În localitatea Gârliște merg ca la biserică: cu evlavie și mare bucurie. De ce? Fiindcă aici o găsesc pe buna mea prietenă Rita Aldea, artist plastic și creator de artă religioasă, iar la ea acasă mă simt ca într-un lăcaș sfânt. Sfinții care și-au găsit adăpost în spațiul de primire al casei mă întâmpină cu drag, iar eu le zâmbesc, mângâindu-i din priviri.
Admir de fiecare dată felul deosebit în care prietena mea știe să-și primească oaspeții – mereu diferit, dar întotdeauna la fel de cald. Pentru mine, fiecare vizită în casa Ritei Aldea reprezintă o bucurie curată. Mă bucur de flori, de pomii ei roditori și de animăluțele care, fiind iubite și bine îngrijite, se joacă fără griji prin grădină. În acest loc, o liniște senină mi se așterne în suflet și stăruie o vreme, devenind stăpână peste gândurile mele…
Repere istorice și geografice ale așezării
Denumirea localității Gârliște derivă din hidronimul „gârlă”, la care s-a adăugat sufixul „-iște”, definind un loc unde un râu sau un pârâu se împarte în brațe mici. Termenul indică o zonă umedă, un teren mlăștinos sau o vale pe cursul căreia curge un pârâu. Atât satul, cât și spectaculoasele chei din vecinătate sunt străbătute de râul Gârliște.
Numele satului apare menționat pentru prima dată în documentele medievale ungurești, evoluând treptat sub influența administrațiilor vremii. Localitatea este atestată istoric încă din secolele XIV–XV în diplomele medievale banatice. O prezență importantă în regiune a fost cea a familiei nobiliare a Gârliștenilor (Garlishteanu), nobili români din Banat atestați în documentele legate de cnezatele Almăjului și Carașului în jurul anului 1484, care dețineau proprietăți în zonă.
După alungarea turcilor din Banat (1716), așezarea a fost înregistrată în statisticile imperiale austriece. Pe celebra hartă a lui Mercy din 1723, satul apare sub numele de Gerlistie, fiind consemnat ca o așezare locuită ce aparținea de districtul Oravița/Palanca.
De-a lungul timpului, Gârliște a rămas o comunitate compactă și conservatoare. Locuitorii s-au ocupat în special cu pomicultura, creșterea animalelor și morăritul, profitând de relieful calcaros al cheilor. Izolarea geografică și cursul rapid al râului au favorizat dezvoltarea morilor de apă. La marginea localității se păstrează și astăzi un ansamblu de mori de apă (precum Moara de la Podeț sau Moara din Sat), folosite de localnici generații la rând pentru măcinarea cerealelor printr-un sistem arhaic.
Paraclisul de la intrarea în chei: un efort al comunității
În urmă cu câteva luni, la intrarea în Cheile Gârliștei s-a ridicat un loc de rugăciune ce oferă un frumos popas spiritual turiștilor. Paraclisul a fost sfințit în luna iulie de către Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului. Lucrarea de artă sacră aparține Ritei Aldea și o are în centru pe Maica Domnului, alături de care stau Sfântul Ilie și Sfântul Ioan Botezătorul.
„Am considerat potrivit să îl introduc în această mare lucrare și pe Ioan Botezătorul, deoarece aici, puțin mai jos, se sfințesc apele de Bobotează.”
— Rita Aldea, artist plastic
Un loc de rugăciune, artă și implicare comunitară
Paraclisul a căpătat această frumoasă formă semicirculară cu sprijinul lui Călin Canalaș și al lui Marius Spătaru. Familia Spătaru a avut, de altfel, un rol esențial în inițierea și dezvoltarea acestui colț de sat, implicându-se constant în amenajarea și repararea morilor, precum și în înfrumusețarea întregului loc.
Marius Spătaru, împreună cu echipa sa, a reușit să sape în stâncă și să elibereze spațiul necesar construirii paraclisului. Profesorul-inginer Călin Canalaș, specializat în lucrări de artă, a colaborat îndeaproape cu Rita Aldea, contribuind la transpunerea în realitate a ideilor și viziunii sale artistice.
Inițiativa construirii acestui loc de rugăciune a aparținut unui grup de oameni iubitori de artă și a primit binecuvântarea Episcopiei. Ulterior, proiectul a devenit un demers al întregii comunități, localnicii participând și contribuind, fiecare după posibilități, la ridicarea monumentului. În etapa finală a lucrărilor s-a implicat activ și Alexandru Tobă.
Cei implicați în realizarea proiectului speră ca satul să se dezvolte atât din punct de vedere turistic, devenind un important punct de plecare și de sosire pentru traseele spre și dinspre Cheile Gârliștei, cât și din punct de vedere artistic. Planurile de viitor includ noi inițiative culturale și artistice, menite să pună în valoare frumusețea și identitatea acestui loc.
„Sărbătoarea sfințirii și prezența Preasfințitului Părinte Lucian ne-au adus o mare mulțumire și bucurie”, mărturisește Rita Aldea. Acum, locul aparține întregii comunități, dar reprezintă și un binevenit popas de rugăciune și odihnă pentru excursioniști.
Rita Aldea – un reper al artei sacre din Banatul Montan
Artista Rita Aldea reprezintă un reper al picturii iconografice religioase din Banatul Montan. Numele său este strâns legat de arta sacră și de înfrumusețarea unor lăcașuri de cult din județul Caraș-Severin și din țară.
Informațiile documentare o atestă ca artistă creatoare de icoane, activă în Reșița încă din anii ’90. O primă mărturie importantă se regăsește în arhiva Institutului Național al Patrimoniului, care consemnează lucrarea intitulată „Nașterea Domnului” (datată 1993), realizată de Rita Aldea. Un an mai târziu, în 1994, aceeași instituție documentează icoana „Sfântul Ioan Botezătorul”, având-o ca autoare pe artista reșițeană. Arhiva INP mai înregistrează și alte creații de-ale sale, printre care „Patimile Domnului” și „Răstignirea Domnului”, lucrări inspirate din momentele fundamentale ale iconografiei creștine. Aceste date demonstrează că activitatea sa iconografică era deja recunoscută în circuitul cultural dedicat artei tradiționale românești în ultimul deceniu al secolului trecut.
Activitatea Ritei Aldea nu s-a limitat însă la realizarea icoanelor pe lemn. Documentele Episcopiei Caransebeșului o menționează ca pictor implicat în ample lucrări de pictură bisericească și în realizarea de iconostase:
- Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (Govândari, Reșița): Pictura în tehnica tempera a fost executată integral de Rita Aldea. Planul iconografic respectă erminia picturii bizantine, iar cromatica este construită în jurul verdelui, cu accente de roșu și ocru și o folosire echilibrată a foiței de aur. Icoanele iconostasului monumental, precum și cele de pe ușile împărătești și diaconești au fost realizate tot de ea, fiind pictate pe lemn și împodobite cu foiță de aur.
- Biserica „Schimbarea la Față” și „Sfântul Ioan Gură de Aur” (Govândari, Reșița): În anul 2014, o colaborare artistică dintre Rita Aldea și Dan Vulcan s-a concretizat prin realizarea picturii murale a acestui lăcaș de cult.
- Biserica „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș” (Reșița): Între anii 2007–2008, Rita Aldea, împreună cu fiul său, Dan Vulcan, a participat la recondiționarea picturii interioare (realizată inițial în frescă de Elvira Dăscălescu). Tot atunci, iconostasul a fost poleit cu foiță de aur, lucrările fiind binecuvântate la 15 septembrie 2008.
În ambele ipostaze, icoana și pictura religioasă devin pentru Rita Aldea mijloace de transmitere a unei tradiții vizuale în care simbolul, culoarea și compoziția sunt subordonate mesajului spiritual.
Prezența lucrărilor sale în arhiva Institutului Național al Patrimoniului, participarea la expoziții naționale și implicarea în restaurarea și înfrumusețarea bisericilor din Reșița și din împrejurimi constituie repere esențiale pentru parcursul său artistic. Rita Aldea merită cu prisosință să fie inclusă în paginile dedicate creatorilor care au contribuit la păstrarea artei religioase din Banatul Montan. Opera sa se înscrie în zona de armonie dintre patrimoniul spiritual și cel artistic, unde icoana nu este doar un obiect de artă, ci o mărturie vie a credinței și a continuității tradiției.
Bibliografie
- Institutul Național al Patrimoniului – Buletin informativ nr. 4/2020 (Publicația digitală / Biblioteca Digitală). Consemnează icoanele „Nașterea Domnului” (1993) și „Sfântul Ioan Botezătorul” (1994).
- Episcopia Caransebeșului – Parohia Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Reșița. Date privind pictura în tempera și iconostasul realizat de Rita Aldea.
- Episcopia Caransebeșului – Praznic împărătesc și bucurie duhovnicească la Reșița. Documentează intervenția din anii 2007–2008 asupra picturii Bisericii „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”.
- Episcopia Caransebeșului – Parohia Schimbarea la Față, Govândari. Documentează lucrarea din anul 2014, realizată în colaborare cu Dan Vulcan