(dialog cu Diana-Ornela Lupei, medic specialist Medicină de Urgență, Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)

– Pentru început, prezentați-ne câteva date biografice.

– Mă numesc Lupei Ornela-Diana și sunt medic specialist Medicină de Urgență la Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara, în cadrul Unității de Primiri Urgențe. Sunt născută în 26 octombrie 1995, în județul Arad. Am urmat Facultatea de Medicină în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, iar ulterior rezidențiatul în Medicină de Urgență, tot la Timișoara, la Spitalul Județean, în cadrul UPU-SMURD. La începutul anului 2026 am venit la Hunedoara, oraș în care am ales să îmi continui parcursul profesional.

– De ce Medicina de Urgență și nu altă specialitate?

– În cazul meu, cred că Medicină de Urgență a fost singura specialitate care mi s-a potrivit cu adevărat. M-au atras încă de la început adrenalina, diversitatea cazurilor și dinamismul unei specialități în care trebuie să iei decizii rapid, uneori în situații în care fiecare secundă contează. Îmi place faptul că nu există două zile identice și că trebuie să fii permanent pregătit pentru neprevăzut. Iar dincolo de toate acestea, există o satisfacție greu de descris atunci când intervenția ta, împreună cu echipa, poate schimba radical evoluția unui pacient și, uneori, îi poate salva viața.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră pacientul?

– Pentru mine pacientul este înainte de toate un om aflat într-un moment de suferință, vulnerabilitate și incertitudine. În Urgență întâlnim oameni care ajung la noi în unele dintre cele mai dificile momente ale lor și care au nevoie nu doar de un diagnostic și de un tratament corect, ci și de respect, siguranță și empatie. Încerc să nu uit niciodată că, dincolo de cazul medical pe care îl văd eu, pentru acel pacient poate fi una dintre cele mai dificile zile din viața lui. Cred că trebuie să tratăm omul, nu doar boala.

– Legea compensației vă sprijină în activitatea profesională?

– Da. Medicina de Urgență este o specialitate solicitantă, atât fizic, cât și psihic. Sunt ture intense, cu multă responsabilitate și cu situații în care trebuie să rămâi lucid chiar și atunci când presiunea este foarte mare. În schimb, satisfacția de a ști că ai făcut tot ceea ce ținea de tine pentru un pacient și că, uneori, intervenția echipei a făcut diferența este o recompensă care nu poate fi măsurată în cuvinte. Pentru mine, acesta este unul dintre lucrurile care fac ca efortul să merite.

– Care vă sunt calitățile în tangență cu pacienții?

– Cred că empatia, capacitatea de a asculta și de a transmite siguranță. Consider că sunt calități necesare în relația cu pacientul. În Urgență trebuie să poți gândi rapid și clar, dar fără să pierzi din vedere omul din fața ta. Încerc să mă ghidez după o întrebare simplă: „Dacă în locul acestui pacient ar fi cineva drag mie, cum mi-aș dori să fie tratat?” Cred că această perspectivă te ajută să nu pierzi niciodată din vedere partea umană a medicinei.

– Aveți caliăți care vă deranjează?

– Da, probabil că perfecționismul. Uneori poate fi obositor să îți dorești ca lucrurile să iasă cât mai bine și să fii foarte exigent cu tine însăți. În același timp, este o calitate care mă ajută mult în profesie, pentru că mă face atentă la detalii, responsabilă și mereu preocupată să ofer pacientului cele mai bune îngrijiri. Cred că important este să găsești echilibrul între a fi exigent și a ști când ai făcut tot ce depinde de tine.

– Cum stați cu pregătirea profesională?

– Consider că am o pregătire profesională solidă, construită prin anii de rezidențiat, prin experiența acumulată în UPU și, mai ales, prin contactul direct cu cazurile de zi cu zi. În Medicina de Urgență, însă, nu cred că poți spune vreodată că ai terminat de învățat. Trebuie să fii permanent la curent cu ghidurile și recomandările, să îți reevaluezi practica și să înveți din fiecare caz. Particip la cursuri și conferințe de specialitate și încerc să mă mențin permanent conectată la informația medicală actuală. Cred că un medic bun nu este cel care consideră că le știe pe toate, ci cel care înțelege că trebuie să învețe continuu.

– Punctați-ne o amintire semnificativă de intervenție urgentă în sprijinul sănătății unui pacient.

– Una dintre intervențiile pe care nu cred că le voi uita vreodată a fost o resuscitatre cardio-pulmonară care s-a întâmplat chiar de ziua de naștere a pacientei. A fost un moment extrem de intens, în care rapiditatea intervenției și coordonarea întregii echipe au fost esențiale, iar în cele din urmă am reușit să restabilim ritmul cardiac și să salvăm viața pacientei. Faptul că acest lucru s-a întâmplat chiar în ziua în care pacienta își sărbătorea ziua de naștere a făcut momentul cu atât mai memorabil pentru mine. Este una dintre situațiile care îți reamintesc de ce ai ales Medicina de Urgență. În astfel de momente înțelegi foarte clar că dincolo de protocoale, proceduri și decizii medicale sunt oameni, iar munca unei întregi echipe poate însemna o nouă șansă la viață.

– Cum vă vedeți destinul?

– Îmi doresc să fie un drum luminos, dar mai ales unul care să aibă sens. Pe plan profesional, mă văd devenind un medic din ce în ce mai bine pregătit, capabil să ia decizii bune în situații dificile și să fie un sprijin real pentru pacienți și pentru echipa din care face parte. Mi-aș dori ca, peste ani, să pot spune că am contribuit la salvarea și îmbunătățirea vieții cât mai multor oameni. Iar pe plan personal, îmi doresc ca toate realizările profesionale să își găsească echilibru acasă, alături de oameni dragi. Pentru mine, succesul nu înseamnă doar să devin medic bun, ci să reușesc să rămân, în același timp, un om bun.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR