(dialog cu Labat Dragan medic specialist – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)

 

– Pentru început, prezentați-ne câteva date biografice.

– Mă numesc Labat Dragan, am 35 de ani și sunt originar din Vârșeț, Serbia. Am ales să îmi fac studiile medicale în România, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, unde am absolvit Facultatea de Medicină. Ulterior, mi-am continuat pregătirea profesională și am devenit medic specialist în medicină de urgență. Alegerea medicinei a fost pentru mine o decizie bazată pe dorința de a lucra într-un domeniu în care pot ajuta oamenii în momente importante și dificile din viața lor.

– De ce ați ales această specialitate?

– Am ales medicina de urgență deoarece este un domeniu dinamic, complex și în care fiecare decizie poate avea o importanță majoră pentru pacient. Îmi place faptul că trebuie să analizezi rapid situația, să stabilești prioritățile și să acționezi eficient, de multe ori în condiții de presiune. În același timp, medicina de urgență presupune foarte multă muncă în echipă și o comunicare bună cu ceilalți colegi. Pentru mine, satisfacția cea mai mare este să știu că, prin pregătirea și intervenția mea, pot contribui concret la salvarea sau stabilizarea unui pacient.

 

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră pacientul?

– Pentru mine, pacientul este înainte de toate un om care are nevoie de ajutor, de respect și de încredere. Indiferent de vârstă, diagnostic sau situația în care se află, încerc să văd omul din spatele problemei medicale. În medicina de urgență, pacientul ajunge de multe ori într-un moment de teamă și vulnerabilitate, iar medicul trebuie nu doar să intervină medical, ci și să îi ofere siguranță și să comunice clar. Consider că fiecare pacient merită aceeași atenție, seriozitate și implicare, iar obiectivul meu este să fac tot ceea ce este medical necesar și posibil pentru binele lui.

 

– Legea compensației vă sprijină în activitatea profesională?

– Da, consider că legea compensației mă sprijină în activitatea profesională. Eu o înțeleg prin faptul că munca, seriozitatea, perseverența și implicarea se întorc, în timp, sub o anumită formă. În medicină, poate nu primești întotdeauna imediat o recompensă pentru efortul depus, dar satisfacția de a ajuta un pacient, recunoștința acestuia și experiența profesională acumulată reprezintă forme importante de compensație. Pentru mine, această idee este un motiv să îmi fac meseria cât mai corect și să nu renunț atunci când întâmpin dificultăți.

 

– Care vă sunt calitățile în relația cu pacienții?

– Cred că principalele mele calități sunt răbdarea, empatia, calmul și responsabilitatea. Încerc să ascult pacientul și familia acestuia și să explic lucrurile într-un mod cât mai clar. În medicina de urgență, pacientul și familia pot fi speriați sau dezorientați, iar atitudinea medicului poate contribui foarte mult la crearea unui sentiment de siguranță. Consider că este important să tratezi fiecare pacient cu respect, indiferent de situație.

 

– Aveți caliăți care vă deranjează?

– Da, ca oricare om, am și anumite aspecte ale personalității mele pe care încerc să le îmbunătățesc. Uneori sunt prea exigent cu mine însumi și îmi doresc ca lucrurile să fie făcute cât mai bine. În anumite situații, acest lucru poate duce la faptul că mă consum mai mult decât este necesar. Am învățat să privesc acest aspect constructiv și să încerc să găsesc un echilibru între exigență și capacitatea de a accepta că nu toate lucrurile pot fi perfecte. Consider că este important să îți cunoști punctele slabe și să lucrezi permanent la îmbunătățirea lor.

 

– Cum vă mențineți pregătirea profesională?

– Consider că pregătirea profesională continuă este esențială în medicină. Încerc să fiu la curent cu ghidurile și recomandările medicale actuale, particip la cursuri și manifestări științifice și urmăresc noutățile din domeniul medicinei de urgență. În același timp, experiența de zi cu zi este foarte importantă, deoarece fiecare pacient poate reprezenta o oportunitate de a învăța ceva nou. Pentru mine, pregătirea profesională este un proces continuu.

 

– Povestiți-ne o amintire semnificativă de intervenție urgentă în sprijinul sănătății unui pacient.

– Cea mai semnificativă amintire este legată de un pacient ajuns în stop cardiorespirator, pe care am reușit să îl resuscităm cu succes în UPU. Însă impactul cel mai puternic nu a fost doar momentul din sala de reanimare, ci faptul că, după două săptămâni, acel om a venit personal la spital, pe picioarele lui, doar ca să îmi mulțumească că i-am salvat viața. Să vezi omul din spatele manevrelor de resuscitare întors la viața lui de zi cu zi este cea mai mare satisfacție profesională și confirmarea că fiecare secundă de luptă merită.

 

– Cum vă vedeți destinul?

– Îmi văd viitorul legat în continuare de medicină și de dezvoltarea mea profesională. Îmi doresc să devin un medic din ce în ce mai bine pregătit, să acumulez experiență și să pot fi de folos pacienților și colegilor mei. În același timp, îmi doresc să păstrez echilibrul între viața profesională și cea personală. Nu cred că destinul este ceva complet stabilit, ci cred că este construit prin alegerile, munca și responsabilitatea pe care ni le asumăm în fiecare zi.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR