A văzut lumina zilei în 2 Martie 1883 la Ciclova Montană, peste deal de la Oravița (una din cele mai mari aşezări de bufeni din Banat) intr-o familie de olteni veniți din satul Izverna.

Școala primară a urmat-o în localitatea natală, după care a absolvit gimnaziul din Oravița, publicând încă de pe acum poezii şi poveşti populare în Tribuna Poporului din Blaj și Gazeta Transilvaniei din Braşov. Ajutat de Ilie Trăilă, directorul Băncii Orăvițana, Damian Izverniceanu s-a înscris la Institutul Pedagogic din Caransebeş.

După absolvirea acestuia, a fost numit învățător la Sasca Montană, unde a desfăşurat și o bogată activitate culturală în cadrul Reuniunii corale, al cărei conducător şi dirijor a fost. Aici a pus în scenă și unele piese de teatru din creația lui Vasile Alecsandri şi I.L. Caragiale.

După desființarea școlii confesionale române ortodoxe de aici, a trecut, în 1913, ca învățător în localitatea Vrăniut, de unde, în anul următor, a fost mobilizat şi trimis pe frontul din Italia, experiență existențială din care vor rezulta impresionante povestiri: Înaintea unei bărăci, Bianca, Norica etc.

Întors de pe front, în toamna anului 1918, a înființat Garda Națională Română din Ciclova Montană, după care a plecat la Vrăniuț, de unde a trebuit să părăsească Caraşul (din cauza trupelor de ocupație sârbeşti) și să se refugieze la Sibiu, unde a fost angajat ca funcționar la Consiliul Dirigent, resortul instrucției publice, militând pentru Marea Unire de la 1918. Îl aflăm apoi printre cei dintâi studenți ai tinerei Universități românești de la Cluj, unde va obține și licența în Limba și literatura română.

După absolvire, a fost numit profesor şi director la Şcoala Secundară din Târgu-Mureş. De aici, a plecat la Oravița, ca profesor de desen şi limba română la Liceul „General Drăgălina„, unde a funcționat până în anul 1926, când a fost numit director la gimnaziului din Jimbolia. Peste şase ani, desfiinţându-se gimnaziul, a fost transferat la liceul din Lipova, de unde, în 29 Martie 1935, a plecat pe drumul fără întoarcere, la numai 52 de ani.

Încă din copilărie și adolescență, s-a simțit atras de literatură. A devenit membru al Societății de lectură „Ioan Popasu” din Caransebeş, unde a citit lucrări pedagogice şi mici povestiri. A publicat poezii în prestigioasa revistă „Familia” a lui losif Vulcan de la Oradea. A fost un colaborator permanent al „Calendarului Românului” din Caransebeş, unde i s-au tipărit schiţe, povestiri şi nuvele. Numai în calendarul pe 1930, au văzut lumina tiparului: Un transport de gâște și Cântecul iei etc.

Cu timpul, a devenit colaborator la cele mai cunoscute publicații din Banat şi din ţară: Progresul, Foaia Orăviții, Junimea din Oravița, Drapelul din Lugoj, Vatra Banatului, Banatul Românesc, Lumina Caraşului, Neamul Românesc etc.

Damian Izverniceanu a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori de proză scurtă din Banat. Peste 100 de schiţe, povestiri, nuvele au văzut lumina tiparului în publicațiile vremii.

În volum, i-au apărut: Adam Neamțu (roman inspirat din viața acestui haiduc cărăşean), Icoane din Banat, Oltenii din Banat, Banatul, Colecții de colinde şi În codrii Boşneagului. Marele Nicolae lorga l-a caracterizat ca fiind un Agârbiceanu al Banatului.

Damian Izverniceanu a întemeiat în 1925 la Oravița publicația săptămânală Junimea în care au apărut multe din scrierile sale.

De asemenea, a desfăşurat și o bogată activitate didactică şi culturală. De la dânsul a rămas şi o bogată colecție de folclor bănăţean. Pentru întreaga sa activitate, a fost decorat cu Răsplata muncii clasa I şi cu Meritul cultural clasa I.

În volumul Icoane din Banat, Oravița, Tipografia, „Progresul„, 1922 a publicat câteva povestiri şi anume: La Peştera Rolului, Făr Noroc, O noapte pe vapor, Istorisirea unui om bătrân, În codrul Boşneagului, La cazan, Răsplata ucigaşului, Bărbierul păcălit.

În Drapelul din Lugoj au apărut între ani 1907 şi 1909, Sfârşitul câinelui meu, Coconașul Găvrilă, întunecime de lună, Singurătatea, Mângăâierea, Privighetoarea, La crâșmă, Baba Dumitra, Năpasta, Judecata, Din alte vremuri.

În Săptămânalul Progresul din Oravița a publicat: Stânjenari, Căpitanul, Şarpele, Turbata.

În revista „Semenicul„, din Lugoj au apărut: Cântecul ei şi Un speculant.

La moartea lui Damian Izverniceanu acelaşi Nicolae lorga, în oameni care au fost, sublinia talentul de povestitor al celui dispărut: „Paginii simple și adevărate care nu se închina unici unei mode și nu ascultau de nici o direcție. Amintiri puse pe hârtie, credincios din iubire sau din milă pentru dânsele. Era un Agârbiceanu al Banatului… deși cu mult mai puțin, dar un martor cinstit al vremii sale…”

 

Prof. univ. Dr. Constantin FALCĂ Laureat al Academiei Române