17 octombrie 2026, începând cu ora 10.00, strada principală Gărâna:

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXVI-a.

Debutul Sărbătorii „Kirchweih“-ului cu degustarea bunătăților pregătite, dans, voie bună și alaiul cu pomul de Kirchweih.

 

17 octombrie 2026, ora 11.00, Biserica Romano-Catolică „Sfânta Tereza de Ávila“ Gărâna:

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXVI-a.

Cea de-a 156-a Liturghie de hram. Concelebrează mons. Johann Dirschl, vicar general al Diecezei de Timișoara, și păr. canonic Veniamin Pălie, arhidiacon al Banatului Montan. În spirit ecumenic participă pr. Walther Sinn, preot evanghelic al Banatului.

Rugăciune pentru decedații comunității, la Monumentul deportaților în fosta URSS. Cu mons. Johann Dirschl, vicar general al Diecezei de Timișoara.

 

17 octombrie 2026, începând cu ora 12.15, piațeta principală Gărâna:

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXVI-a.

Ridicarea și binecuvântarea pomului de Kirchweih. Alocuțiuni ale oaspeților.

Program cultural cu prilejul Sărbătorii „Kirchweih“-ului.

 

 

 

 

17. Oktober 2026, ab 10:00 Uhr, auf der Hauptgasse des Dorfes Wolfsberg:

„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXVI. Auflage.

156. Kirchweihfest: Trachtenaufmarsch mit Kirchweihbaum.

 

17. Oktober 2026, 11:00 Uhr, Römisch-Katholische „Heilige Theresia von Ávila”-Kirche Wolfsberg:

„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXVI. Auflage.

156. Kirchweihmesse mit Generalvikar Msgr. Johann Dirschl (Temeswar) und Pfr. Veniamin Pălie (Pfarrer in der „Maria Schnee“-Pfarrkirche Reschitza I, zuständig für die gefeierte Kirche in Wolfsberg und römisch-katholischer Erzdechant des Banater Berglands). Im Geiste der Ökumene ist anwesend Pfr. Walther Sinn, evangelischer Pfarrer des Banats.

156. Kirchweihfest. Gebete für die Verstorbenen der Gemeinde beim Russlanddeportierten-Denkmal mit Generalvikar Msgr. Johann Dirschl (Temeswar).

 

17. Oktober 2026, 12:15 Uhr, Hauptplatz vor der römisch-katholischen „Heilige Theresia von Ávila“-Kirche Wolfsberg:

„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXVI. Auflage.

156. Kirchweihfest. Aufstellung des Kirchweihbaums, Segnung und Ansprachen.

Kulturprogramm.

 

de Victor Nafiru

USR se pregătește să plece în vacanță. Una lungă, lungă, să ajungă la toată lumea. Lui Fritz, care a furat startul, i se vor alătura miniștrii din Guvernul Bolojan, secretarii de stat, subsecretarii, directorii din ministere și agenții, finii, finele, nepoții, nepoatele, secretarele, amantele. Într-un cuvânt, toți cei care, timp de doi ani au crezut că Dumnezeu al lor, adică Nicușor de la Cotroceni, o să-i țină în brațe cinci ani, cât îi durează mandatul la Cotroceni. Ei, uite că n-a fost să fie, Nicușor se făcu al dracu’.

PSD a anunțat că va face curățenie generală în birourile useriste (încă) ocupate de alde Miruță, Țoiu, Darău și Buzoianu, că tot se apropie sărbătorile de iarnă. Peste tot. Șters praful, dat jos păianjenii de pe la colțuri, curățat faianța, gresia și podelele, schimbat clanțele și aparatele de făcut cafea. Ce mai, deratizare și dezinsecție totală, să nu rămână nici urmă ori miros de ei. Operatorii privați așteaptă doar  semnalul, dacă Guvernul Luca Niculescu trece în Parlament. Valabil și pentru teritoriu, acolo unde Fritz reușise să-l convingă pe Bolo să-i numească oamenii în prefecturi, direcții județene, consilii de administrație. În replică, useriștii au strigat în cor: „Vai de măiculița voastră, bă. Cu voi, România se va duce în cap. Până în primăvară e kaput.”

Înțeleg că își plătesc unii altora polițe mai vechi și mai noi, că PSD și USR nu s-au iubit nici măcar în vis, dar să spui că România se va duce în cap, că  își va scrânti un picior sau o mână, ar trebui ca țărișoara să cadă de la înălțime. Cel puțin de la înălțimea faptelor mărețe făurite de mâinile dibace ale celor care astăzi spun „pa” și „pu”, cel puțin pentru o perioadă de timp, politicii mari. Ce succese, ce fapte mărețe? E ca și cum Fritz și ai lui ar fi lăsat podul casei plin cu clisă, cârnați, mălai, răchie și alte bunătăți. Or, după ei rămân pensii tăiate, taxe și impozite majorate, datorii peste datorii, o echipă națională de fotbal de toată jena, cu varza la 5 lei kilu, Dunărea fără apă, mămici și copii supărați, umor fără… umor, acatiste și lumânări aprinse în biserică.

Și atunci, cum să cazi în cap, să-ți frângi gâtul, stând în cur și uitându-te în jurul tău la alții care nu se mănâncă între ei pentru o bucată de ciolan? Că de la nivelul la care a lăsat țara ultima guvernare, n-ai unde să te duci mai jos. Eventual, să-i sapi groapa.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala UZPR Europress Spania, organizează vineri, 16 octombrie 2026, începând cu ora 16:00, la Centrul Cultural La Jaramilla, situat pe Avda. de la Constitución 47, în localitatea Coslada (Comunitatea Madrid, Spania, conferința intitulată „Jurnaliștii români care au făcut istorie în Spania: de la presa românească din exil la jurnalismul comunității și presa digitală”, un eveniment dedicat istoriei, evoluției și perspectivelor jurnalismului românesc din Spania.

Conferința își propune să readucă în atenție memoria presei românești din diaspora, personalitățile și publicațiile care au contribuit la dezvoltarea acesteia, precum și transformările prin care trece astăzi profesia de jurnalist, într-un peisaj mediatic marcat de digitalizare și de schimbarea continuă a modalităților de comunicare.

Tema întâlnirii propune o incursiune în evoluția presei românești din Spania, de la publicațiile și experiențele jurnalistice din perioada exilului până la dezvoltarea presei comunitare, a televiziunii și a platformelor digitale. Totodată, evenimentul urmărește să evidențieze contribuția jurnaliștilor români la păstrarea limbii, identității și valorilor culturale românești în diaspora.

La conferință sunt așteptați jurnaliști, scriitori, oameni de cultură, profesioniști ai comunicării, reprezentanți ai instituțiilor românești din Spania și membri ai comunității românești, într-un cadru de dialog și schimb de experiență între generații.

Printre invitații de onoare se numără Diana Gidi, director pentru dezvoltarea relațiilor cu diaspora, cu sediul la Chicago, Emil Stanciu, vicepreședinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și președintele Filialei „Casa Presei” din București, precum și Grigore Radoslavescu, președintele Filialei Iași a UZPR.

La eveniment sunt invitați, de asemenea, reprezentanți ai Ambasadei României la Madrid și ai Consulatului României la Madrid, a căror prezență subliniază importanța dialogului dintre mediul jurnalistic, instituțiile românești și comunitatea din diaspora.

Dezbaterile vor avea în vedere rolul presei comunitare, responsabilitatea și etica jurnalistică, relația dintre presa din România și cea din diaspora, contribuția mass-media la păstrarea identității culturale, precum și provocările și oportunitățile generate de noile tehnologii și de dezvoltarea jurnalismului digital.

Conferința va fi moderată de dr. Doina Guriță, președinta Filialei UZPR Europress Spania, iar în calitate de coprezentatoare va participa Elena Ninerică, jurnalistă și redactor-șef al Lira TV.

Prin organizarea acestui eveniment, Filiala UZPR Europress Spania își propune să contribuie la recuperarea și valorificarea patrimoniului jurnalistic românesc din Spania, la consolidarea legăturilor dintre profesioniștii mass-media și la promovarea dialogului cultural și profesional în cadrul comunității românești.

Evenimentul va avea loc vineri, 16 octombrie 2026, de la ora 16:00, la Centru Cultural La Jaramilla situat pe Avda. de la Constitución 47, în localitatea Coslada (Comunitatea Madrid, Spania

Ziua de 14 octombrie 2026 a marcat un moment important pentru presa în limba română din Serbia. La Panciova a avut loc Adunarea Generală de constituire a Filialei din Serbia a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), în cadrul căreia Mariana Stratulat a fost aleasă președintă. Înființarea noii filiale deschide noi perspective de colaborare între jurnaliștii români din Serbia și România.

Întâlnirea a fost deschisă de jurnalistul Valentin Mic, care a salutat participanții și a subliniat importanța înființării filialei, precum și necesitatea consolidării unui parteneriat durabil între comunitățile jurnalistice din România și Serbia.

În prima parte a evenimentului, jurnalistul Mario Balint a prezentat revista „M Security”, publicație care apare neîntrerupt în România de 15 ani și promovează cultura de securitate. Acesta a evidențiat importanța securității culturale în contextul actual și a acordat mai multe distincții pentru profesionalism și dialog intercultural.

Titlul de „Jurnalistul anului 2026” i-a fost acordat lui Valentin Mic, pentru talentul și profesionalismul său. Diplome de excelență pentru dialog intercultural au primit Ion D. Cucu și Emil Stanciu, în semn de apreciere pentru contribuția la consolidarea relațiilor dintre comunitățile jurnalistice din Banatul istoric.

Gordana Kovačević și Verica Preda au fost distinse pentru promovarea dialogului intercultural, a tradițiilor și a înțelegerii reciproce. Trofeul „Editorul anului 2026” i-a revenit editorului Gheorghe Jurma, personalitate reprezentativă a vieții culturale bănățene. Jurnalistei și scriitoarei Mariana Stratulat i-a fost acordată distincția „Omul anului 2026”, pentru realizările profesionale remarcabile și contribuția sa la promovarea literaturii, culturii și valorilor spirituale românești.

Ion D. Cucu, președintele Filialei UZPR Caraș-Severin, a transmis un mesaj de salut, exprimându-și emoția de a participa la un moment pe care l-a considerat istoric pentru jurnalismul românesc. Acesta a evidențiat importanța continuării colaborării dintre ziariștii din România și Serbia.

Cu această ocazie, Emil Stanciu, vicepreședintele Filialei UZPR, a înmânat legitimațiile noilor membri din Serbia. Totodată, a fost semnat un parteneriat de colaborare între Filiala UZPR Caraș-Severin și CPE „Libertatea” din Panciova, menit să faciliteze organizarea unor activități și proiecte comune.

Valentin Mic a mulțumit conducerii UZPR pentru sprijinul acordat în procesul de constituire a filialei, precum și lui Mario Balint pentru susținerea activității jurnalistice, oferindu-i o diplomă de apreciere. La rândul său, Emil Stanciu a evidențiat buna colaborare dintre colegii din Caraș-Severin și Serbia.

Mariana Stratulat a subliniat că noul parteneriat reprezintă o continuare firească a numeroaselor activități comune desfășurate de-a lungul anilor și creează premisele unor inițiative de mai mare amploare.

Prezent la eveniment, Daniel Bala, ministru consilier al Consulatului General al României la Vârșeț, a felicitat UZPR pentru extinderea activității în Serbia. Acesta și-a exprimat convingerea că noua structură va contribui la schimburile de experiență, promovarea libertății presei și a libertății de exprimare, precum și la protejarea demnității jurnaliștilor. De asemenea, a apreciat profesionalismul și inițiativele ziariștilor români din Serbia, îndeosebi ale celor de la CPE „Libertatea”.

În cadrul discuțiilor, Mariana Stratulat a subliniat importanța implicării tinerilor în activitățile jurnalistice și culturale, precum și buna colaborare cu Căminul Tineretului din Vârșeț, condus de dr. Tatiana Petrică. La rândul său, aceasta a salutat constituirea filialei și și–a exprimat disponibilitatea de a susține proiectele și activitățile viitoare.

 Partea oficială a Adunării Generale a fost coordonată de Valentin Mic. Din cei 23 de membri ai filialei, 20 au participat la ședință și au aprobat în unanimitate ordinea de zi, care a cuprins opt puncte referitoare la constituirea filialei, alegerea conducerii și a Consiliului Director, stabilirea departamentelor de specialitate, a cadrului de colaborare cu CPE „Libertatea” și a direcțiilor de activitate viitoare.

În urma votului, drd. Mariana Stratulat a fost aleasă președintă a Filialei UZPR din Serbia. În funcțiile de vicepreședinți au fost desemnați Valentin Mic și Dan Mata.

Din Consiliul Director fac parte Ion Mărgan, dr. Tatiana Petrică, dr. Eufrozina Greoneanț, care îndeplinește funcția de secretară, și Vasile Petrică.

Noua conducere și-a propus dezvoltarea colaborării profesionale, promovarea jurnalismului în limba română, susținerea tinerilor și organizarea unor proiecte culturale și jurnalistice comune.

În încheierea reuniunii, Emil Stanciu a subliniat că Filiala UZPR din Serbia este cea mai tânără dintre cele aproximativ 60 de filiale ale organizației, alăturându-se structurilor din afara României, precum cele din Chișinău, Spania și Belgia.

Ion D. Cucu a anunțat că prima acțiune la care vor participa reprezentanții noii filiale va avea loc pe 15 octombrie, la Timișoara.

Marinel Petrică, președintele Consiliului de Administrație al CPE „Libertatea”, a apreciat constituirea filialei drept un moment de referință în istoria instituției, înființată în anul 1945. Acesta a evidențiat realizările din ultimii ani, subliniind importanța continuității, a solidarității și a sprijinului reciproc: „Oamenii vin și trec, dar ceea ce s-a întâmplat astăzi va rămâne”.

La final, Daniel Bala a mulțumit participanților, apreciind atmosfera întâlnirii și calitatea presei românești realizate în Serbia.

Constituirea Filialei UZPR din Serbia, acordarea distincțiilor profesionale și semnarea parteneriatului cu CPE „Libertatea” reprezintă pași importanți în consolidarea relațiilor dintre jurnaliștii români din cele două țări și în promovarea limbii, culturii și valorilor jurnalistice românești.

Foto: Denis Stratulat

16 octombrie 2026, ora 11.30, sala A2.2, Centrul Universitar UBB din Reșița:

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXVI-a.

Expoziție de fotografii: „Hier leben wir – Aici trăim noi“, autor: dr. Klaus Fabritius (București).

 

16 octombrie 2026, ora 12.00, sediul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, Timișoara:

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXVI-a.

Erwin Josef Țigla – 65.

Prezentare de carte: „In Honorem“, vol. I („Offenbarungen. 75 Mal den Medien gegenüber = Destăinuiri. De 75 de ori în faţa mass-media“) și vol. II („Cărţile şi oamenii cărţilor“ = „Die Bücher und ihre Schöpfer“), cea de-a 138-a, respectiv, a 139-a apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, ambele publicate la Editura „Banatul Montan“ Reșița, 2026.

 

16 octombrie 2026, începând cu ora 13.00, Monumentul de pe Dealul Crucii, Reșița:

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXVI-a.

Proiect „Reșița / Reschitza, 255 – 100“.

Membri ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) pictează Reșița Montană, panoramă de pe Dealul Crucii  (sesiunea a II-a).

 

16 octombrie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXVI-a.

O încântare muzicală: concert la pianină susținut de Doru Sascău (invitat de onoare din Bacău).

 

16 octombrie 2026, ora 17.30, Aula Magna „Eftimie Murgu“ a Centrului Universitar UBB din Reșița:

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXVI-a.

Cea de-a 22-a Întâlnire a formațiilor muzicale și a corurilor germane în Banatul Montan (partea a II-a). Dedicată împlinirii a 35 de ani de activitate ai Corului „Franz Stürmer“ (înființat la 27 mai 1991).

Concert cu participarea formațiilor și grupurilor muzicale: Duo Marianne & Petru Chirilovici (Reșița), Corul „Temeswarer Liederkranz“ din Timișoara, Corul german „Drei Rosen” (= „Trei trandafiri”) din Vukovar / Croația, Corul german bucovinean din Câmpulung Moldovenesc „Edelweiß Rarău“ (jud. Suceava), grupul vocal-instrumental reșițean „Resicza“, precum și Corul „Franz Stürmer“.

 

16 octombrie 2026, ora 19.30, foaierul Centrului Universitar UBB din Reșița:

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXVI-a.

Program cultural prezentat de formațiile de dansuri populare germane „Sonnenschein = Rază de soare“ din Moinești / jud. Bacău (coordonator: prof. Alina Popa) și „Enzian = Gențiana“ din Reșița (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).

 

 

 

 

16. Oktober 2026, 11:30 Uhr, Saal A2.2 des UBB-Universitätszentrums Reschitza:

„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXVI. Auflage.

Fotoausstellung: „Hier leben wir – Aici trăim noi“, Autor: Dr. Klaus Fabritius (Bukarest).

 

16. Oktober 2026, 12:00 Uhr, Sitz der Temeswarer Filiale des Rumänischen Schriftstellerverbands:

„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXVI. Auflage.

Erwin Josef Țigla – 65.

Buchpräsentation: „In Honorem“, Band I („Offenbarungen. 75 Mal den Medien gegenüber = Destăinuiri. De 75 de ori în faţa mass-media“) und Band II („Cărţile şi oamenii cărţilor“ = „Die Bücher und ihre Schöpfer“), als die 138. bzw. 139. Buchveröffentlichung des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“, erschienen im Verlag „Banatul Montan“ Reschitza, 2026.

 

16. Oktober 2026, ab 13:00 Uhr, Denkmal am Kreuzberg, Reschitza:

„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXVI. Auflage.

Projekt „Reșița / Reschitza, 255 – 100“.

Mitglieder des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: Doina & Gustav Hlinka) malen das Panorama von Deutsch-Reschitza, vom Denkmal am Kreuzberg aus betrachtet (Teil II).

 

16. Oktober 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXVI. Auflage.

Ein musikalischer Genuss: Konzert am Pianino, dargeboten von Doru Sascău, als Ehrengast aus Bacău.

 

16. Oktober 2026, 17:30 Uhr, Aula „Eftimie Murgu“ des UBB-Universitätszentrums Reschitza:

„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXVI. Auflage.

22. Musik- und Chortreffen der Banater Berglanddeutschen (Teil II). Gewidmet dem 35. Geburtstag des „Franz Stürmer“-Chors Reschitza (gegründet am 27. Mai 1991).

Konzert mit dem Duo Marianne & Petru Chirilovici (Reschitza), mit dem „Temeswarer Liederkranz“, dem „Drei Rosen”-Chor aus Vukovar (Kroatien), dem Buchenlanddeutschen Chor aus Kimpolong „Edelweiß Rarău“ (Kreis Suczawa), der Reschitzaer Vokal- und Instrumentalgruppe „Resicza“ und dem „Franz Stürmer“-Chor, ebenfalls Reschitza.

 

16. Oktober 2026, 19:30 Uhr, Foyer des UBB-Universitätszentrums Reschitza:

„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXVI. Auflage.

Kulturprogramm mit den Volkstanzgruppen „Sonnenschein“ aus Moinești / Kreis Bacău (Koordination: Prof. Alina Popa) und „Enzian“ aus Reschitza (Koordination: Marianne & Nelu Florea).

Librăria Cărturești Operei din Timișoara a găzduit lansarea celui mai recent roman semnat de Cristian Fulaș, „Saraab”, publicat la Editura Litera. Evenimentul s-a desfășurat sub forma unui dialog între autor și Robert Șerban, președintele filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, care a fost și moderatorul serii. În cadrul întâlnirii s-a discutat despre tehnica de scriere din spatele cărții, dar și despre experiențele personale dure care au inspirat acest text. Lansarea a adunat un public atent, dornic să descopere culisele unui volum descris de critică drept luciditate necruțătoare.

Autenticitatea unui text devine indubitabilă când provine din realitate. Spre deosebire de volumele bazate strict pe documentare, „Saraab” (termen care în limba arabă înseamnă miraj, autorul menționează că traducerea agreată ar fi, totuși, viziune) își extrage forța din experiența directă de viață a autorului. Cristian Fulaș a vorbit deschis despre perioada în care a fost dependent, descriind modul în care această problemă îi confiscă întreaga existență a unui om.

„Banii sunt doar un instrument. Viața ta devine roaba lui. Asta înseamnă viața unui dependent: pur și simplu nu te gândești la altceva, nu vorbești despre altceva, nu faci altceva”, a explicat scriitorul. El a oferit detalii despre episoadele severe de spitalizare și despre realitatea fizică a sevrajului, o stare pe care o consideră aproape imposibil de tradus în limbaj obișnuit. A descris momentele de agonie prelungită, infecțiile grave și senzația copleșitoare din timpul crizelor, când controlul asupra propriului corp dispare complet.

Dincolo de dramatismul textului, Fulaș privește situația cu realism și se declară pur și simplu mulțumit și recunoscător că a scăpat cu viață. El a amintit că, din punct de vedere statistic, procentul celor care își revin pe termen lung din toxicomanie este sub 0,1%, într-o țară în care problemele legate de consumul abuziv afectează peste un milion de persoane. Pentru el, foștii prieteni din urmă cu două decenii s-au transformat într-o veritabilă „galerie a morților”, niciunul dintre ei neajungând până în prezent.

Moderatorul serii, Robert Șerban, a sintetizat forța acestui volum printr-o observație fină privind granițele dintre literatură și mărturie: „Există o frontieră a autenticității pe care nicio tehnică de documentare sau forță a imaginației nu o poate trece. Textul lui Cristian Fulaș își extrage puterea tocmai din faptul că autorul vorbește în deplină cunoștință de cauză; este ecoul unui om care a cunoscut infernul de aproape și a avut puterea de a-l transpune magistral în pagină.”

Din punct de vedere tehnic, romanul folosește un artificiu stilistic riguros: toate verbele din carte sunt scrise la timpul prezent. Cristian Fulaș a explicat că a ales această formulă pentru a mima din punct de vedere narativ „timpul fix” și repetitiv al dependenței, unde trecutul și viitorul dispar în favoarea unei nevoi permanente și imediate.

Această alegere a impus o muncă de redactare uriașă împreună cu Ovidiu Șerban, redactorul de la Editura Litera. Fiecare frază a fost șlefuită obsesiv pentru a asigura fluiditatea și armonia muzicală a textului. Un alt element inedit al cărții este inserția unei pagini scrise direct în limba franceză de scriitorul Jean-Marie Blas de Robles, integrată ca o semnătură experimentală de autor în interiorul romanului.

Născut pe 3 iulie 1978 la Caracal, Cristian Fulaș, o voce distinctă a prozei contemporane, Facultatea de Litere din Baia Mare (2002) și apoi studii aprofundate de teoria literaturii la Universitatea din București (2003). Debutul său editorial s-a produs în anul 2015 cu romanul Fâșii de rușine. Acesta a fost rapid recunoscut de critică, obținând Premiul Observator cultural pentru debut și Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu”. A confirmat ulterior valoarea prozei sale prin volume precum Jurnal de debutant (2015), Après-coup / După plâns (2016) și, mai ales, prin apreciatul roman Ioșca (2021), desemnat „Romanul anului” de către platformele de specialitate și premiat pentru proză de revista Ateneu. În anul 2025, autorul a publicat volumul Forma tăcerii la Editura Litera (sursa: Wikipedia).

Pe lângă activitatea sa de scriitor, Cristian Fulaș deține un portofoliu impresionant în domeniul traducerilor, cu aproximativ 50 de volume transpuse din franceză, italiană și engleză. Printre autorii traduși se numără Mathias Énard, Stéphane Mallarmé sau Christophe Bataille. Proiectul său cel mai amplu și de lungă durată în acest domeniu este noua traducere integrală a ciclului În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust. După cum consemnează cronicile culturale din arhiva Radio România Cultural, acest efort de traducere i-a adus scriitorului o recunoaștere internațională majoră în anul 2023, când Academia Franceză i-a decernat „Prix du Rayonnement de la langue et de la littérature françaises” pentru servicii deosebite aduse culturii și limbii franceze.

Sesiunea finală a lansării a adus în prim-plan curiozități tehnice din partea publicului timișorean, o intervenție notabilă fiind cea a domnului Dumitru Oprișor, care l-a chestionat pe autor cu privire la gestionarea perioadelor de blocaj creativ și la refuzul său de a lăsa manuscrisul „să se răcească” înainte de publicare. Cristian Fulaș a oferit o perspectivă rară asupra rigorii din spatele textelor sale. Atunci când procesul de scriere se blochează, autorul nu își ia pauze, ci se refugiază în traduceri de sertar de o complexitate extremă (din Céline sau James Joyce), folosite ca antrenament stilistic. Dacă tot nu funcționează și blocajul continuă timp de una-două săptămâni, metoda sa este radicală: șterge ultimele pagini înapoi până în punctul în care simte că a pierdut controlul narativ și reia totul de la capăt.

Munca din spatele volumelor sale de mari dimensiuni presupune un dialog cu trei-patru colegi de breaslă și prieteni. Fulaș a dezvăluit că revizuiesc manuscrisele de câte patru ori, rând cu rând, un efort marcat de dispute profesionale aprinse, totul pentru ca în varianta finală textul să curgă perfect, iar procedeele tehnice și „cimentul care leagă frazele” să rămână complet invizibile pentru cititor. În cadrul discuției, Robert Șerban a remarcat o mai veche și constantă particularitate a statutului lui Cristian Fulaș în peisajul cultural autohton. Se numără printre foarte puținii mânuitori ai peniței care se dedică în totalitate scrisului și traducerilor. Activitatea sa intensă i-a oferit rigoarea necesară pentru a gestiona un ritm de creație neîntrerupt.

Autorul își începe activitatea în fiecare dimineață la ora 5:00. Deși este conștient de dinamica dură a pieței de carte din România — unde viața activă a unui volum la raft durează adesea doar între 4 și 6 luni înainte de a fi înlocuit de noutăți —, scriitorul își asumă acest parcurs ca pe o formă de disciplină zilnică și un mecanism stabil de existență.

„Saraab” este o carte dificilă care refuză liniaritatea cronologică. Ea nu începe ca o povestire din copilărie și până în prezent, ci culisează permanent între vocea naratorului și perspectivele clinice, oferind publicului o imagine documentată și extrem de lucidă asupra fragilității umane. Volumul propune o reflecție profundă asupra rolului literaturii: dacă pentru unii scrisul reprezintă o metodă de a-și inventa o altă viață, pentru Cristian Fulaș el a fost instrumentul concret care l-a menținut în realitate”, deslușește Robert Șerban.

Pentru a înțelege profunzimea acestui demers, fragmentul de mai jos, extras din chiar paginile cărții, este elocvent pentru modul în care autorul conceptualizează relația noastră cu marea literatură: „Intră într-o mare bibliotecă și uită-te la pereți, la zecile și zecile de mii de cărți despre care niciodată nu știi nimic, nici măcar titlurile nu le știi, nici măcar autorii. Atât știi, ăsta-i raportul tău cu literatura: cu un întreg pentru totdeauna imposibil de descris, de definit, de parcurs. Nimeni nu știe și, totuși, de fiecare dată când sunt întrebat despre o carte, spun că știu despre ce e vorba… Există un sistem inconștient care ne face să știm despre orice obiect despre care nu știm nimic și sistemul se numește viață.”

 

Cristina Anișoara ZAINEA
membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș-Severin

 

„Cenaclul este laboratorul secret unde orgoliile se ciocnesc pentru ca, la final, să rămână doar puritatea operei de artă” (Nichita Stănescu)

Banatul multicultural a transformat actul lecturii publice și al dezbaterii colective într-o adevărată instituție informală, dar de o rigoare estetică remarcabilă, cenaclul literar, care, încă de la finele secolului al XIX-lea și pe parcursul secolului XX, sub auspiciile unor publicații istorice și ale marilor personalități ale locului, nu au reprezentat simple spații de evadare, ci laboratoare autentice de formare artistică și de rezistență prin cultură, liantul fundamental al acestei efervescențe fiind, indiscutabil, presa locală, relația strânsă de simbioză dintre jurnaliști și scriitori, transformând foaia de ziar în prima „instanță” de validare și promovare a creatorului bănățean. 

Harta culturală a Timișoarei și a împrejurimilor sale oferă o diversitate tipologică și estetică unică, pilonul central al mișcării studențești reprezentându-l, fără îndoială, Cenaclul Literar „Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților, înființat în anul 1958, generații întregi de „paveldaniști” formându-se sub bagheta unor mentori de excepție, devenind un reper la nivel național.

În paralel, pe filiera literaturii de anticipație, Cenaclul „H.G. Wells” (fondat în noiembrie 1969) deține titlul de cel mai longeviv club de science-fiction cu activitate neîntreruptă din România, întâlnirile wellsiste din incinta aceleiași Case a Studenților generând o estetică unică în epocă, dublată de publicarea fanzinului istoric ,,Paradox”. 

Mișcarea literară consemnează și alte nuclee de prestigiu, Cenaclul „Seniorii” de la Bastion, Filiala ,,Valeriu Braniște” Timiș, strângând în jurul său personalități consacrate, Ioan David, Dumitru Mnerie, Sylvia Constanța Hârceaga, Sinescu Gheorghe, Andrei Gorscovoz, Ion Medoia, Gheorghe Crișan etc., păstrând linia clasică a textului cizelat, în timp ce Cenaclul „Constantin Brâncuși”, mentori Daniel Luca, Aurel Bancu, Monica Condan, redactorul-șef al revistei ,,Coloana Infinitului” și rafinatul Cenaclul „Respiro”(cu prof. univ.Viorica Bălteanu) s-au aplecat asupra poeziei spirituale, metafizice, de o vibrantă deschidere eseistică, un rol tectonic în reconfigurarea, monitorizarea și comentarea critică a tuturor acestor fenomene avându-l criticul și istoricul literar Cornel Ungureanu, eminența cenușie a criticii vestice, cel care a trasat vectorii fundamentali ai receptării textului scris în Banat prin studiile sale monumentale de geografie literară. 

O dimensiune absolut identitară pentru spațiul cultural timișan o reprezintă literatura dialectală, punctul de referință modern al acestei manifestări fiind Cenaclul de literatură dialectală „Marius Munteanu”, sprijinit și găzduit de Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, acesta purtând numele poetului etalon al literaturii în grai bănățean, personalitate complexă (profesor, ziarist și co-fondator al istoricei emisiuni radiofonice „Gura satului” de la Radio Timișoara). 

Cenaclul reunește periodic poeți și prozatori dialectali, asigurând nu doar perpetuarea fonetismelor specifice (ś, ź, ń, dz), ci și validarea lor estetică în fața criticii moderne, depășind faza simplului folclorism spre a deveni artă literară autentică, studiile fundamentale asupra acestui fenomen purtând semnătura de prestigiu a prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu, fin analist și teoretician al sufletului și graiului bănățean. 

Atmosfera de cenaclu bănățean reunește în mod organic membrii vârstnici și tineri, întâlnirile desfășurate în locații emblematice, precum Aula Festivă a Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran”, subsolurile Universității de Vest, sau în spații moderne precum librăriile „La Două Bufnițe” (unde activează noul val din cenaclul „Comuna 30”), aducând la aceeași masă scriitori cu operă fixată în canon și debutanți timizi, teme fierbinți de dezbatere precum „postmodernismul est-european”, „mutațiile SF-ului în era digitală” sau „păstrarea matricei stilistice în poezia dialectală” ascuțind argumentele și cultivând spiritul critic de elită. 

Cenaclul nu ar avea ecou public fără o presă pe măsură, jurnaliști de marcă și publicații din Banat dedicând spații ample acestor efervescențe, publicații legendare precum revista ,,Orizont”, suplimentul ,,Forum studențesc”, cotidienele ,,Renașterea Bănățeană” și ,,Ziua de Vest”, alături de redacția culturală de la Radio Timișoara, funcționând ca o oglindă fidelă, jurnaliștii realizând portrete detaliate ale debutanților, transformând cronica de cenaclu într-un gen de sine stătător.

Cărțile lansate în aceste ateliere de creație au fost imediat preluate și recenzate în paginile culturale ale ziarelor locale, fiecare cenaclu puternic dorindu-și propria tribună tipărită, Cenaclul „H.G. Wells” impunându-se prin revista ,,Paradox” (coordonată de redactori-șefi sau editori de calibru precum Antuza Genescu sau Daniel Haiduc).

Mișcarea studențească a pulsat prin ,,Forum Studențesc”, în timp ce literatura de grai și-a găsit exprimarea tipărită în periodice dedicate precum ,,Cununa”, foaie de cultură bănățană sau în paginile revistei ,,Bocșa culturală”, totodată, antologii colective precum recentul volum colectiv Brâncuși inspiră poezie sau antologiile dialectale, care au fixat generațiile literare în memoria tipografică locală.

Viața de cenaclu din vestul țării s-a remarcat mereu prin dinamism interjudețean, concretizat în schimburi culturale cu cenacluri din Arad, Caraș-Severin, Bihor sau București, dar și prin organizarea de ample simpozioane naționale, totuși, savoarea istoriei literare bănățene fiind dată și de numeroasele situații comice, rămânând de notorietate anecdota din primăvara anului 1987, când câțiva membri ai Cenaclului „H.G. Wells”, aflați în vizită la cenaclul „Solaris” din București, au testat vigilența critică a publicului bucureștean citind textul unui coleg timișorean absent, atribuindu-l unui autor fictiv străin și apelând la o formulă ambiguă, textul stârnind ropote de aplauze și analize critice extrem de sofisticate pe marginea unei proze complet parodice.

Spiritul românesc din Banat a spart granițele geopolitice în mod constant, colaborările intense cu comunitățile istorice de români din Serbia (Vârșeț, Novi Sad, Uzdin), Ungaria (Gyula) și Republica Moldova, ducând la înființarea de cenacluri românești în afara granițelor sau la înfrățiri de publicații (precum colaborările strânse stabilite de revistele timișorene cu ziarul ,,Libertatea” din Voivodina), aceste punți culturale trainice asigurând supraviețuirea limbii și a identității naționale prin textul literar. 

Dincolo de tipare, manuscrise și zgomotul rotativelor de tipografie, cenaclul literar bănățean rămâne, înainte de toate, o stare de spirit, el fiind locul geometric unde singurătatea scriitorului în fața paginii albe se întâlnește cu generozitatea publicului avizat, totul sub privirea atentă și exigentă a jurnalistului de cultura, care consemnează clipa pentru eternitate, presa și cenaclurile din Banat reprezentând o singură inimă ce bate sincron pentru cultura română, o flacără sacră ce nu se stinge, ci se predă ca o ștafetă de la seniori la tineri, în veșnica și fascinanta căutare a cuvântului perfect.

Note

Boldureanu, Ioan Viorel; Dănilă, Simion; Ungureanu, Cornel, Antologia literaturii dialectale bănățene (poezie, proză, teatru) 1891-2011, Editura „Universității de Vest”, Timișoara, 2011

Boldureanu, Ioan Viorel, Cultura românească în Banat – sec. XIX, Editura „Helicon”, Timișoara, 1994

Ungureanu, Cornel, Geografia literară a României. Vestul, Editura „Academiei Române”, București, 2012

Ionică, Lucian; Marineasa, Viorel, Cenaclul H.G. Wells Timișoara. Proza 1969-2019, Editura „Universității de Vest”, Timișoara, 2019

Foto: pixabay.com

de Victor Nafiru

Până la Luca Niculescu nu am văzut niciodată un politician român să care geanta cu documente după el, așa cum instalatorul ori lăcătușul poartă pe umeri tașca cu scule. Fie că e vorba de un diplomat de meserie, un  ministru ori un candidat desemnat să conducă nu știu ce instituție. Nicușor și cu Bolojan nu fac obiectul acestei observații, pentru că dânșii sunt din categoria drumeților care poartă în spate ranița cu merinde.

Toți, dar absolut toți, vin la întâlniri politice, la negocieri sau cum s-or numi ele, cu mâinile în buzunare. În cel mai rău caz, cu un telefon Smartphone de ultima generație la vedere, și cu un aer de: „Cine mi-s eu f… în cur cu nas de popă”, vorba unuia care a fost primar pe Valea Bistrei. S-au dus vremurile alea cu genți-diplomat, la modă în urmă cu jumătate de secol, când românii treceau Dunărea să le cumpere de la bulgari. Cândva, purtatul genții (chiar și aia de perceptor) îți conferea un aer aristocratic. Impunea respect și admirație. Astăzi…

Astăzi, într-o lume a blugilor, a sacourilor colorate și a pantofilor Casual Londra Black, Luca Niculescu este tipul diplomatului cu… diplomat. Adică demodat, din moment ce a rămas tot la geantă. Nu știu ce cară acolo, dar mereu îl văd la televizor cu ea. Ar putea angaja pe cineva să-i ducă geanta de la mașină până la locul de întâlnire. Sau să vorbească cu șoferul, dar nu o face Nu o face pentru că nu îi este rușine să o care, ci dimpotrivă: își respectă profesia și, totodată, se respectă pe sine.

Spre deosebire de alți politicieni, nu e nici pe departe un om bogat. După declarația de avere, e pare un pârlit de funcționar la stat în comparație cu alții. Are două apartamente cumpărate în 2005 și 2008, a căror suprafață la un loc, e cât livingul  vilei unui politician cu ștaif, 136 de metri pătrați, în timp ce în bănci nu ar avea mai mult de 60.000 de euro, cam tot atât cât „sparge” nevasta unuia care face politică de când lumea, în două ședințe de shopping la Paris și Londra.

Și încă ceva, Luca Niculescu nu cântă la mandolină, nici măcar la fluier, nu joacă geamparalele la nu știu ce terasă de pe Litoral și nici nu crește găini ca să-i pună pe ziariști să-i numere ouăle. O fi bine, o fi rău?

La inițiativa Comisiei Educație și Dezvoltare din cadrul Asociației CARP „Speranța” Hunedoara, având sprijinul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a ziarului Accent Media, în orașul de pe Cerna – Hunedoara s-a desfășurat o inedită activitate culturală sub genericul „Cartea – aripi deschise și zbor către literatură” dedicată elevilor de la Școala Gimnazială Nr. 1 – Structura Școala Gimnazială Nr. 2 care fac parte din cenaclul de creație literară „Speranța” și sunt membri ai Casei familiale „Maranatha”.

Momentul festivității a debutat cu oficializarea unei microbiblioteci rezervată în exclusivitate acestor elevi și care a fost concepută de către Asociația CARP „Speranța” Hunedoara, prin grija seniorului Ilie Dumitru.

Au vorbit auditoriului prof. Georgeta-Ileana Cizmaș, consilierul Gelu Borza și Ilie Dumitru –  coordonatorul Comisiei Educație și Dezvoltare, seniori care și-au conturat destinul printr-o ținută civică, morală și profesională, ei fiind mereu activi și angajați în proiecte educative.

Activitatea a fost așteptată și primită de auditoriu cu un mare interes și a oferit o valoare educativ-formativă prin modul în care a fost concepută, pregătită și desfășurată.

S-a vorbit despre rolul cărții, al literaturii care dau visului aripi, subliniindu-se rolul etic și estetic al acestora, iar Ilie Dumitru a citit poezii – creație proprie.

Întreaga activitate – după cum sublinia Gelu Borza (consilier CARP „Speranța” Hunedoara) – s-a transformat și a contribuit în aprinderea în sufletele elevilor prezenți a focului sacru al iubirii de carte, de literatură ca mijloc de educație civică, morală și patriotică.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

Dă clic pentru a accesa BC3-2026tipar-prompt.pdf

De Victor Nafiru

Nicușor este din nou în corzi. Simte că nu-l mai țin puterile. Că nu mai are vlagă, poftă de mâncare, de glume, somn, nici atât, umblă ca o curcă beată dintr-o parte într-alta, întrebându-se îngrijorat: „Ce mă fac, Doamne, ce mă fac?”

Abia își revenise după căderea la vot a Guvernului Mureșan (apropiații spun că prinsese puțină culoare în orajii palizi și pusese un kilogram, două pe el). Parcă i-or făcut farmece, și-au zis prietenii, de-i merge numai rău de când e la Cotroceni.

Altfel nu se explică de ce atâtea probleme și cu premierul ăsta cel nou, desemnat cu formarea Executivului. De ce nu se înțeleg Grindenii cu Bolojenii și alde Fritz. Că le-o și zis la negocieri: „Ce tot aveți, bă, de împărțit, de vă tot împungeți? De nu aveți loc unii de alții? Cu prostiile voastre, mă mâncați cu zile. Mi-au crescut colesterolul și tensiunea. Ba, chiar și glicemia și asta numa’ din cauza voastră. Mă băgați în mormânt, nu alta. Fac cu capul. Nu râdeți, că așa e. Mă mir că n-am ajuns până acum la spitalul cu ăia glumeți. Știu ce vreți, dar ascultați ce vă spune Nicușor al vostru: fără alegeri anticipate.

Luați-vă gândul de la așa ceva”
Ei, nimic. Cică Grindeni ar vrea cu UDMR și Bolojenii, dar fără Fritz, numai că Bolojenii nici nu vor să audă de Grindeni în guvern, iar Fritz se ține de curu’ lu’ Bolojan de râd toți ăia de el. Cine să-i mai înțeleagă: Disperat, Nicușor l-a sunat pe Macron, prietenul lui de la Paris.
– Bonsoir Emma.
-Bonsoir, qui est a telephone?
– Je suis Nicușor, prietenul tău din România.
– Nicolas, tu es? Bonsoir mon ami. Bonsoir. Comment ca va? Tous est tres bien?
– Bien, pe dracu, Emma.
Emma Macron îngrijorat:
– Qu’est-ce qui s’est passé?
– S’est passé că nu e bine. Aia e. Nu e bine că unii trag hăis, alții cea și așa se duce dracului șandramaua.
Și i-o explicat pe îndelete cum stă treaba cu Luca Niculescu.
– Că noi avem o vorbă: Când fu Tică, nu fu Tache// Când fu Tache nu fu Tică// Când fu Tache și fu Tică// Nu fu tuș la o adică. De asta zic, să nu fie prea târziu când și-or da seama că vin ăia de la AUR peste ei.
Macron l-a ascultat cu atenție, încercând să-l încurajeze:
– Mon ami, tu es comme un petit garçon. Un garçon adorable! Da’ mai lasă dracu’ gândurile astea, că dai în altele. Că dacă și tu te lași pradă deznădejdii, atunci s-a dus pe copcă Grădina Maicii Domnului. Tu parle despre Grindeni și Bolojeni, dar de nu și despre Greucenii care s-au luptat zi de vară până-n seară cu zmeii care au șmanglit soarele și luna. Fii tu unul dintre Greucenii ăia, mon ami!
Nicușor a înțeles imediat substratul mesajului transmis de prietenul său. Gâtuit de emoția vorbelor rostite din tot sufletul, a băut un pahar cu apă plată:
– Greuceni ai zis? Eu… Greuceanu…
– Oui, tu un fel de Greuceanu
– Merci beaucoup, Emma. Merci! Așa va fi. Promit.
Și înainte de termina conversația l-a mai rugat ceva:
– Emma, vezi că Hagi al mic se transferă la voi, la Olympique Marseille. Nu știu ce-or fi văzut ăia la el, că peste tot unde s-a dus a stat mai mult pe tușă, dar asta nu e treaba mea.
– Așa, și?
– Ziceam că poate cunoști și tu pe vreunul de la club să vorbești cu el să nu-l ia doar să frece banca de rezerve. Că el e copil bun, ascultător, cu bun simț, dă bună ziua la oamenii mai în vârstă, dar n-a avut noroc, sărăcuțul. E ghinionist, ca să înțelegi ce vreau să spun.
– Je comprends, Nicolas. Le petite Ianis c’est un génie, doar că n-a avut noroc în viață. Ca și tine, de altfel!

 

14 octombrie 2026, ora 16.00, foaierul Casei „Adam Müller-Guttenbrunn“ Timișoara:

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXVI-a.

Salonul de toamnă (ediția a III-a): Expoziție de artă plastică, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin. Participă Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Adina Milenovici, Nik Potocean, Gabriela Surugiu, Camelia Tasici, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur și Tatiana Țibru.

Incursiuni muzicale: Grupul coral „Temeswarer Liederkranz“ (coordonator: Luise Finta).

 

14 octombrie 2026, ora 19.00, Casa Hertz, Bocșa:

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXVI-a.

Inaugurarea expoziției „De prin timpuri trecute…“: Din istoria aparatelor de radio, a pick-up-urilor și a casetofoanelor, colecția: Eugen Ernest Hertz (Bocșa).

 

 

 

 

14. Oktober 2026, 16:00 Uhr, Foyer des „Adam Müller-Guttenbrunn“-Hauses Temeswar:

„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXVI. Auflage.

Herbst-Kunstsalon (III. Auflage): Vernissage mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: Doina & Gustav Hlinka). Es stellen aus: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Adina Milenovici, Nik Potocean, Gabriela Surugiu, Camelia Tasici, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur und Tatiana Țibru.

Musikalische Einlagen: der Temeswarer Liederkranz (Koordination: Luise Finta).

 

14. Oktober 2026, 19.00 Uhr, Haus Hertz, Bokschan:

„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXVI. Auflage.

Eröffnung der Ausstellung „Von anno dazumal…“: Aus der Geschichte der Radioapparate, der Pick-ups und der Kassettenrecorder. Aus der Sammlung von Eugen Ernest Hertz (Bokschan).

 

•  Adrian Criș

Profesori din București, Iași, Timișoara, din Republica Moldova și din Ungaria dezbat la Oradea, în organizarea Facultății de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării, actualul stadiu al mass media, în cadrul unei conferințe devenite deja tradiție, inițiate cu 11 ani în urmă de doi practicanți ai jurnalismului deveniți și profesori – Ioan Laza și Florin Ardelean.

Tema centrală a ediției 2026 a vizat jurnalismul și limbajele lui, cu sub-teme din cele mai diverse, de la modul în care, între altele, polarizarea politică și socială se reflectă în expresia jurnalistică până la impactul rețelelor sociale și AI asupra creativității jurnalistice.

Se îndreaptă spre altceva”

Timp de două zile, vineri și sâmbătă, cea de-a XI-a ediție a conferinței „Mass media în post-comunism”, inițiată de „doi tați” – așa cum și poporul român are, după cum a remarcat Florin Ardelean -, Departamentul de Științe Politice și Științele Comunicării al Universității din Oradea găzduiește dezbateri despre „Jurnalism și limbaje: actori, practici, reconfigurări”.

„Jurnalismul este într-o tranziție, se îndreaptă spre altceva decât ce știam din cauza tehnologiei”, a deschis discuțiile Florin Ardelean, care a provocat auditoriul – format din mai mulți profesori de la facultăți de profil din țară, de la Chișinău și din Ungaria, unii prezenți fizic, alții online, precum și studenți orădeni – să reflecte la relația dintre etică și limbaj.

El l-a invocat pe scriitorul I.D. Sîrbu, autorul celebrului „Jurnalul unui jurnalist fără jurnal” – „Atunci când trădezi limba te demonetizezi, ajungi o monedă calpă” -, pentru a lăsa o întrebare în așteptarea răspunsului: „să vedem ce se va întâmpla cu noi și cu limbajele noastre…”.

Discursul lui Bolojan, discursul lui Grindeanu

Specialiști precum Camelia Beciu, Mirela Lazăr, Radu Carp ori Bogdan Oprea de la Universitatea din București, Alexandra-Niculina Gherguț-Babii, Gabriela Poleac de la Iași, Adina Baya ori Mihai Vălușescu din Timișoara au conferențiat pe teme precum „Limbaj și practici de normalizare în discursul jurnalistic: reprezentări ale polarizării politice”, „Siluirea limbii în „imperiul” presei postdecembriste”, „Fără sursă, fără dată, fără autor? Limbajul actualității în presa românească și în răspunsurile AI”, „Retorica emoției în titlurile presei online românești între informare și captarea atenției” ori chiar „Discursul politic în spațiul public. Ilie Bolojan vs Sorin Grindeanu”.

O asistentă de la Catedra de română a universității ungare din Szeged, în același timp și redactor șef al publicației „Foaia românească” din Jula, Eva Șimon, și un lector de la Universitatea de Stat din Moldova, Vitalie Guțu, au abordat și teme care arată că pentru jurnalismul de expresie română din afara granițelor este o preocupare nu doar influența AI, ci și acuratețea înseși limbii române în jurnalism, prima vorbind despre tranziția „De la o „română mai simplă” la pierderea limbii”, iar cel de-al doilea despre „Rolul serviciului media audiovizual public din Republica Moldova în construcția identității culturale”.

Dezbaterile au loc vineri și sâmbătă atât în plen, cât și pe secțiuni, fiind transmise și online, urmând ca și la încheierea celei de-a XI-a ediții a conferinței, la fel ca după toate celelalte anterioare, expozeurile să fie prezentate într-un volum tipărit de Universitatea din Oradea.

Sursa: https://m.ebihoreanul.ro/

Întrunită statutar, cu prezență fizică, la sediul central, din București, al UZPR, precum și online, și avându-i ca invitați pe Viorel Popescu, președintele Comisiei de Atestare profesională, Viorica Nicolescu, membru al JODA, și Teodora Marin, coordonator al Editurii UZP, ședința Consiliului Director al UZPR din 12 octombrie a avut pe ordinea de zi o serie de teme de actualitate pentru Uniune și breaslă.

La primul punct, care a făcut referire la prezența UZPR în programele de educație media pentru școli și licee, Dan Constantin, președinte al UZPR, a menționat faptul că „materia a fost introdusă în curriculă, deși nu este obligatorie. UZPR, prin bogăția experienței membrilor săi, poate contribui la implementarea acestui program. Îndemnăm filialele noastre să-și extindă acțiunea și spre aceste aspecte”. În context, Mădălina Corina Diaconu, secretar general al UZPR, a punctat că „materia există inclusiv în programa clasei a VI-a. Putem transmite în filiale ca, în funcție de posibilități, membri ai UZPR să țină astfel de ore. Cu atât mai mult cu cât există și anumite programe europene menite să faciliteze educația media”. Claudius Dociu, vicepreședinte al UZPR, s-a referit la posibilitatea ca UZPR să organizeze traininguri pentru profesorii interesați să predea astfel de teme: „Putem elabora inclusiv un Ghid al consumatorului de presă”. Pe această temă a intervenit și Cornel Cepariu, care a amintit de faptul că personal a ținut o serie de cursuri de Jurnalism economic și administrativ la Universitatea „George Bacovia” din Bacău: „Unii dintre tineri au îmbrățișat o carieră în jurnalism și filiala pe care o conduc face în continuare eforturi de a atrage tinerii spre această profesie, chiar și în condițiile declinului publicațiilor tipărite”. Adrian Ursu a adăugat: „Programele se pot derula pe baza stabilirii unor relații directe cu școlile, cu inspectoratele școlare, inclusiv cu Ministerul Educației. Putem chiar lansa o competiție care să se adreseze revistelor școlare, cu UZPR acordând premii”. Iar vicepreședintele Emil Staciu a exemplificat cu succesul taberei de ecologie pentru jurnaliști din Neamț, evidențiind „colaborarea cu Ecotic, o dovadă a componentei de utilitate publică a UZPR”. „Vom dezvolta această preocupare spre un program prin care UZPR să se implice în activitățile de educație media, mai ales că avem filiale care deja desfășoară astfel de activități”, a adăugat președintele UZPR. În intervenția sa, Ioan Pamparău a menționat că „în 2027 se va organiza cea de-a II-a ediție a concursului de creație jurnalistică a elevilor, s-au încheiat parteneriate cu mai multe instituții de profil și avem relații excelente cu cluburi ale elevilor și profesori din Brașov”. Și Andreea Crețulescu a menționat importanța experienței membrilor UZPR în elaborarea și derularea unor proiecte de educație media în școli, „cu respectarea tuturor normelor de acreditare prevăzute de legislația în vigoare”.

Abordând consolidarea prezenței UZPR în spațiul public, prin participarea activă a membrilor și promovarea consecventă a identității Uniunii, Dan Constantin a făcut referire la faptul că prezența distinctă în spațiul public a UZPR „este dată de Revista UZPR, de Radio UZPR și de Editura UZP, toate fiind vectori puternici de promovare a Uniunii, cu ramificații în țară și în Diaspora. Alte elemente prin care suntem foarte vizibili este Teatrul NostruM – UZPR, o prezență activă la diverse evenimente, și revista Cronica Timpului. Adaug aici prezența membrilor noștri în diverse emisiuni de radio și de televiziune, în care se multiplică mesajul UZPR în societate”. În context, Mircea Pospai s-a referit la vizibilitatea UZPR în cadrul Festivalului Macedonski, iar Ioan Pamparău a informat că sigla UZPR este prezentă în cadrul emisiunilor la care participă membrii Filialei Brașov. „Trebuie să ne asigurăm că elementele noastre de identitate vizuală apar și la evenimentele din țară, și la acțiunile din Diaspora”, a completat Emil Stanciu.

În informarea referitoare la progresul Statutului îmbunătățit al UZPR, Emil Stanciu a punctat faptul că proiectul a avansat: „Materialele colegilor noștri au fost de mare ajutor, Statutul pe care îl vom propune va și european”.

Pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Director al UZPR s-au aflat și unele aspecte legate de activitatea Comisiei de atestare profesională, președintele acesteia, Viorel Popescu, menționând că „menținem aplicarea strictă a prevederilor în vigoare”. În completare, președintele Dan Constantin a arătat că „majoritatea celor intrați în UZPR în ultima perioadă sunt jurnaliști activi, din instituții de presă importante. UZPR are în prezent 5.227 de membri”.

Membrii Consiliului Director au creionat apoi și reperele generale ale organizării și desfășurării Galei Premiilor UZPR – stabilind ca la următoarea ședință de Consiliu să se fixeze toate detaliile. „S-a stabilit finanțarea, Teatrul Ion Creangă este o posibilă gazdă, dat fiind succesul ediției anterioare și aceeași echipă poate organiza și ediția din 2027”, a spus Monica Zvirjinschi. „Filialele vor avea un cuvânt hotărâtor în tot acest proces de selecție, contribuția lor reliefând esența acordării acestor premii”, a adăugat președintele UZPR.

Președintele Dan Constantin a informat Consiliul Director și asupra balanței financiare stabile, cu excedent, a UZPR.

Mai departe, s-au trecut în revistă evenimentele recente la care UZPR a fost partener principal – lansarea de carte de la BNR, semnată de Lucian Tudose, membru al Uniunii, lansarea albumului „Reginele neîncoronate ale României!”, realizat de Victoria Marinescu, membru al UZPR, prezența Radio UZPR la Zilele Academice Clujene și parteneriatul între podcastul Uniunii și Academia Română Filiala Cluj Napoca semnat cu acest prilej, simpozionul despre securitatea cibernetică, de la Sala Dalles, unde UZPR a fost în prim-plan, evenimentul care a marcat împlinirea a 30 de ani de la înființarea cotidianului „Ultima oră” și evocarea fondatorului său, jurnalistul Ion Marin, „care a avut o contribuție substanțială la obținerea statutului de organizație de utilitate publică de către UZPR”, a amintit Dan Constantin. În intervenția sa, Cornel Cepariu a menționat implicarea importantă a membrilor Filialei Bacău a UZPR în evenimentul de anvergură BacFest 2026.

În continuare, președintele a anunțat că în perioada 15-17 octombrie va avea loc, la Timișoara, reuniunea regională la care vor participa, alături de membri ai conducerii UZPR, reprezentanți ai filialelor Timiș, Caraș-Severin, Hunedoara, Arad și nou-înființata Filială Serbia. „Vom avea două ședințe de lucru  și vom participa la o sesiune științifică 255 de ani de presă în Banat și, de asemenea, vom vizita Muzeul Presei din Jimbolia”, a spus Dan Constantin.

Dintre momentele marcante ale activității UZPR din perioada următoare, președintele UZPR s-a referit la semnarea unui Protocol de colaborare cu Camera de Comerț Bilaterală România-Turcia și Federația Jurnaliștilor din Turcia: „Sperăm să continuăm această colaborare cu noi proiecte”.

Teodora Marin a anunțat că Editura UZP va participa la Salonul de Carte de la Slobozia și la Salonul de Carte al MAI cu lucrări ale unor membri ai UZPR.

Următoarea ședință a Consiliului Director al UZPR va avea loc pe 16 noiembrie 2026.

Departamentul Comunicare

Timișoara: Eurostampa, 2021, 509 p.

 

În anul 2021, la editura Eurostampa din Timișoara vedea lumina tiparului un nou volum semnat de profesorul scriitor, traducător, lingvist, Simion Dănilă de la Belinț (Timiș), o Antologie a poeziei sepulcrale românești.

Dacă acest curajos și vrednic traducător s-a încumetat să traducă în limba română integrala operei lui Friedrich Nietzsche (Opere complete – 7 volume de antume, 1998 – 2013)[1], iată că același harnic dascăl, de astă antologator, inițiază un nou proiect interesant realizând o antologie a poeziei sepulcrale românești, „o carte ancoră în vremuri fără ancoră sau în care ancora noastră încearcă să fie dizlocată.” spune jurnalistul Cristian Ghinea într-una dintre prezentările sale.

Simion Dănilă este cunoscut pentru traducerile sale din limba germană, dar și pentru contribuția în realizarea câtorva antologii de poezie românească: „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă” (Timișoara: Facla, 1978); „Când un pion aleargă și se topește în bernă” (1986); „Antologia literaturii dialectale bănățene (poezie, proză, teatru) 1891 -2011 (alături de Cornel Ungureanu și Ioan Viorel Boldureanu,  Timișoara: Editura Universității de Vest, 2011) etc.

Iată că Simion Dănilă ne propune, cu cinci ani înainte de a pleca la cele veșnice, o „Antologie a poeziei sepulcrale românești” argumentându-și demersul într-o notă asupra ediției: „Genul acesta de creație literară de la noi se înscrie firesc în ampla poezie universal a mormintelor, monumentelor funerare și crucilor (din cimitire ori răzlețite prin biserici, margini de drum, răscruci etc.), a ritualurilor de înmormântare și de pomenire a morților, a meditației și a atitudinii față de moarte […]”, ne trece apoi prin poezia preromanticilor englezi Edward Young, James Hervey și Thomas Gray, apoi amintește de celebrul poem Mormintele al italianului Ugo Foscolo și ajunge la lirica lui Nietzsche, ori cea franceză a lui Paul Valèry și la cea a americanului Edgar Lee Masters. „Poezia sepulcrală românească – spune Simion Dănilă – a fost, într-un fel sau altul, de aproape toți poeții noștri. Antologia de față nu și-a propus să fie și nici critic-științifică, ci doar să ilustreze  pentru fiecare epocă abordarea ei de către numele  cele mai răsunătoare ale literaturii române (chiar și dialectale sau, în mod  cu totul excepțional, traduceri din poeții unei etnii conlocuitoare), dar și de poeți minori. Am selectat  și câteva dintre cele mai frumoase poezii populare pe această, precum și mostre din epitafurile lui Stan Ioan Pătraș de pe crucile Cimitirului Vesel din Săpânța”.

Profesorul Simion Dănilă are o abordare firească a subiectului „moarte”, se apleacă asupra acestei lucrări cu o anumită lejeritate, conștient fiind de faptul că, după cum spune Eclesiastul, „totul este deșertăciune și goană după vânt” și că „moartea este un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător.” (Marin Preda).

Întrebat dacă se teme de moarte, Tata Oancea a răspuns: „poate și pământul are nevoie de poezie”. Probabil, dacă lui Simion Dănilă i s-ar fi adresat această întrebare, răspunsul ar fi fost asemănător, doar că eternitatea lui Simion Dănilă are nevoie ca poeziei să- i fie alăturată filosofia[2], deoarece exprimarea lui, în aproape orice context, era una profundă, cu miez filosofic.

Poezia sepulcrală este un gen literar care se focalizează pe tema morții, pe emoție, meditație, fior metafizic, iar poemele celor 167 de poeți cuprinși în  antologia realizată de Simion Dănilă sunt reprezentative. Și nici nu ar putea fi altfel, cunoscându-l pe  antologator, cât era de riguros și responsabil.

În 2 iunie 2026 la Belinț, jud. Timiș,  se stingea din viață profesorul  și traducătorul Simion Dănilă. Însă cărțile lui, veritabile lucrări din tezaurul national și european, există și vor trăi atâta timp cât cititorii le vor da/ le vor ține în/ viață. Și, odată cu ele, va trăi și scriitorul, deoarece, prin opera lui, scriitorul și-a dobândit nemurirea!

 

(material prezentat în cadrul Colocviului Național de Folclor„Sabin V. Drăgoi”, ed. a XI-a, Belinț, 11 octombrie 2026, Supremum vale, Simion Dănilă)

 

 

 

 

 

 

 

---

[1] Cornel Ungureanu. Literatura Banatului: istorie, personalități, contexte. Timișoara: Brumar, 2015;

[2] Pe cavoul familiei Simion Dănilă din Belinț este inscripționată următoarea propoziție „Ne vom întoarce!”