26 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Dialoguri culturale. În calitate de oaspete, doamna bocșană a cuvântului: Stela Boulescu.

Expoziție de artă croșetată Stela Boulescu (Bocșa).

 

26. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Kulturelle Dialoge. Als Gast, Stela Boulescu (Bokschan).

Häkelkunstausstellung Stela Boulescu (Bokschan).

 

Gabriela Șerban în dialog cu profesorul Remus Crețan

Remus Crețan este un reputat profesor al Universității de Vest din Timișoara, care a publicat numeroase studii și cărți cu privire la aspectele socio-economice, istorice și geografice ale Banatului. Este un cercetător cunoscut și apreciat în mediul academic, un bănățean autentic și un bun cunoscător al problemelor cu care se confruntă comunitățile din Banat, iar despre acest subiect a oferit informații valoroase într-un interviu realizat de Radu Trifan pentru opiniatimișoarei.ro.

Însă, Remus Crețan este și unul dintre bocșenii de seamă, un vasiovean vrednic, harnic, talentat, drag prieten al bibliotecii și al cărților, care îmbină armonios pasiunea pentru literatură cu știința sociogeografică.

L-am invitat la „Povești în bibliotecă” (în biblioteca în care am crescut amândoi!) având credința că Remus Crețan este și poate fi în continuare un model pentru oricare dintre tinerii noștri.

 

Gabriela Șerban.  Domnuleprof. univ. dr. Remus Crețan, bine ați venit la „Povești în bibliotecă”! Pentru că îmi doresc să ascult poveștile prietenului Remus Crețan, vasioveanul care, copil fiind, poposea adesea în această Casă a Cărții și, de multe ori, purta discuții interminabile cu dl. prof. Ionel Furdui, adică, pentru că biblioteca îți este un spațiu deosebit de apropiat și cunoscut, îmi doresc să fim la ceasul mărturisilor ca între vechi prieteni, și mă voi adresa altfel: dragă Remus, bine ai revenit la bibliotecă! Iar, pentru cititorii noștri, care te cunosc mai puțin, încep cu întrebarea obișnuită: cine este Remus Crețan?

Remus Crețan. De multe ori mă întreb și eu cine sunt, dacă sunt cel care trebuia să fiu că așa a fost scris sau dacă, încă, nu sunt ceea ce ar fi trebuit să fiu… Sunt o boare de vânt, o rază de soare, o picătură de ploaie. Din toate acestea, sper că rămân o mângăiere de suflet pentru cei care m-au cunoscut.

M-am născut în orașul Bocșa în 26 februarie 1969. Am crescut pe strada Horia din Vasiova într-o familie multietnică – tata fiind român, iar mama un amestec de germani cu unguri și chiar și un bunic, care își avea originea la Udine în Italia. Rigurozitatea nemțească a cam dominat familia noastră, chestiuni precum punctualitatea, seriozitatea și perseverența în muncă le am din familie.

 În schimb, pentru școala „Tata Oancea” din Bocșa am un respect deosebit. Am avut formatori de caractere, profesori de înaltă ținută care mi-au fost model în viață. De la doamnele profesoare de engleză Karina Munteanu și Margareta Bivolan, până la profesorii de istorie (și aminteai tu deja de prof. Ionel Furdui), filosofie, limba română, fizică, matematică, biologie și geografie, am rămas cu nenumarate cunoștinte care m-au format. Sub aspect cultural, remarc Biblioteca „Tata Oancea”, Liceul „Tata Oancea”, Casa de Cultură din Bocșa Montană, cinematograful din Montana, Biserica Catolică din Montana, Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” Vasiova.  Toate aceste instituții mi-au dezoltat un spirit de apartenență la un loc cultural, un spațiu în care puteai crește ca individ.

Participarea la Olimpiada Națională de Limbi Străine de la Slobozia din 1987, când am luat premiul III pe țară la limba engleză, mi-a dat imboldul că se poate și merita să încerc să dau la facultate. Deși concurența la acea vreme era de 24 de persoane pe un loc, am reușit să intru de la prima încercare la Facultatea de Biologie și Geografie din Cluj-Napoca, secția Geografie-limbă străină (limba engleză).

La Cluj am avut parte de un alt colectiv de elită geografică și de mari specialiști pe limba engleză. Profesorii de la Litere din Cluj m-au făcut să îi iubesc pe Robert Frost, pe Shakespeare, iar geografii m-au învățat detaliile Geografiei Fizice și Geografiei Umane. N-am fost șef de promoție, dar am terminat al doilea în an și au fost profesori clujeni care m-au dorit ca asistent. Însă, după 1990 s-a reînființat Departamentul de Geografie la Universitatea de Vest din Timișoara și am preferat să candidez pe post de preparator în 1993. Pentru că postul de preparator nu s-a scos la concurs decât în 1993, din 1992 până în 1993 am fost profesor de geografie la Liceul „Tata Oancea” din Bocșa. Mi-am reîntâlnit profesorii la Bocșa, ce frumos a fost…în birou cu domnii Cioloș și Cătană, multe discuții interesante și clipe frumoase trăite ȋmpreună. Cu domnul profesor Cătană am organizat ȋn februarie 1993 o excursie cu elevii școlii ȋn Munții Semenic.

Din 1993 până în 2007 am urmat toate treptele universitare (asistent, lector, conferențiar, profesor) prin concurs. În toamna anului 2007 am fost unul dintre cei mai tineri profesori univeristari din România, la vârsta de doar 38 de ani.

In 1998 mi-am susținut teza de doctorat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, având tema legată de etnii, religii și comportament electoral în Banat.

 Din 2009 sunt coordonator de doctorat și, împreună cu alți doi colegi, am înființat Școala Doctorală de Geografie din UVT.

Am beneficiat de trei burse internaționale, care m-au ajutat mult în cariera profesională: o bursă guvernamentală de trei luni la Universitatea Vaxjo din Suedia în anul 2000, pe tema emigrației est-europenilor în Suedia; o bursă de cercetare la Universitatea Utrecht, pe o perioadă de șase luni, în 2005, (avand ca temă dezvoltarea economică regională ȋn zone defavorizate economic) și o perioadă de două săptămâni de cercetare la London School of Economics și la Universtatea din Leicester în 2001.

În cei 35 de ani de carieră universitară am colaborat cu numeroși profesori străini din Marea Britanie, Noua Zeelanda și Ungaria, cei mai cunoscuți fiind David Turnock, Duncan Light, Ronan Paddison, Philip Matthews, Leo Paul, Malovics Gyorgy și Thomas O’Brien.

Am publicat 10 cărți la edituri recunoscute din România și 70 de articole științifice internaționale, din care 40 de articole în reviste de top mondial (cotate Q1 și Q2 în Web of Science). Temele abordate includ memorie și patrimoniu turistic moștenit, identitate etnică (a carașovenilor, a romilor), marginalizarea persoanelor sărace, mișcări de protest, drepturile animalelor (cȃini vagabonzi din mediul urban și urși bruni din Carpați) și ecologie politică asupra exploatărilor miniere de la Roșia Montană, Moldova Nouă și a evacuărilor forțate de populație din perioada construcției Hidrocentralei de la Porțile de Fier I). Sunt în bordul editorial a 6 reviste internaționale de geografie și am făcut recenzii la peste 100 de articole academice. Am coordonat pe UVT și un proiect POSDRU pentru doctoranzi și postdoctoranzi în 2015 și am câștigat alte 2 proiecte științifice naționale. Am coordonat peste 20 de lucrări de gradul didactic I, cu mulți profesori din județul Caraș-Severin, și peste 200 de lucrări de licență și de disertație în ultimii 30 de ani.    

Disciplinele pe care le predau la Universitatea de Vest din Timișoara sunt Geografie economică, Toponimie geografică și etnografie, Geografia Europei și Justiție socială și tendințe actuale în turism.

În anul 2004 am publicat volumul de proză poematică numit „Puntea iubirii”, la editura Eikon din Cluj-Napoca. Timp de o săptămȃnă am fost prezent ȋn județul Suceava, cartea fiind lansată la Suceava, Vatra Dornei, Mălini și Cȃmpulung Moldovenesc – cu ocazia Zilelor dedicate lui Nicolae Labiș, unde am avut onoarea să o cunosc personal pe doamna Sofia Vicoveanca. Cartea a fost prezentată și la Reșița. Scriitorul Gheorghe Jurma a organizat acel eveniment facȃndu-mi surpriza de a-l invita și pe domnul Vasile Crețan. Cȃțiva ani mai tȃrziu, poetul Adrian Păunescu mi-a remarcat două poezii și le-a publicat pe site-ul său personal.

 

 

G.Ș. Wow! O activitate intensă și importantă, care are în spate foarte multă muncă, seriozitate și mult studiu! Înainte de a trece la pasiunea ta pentru literatură, aș vrea să povestești puțin, în linii mari, despre preocupările tale deosebite, care merită o atenție mărită, și despre câteva teme de cercetare care, cu siguranță, pentru mulți dintre noi și dintre cititorii noștri, sunt de domeniul extraordinarului!

R.C. Ca teme de cercetare sau deosebite ca abordare, sau ceva ce merită atenție și dezvoltare din domeniul geografiei, ar fi următoarele: în tumultul de schimbări sociale, economice și politice pe care le traversăm, cu perioada de coronavirus și emergența fracțiunilor extremiste la nivel mondial, mi-aș dori să abordez orice aspect care să vindece problemele de inechitate socială. Dar aș face-o astfel încât vocea mea să nu rămână răstignită în cuvânt, ci să mă audă cei care iau decizii sociale și economice. Scopul final este justiția socială, o lume mai bună. Mă întreb de multe ori: oare merită efortul de a scrie despre justiție socială și să nu se ia în seamă ceea ce scriu? Am totuși speranța că, dacă nu azi, poate mâine, va găsi cineva scrierile mele și poate va pune în practică ceea ce scriu.

Temele mele actuale de cercetare includ elemente legate de mediul bănățean. Am scris recent la revista „Mobilities” despre decelerație ca formă de turism lent. Am abordat formele de percepție ale călătorilor cu trenul Oravița-Anina pentru a aduce în atenție că nu doar viteza, rapiditatea, sunt importante, ci și decelerația, deplasarea lentă e relevantă în turism. Prin turism lent înțelegem orice formă de deplasare lentă pe care o face un turist, de exemplu cu vaporeto pe râul Bega, cu mocănița în zonele montane, chiar și când ne plimbăm ca turiști în centrul orașelor este tot o formă de turism lent.

O altă temă inovativă, să îi zic așa, ar fi justiția tranzițională și postmemoria, adică forma de justiție postsocialistă pentru persoanele care au decedat sau au suferit în trecut și felul în care postmemoria, sau memoria trunchiată a tinerei generații față de acele evenimente din trecut, poate contribui la recunoașterea aspectelor care să nu se mai întâmple niciodată în viitor. Mă interesează mai ales atrocitățile comunismului și Holocaustul. Am abordat felul în care tinerii percep persoanele care au fost închise la Sighetu Marmației, modalitatea în care generațiile Y si Z percep Revoluția din 1989, am făcut o analiză pe memoria depotaților în Bărăgan. Acum am un student și facem o analiză pe situația închisorii din Pitești și mărturiile vii ale celor care au suferit în acea închisoare.

 

G.Ș. Interesant! Și… deosebit de importante cercetările tale! Cum se împacă geografia cu literatura?

R.C. Se împacă bine. Știu că sunt și discipline precum Geolingvistica, Geografie literară, care se predau la universități în occident și la noi în țară. De altfel, un lucru bun care exista în universitățile din perioada comunistă a fost cel al dublelor specializări. Eu am absolvit geografie-limba engleză, pentru că îmi plăceau engleza și geografia încă din școala generală. Engleza mi se părea exotică. În clasa a IV-a trebuia să aleg limba pe care să o urmez. Am ales engleza și pentru că profesoara Karina Munteanu era cunoscută ca având vocație și era profesoară foarte bună. Limba engleză mi-a deschis calea spre cultura anglofonă. În schimb, geografia a pornit din pasiunea de a ști capitalele lumii, de a cunoaște peisaje montane, urbane, rurale. Îmi plăcea de mic copil să merg pe Dealurile Bocșei, la cules de măceșe toamna, să jucăm fotbal pe Dealul Zeicu, să culegem alune, castane… Deseori făceam trasee până la Capelă sau ajungeam la lacul Vârtoape, iar la Medreș mergeam adeseori vara. Mi-e dor de Bocșa de odinioară.

Cred că sensibilitatea mea interioară și acest blend al locației pitorești a Bocșei cu deschiderea culturală pe care o vedeam în limba engleză au făcut posibilă combinația dintre geografie și literatură. Și, ca să-l reamintesc pe Robert Frost, nu-mi pare rău de drumul ales în pădurea îngălbenită a vieții.

 

G.Ș. De când pasiunea pentru literatură și poezie?

R.C. Pasiunea pentru literatură și poezie cred că mi-a fost insuflată și de profesorii de elită pe care i-a avut Liceul „Tata Oancea”: domnul Furdui – în vacanțele mele studențești petreceam ore întregi de discuții filosofice cu dl. Furdui; dirigintele meu din liceu – dl. Cioloș, un om de cultură filosofică vastă; doamna Doina Dăneț- care ne dădea să facem lecturi în vacanța de vară.

Poezie de sertar scriam și în liceu, în facultate…Dana, soția mea, de fiecare dată îmi reamintește cum am cucerit-o prin scrisori poematice trimise în perioada studenției mele la Cluj.

 

G.Ș. Care este scriitorul preferat? Care este cartea preferată?

R.C. Scriitorul meu preferat este Feodor Dostoievski. Cartea preferată este „Frații Karamazov”. Aici cred că un loc deosebit l-a avut Biblioteca „Tata Oancea” din Bocșa. Aveam abonament încă din clasele gimnaziale și știu că „Fratii Karamazov” am citit-o de patru ori! Cartea avea pagini deja îngălbenite de câte persoane citiseră deja acea carte. Această bibliotecă m-a ajutat foarte mult. Am descoperit scriitori britanici și americani. Știu că „Vin Ploile” de Louis Bromfield am recitit-o de trei ori. M-au impresionat descrierile despre natură, inundațiile din sezonul ploios din India. Mai erau așa-numitele cărți citite, în perioada comunismului, pe „sub mână”, cele care erau ‚hot topic’ și circulau în căminele studențești: „Tess d’Urberville” de Thomas Hardy, „Numele trandafirului” de Umberto Eco, cărțile surorilor Bronte, „Cel mai iubit dintre pământeni’ de Marin Preda. Mai tarziu, știu că urmăream în librării aparițiile volumelor „Shogun”.

Veneam de la Cluj și, împreună cu prietenul meu Nelu Nicorici, aveam seri lungi de discuții pe temele cărților lui Mircea Eliade (mai ales „Romanul adolescentului miop”) și Constantin Noica.

Vizitam zilnic anticariatul din centrul orașului Cluj-Napoca pe vremea studenției. Toate cărțile de geografie și literatură le cumparam! Și nu erau ieftine – renunțam să-mi cumpăr haine mai scumpe, pentru a-mi lărgi biblioteca.

  

 

G.Ș. Ce frumos m-ai purtat prin amintiri…prin copilărie, adolescență… Îți amintești și prima carte citită?

R.C. Prima carte citită a fost „Fram, ursul polar” de Cezar Petrescu. Cred că, de atunci, am o sensibilitate mare pentru protecția animalelor. Știu că îmi doream să am abțibilduri cu urși albi, dar nu se prea găseau în comunism.

 

G.Ș. Ce alte pasiuni ai? Sau, mai ai timp de hobby-uri?

R.C. Poate cea mai mare pasiune a mea este șahul. Când vreau să mă odihnesc, joc șah pe internet. Să joc șah am învățat de la bunicul meu pe la 6 ani. Șahul îmi întreține mintea trează, îmi dezvoltă imaginația. Când greșesc la șah sau când pierd, îmi dau seama că am mintea obosită.

O altă pasiune este fotbalul. Am și jucat fotbal în adolescență la „Autoforesta Bocșa” și urmăresc meciurile naționalei și ale echipelor de club românești în competiții europene. Iar la Poli Timișoara aveam ‚policard’, adică acel card de intrare la meciuri oficiale. Împreună cu dl. scriitor Daniel Vighi aveam locul nostru în tribună și trăiam cu pasiune meciurile echipei. Fotbalul mi-a dezoltat creativitatea. Știu că aveam clasoare cu poze de fotbaliști în perioada unor campionate mondiale de fotbal. Dacă aveam două poze cu același fotbalist, căutam colegi în Bocșa cu care să  fac schimb, adică să iau la schimb alți fotbaliști. Fotbaliștii germani și brazilieni erau mai scumpi, pentru că echipele lor ajungeau în semifinala sau în finala de campionat mondial.

Îmi mai place să am grijă de animale, mai ales de păsări, să fie cât mai colorate și să cânte frumos. Ele îmi inspiră libertate, bucuria de a trăi, energia zborului. Îmi amintesc că în copilarie dl. Zoller, prieten de familie, mi-a dăruit de ziua mea un cânepar și, după câțiva ani, când a murit, l-am îngropat în curte, i-am făcut o cruce mică de lemn.

Cândva, prin liceu, am avut și pasiunea de a colecta timbre. Făceam schimb de timbre în liceu, cumpăram timbre… Era un hobby și acesta.

 

G.Ș. Ce proiecte ai de viitor? Măcar câteva să le împărtășești cu noi.

R.C. Am multe proiecte. Doar să fiu sănătos și să le duc la capăt.

Un proiect mai mare de tip Horizon, proiect european în care sunt lider UVT, a urmărit să transpunem experiențele Muzeului Războiului din Sarajevo într-un muzeu similar în Ucraina. Adică, experiențele fostului război din Iugoslavia să fie transpuse în Ucraina, dar nu oarecum, ci prin instalarea unor console de jocuri video pentru tineri, jocuri în care să fie explicată justiția socială la nivelul tinerei generații. Proiectul n-a fost câștigător anul acesta, pentru că doar trei proiecte din o sută au câștigat, dar suntem perseverenți și îl redepunem în toamnă, când va fi mai bun, mai performant.

Mai sunt implicat într-un proiect cu colegi de la Universitatea din Szeged. Dl. profesor Malovics Gyorgy m-a abordat în urmă cu zece ani să colaborez cu echipa lor pe aspecte de cercetare activ-participativă asupra populațiilor sărace de romi din Szeged. Până acum am publicat șase articole în reviste academice de top (Habitat International, Cities, Area etc) pe tema mixajului social, atașamentului de loc și a justiției socio-environmentale.

Alte proiecte le am cu doctoranzii mei. Am șase doctoranzi români și un italian. Cu ei lucrez pe teme de memorie colectivă a Holocaustului, memoria zonei de graniță cu fosta Iugoslavie, pe teme de urbanism tactic și dezvoltare urbană participativă în Timișoara, analize despre hrana alternativă și analiza critică a piețelor din Timișoara, un studiu pe dezvoltarea conacelor de pe Valea Mureșului Inferior (sector Deva-Lipova) pentru includerea în circuite turistice, analiza spațială pe adaptarea locuitorilor din peri-urbanul timișorean la dezvoltarea haotică a comunelor și la naveta spre locurile de muncă.

Am mai publicat despre Morile de la Rudăria, despre suveniruri turistice. Un proiect început de câțiva ani cu profesorul Duncan Light de la Universitatea Bournemouth, are în vedere analiza critică a situației turistice de la Băile Herculane și analiza identitară și de turism nerecunoscut de stat a castelului regal de la Săvârșin.

În ultimii doi ani am coordonat și doi postdoctoranzi – o colegă de la Universitatea din Iași și un coleg de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, cu teme pe antreprenoriatul de suveniruri și comportamentul cumpărătorilor de suveniruri, dar și pe mișcări sociale de protest.

În general, studiile mele sunt critice, poststructuraliste, orientate împotriva curentului neoliberal actual.

 

 

G.Ș. Pe când un nou volum de literatură? Poezie sau proză?

R.C. În sistemul universitar actual dacă nu scrii, rămâi în urmă, devii necompetitiv. Așa că, deocamdată, sunt nevoit să scriu articole academice. Poate la pensie o să îmi rezerv timp să public poezie și proză. Iubesc proza scurtă, îmi place jocul de idei metafizice și beția cuvintelor profunde.

 

 

G.Ș. Sincer ca întotdeauna! Vrei să transmiți un gând pentru tinerii noștri? Un gând pentru cititorii revistei „Bocșa culturală”…

R.C. Tinerii să încerce să citească cât mai mult. Cărțile sunt ferestre culturale, deschid orizonturi de gândire. Tinerii să se întoarcă și către cartea în format tipărit, nu doar să citească cărți online. Și să încerce un echilibru între citit și recreere, platforme de rețele sociale și întruniri (nevirtuale) de socializare. Dacă păstrăm echilibru în tot ceea ce facem, vom fi mai sănătoși mental, vom fi mai creativi.   

Pe cititorii revistei „Bocșa culturală” îi îndemn să citească în continuare această revistă. În această revistă vor regăsi literatură și poezie, istorie și geografie locale, vor învăța despre oamenii de cultură ai Bocșei, personalități bănățene, care au lăsat în urma lor o fărâmă de cultură. Gândul meu către cititori este să nu-și uite niciodată orașul, să se mândrească că sunt bocșeni sau bănățeni, să contribuie la bunăstarea culturală a Bocșei și să nu uite că o simplă prezență la lansarea unei cărți sau o simplă părere propusă la o dezbatere culturală locală contează! Contează – pentru că, prin ei, Bocșa răsuflă cultural, prin ei Bocșa este recunoscută la nivel regional și național.

 

G.Ș. Mulțumesc, Remus, pentru că ai acceptat acest rol de povestitor. Că ai împărtășit cititorilor și colaboratorilor noștri din amintirile tale, din experiența ta și, cel mai important, că ai subliniat încă o dată cât sunt de importante seriozitatea, munca și perseverența în orice activitate, devenită, adesea, pasiune. Tu ai făcut o adevărată pasiune din cercetare, ai îmbinat domeniile științifice și ai realizat un mixt de preocupări frumoase și interesante.  Îți doresc sănătate și rodnic spor în toate! Iar Bocșa să-ți rămână mereu acasă!

MEHADIA, 24 Februarie 2026 – Comunitatea din Mehadia a marcat astăzi o dublă sărbătoare: împlinirea a 275 de ani de la nașterea lui Nicolae Stoica de Hațeg (1751–1833) și inițierea unei tradiții anuale dedicate acestui „om al cuvântului și al conștiinței naționale”. 

Manifestările de astăzi au reunit oficialități locale, reprezentanți ai bisericii, istorici, cadre didactice și elevi ai liceului care îi poartă numele, precum și invitați din lumea culturii și a presei. Printre aceștia s-au numărat domnul I.D. Cucu, președintele Filialei Caraș-Severin a UZPR, și domnul Erwin Iosef Țigla, reprezentând Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici”.

Evenimentele zilei au debutat cu oficierea, în incinta Bisericii Ortodoxe Române din Mehadia, a unei slujbe de pomenire (parastas) în amintirea adormitului Stoica Nicolae, desfășurată în deplina rânduială a tradiției ortodoxe. Este important de amintit, în acest context, că biserica din Mehadia îi datorează acestuia reconstrucția sa după anul 1788, când lăcașul a fost distrus în urma războiului austro-turc. Preotul Ciprian Petru Danci, a evidențiat, în finalul slujbei, câteva repere mai importante din viața și vasta activitate a protopopului.

Partea a doua a manifestării s-a derulat în incinta Liceului Tehnologic ,,Nicolae Stoica de Hațeg”. Aici au fost evocate reperele biografice fascinante ale celui supranumit „Cronicarul Banatului”. Nicolae Stoica și-a dedicat viața educației și slujirii, traversând provocările timpului sub Imperiul Habsburgic, militând neîncetat pentru identitatea românească. Lucrările sale, precum scrierea „Cronicii Banatului”, și a ,,Cronicii Mehadiei”, rămân un testament istoric prețios, păstrat de-a lungul timpului în ciuda tuturor dificultăților, în substratul identitar al comunității. 

Un moment central al comunicărilor l-a reprezentat prezentarea detaliilor despre descoperirea mormântului protopopului, situat central, pe axa Sfântului Altar al bisericii din Mehadia. Preotul paroh Ciprian Petru Danci a explicat cum cercetările au confirmat identitatea defunctului prin intermediul datelor biometrice și a inventarului funerar, respectiv: scheletul unui bărbat de aproximativ 1,90 m – o statură impresionantă pentru secolul al XVIII-lea – nasturi ornamentați, resturi de mătănii și o monedă din anul 1812.

Primarul comunei Mehadia – inginer Grigore Petru Bardac și conducerea liceului, prin Director prof. Ionela Mihaela Domilescu, alături de prof.dr. Iulian Lalescu, au subliniat că data de 24 februarie va deveni o zi de referință pentru Mehadia. „Numele liceului este o invitație permanentă la excelență”, s-a transmis tinerilor, îndemnați să ducă mai departe spiritul critic și dragostea de cultură a cronicarului.

Un inedit și emoționant moment al evenimentului l-a constituit programul artistic tematic, susținut de elevii școlii din Mehadia, pregătiți cu o deosebită sârguință și îndemânare de îndrumătorii lor didactici, sub coordonarea doamnei director: profesor Ionela Mihaela Domilescu. Prestația copiilor a dat, fără îndoială, un plus de culoare și valoare întregului eveniment!

Manifestarea s-a încheiat cu promisiunea autorităților că ediția din 2027 va fi una mai generoasă și mai fastuoasă, împreună cu apelul către elevi și comunitate de a continua spiritul de implicare al lui Nicolae Stoica, păstrând conștiința rădăcinilor și a valorilor identitare. Împreună, prin parteneriatul dintre școală, biserică și comunitate, putem scrie noi capitole ale succesului, inspirate de modelul acestui ilustru cronicar. La mulți ani valorilor noastre culturale și educaționale! Mulțumiri organizatorilor!

În completarea șirului de elemente ale manifestării, facem precizarea că prin grija și efortul scriitorului Erwin Iosef Țigla, președintele Forumului Democrat al germanilor din Caraș Severin, responsabil al secției germane a Bibliotecii Județene ,,Paul Iorgovici”, s-a produs astăzi punerea în circulație a unui întreg poștal filatelic aniversar și a unei ștampile poștale speciale: „275 de ani de la naștere Nicolae Stoica de Hațeg (24.02.1751- 06.01.1833)”. În acest context, dorim să adresăm mulțumiri și felicitări pentru această deosebită inițiativă!

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin, Mehadia 24 februarie, 2026

25 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziție Nik Potocean (Bocșa), membru al Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.

Prezentarea volumului „Arta lui NIK Potocean. O poveste homerică”, coordonatoare: Gabriela Șerban, apărut la Editura „Castrum de Thymes” Giroc, 2026, în cadrul Seriei „Bocșa, istorie și cultură”, vol. 79.

 

 

25. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Ausstellung Nik Potocean (Bokschan), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.

Buchpräsentation: „Arta lui NIK Potocean. O poveste homerică” (= „Die Kunst des NIK Potocean. Eine homerische Erzählung”), Koordinatorin des Bandes: Gabriela Șerban, erschienen im Verlag „Castrum de Thymes” Giroc, 2026, im Rahmen der Serie „Bocşa, istorie și cultură”, Band 79.

 

În 25 și în 26 februarie, adică miercuri și joi, de la ora 16.30, vă invităm la Biblioteca Germană „Al. Tietz” din Reșița să admirăm împreună talentul celor doi bocșeni din echipa „Bocșa culturală”: pictorul Nicolae Potocean (NIK) și prof. Stela Boulescu, susținătoarea rubricii „Să vorbim corect românește” și pasionat handmader. 

Evenimentele se vor repeta și la Bocșa pe parcursul lunii martie, acum mulțumim însă colegului Erwin Josef Țigla pentru onorantă invitație!

Vă așteptăm cu bucurie!

Gabriela ȘERBAN

În comunitatea din Bănița, educația copiilor reprezintă o prioritate, iar acest lucru se vede zi de zi în activitatea desfășurată la Școala Gimnazială Bănița. Deși este o școală mică din mediul rural, cu doar 59 de elevi și preșcolari, ambiția colectivului didactic este una mare: aceea de a le oferi copiilor nu doar lecții, ci și încredere, valori și competențe pentru viață.

Instituția este coordonată de doamna director, prof. Jitea Nicolae Andreea Simona, fiică a comunei și fostă elevă a școlii, revenită acasă pentru a contribui la dezvoltarea educației locale. Sub coordonarea sa, școala pune accent pe formarea competențelor de comunicare, colaborare, gândire critică și pe dezvoltarea armonioasă a elevilor.

Cadrele didactice ale școlii participă constant la programe de formare și proiecte educaționale moderne. Recent, profesori ai școlii au luat parte la activități desfășurate în cadrul programului eTwinning, unde au explorat modalități prin care parteneriatele internaționale contribuie la dezvoltarea competențelor pentru viață ale elevilor, prin colaborare și schimb de experiență între școli europene.

Activitățile culturale ocupă un loc important în viața școlii. Ziua de 24 Ianuarie, dedicată Unirii Principatelor Române, a fost marcată prin prezentări istorice, scenete, poezii și cântece patriotice, iar elevii au încheiat momentul într-o atmosferă de bucurie și unitate, dansând Hora Unirii.

Ziua Culturii Naționale a adus elevii mai aproape de opera poetului național Mihai Eminescu. Preșcolarii au descoperit poeziile prin joc și activități creative, elevii din ciclul primar au rememorat momente importante din viața poetului, iar cei de gimnaziu au realizat proiecte prin care au promovat valorile culturale românești. Activitatea „Eminescu – portret cultural” a îmbinat recitarea, muzica, desenul și activitățile tematice, oferindu-le elevilor ocazia să-și valorifice aptitudinile diverse într-un mod atractiv și educativ.

Un moment special din viața școlii l-a reprezentat și activitatea ZICI – Ziua Internațională a Cititului Împreună, dedicată lecturii și bucuriei de a descoperi povești alături de colegi și profesori. Elevii au participat la sesiuni de lectură colectivă, discuții despre personaje și activități creative inspirate din cărțile citite, demonstrând că dragostea pentru lectură se poate cultiva și în comunitățile mici, cu rezultate mari pentru dezvoltarea copiilor.

Școala beneficiază în prezent și de dotări moderne obținute prin fonduri din Planul Național de Redresare și Reziliență, cu sprijinul Consiliului Local și al Primăriei Comunei Bănița. Noile echipamente și materiale didactice contribuie la îmbunătățirea procesului educațional și oferă elevilor condiții moderne de învățare, comparabile cu cele din școlile urbane.

Multe dintre activitățile și îmbunătățirile realizate în ultimii ani au fost posibile și datorită sprijinului oferit de Asociația de Părinți a Școlii Gimnaziale Bănița, un partener activ în proiectele dedicate copiilor.

Conducerea unității îi invită pe toți cei care pot și doresc să sprijine educația copiilor din comunitate să completeze Formularul 230 și să direcționeze 3,5% din impozitul pe venit către asociația părinților, contribuind astfel la continuarea proiectelor și la dezvoltarea școlii.

Școala Gimnazială Bănița – după cum susținea prof. Jitea Nicolae Andreea Simona (foto) în calitatea sa de director – dovedește că educația de calitate nu depinde de dimensiunea localității, ci de implicarea oamenilor. Aici, profesori, părinți și autorități locale lucrează împreună pentru ca fiecare copil să aibă șanse reale la un viitor bun.

Într-o școală mică din mediul rural cresc, în fiecare zi, visuri mari.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Un eveniment de excepție în viața culturală a Banatului a avut loc recent la Timișoara, reunind membri ai APPR Banat, precum și numeroși scriitori, jurnaliști , colaboratori și prieteni din județele Timiș și Caraș-Severin. Prilejul acestei întâlniri de suflet a fost lansarea cărții „OCTOGENAR – O viață de om”, semnată de distinsul nostru prieten și coleg, profesor Gheorghe Lungu.

Evenimentul a constituit un moment de mare bucurie și un prilej pentru a-l felicita pe autor.  Așa cum s-a desprins și din alocuțiunile participanților, domnul profesor Gheorghe Lungu este un om de un caracter ales, cu un suflet deschis față de comunitățile în care a activat. Dedicat familiei sale, domnia sa a știut să își țină aproape colegii și prietenii cu care a parcurs decenii de activitate și va mai parcurge încă ani buni din viața domniei sale și de aici înainte. Este un adevărat model de urmat care și-a creionat drumul  în viață călăuzit de percepte nobile și de multă omenie.

Manifestarea s-a bucurat de o participare numeroasă. Gazdele și amfitrionii evenimentului au fost autorul, prof. Gheorghe Lungu și prof. Nicolae Toma – editorul volumului prezentat. În cadrul lansării, au luat cuvântul personalități marcante ale vieții culturale: Prof. Ion Traia – președintele onorific al APPR Banat, Ec. Petru Opruț – președinte al APPR Banat, Vasile Barbu – redactor șef al Societății Asociației literar-artistice ,,Tibiscus”, din Uzdin, Banat – Serbia, prof. Gheorghe Ciolpan – scriitor, epigramist (fost coleg de facultate și armată cu sărbătoritul de azi), dl.ex-magistrat Ion Ionescu, prof. Constantin Falcă, preotul și poetul Horia Eugen Țâru, Trifu Titu Pervulescu – membru al APPR Banat, Traian Filip, din Duleu, Vasile Iacob – din Cornești  și doamnele profesoare care au activat la Școala din Sacoșul Mare alături de domnul profesor Ghiță Lungu. 

La finalul întâlnirii, atmosfera amicală a continuat într-un cadru festiv, unde dialogurile începute în timpul prezentării s-au prelungit alături de membrii familiei domnului Ghiță Lungu. A fost momentul în care felicitările și urările de sănătate au fost reînnoite, autorul confirmând, prin acest periplu de la Sacoșul Mare la Timișoara, dorința de a continua colaborarea prodigioasă cu toți cei prezenți.

Îl felicităm cu toții și îi dorim să se bucure alături de familie și de prieteni de o activitate literară cât mai lungă, în deplină sănătate!

Timișoara – 21 Febr. 2026 

Trifu Titu PERVULESCU/Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat

Recent – după cum ne informa Cosmin Muntean (foto), Expert superior Biroul de informare și relații publice – a fost prezentat Raportul privind activitatea Curţii de Apel Alba Iulia şi a instanţelor din circumscripţia acesteia pentru anul 2025,în cadrul Adunării generale a judecătorilor acestei instanţe, cu participarea judecătorilor din circumscripţia curţii de apel şi a altor invitaţi de la principalele instituţii cu care colaborăm instituţional.

Volumul de activitate la nivelul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia a fost în anul 2025 de 211.672 dosare.Față de anul anterior se observă o scădere ușoară cu 5.762 cauze, dar raportat la anul 2023, volumul de activitate se menține la un nivel ridicat, fiind mai mare cu 33.721 dosare, ce reprezintă cu aproximativ 19% mai mult față de anul 2023.

Dintre acestea, 139.064 reprezintă numărul de cauze nou intrate în anul 2025. Se observă că numărul cauzelor nou intrate este în scădere cu 13.032 de cauze față de 2024, iar stocul de dosare la nivelul instanţelor din raza Curţii de Apel Alba Iulia, a crescut cu 6.730 dosare, la sfârşitul anului 2025, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. În ceea ce priveşte activitatea proprie, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia s-au aflat în anul 2025 12.540 cauze, din care 7.986 dosare nou intrate,respectiv 4.554 cauze rămase în stoc din anul anterior, comparaţia statistică evidenţiind o ușoară scădere a volumului de activitate faţă de anul anterior, dar în continuare, față de anul 2023, activitatea rămâne la un nivel ridicat.

Volumul de activitate al tribunalelor a scăzut faţă de anul 2024 cu 3.689 cauze, în procent de -8,12%, de la 45.430 cauze la 41.741. S-au înregistrat scăderi ale numărului de dosare la toate cele 3 tribunale:

Tribunalul Alba- numărul cauzelor pe rol a scăzut în anul 2025 la 11.806, faţă de 14.187 în anul 2024, în procent de -16,78 %.

Tribunalul Sibiu- în anul 2025 a înregistrat un volum de activitate de 10.547 cauze, în scădere cu 740 cauze faţă de anul 2024, când numărul dosarelor pe rol a fost de 11.287, procentul fiind de -6,55%.

Tribunalul Hunedoara a avut 19.388 cauze pe rol în 2025, faţă de 19.956 cauze în anul 2024, mai puțin cu 568 cauze, în procent de -2,84%. În ceea ce privește activitatea judecătoriilor, numărul dosarelor pe rol a fost de 157.391 cauze în anul 2025, mai puțin cu 1.720 cauze decât în anul 2024, când au fost 159.111 cauze, rezultând o ușoară scădere de -1,08%.

Din cele 16 judecătorii aflate în circumscripţia curţii, volumul de activitate a scăzut în mod diferit la 9 judecătorii și a crescut la 7 dintre acestea.

Cea mai mare scădere s-a înregistrat la Judecătoria Mediaș, unde numărul cauzelor pe rol a fost de 11.627 în anul 2025, faţă de 13.241 în anul 2024, mai puțin cu 1.614 cauze, în procent de -12,18%.

Volumul de activitate pe materii la Curtea de Apel Alba Iulia şi la instanţele din circumscripţia acesteia, raportat la numărul total de 139.064 cauze nou intrate la instanţele din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia în anul 2025:

– 24.922 cauze au fost înregistrate în materie penală, cu 169 mai multe decât în anul 2024, în procent cu +0,68%,

– 80.090 cauze în materie civilă, cu 3.510 mai puține decât în anul 2024, în procent -4,19%;

– 9.293 cauze în materia litigii cu profesioniști, cu 292 mai multe decât în anul 2024, (+3,24% );

– 2.208 cauze în materia litigii de muncă, cu 2.414 mai puține decât în anul 2024, (-52,22%.);

– 4.932 cauze în materia asigurări sociale, cu 7.241 mai puține decât în anul 2024, (-59,48%.);

– 8.845 cauze în materia minori și familie, cu 312 mai puține decât în anul 2024, (-3,40%);

– 7.525 cauze în materia contencios administrativ si fiscal, cu 108 mai multe decât în anul 2024, (+1,45%);

– 1.220 cauze în materia faliment, cu 135 mai puține decât în anul 2024, în procent -9,96%;

– 13 cauze în materia proprietate intelectuală;

– 16 cauze în materia insolventa persoanei fizice.

Situaţia comparativă a volumului de activitate pe secții la Curtea de Apel Alba Iulia evidenţiază o tendință de scădere a numărului de cauze aflate pe rolul Secției I civile, Secției a II-a civilă și Secției penale, respectiv o ușoară creștere la numărul de dosarele aflate pe rolul Secției contencios administrativ și fiscal.

La nivelul tribunalelor din circumscripţie, unde funcţionează trei secţii, se constată variații diferite ale numărului de cauze înregistrate în anul 2025, după materii.

La Tribunalul Alba se evidențiază o scădere pronunțată a numărului de cauze nou intrate, față de anul anterior, la secția I civilă în timp ce la celelalte două secții se observă o ușoară creștere. Tribunalul Sibiu înregistrează o creștere de aproximativ 10% la secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar la secția I civilă și secția penală sunt observate scăderi ale numărului de cauze nou intrate în anul anterior, în timp ce la Tribunalul Hunedoara este evidențiată o creștere doar la numărul de dosare noi la secția a II-a civilă, mai precis în materiile litigii cu profesioniștii, contencios administrativ și fiscal și falimente.

Analiza centralizată a indicatorilor de eficienţă relevă poziționarea Curţii de Apel Alba Iulia pentru activitatea din 2025 la gradul „Eficient”. La nivelul tribunalelor din circumscripție, Tribunalul Sibiu s-a situat de asemenea la gradul „Eficient”, în timp ce Tribunalul Alba și Tribunalul Hunedoara la un grad mai jos, respectiv „Satisfăcător”. Este de subliniat faptul că, în circumscripția sa teritorială, 15 judecătorii s-au încadrat în gradul de eficiență „Eficient”, doar Judecătoria Aiud fiind evaluată după activitatea din anul anterior cu gradul „Satisfăcător”.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Uitați-vă numai la sărutul lui Brâncuși să vedeți că îmbrățișarea  este însăși poezia”. Nichita Stănescu

La 150 de ani de la nașterea sculptorului român Constantin Brâncuși ( 19 februarie 1876, Hobița, România – 16 martie 1957, Paris, Franța) vă propun spre citire (sau recitire) un volum realizat de „Clubul de la Timișoara” la inițiativa regizorului Ioan Cărmăzan, o carte îngrijită de regretata scriitoare Nina Ceranu și apărută la editura timișoreană Eubeea în anul 2022.

Cartea se numește „Dosarul Brâncuși – între real și imaginar” și se deschide cu un interviu intitulat „Brâncuși, românul, a marcat intrarea artei moderne în America”, un dialog al scriitorului Vasile Bogdan cu cineastul și prozatorul Ioan Cărmăzan. Este discuția care, dincolo de multele informații (unele oficiale, altele  povești, legende…) oferite de Ioan Cărmăzan în stilu-i caracteristic, lămurește, într-un fel sau altul, ce-și propune această carte și de ce și-a dorit Ioan Cărmăzan acest nou volum în seria editorială deja cunoscută a „Clubului de la Timișoara”:   

„…Din punctul meu de vedere mă interesează mai puțin o exegeză a lucrărilor. Există o carte a lui Pavel Șușară, foarte bună, care pune o problemă, ca să zic așa, universitară. El vorbește despre sculpturile lui Brâncuși, despre lumină, despre ciudățenii și nu-mi permit să fac o altă interpretare. Noi încercăm să descifrăm, sau eu, Cărmăzan, îmi propun să facem această carte, să vorbim despre om și despre circumstanțele omului, circumstanțele care circulă între Paris și România, pentru că până la urmă rădăcinile sunt acolo și toate ciudățeniile pe care le-a trăit Brâncuși au legătură cu asta, unele de la doamna Tătărescu, altele de la Milița Pătrașcu.”

„Clubul de la Timișoara” – inventat prin 2014 – 2015 de Ioan Cărmăzan – este o grupare cultural-literar-artistică, menită să adune creatori din diverse domenii, pentru a promova cultura, literatura, arta, publicistica bănățeană. Această grupare dă naștere, sub bagheta magică a regizorului Ioan Cărmăzan, unor antologii valoroase, prima fiind cea dedicată iubirii și intitulată Despre iubire…(Cluj Napoca: Ecou Transilvan, 2016). Urmează apoi Dosarul Brâncoveanu – între real și imaginar (Timișoara: Eubeea, 2017), Utopia – despre iubire și prostie ( Timișoara: Eubeea, 2018), Insula fiecăruia (Timișoara: Eubeea, 2019), Campioana, volum dedicat Doinei Moț, la 80 de ani (Timișoara: Eubeea, 2018), Descifrând codul Cărmăzan, autor Vasile Bogdan (Timișoara: Eubeea, 2018), Adrian Dinu Rachieru – O întâlnire mirabilă (Timișoara: Eubeea, 2020), Marika – volum dedicat Mariei Pongrácz Popescu (Timișoara: Eubeea, 2021), Dosarul Brâncuși – între real și imaginar (Timișoara: Eubeea, 2021) și 30 de ani de U.A.R.F. (Uniunea Autorilor și realizatorilor de Film din România) (Timișoara: Eurostampa&Eubeea, 2023).

„Dosarul Brâncuși – între real și imaginar” se constituie din două părți: prima parte, denumită „Brâncuși, un român”, cuprinde lucrări semnate de scriitorii: Veronica Balaj, Constantin Mărăscu, Anca Munteanu, Manolita Dragomir-Filimonescu, Octavian Dragomir-Filimonescu, Silvia C. Negru, Maria Nițu, Constanța Marcu, Rodica Pop, Olimpia Sârb, Nina Ceranu și Doru Arăzan.

Cea de-a doua parte a cărții se numește „Brâncuși românul” și cuprinde lucrări ale scriitorilor: Mirel Taloș, Pavel Șușară, Cristian Tiberiu Popescu și Matei Stârcea Crăciun.

Sunt eseuri, piese de teatru, corespondență, amintiri, povestiri, lucrări menite să evidențieze personalitatea unui „român simplu care pleacă cum pleacă, pe jos, pe tren, spală vase, nu spală vase, stă ancorat undeva într-un cartier din Paris și ajunge o asemenea legendă încât la un moment dat orice american care venea de la Paris era întrebat înainte de toate: <Ai fost la Brâncuși?>” (Ioan Cărmăzan).

Ziua Națională Constantin Brâncuși este sărbătorită de multe și diverse instituții, în multe și diferite moduri, prin activități complexe de mai mult sau mai puțin răsunet. Eu mi-aș dori ca în această zi să mă aflu în Gorj sau în Paris. Dar, fiindcă acest lucru nu este posibil, mă voi mulțumi cu lectura. Așadar, vă propun pentru această zi o carte și câteva povețe (aforisme) brâncușiene: „Funcția artistului rămâne aceea de a descifra semnele ascunse ale naturii și de a interpreta misterele universului.[…]Semne se află peste tot. Numai să știi să le vezi.[…]Da. Pretutindeni dai de semne. Nu-i nevoie să căutăm formule obscure sau taine de nepătruns. Când ți-e dragă viața, îți ies în cale semnele și-i destul să le privești cum trebuie, ca să le pătrunzi tâlcul… Cei cu inima curată, copiii mai ales, le zăresc cei dintâi.[…]Priviți lucrările până când le vedeți. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut.[…]Eliberează-te de pasiuni, eliberează-te de pofte, eliberează-te de greșeli, – acestea sunt trei precepte, zale și scut, pentru orice spirit. Purtând această armură, ești puternic împotriva răului, – devii invulnerabil.[…]”     

20 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

150 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși (*19 februarie 1876, Hobița / județul Gorj – †16 martie 1957, Paris). Ziua Națională Constantin Brâncuși (19 februarie).

În dialog cu Marian Truțulescu, Doru Vasiuți și dr. Ada Cruceanu-Chisăliță.

Expozițiile „Constantin Brâncuși la Târgu Jiu și la Paris” și „Brâncuși: Surse românești și perspective universale”, cu fotografii de Erwin Josef Țigla.

 

 

20. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

150. Geburtstag des Bildhauers Constantin Brâncuși (*19. Februar 1876, Hobița / Kreis Gorj – †16. März 1957, Paris).

Nationaler Constantin-Brâncuși-Gedenktag (19. Februar). Mit Marian Truțulescu, Doru Vasiuți und Dr. Ada Cruceanu-Chisăliță.

Ausstellungen: „Constantin Brâncuși in Târgu Jiu und in Paris” und „Brâncuși: Surse românești și perspective universale = Brâncuși: Rumänische und universelle Quellen”, mit Fotos von Erwin Josef Ţigla.

 

De curând, a văzut lumina tiparului un nou volum al doamnei Fenia Driva, vrednic bibliotecar al Călimăneștiului, actualmente important om de cultură și scriitor, autor al unor volume de referință dintre care, cel mai recent și arhicunoscut este  dicționarul „Scriitori bibliotecari, bibliotecari scriitori” (Editura Rotipo din Iași, 2022), dicționar care adună aproximativ 1000 de nume de oameni ai cărții, între care se regăsesc și cărășenii: Ion Marin Almăjan, Pavel Bellu, Nicolae Bocșan, Gheorghe Cramanciuc, Ada Cruceanu, Nicoleta Douca, Vasile C. Ioniță, Olga Neagu, Daniel Onaca, Liubița Raichici, Iacob Roman, Nicolae Sârbu, Gabriela Șerban, Erwin Țigla, Wollman Volker.

Caldă încă, recenta carte semnată Fenia Driva, se numește „I se spunea MARIA… Angela, Aurelia, Cristina, Ecaterina, Elena, Eva, Florica, Georgeta, Gabriela, Ioana, Irina, Lucia, Margareta, Marta, Paula, Raluca, Tatiana, Teodora”și cuprinde aproximativ 200 de biografii ale unor doamne despre care autoarea consideră că merită să le rămână numele într-o carte.

Între aceste mari nume, unele foarte cunoscute, se regăsesc și două bocșence: Aurelia Fătu Răduțu și Gabriela Șerban.

Autoarea Fenia Driva este născută în 25 septembrie 1945 la Timișoara, iar în perioada 1980 – 2001 conduce cu pricepere și dăruire Biblioteca Orășenească „A. E. Baconsky” din Călimănești. Este nu doar un om al cărții, ci și al cetății, fiind implicată în diverse și importante proiecte, anul 2022 aducându-i recunoaștere din partea comunității prin conferirea Titlului de Cetățean de Onoare al Orașului Călimănești.

Este realizatoarea unor monografii locale – „Călimănești și oamenii săi” (dicționar); „Călimănești. Căciulata. Cozia” (ghid), „Călimănești. Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel la centenar. 100 de ani de la târnosire”(monografie), „Călimănești. Oameni de știință, artă și cultură” (dicționar, 1999), „Scriitori bibliotecari, bibliotecari scriitori”(dicționar, două ediții, 2022); „Scriitori. Pictori. Autografe. Amintiri”(2023); „Cine a fost prima? 141 vieți și destine” (2024) și este un pasionat slujitor al cărții. „Și a fost să-mi fie dat și mie să continui să mă aflu în lumea cărților, de data asta scriind diverse cărți cu teme descoperite în căutările mele, iar atât cât îmi este dat voi continua cu aceste căutări, aducând la lumină noi și noi subiecte pe care le voi așterne pe hârtie spre bucuria cititorilor mei pe care îi iubesc și îi prețuiesc în egală măsură!” mărturisește Fenia Driva în prefața celei mai recente cărți „I se spune Maria…”

20 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

150 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși (*19 februarie 1876, Hobița / județul Gorj – †16 martie 1957, Paris). Ziua Națională Constantin Brâncuși (19 februarie).

În dialog cu Marian Truțulescu, Doru Vasiuți și dr. Ada Cruceanu-Chisăliță.

Expozițiile „Constantin Brâncuși la Târgu Jiu și la Paris” și „Brâncuși: Surse românești și perspective universale”, cu fotografii de Erwin Josef Țigla.

 

20 februarie 2026, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

146 de ani relații diplomatice între România și Germania, 20 februarie 1880 – 20 februarie 2026.

Expoziție de filatelie: „România – Germania“ din colecțiile Erwin Josef Ţigla și Gustav Hlinka.

 

23 februarie 2026, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Solidaritate cu Ucraina la patru ani de la debutul conflictului armat (24 februarie 2022 – 24 februarie 2025).

Expoziție de fotografii „Kievul ortodox” și expoziție filatelică din colecția lui Erwin Josef Ţigla.

 

23 februarie 2026, ora 12.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reșița:

Ziua Internațională a Limbii Materne: 21 februarie 2026.

O activitate interactivă cu participarea elevilor din clasa a IX-a B, secția germană, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“, coordonatori: prof. Sonia Maria Chwoika, director adjunct al colegiului, împreună cu practicanta Estera Isip Leordean.

 

24 februarie 2026, ora 12.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reșița:

Personalitățile noastre: Rolf Bossert (*16 decembrie 1952, Reșița – † 17 februarie 1986, Frankfurt am Main / Germania), la 40 de ani de la trecerea sa în eternitate. O activitate interactivă cu participarea elevilor care învață limba germană ca limbă maternă, clasa a XI-a B, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“; coordonatori: prof. Sonia Maria Chwoika, director adjunct al colegiului, împreună cu practicanta Estera Isip Leordean.

 

25 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziție Nik Potocean (Bocșa), membru al Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.

Prezentarea volumului „Arta lui NIK Potocean. O poveste homerică”, coordonatoare: Gabriela Șerban, apărut la Editura „Castrum de Thymes” Giroc, 2026, în cadrul Seriei „Bocșa, istorie și cultură”, vol. 79.

 

26 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Dialoguri culturale. În calitate de oaspete, doamna bocșană a cuvântului: Stela Boulescu.

Expoziție de artă croșetată Stela Boulescu (Bocșa).

 

27 februarie 2026, ora 12.00, galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

De Mărțișor, o întâlnire cu arta, cu poezia și cu muzica (ediția a V-a).

Expoziție de artă plastică a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița (coordonatori: Doina și Gustav Hlinka). Expun: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina Hlinka, Eleonora Hoduț, Violeta Iakabfi, Gabriela Surugiu, Carmen Todosie, Mariana Troner, Mariana Tudur și Tatiana Țibru.

 

27 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiect „Cei trei A din Reșița” – Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo în 12 expoziții dedicate Reșiței în anul aniversar 2026.

Expoziția Nr. 2, autor Bogdan Andrei Mihele.

 

28 februarie 2026, ora 16.00, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:

De Mărțișor, o întâlnire cu arta, cu poezia și cu muzica (ediția a V-a).

Expoziție de artă plastică a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița (coordonatori: Doina și Gustav Hlinka). Expun: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina Hlinka, Eleonora Hoduț, Violeta Iakabfi, Gabriela Surugiu, Carmen Todosie, Mariana Troner, Mariana Tudur și Tatiana Țibru.

Expoziția „Miniaturi domestice de primăvară” cu Nicoleta Liliana Bălan, Sonia Blejenar, Aurora David, Viorica Ana Farkas, Marianne Florea, Natalia Georgia Pojar, Ecaterina Trebel, Carmen Todosie și Tatiana Țibru.

Întâlnire cu poeții reșițeni.

Împreună cu Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), cu Marianne & Petru Chirilovici și cu grupurile vocal-instrumentale „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca) & „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

 

20. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

150. Geburtstag des Bildhauers Constantin Brâncuși (*19. Februar 1876, Hobița / Kreis Gorj – †16. März 1957, Paris).

Nationaler Constantin-Brâncuși-Gedenktag (19. Februar). Mit Marian Truțulescu, Doru Vasiuți und Dr. Ada Cruceanu-Chisăliță.

Ausstellungen: „Constantin Brâncuși in Târgu Jiu und in Paris” und „Brâncuși: Surse românești și perspective universale = Brâncuși: Rumänische und universelle Quellen”, mit Fotos von Erwin Josef Ţigla.

 

20. Februar 2026, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

146 Jahre diplomatische Beziehungen Rumänien – Bundesrepublik Deutschland, 20. Februar 1880 – 20. Februar 2026.

Philatelie-Ausstellung: „Rumänien – Deutschland“ aus den Sammlungen von Erwin Josef Ţigla und Gustav Hlinka.

 

23. Februar 2026, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Ausstellungen aus Solidarität mit der Ukraine nach zwei Jahren Krieg: Fotoausstellung „Das orthodoxe Kiew” und Philatelie-Ausstellung, dem Krieg in der Ukraine gewidmet, beide von Erwin Josef Ţigla.

 

23. Februar 2026, 12:00 Uhr, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg Reschitza:

Internationaler Tag der Muttersprache: 21. Februar 2026.

Eine interaktive Veranstaltung mit den Schülern der IX. B-Klasse, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg. Koordination: Deutschlehrerin Sonia Maria Chwoika, stellvertretende Direktorin der Schuleinheit, in Zusammenarbeit mit Praktikantin Estera Isip Leordean.

 

24. Februar 2026, 12:00 Uhr, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg Reschitza:

Unsere Persönlichkeiten: Rolf Bossert (*16. Dezember 1952, Reschitza – † 17. Februar 1986, Frankfurt am Main / Deutschland) – 40. Todestag. Eine interaktive Veranstaltung mit den Schülern der IX. Klasse / deutsche Abteilung, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg. Koordination: Deutschlehrerin Sonia Maria Chwoika, stellvertretende Direktorin der Schuleinheit, in Zusammenarbeit mit Praktikantin Estera Isip Leordean.

 

25. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Ausstellung Nik Potocean (Bokschan), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.

Buchpräsentation: „Arta lui NIK Potocean. O poveste homerică” (= „Die Kunst des NIK Potocean. Eine homerische Erzählung”), Koordinatorin des Bandes: Gabriela Șerban, erschienen im Verlag „Castrum de Thymes” Giroc, 2026, im Rahmen der Serie „Bocşa, istorie și cultură”, Band 79.

 

26. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Kulturelle Dialoge. Als Gast, Stela Boulescu (Bokschan).

Häkelkunstausstellung Stela Boulescu (Bokschan).

 

27. Februar 2026, 12:00 Uhr, Galerie der Kreisbehörde für Kultur Karasch-Severin, Reschitza:

„Künstlerische, literarische und musikalische Märzchen“ (V. Auflage).

Kunstausstellung von „Deutsche Kunst Reschitza“ (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka): Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina Hlinka, Eleonora Hoduț, Violeta Iakabfi, Gabriela Surugiu, Carmen Todosie, Mariana Troner, Mariana Tudur und Tatiana Țibru.

 

27. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Ausstellungsprojekt „Reschitza 255 / 100”. Die drei A in für Reschitza gewidmeten Ausstellungen: Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo.

Ausstellung Nr. 2, Autor: Bogdan Andrei Mihele.

 

28. Februar 2026, 16:00 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:

„Künstlerische, literarische und musikalische Märzchen“ (V. Auflage).

Kunstausstellung von „Deutsche Kunst Reschitza“ (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka): Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina Hlinka, Eleonora Hoduț, Violeta Iakabfi, Gabriela Surugiu, Carmen Todosie, Mariana Troner, Mariana Tudur und Tatiana Țibru.

Hausfrauenkunst mit Nicoleta Liliana Bălan, Viorica Ana Farkas, Sonia Blejenar, Aurora David, Marianne Florea, Natalia Georgia Pojar, Ecaterina Trebel, Carmen Todosie und Tatiana Țibru.

Poetische Einlagen mit Reschitzaer Dichtern.

Mit dem „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea), mit Marianne & Petru Chirilovici und mit den Vokal- und Instrumentalgruppen „Intermezzo“ (Koordination: Lucian Duca) & „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).

 

 

„În decursul activității mele de până acum m-am ghidat după experiența reșițeană de a acorda meseriei un loc privilegiat, ce l-am urmat cu seriozitate și perseverență. Asemeni unui experiment alchimic, am presărat în meserie un dram de poezie, ca să schimbe totul în artă. Rămâne o întrebare, dacă am izbutit…

Ca un pescuitor de perle m-am scufundat mereu, dar am ieșit la suprafață de cele mai multe ori cu un pumn de nisip!

Am plecat de acasă la 18 ani, am studiat și mi-am găsit rostul la București, dar parcă în acest lung răstimp am stat mereu cu picioarele desculțe în Bârzava, înconjurat de Dealul Crucii, Dealul Golului și Driglovăţ…

Mai am un reazim: casa din Colonia Oltului nr. 6, unde m-am născut, am copilărit și care apare mereu în visele mele.

După plecarea părinților mei în lunga lor călătorie fără întoarcere, mi-au rămas mai departe Bârzava și dealurile din jur, dar și un larg cerc de prieteni care mă iubesc și mă ocrotesc, și datorită dumnealor sunt azi aici prezent.

Sunt adânc emoționat, onorat peste măsură de acordarea acestei înalte distincții pe care o înserez ca o nestemată în palmaresul meu și pentru care vă mulțumesc din inimă!”

Cu aceste cuvinte simple și totuși pline de sens, artistul plastic de renume internațional Ion Stendl a mulțumit Consiliului Județean Caraș-Severin la data de 19 noiembrie 2008 pentru înalta onoare care i-a fost dată, de a fi numit Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin.

Pentru noi, reșițenii și locuitorii Banatului Montan deopotrivă, Ion Ernest Stendl înseamnă foarte mult. Născut pe meleagurile Reșiței în data de 18 februarie 1939, a urmat între anii 1945 și 1956 Școala elementară și Liceul Mixt la Reșița, după care, între anii 1957 – 1963, a studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, Facultatea de Arte Decorative, secția Pictură Monumentală, cu profesorii Ion Popescu-Negreni, Ștefan Constantinescu și Gheorghe Popescu. În anul 1962 s-a căsătorit cu Teodora Moisescu, colegă de studii, de asemenea un nume de referință în arta plastică românească contemporană. Cu imense regrete, după 60 de ani de căsnicie, Teodora Moisescu-Stendl a părăsit această lume în data de 24 ianuarie 2023. Uniunea Artiștilor Profesioniști din România a făcut referire  despre ea în anunțul decesului, ca fiind „una dintre doamnele artei contemporane românești”.

În anul 1963, după absolvirea studiilor, Ion Stendl a fost repartizat preparator la Catedra de Pictură Monumentală, în anul 1966 a devenit asistent, iar în 1973 lector. Avansarea ulterioară i-a fost oprită, nefiind membru P.C.R. Reparator, în anul 1990, a fost numit profesor la catedra de Artă Murală, activând ca profesor până la ieșirea la pensie. În anul 2002 a susținut o teză de doctorat în Arte Vizuale la Universitatea Națională de Arte din București, cu tema „Desenul – estetica, suporturi, materiale”.

Expoziții personale în țară purtând numele de Ion Stendl au fost nenumărate, dar o evidențiem aici numai pe prima: 1966, București, Sala „Kalinderu”. Și ultima până în prezent: anul trecut, în perioada 19 septembrie – 29 octombrie 2024, la Muzeul Național al Literaturii Române, la sediul său din Calea Griviței 64-66 / sala „Al. Condeescu”, expoziția „Ion Stendl”cu lucrări de desen, colaj, carte-obiect și sculptură. La vernisaj a participat însuși autorul acesteia, venit special din Italia unde se află în prezent.

A participat, de asemenea, la numeroase expoziții internaționale, precum : 1967 – Tokyo; 1967, 1975, 1977, 1979, 1981 –  Ljubljana; 1968, 1970 – Buenos Aires; 1968, 1972, 1978 – Geneva; 1969 – Paris; 1969, între 1970 și 1981 – Barcelona; 1970, 1977, 1979 – Viena; 1970, 1972 – Banska-Bistrica; 1970, 1972, 1974, 1978 – Cracovia; 1972 – Bruxelles; 1972 – Veneția; 1972, 1976, 1978 – Frechen; 1972 – Noto; 1973 – Milano; 1974, 1978 – Erfurt; 1974, 1976, 1978, 1980 – Rijeka; 1977 – New York; 1978 – Friedrikstad; 1978 – Wroclaw; 1979, 1980 – Kyoto; 1979 – Tuzla; 1980 – Berlin; 1981 – Baden-Baden; 1982 – Bilbao; 1982 – Mulhouse; 1982 – Sofia; 1982 – Grenchen; 1983 – Biella; 1984 – Chicago; 1985 – Lahti; 1985 – Varna; 1988 – Ankara; 1989 – Grenoble; 1990 – Mirabel; 1990 – Darmstadt, Mathildenhöhe; 1993 – Amersfoort; 1993 – Budapesta; 1998 – Leipzig; 2009 – Ulm; 2009 – Beratzhausen; 2014 – München.

Alte participări, la expoziții de grup, au fost: 1976 – Paris; 1983 – Sofia; 1984 – Viena, Athena și Mannheim; 1990 – Namur; 1991 – Wageningen; 1993, 1999 – Nürnberg; 1993, 1994, 1995 – Beratzhausen, Zehentstadel; 1994 – București – Bonn; 1995 – Timișoara, Budapesta și München; 1995 – Nijmegen; 1997 – București; 1997 – Nürnberg; 1998 – Amstelveel; 2004 – București și Cluj Napoca; 2010 și 2019 – București.

Din 1963 a participat la aproape toate manifestările expoziționale naționale, precum și la numeroase expoziții de artă românească în străinătate.

Și iată o parte dintre premiile primite: 1969 – Paris, Premiul Bienalei de tineret; 1970 – Cracovia, Medalie la cea de-a 3-a Bienală; 1970 – Banska-Bistrica, Mențiune de onoare; 1972 – Noto, Premiul II ex aequo al Bienalei de artă; 1974 – Barcelona, Mențiunea a 3-a la concursul Joan Miró; 1977 – Viena, Premiu al Bienalei; 1983 – București, Premiul revistei „Arta“; 1984 – București, Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române; 1984 – Chicago, Placheta de aur la Expoziția internațională de afiș de film; 1995 – București, Premiul special al Uniunii Artiștilor Plastici; 2000 – București, Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer; 2013 – Medalia de merit a Ordinul de Merit al Republicii Federale a Germaniei, în urma un decret semnat de președintele Germaniei de la acea vreme, Joachim Gauck.

Germanii din Banatul Montan i-au conferit cea mai înaltă distincție pe care o acordă anual, Premiul „Alexander Tietz” pentru merite deosebite, în data de 17 noiembrie 2012.

Până în prezent au apărut următoarele cărți și albume semnate Ion Stendl: „Teodora și Ion Stendl”, album, Editura „Institutul Cultural Român” București, 2004; Ion Stendl: „Desenul – estetica, suporturi, materiale”, Editura „Semne” București, 2004; Ion Stendl: Desene = Zeichnungen. Editura „Banatul Montan” Reșița, 2006, carte-album editată de Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița. Acest volum, apărut la Reșița, în orașul său natal, a fost o lucrare de excepție. Nu numai dorința de a edita un album de calitate superioară a stat la baza acestei apariții, ci și dorința de a cinsti pe cel căruia i-a fost acordată, în ziua de 27 noiembrie 1998, într-un cadru festiv, la reședința Ambasadei Republicii Austria din București, Diploma de Membru de Onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, pe cel căruia i-a fost decernat, tot într-un cadru festiv, la Casa Municipală din reședința județului Caraș-Severin, titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Reșița, cu prilejul Zilelor Reșiței, în anul 2000, și nu în ultimul rând, pe cel care a rămas credincios „Heimat”-ului / ținutului său natal, prof. univ. dr. Ion (Hans) Stendl. În anul 2012 a apărut cartea de interviuri „Ion Stendl în dialog cu Titus Crișciu”, publicată la Editura „TIM” Reșița, care exemplifică și întărește această legătură cu Reșița.

Personal i-am cunoscut foarte bine pe ambii săi părinți, Hans și Emilia Stendl-Loidl. Dânșii au fost membri fideli ai Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, încă de la începuturi, din 1987. Prin intermediul lor, Ion Stendl a conceput pentru Asociație stema, prezentată în luna mai a anului 1990.

Îmi amintirea deportării în fosta Uniune Sovietică a tatălui său, Ion Stendl, a conceput în perioada 1993 – 1994, Monumentul dedicat victimelor deportării germanilor în fosta Uniunea Sovietică, monument dezvelit oficial la 14 octombrie 1995 la Reșița, în Parcul „Episcop martir Valeriu Traian Frențiu”, fost „Cărășana”.

Ion Stendl i-a rămas fidel „Heimat“-ului său și printr-o donație considerabilă de opere de artă din diferite etape ale creației pentru Biblioteca Germană „Alexander Tietz“, cu prilejul inaugurării acesteia în octombrie 2004, iar la 27 aprilie 2007, în cadrul Muzeului Banatului Montan din Reșița, a deschis, împreună cu soția sa, Teodora Stendl-Moisescu, o expoziție permanentă „Stendl”, cu cele mai reprezentative lucrări ale lor, donate acestei instituții județene.

Actualmente, Ion Ernest Stendl trăiește în Italia, alături de o parte a familiei sale.

Acum, la ceas aniversar, când Ion (Hans) Stendl își serbează a 87-a aniversare, îi dorim multă sănătate, împliniri artistice și tradiționalul „La mulți ani!”.

Într-un comunicat al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara, se arată că miercuri, 18 februarie, în calendarul Bisericii Romano-Catolice este marcată MIERCUREA CENUŞII, această zi fiind începutul Postului Mare, al timpului de pregătire pentru Solemnitatea Învierii Domnului – Sfintele Paști. Miercurea Cenușii este pentru credincioșii romano-catolici zi de post sever și abstinență, introducând Postul Mare ca un timp special de reculegere, împăcare și meditație. În această zi în bisericile romano-catolice se celebrează un ritual special de binecuvântare a cenușii, care este apoi presărată pe fruntea credincioșilor, ca semn al pocăinței și întoarcerii de la păcat.

La Reșița, în cadrul Bisericii parohiale „Maria Zăpezii”, miercuri după-amiaza, începând cu ora 17.30, va fi celebrată o Sfântă Liturghie în limbile română, germană și maghiară, în cadrul căreia va fi sfințită cenușa, după care acesta o va presăra pe fruntea credincioșilor prezenți.

La Gala Premiilor UZPR „Excelența în jurnalism” – evenimentul anului în mass-media – jurnalistului de război Mario H. Balint i-a fost decernat premiul Opera Omnia, pentru întreaga sa carieră.

Interviu realizat de Paul Ulieru

Foto: Constantin Duma