentare istorică și pentru adevărul tipărit au fost repere ce mi-au marcat definitiv drumul în gazetarie. Pentru toate aceste lecții de presă și de viață, pentru generozitatea cu care și-a împărtășit tainele meșteșugului, îi păstrez o veșnică și profundă recunoștință.

Răsfoind arhivele redacționale și de suflet, readuc astăzi în atenția cititorilor un interviu de colecție ce l-am realizat în primăvara anului 2009, în luna aprilie, când scriitorul tocmai împlinea vârsta de 73 de ani (11 aprilie), unul dintre primele interviuri realizate în zorii carierei mele jurnalistice. Dialogul de atunci surprinde cu fidelitate energia sa remarcabilă, spiritul său polemic, rigoarea documentară, credința nezdruncinată în puterea cuvântului tipărit și atașamentul său sincer față de valorile Banatului.  

La șase ani de la plecarea sa pe drumul eternității, aceste rânduri rămân nu doar o mărturie a unei vieți și a unei cariere de excepție, ci și un cald și pios omagiu adus mentorului și omului care a ars până în ultima clipă pentru cultura neamului său.

​Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i țină candela nestinsă în memoria Banatului!

Constantin VLAICU – membru Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș-Severin

Mehadia 08 septembrie, 2026

____

INTERVIU: ,,Ce aţi făcut, domnule Petniceanu, în ultimii şapte ani?…” (Revista VESTEA-aprilie 2009)

 

– Chiar, ce aţi făcut, în plan cultural, venind la Mehadia?

– Domnule Vlaicu, la această întrebare onestă îmi stăruie pe retină câteva acţiuni culturale de anvergură, la care am participat, ori am fost antrenat să le comit de câţiva catalizatori spirituali, pomenind câteva ilustre nume: primar Iancu Panduru, profesorii Pavel Panduru (Prigor), Gheorghe Rancu (Şopotul Vechi), director Vornica (Reşiţa), Ana Grivei, Anton Tătucu (Iablaniţa), Mihai Feneşan (Mehadia) şi, nu în cele din urmă, VASILE BARBU (Uzdin – Banatul istoric).

– Domnule Petniceanu, pe cititori îi interesează ce acte culturale aţi săvârşit dumneavoastră, personal, nu ne putem întinde, spaţiul tipografic, din păcate este limitat… Simpozioanele, câte au fost?

– Le înşirui: „Întâlnire cu fiii satului”, Simpozionul „Cetăţii” (două ediţii: I-a: Mehadia, Ediţia a II-a: Plugova), Simpozionul „Datini, obiceiuri şi tradiţii”, Simpozionul „Un veac de istorie, religie şi tradiţie, la Mehadia”, Simpozionul “Ion Florian Panduru”. Cam atât…

– Plăcile comemorative?

– Sunt mai multe!… Plăci in memoriam: pr. Coriolan Buracu, prof. Grigore Ion, scriitor Ion Florian Panduru, scriitor Nicolae Mărgeanu, înv. Ioan Băcilă, apoi plăcile montate, dezvelite şi sfinţite în satul Petnic, locul meu de obârşie: prof. Nicolae Domăşneanu, prof. Matei Armaş, înv. Costi Giurginca, preot Ioan Chendi… N-am reuşit să-i montez o placă regretatului cărturar prof. Nistor Dop…

– Întâlniri literare şi lansări de carte?

– Întâlniri literare cu scriitorii: col. Liviu Groza, magistraţii Mihail Rădulescu şi C-tin Andronache, dr. Dimitrie Grama şi prof. dr. Alexandru Nemoianu, apoi două întâlniri literare cu lansări de carte la Liceul “Nicolae Stoica de Haţeg” din Mehadia.

– Ce cărţi aţi scris în aceşti şapte ani, domnule Petniceanu?

– La Mehadia am definitivat cărţile începute la Timişoara: „Pripon pentru calul meu”, antologie de proză scurtă, şi scenariul cinematografic „Mantu”, dedicat haiducului cu acelaşi nume, din Banat. La Mehadia am finisat şi romanul vieţii mele: „Bigamul” (două ediţii), al cărui personaj prototip a fost bunicul meu, Mihail Oprea, care a stat sub obroc 21 de ani în Siberia, Gubernia Omsk. Am reuşit să scriu acest roman frescă, după o călătorie în Siberia, la finele lunii august 2000. La Mehadia, în aceşti şapte ani am scris următoarele cărţi: „Vrăjitorul din Almăj” şi „Rapsodul din Ţara Almăjului”, două cărţi de folclor, prima la cererea profesorului Pavel Panduru, catalizator cultural în zonă de neegalat, şi a doua la cererea prof. univ. dr. Dumitru Popovici, directorul Finanţelor din Timiş, cu sorgintea în Rudăria lui Eftimie Murgu, dar şi a tatălui său, regretatul Dumitru Popovici-Iena, un ţăran luminat, greu de egalat în Banat… Tot la Mehadia am scris, în urma unui studiu de cercetare de şapte ani, cartea de cultură „Lumina de la Vărădia”, închinată savantului Paul Iorgovici, ucis pentru limbă românească, la Vîrşeţ, în martie 1808. Cartea a cunoscut două ediţii […]. În rândul reuşitelor editoriale aş pune şi cartea „Mehadia – vatră istorică milenară”, colectiv de autori, coordonat de mine, carte primită excelent de critica de specialitate, solicitată de-o studentă de la Oxford, din Anglia, prin intermediul Internetului. Cartea aceasta trebuie să stea pe raftul de sus al bibliotecii unui cărturar, ea a apărut graţie primarului Iancu Panduru, care a sponsorizat-o. Ideea elaborării, cu prilejul Simpozionului „Fiii satului”, Mehadia, 2007 îmi aparţine în exclusivitate.

– Ce aveţi pregătit pentru tipar?

– Două manuscrise, care vor face carieră culturală: Monografia revistei „Eminescu” şi „Ortodoxism, istorie şi cultură, tradiţie în Banatul Montan, vor apare în acest an, prima carte cu voia doamnei director Nina Ceranu, de la Editura Eubeea, din Timişoara (oaspetele nostru de onoare la Mehadia, la Simpozionul „Ion Florian Panduru”) şi a doua, dacă primarul Iancu Panduru are posibilitatea să deschidă punga în acest an de criză bestială financiară şi nu numai financiară…

– Apropo de „Eminescu”, interesează publicistica dumneavoastră?

– În cei şapte ani am editat la Mehadia revista de cultură „Eminescu”, ultimul număr în ianuarie 2008, iar din decembrie 2006, la propunerea primarului Iancu Panduru, am fondat şi edităm gazeta sătească „Vestea”, […] apreciată prin părerile docte ale unor savanţi: părintele mitropolit Nicolae Corneanu, preot dr. Theodor Damian, din America, dr. Al. Nemoianu, savantul Costin Feneşan, dr. Artur Silvestri, dr. Dimitrie Grama, nepotul cărturarului Ion Ţeicu din Oraviţa şi alţii…

– O ultimă întrebare: ce aveţi pe masa de lucru?

– Un volum de proză scurtă pentru copii, intitulat „Un căţelandru muşcând dintr-un nor”, volum din care am publicat două schiţe în „Vestea”.

– I-aţi dat un titlu a la Maiakovski, sunteţi filorus?

– Unul care a fost crescut de-o bunică, Ecaterina Burman Opreanu din Siberia, Kovalciovska, nu poate fi decât filorus. Iar remarca dumitale cu Maiakovsky este reală, marele poet rus a scris un poem de largă respiraţie epică: „Un nor cu un pantalon”. Asta-i!

– Sentimentele rămân sentimente… Un sentiment este şi al meu dorindu-vă, domnule Petniceanu, un sincer „La mulţi ani”, cu sănătate pentru binele culturii din această vatră umană minunată: Banatul montan.

– Mulţumesc…

 

A consemnat: Costel (Constantin) Vlaicu,

ziarist, membru Uniunea Ziariştilor Profesionişti.

 

9 septembrie 2026, ora 11.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Dialoguri literare cu autorul și criticul literar Cristian Paul Mozoru (născut la Reșița, astăzi trăitor în Germania).

 

9 septembrie 2026, ora 16.30, Centrul Social „Frédéric Ozanam” Reșița:

Expoziția de fotografii „Skopje – capitala Macedoniei de Nord”, organizată cu prilejul Zilei Independenței Macedoniei de Nord (8 septembrie). Expune Erwin Josef Țigla (Reșița).

Participă Excelența Sa Pavel Dupta, Consul Onorific al Republicii Macedonia de Nord la Timișoara.

Incursiuni muzicale: grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

 

 

 

9. September 2026, 11:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Im schriftstellerischen Dialog. Als Gast, der Autor und Literaturkritiker Cristian Paul Mozoru (geboren in Reschitza, heute in Deutschland lebend).

 

9. September 2026, 16:30 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:

Ausstellung „Skopje / die Hauptstadt Nordmazedoniens“, mit Fotos von Erwin Josef Țigla (Reschitza), organisiert anlässlich des Unabhängigkeitstag der Republik Nordmazedonien (8. September).

Mit der Teilnahme Seiner Exzellenz Pavel Dupta, Honorarkonsul der Republik Nordmazedonien in Temeswar.

Musikalische Einlagen: die „Resicza“-Gesang- und Instrumentalgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).

(Geografie militară și memorie istorică culturală alături de Mario Balint)

O conversație fascinantă am purtat zilele trecute cu prietenul și colegul de presă Mario Balint, pe marginea prezenței Cavalerilor Ioaniți la Mehadia. 

Mario este unul dintre cei mai experimentați și respectați jurnaliști de investigație și corespondenți de război din România, cu o carieră de peste trei decenii dedicată radioului public. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și corespondent special pentru județul Caraș-Severin al Radio România Actualități, el îmbină rigoarea jurnalistică de teren cu o cunoaștere temeinică a istoriei geopolitice și militare medievale.

Din perspectiva acestei expertize, Mario înțelege profund modul în care se organizau granițele și fortificațiile de odinioară, în special cele din Banatul de Severin și de pe Culoarul Timiș-Cerna. În cadrul dialogului nostru, el a evidențiat și apropierea unui jubileu remarcabil: 780 de ani de la emiterea Diplomei Ioaniților și de la consemnarea rolului strategic al Mehadiei în sistemul defensiv al Europei medievale. Concluzia schimburilor noastre de idei reconfirmă atașamentul său necontestat față de valorile istorice ale spațiului nostru, în care Mehadia ocupă un loc aparte. Pentru toate acestea, îți mulțumesc din suflet și te asigur de toată prețuirea, dragostea și respectul meu, frate Mario!

Pentru a detalia această temă a prezenței timpurii a Cavalerilor Ioaniți la Mehadia, iată câteva date concludente:

Scurt istoric al Ordinului: Cavalerii Ioaniți (sau Ospitalierii) au fost membrii unui ordin militar și religios catolic înființat în secolul al XII-lea la Ierusalim. Inițiat în jurul anului 1050 ca un așezământ pentru îngrijirea pelerinilor bolnavi și săraci din Țara Sfântă, ordinul s-a transformat după Prima Cruciadă într-o veritabilă forță militară menită să apere credința și pelerinii. Ulterior, alungați din Ierusalim, cavalerii s-au stabilit în Insula Rodos, iar din 1530 în Insula Malta, devenind cunoscuți drept Cavalerii de Malta.

Legătura dintre Mehadia și Cavalerii Ioaniți este atestată direct în Evul Mediu prin Diploma Cavalerilor Ioaniți, document de o valoare excepțională emis la 2 iunie 1247 de regele Béla al IV-lea al Ungariei. Documentul este extrem de important deoarece oferă primele informații scrise despre existența unor formațiuni politice românești (voievodate și cnezate) la sud de Carpați.

Repere ale legăturii Cavalerilor Ioaniți cu Mehadia:

– Prin Diploma din 1247, regele Ungariei le acorda Cavalerilor Ioaniți teritoriul Banatului de Severin pentru a organiza apărarea graniței împotriva invaziilor pătrundere ale tătarilor și altor amenințări de la est. Printre cetățile și pământurile menționate sau subordonate acestei structuri de apărare se număra și cetatea/districtul Mehadia (stăpânită de-a lungul vremii ca un punct strategic de prim rang pe culoarul Timiș-Cerna).

– Mehadia, având o poziție cheie pe vechiul drum roman și medieval ce lega Transilvania și Banatul de Dunăre, făcea parte din lanțul defensiv încredințat ioaniților. Aceștia trebuiau să reabiliteze, să fortifice și să apere trecătorile strategice.

– Deși prezența directă a cavalerilor în zonă a fost de relativ scurtă durată (cauzată de conflicte politice și de neînțelegerile privind obligațiile reciproce dintre rege și ordin), amprenta lor a rămas consemnată în istoriografia Banatului Montan și a Crainei Bănățene.

Această etapă din secolul al XIII-lea reprezintă una dintre paginile fundamentale care atestă integrarea timpurie a zonei Mehadiei în rețeaua sistemelor defensive de tip european medieval.

Despre prezența ordinelor cavalerești la Mehadia și rolul Cetății Mehadiei ca bastion de apărare și punct cheie de control al drumurilor comerciale am scris pe larg în articolul publicat pe platforma UZPR Caraș-Severin: (https://uzprcarasseverin.org/2025/06/11/cetatea-mehadiei-prezenta-si-rolul-ordinelor-cavaleresti-in-istoria-locala/)

Așadar, anul viitor (2027) marchează un moment cu o încărcătură istorică deosebită: împlinirea a 780 de ani de la emiterea Diplomei Ioaniților și de la prima atestare a legăturii dintre Cavalerii Ospitalieri și Mehadia. Este un prilej generos de a redescoperi, cinsti și aduce în atenția publicului paginile de glorie ale unei vetre străvechi care a făcut parte integrantă din sistemul defensiv și din conștiința Europei medievale – un prilej pe care avem datoria morală și culturală să-l valorificăm prin manifestări, studii și proiecte de suflet dedicate patrimoniului nostru local.

Constantin VLAICU – UZPR Caraș Severin

Mehadia, 07 septembrie 2026

 

Deschiderea anului școlar este întotdeauna un moment plin de emoție, speranță și spirit comunitar, iar la Mehadia, loc cu o încărcătură istorică și culturală deosebită, acest eveniment capătă, în respectivul context, valențe profunde. Școala din Mehadia continuă o tradiție educațională de secole în Banatul Montan, legând trecutul de viitorul tinerei generații.

Comunitatea din Mehadia a îmbrăcat, azi 07 septembrie 2026, din nou, hainele de sărbătoare cu prilejul deschiderii noului an școlar, 2026-2027, la Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” și la școala generală arondată. Curtea școlii a devenit neîncăpătoare pentru numărul mare de elevi, părinți, bunici și cadre didactice veniți să marcheze împreună un moment hotărâtor în viața comunității.

Nu trebuie sa uităm că educația la Mehadia are inceputuri arhaice și o continuitate istorică –  alegerea ca instituția să poarte numele marelui cărturar, istoric și preot Nicolae Stoica de Hațeg nu este întâmplătoare, ea inspiră tocmai această realitate istorică. Învățământul din Mehadia se reazemă pe o tradiție de secole, actul educațional la Mehadia fiind unul dintre pilonii identității culturale și spirituale locale. Fiecare nou an școlar, nodat în această vatră străbună, reconfirmă angajamentul de a forma oameni de bază pentru societate, păstrând vie moștenirea înaintașilor.

Festivitatea de azi, 7 septembrie 2026, a debutat în mod tradițional cu un moment de înaltă trăire duhovnicească. Părintele paroh Ciprian Danci, alături de comunitatea prezentă, a oficiat o slujbă de ,,Te Deum”, invocând ajutorul divin pentru elevi și dascăli:

„Fie ca Bunul Dumnezeu și Maica Domnului să vă acopere pe toți, să vă dăruiască înțelepciune, credință și dragoste!”

În glasul colectiv al rugăciunii „Tatăl Nostru”, părintele i-a îndemnat pe copii la ascultare, stăruință și respect față de părinți și profesori, subliniind că adevărata cunoaștere se împlinește atunci când este însoțită de valori morale solide.Cuvântul de bun venit și deschiderea oficială au fost rostite de doamna directoare, prof. Ionela Mihaela Domilescu, în prezența reprezentanților instituțiilor locale. În discursul său, conducerea școlii a punctat atât dimensiunea emoțională a noului început – de la emoțiile bobocilor de la Grădinița PP și clasa pregătitoare, până la provocările claselor terminale (a VIII-a și a XII-a) – cât și prioritățile organizatorice ale noului an, din care evidențiem:

Cuvântul de bun venit și deschiderea oficială au fost rostite de doamna directoare, prof. Ionela Mihaela Domilescu, în prezența reprezentanților instituțiilor locale. În discursul său, conducerea școlii a punctat atât dimensiunea emoțională a noului început – de la emoțiile bobocilor de la Grădinița PP și clasa pregătitoare, până la provocările claselor terminale (a VIII-a și a XII-a) – cât și prioritățile organizatorice ale noului an, din care evidențiem:

– Organizarea orelor de pregătire suplimentară pentru examenele naționale începând cu finalul lunii septembrie, alături de parteneriatele solide cu agenții economici pentru stagiile de practică ale elevilor din învățământul tehnologic.

– A fost anunțat proiectul de reabilitare a clădirii claselor primare, elevii fiind găzduiți temporar în clădirea principală a liceului, în săli pregătite și amenajate corespunzător.

– Cadrele didactice au lansat o invitație deschisă către părinți pentru o comunicare constantă și transparentă, având ca scop comun binele și dezvoltarea copiilor.

Festivitatea s-a încheiat într-o atmosferă de entuziasm, elevii îndreptându-se spre sălile de clasă alături de învățători și diriginți pentru a-și primi orarele și manualele școlare.

Noul an școlar se deschide astfel la Mehadia sub cele mai bune auspicii, îmbinând binecuvântarea spirituală, rigoarea didactică și viziunea de modernizare a unei școli cu rădăcini adânci în istoria Banatului.

Un an școlar plin de reușite tuturor elevilor și dascălilor din Mehadia!

Constantin VLAICU – UZPR Caraș Severin

Sub patronajul specializat al Muzeului de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj, beneficiar al colaborării cu Primăria Municipiului, sâmbătă, 5 septembrie 2026, a avut loc ediția inaugurală a Simpozionului Internațional (istorici din România și Ungaria) în formatul Conferința Științifică dar intitulat „Cultură și civilizație urbană în Banatul istoric”, eveniment de elegantă audiență care s-a desfășurat sub genericul: „Istorii care ne leagă: personalități, memorie colectivă și identitate urbană”. Cuvântul de întâmpinare a aparținut Dacianei Vuia, directorul muzeului gazdă.

În atmosfera vremurilor pe care vorbitorii le-au descifrat, fiecare în modul lor de cercetare, aceștia au adăugat argumente istorice care să completeze pagini de evoluție istorică bănățeană, portretul unor personalități ce și-au adus aportul în desfășurarea evenimentelor istorice locale, în varii domenii de economie urbană ori rurală, viață socială, culturală, spirituală, mentalități.

Astfel, cercetătorii invitați la această conferință au adus lămuriri esențiale: conf. univ. dr. Adrian Magina (Universitatea de Vest din Timișoara) a clarificat originile lui Paul Kinizsi, în timp ce dr. Ionel Bota (Centrul de Studii Bănățene „Sim. Sam. Moldovan”) a vorbit despre clivajele de mentalitate din Oravița și Țara Cărașului în secolul al XVIII-lea. Din trecutul Lugojului profesorul Horațiu Suciu (Liceul „Iulia Hasdeu”) a ales să prezinte studiul de caz pe care l-a realizat în legătură cu pesonalitatea lui Rosenthal, iar dr. Livia Magina (directorul Muzeului Banatului Montan) a reconstituit vizita familiei regale în Reșița și Anina anului 1926. Spațiul bănățean a fost analizat și din perspectiva vechiului sistem balnear, climateric și de vilegiatură și a stațiunilor de odihnă, muzeograful Bogdana Negrei prezentând istoricul Parcului Teiuș din Caransebeș ca stațiune climaterică interbelică. Dimensiunea culturală și spirituală a fost miezul conferinței muzeografului Marius Cornea (Muzeul Național al Banatului), prin prezentarea colecției de artă Kornis din Timișoara și a comunicării susținute de drd. Raimond Rupp (Universitatea „Babeș-Bolyai”), care a relevat activitatea și mobilizarea instituțională a Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Intervenția lui Sergiu Dema (managerul cultural al Casei de Cultură din Jimbolia), a constat în prezentarea proiectului care se bucură de un adevărat succes având ca temă traiectoriile biografice ale marilor industriași în ceramică (țiglă, cărămizi și altele) Bohn, Muschong, Treiss și Undisz. Prof. dr. Dumitru Tomoni (Muzeul din Făget) a readus în memorie figura lui Victor Feneșiu, cu rol imens în actul de la 1 Decembrie 1918, victimă a regimului comunist.

Lucrările au continuat în după-amiaza aceleiași zile cu muzeograful Cristian Oliviu Gaidoș, în calitate de coordonator al acestui eveniment, autor al unei lucrări dedicate celei mai mari case comerciale de manufactură și modă din Banatul istoric, „Brüder Deutsch & Comp.”, introducându-ne rezumativ în ideile și tematica aleasă. A urmat intervenția prof. Bogdan Seculici (Liceul Teoretic „Alexandru Mocioni”), care a inventariat monumentele istorice și clădirile emblematice din Ciacova. Arhitectura și construcțiile au rămas în prim-plan datorită istoricului de artă Ilona Miklosik, care a adus un memento util omagiind activitatea și opera prolificului arhitect Eduard Reiter, ale cărui realizări nu sunt cunoscute încă în totalitate. În continuare, cercetătorul Sándor Téglásy (Bánsági Magyar Értékekért Egyesület, Ungaria), a reconstituit cariera uitată a constructorului lugojean Aladár Ferencsik și activitatea acestuia la Budapesta. Evoluția  economică a zonei în mediul rural a fost demonstrată de Waldemar Alexander Megherle (Asociația „Casa Artelor Tradiționale” Lugoj), care a vorbit despre impactul țiglei lugojene în dezvoltarea satului mehedințean. Sesiunea a fost încheiată cu evocări patetice ale unor figuri marcante din istoria bănățeană, iar dr. Constantin-Tufan Stan (Universitatea din Oradea) l-a prezentat pe George Pavel, primul dirijor al Operei timișorene și al Filarmonicii „Banatul”. Pe parcursul susținerii conferințelor, au avut loc și intervenții ale participanților, ivindu-se noi argumentări privind tematicile abordate, toate intervențiile confirmând încă o dată unitatea istoriei bănățene în istoria României și a Europei Centrale.

Programul s-a încheiat cu o vizită ghidată chiar în clădirea Muzeului de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj, conduși de Cristian Oliviu Gaidoș, de data aceasta în calitate și de curator al expoziției intitulate „Destinul unui artist”, dedicate aniversării a 145 de ani de la nașterea lui Virgil Simonescu (1881-1941), pictor și profesor, unul dintre cei mai valoroși artiști bănățeni academiști din prima jumătate a secolului al XX-lea. Expoziția reunește  pictură religioasă, portrete și un valoros fond documentar expus spre vizitare, format din proiecte, schițe și fotografii de familie. Și eu, alături de toți participanții, am avut bucuria de a o admira încă o dată, în chiar acest spațiu al clădirii istorice găzduind celebrul muzeu lugojan la parterul căruia, cândva, magnificul artist plastic român, maestrul Silviu Oravitzan, a organizat spațiul în care și astăzi sunt organizate vernisaje specializate.

Întâlnirea de la Lugoj a demonstrat că este începutul unei frumoase tradiții dedicate cercetării, promovării și valorificării patrimoniului cultural și istoric al Banatului.

 

Cristina Anișoara ZAINEA

membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș-Severin