Nicușor este din nou în corzi. Simte că nu-l mai țin puterile. Că nu mai are vlagă, poftă de mâncare, de glume, somn, nici atât, umblă ca o curcă beată dintr-o parte într-alta, întrebându-se îngrijorat: „Ce mă fac, Doamne, ce mă fac?”
Abia își revenise după căderea la vot a Guvernului Mureșan (apropiații spun că prinsese puțină culoare în orajii palizi și pusese un kilogram, două pe el). Parcă i-or făcut farmece, și-au zis prietenii, de-i merge numai rău de când e la Cotroceni.
Altfel nu se explică de ce atâtea probleme și cu premierul ăsta cel nou, desemnat cu formarea Executivului. De ce nu se înțeleg Grindenii cu Bolojenii și alde Fritz. Că le-o și zis la negocieri: „Ce tot aveți, bă, de împărțit, de vă tot împungeți? De nu aveți loc unii de alții? Cu prostiile voastre, mă mâncați cu zile. Mi-au crescut colesterolul și tensiunea. Ba, chiar și glicemia și asta numa’ din cauza voastră. Mă băgați în mormânt, nu alta. Fac cu capul. Nu râdeți, că așa e. Mă mir că n-am ajuns până acum la spitalul cu ăia glumeți. Știu ce vreți, dar ascultați ce vă spune Nicușor al vostru: fără alegeri anticipate.
Luați-vă gândul de la așa ceva”
Ei, nimic. Cică Grindeni ar vrea cu UDMR și Bolojenii, dar fără Fritz, numai că Bolojenii nici nu vor să audă de Grindeni în guvern, iar Fritz se ține de curu’ lu’ Bolojan de râd toți ăia de el. Cine să-i mai înțeleagă: Disperat, Nicușor l-a sunat pe Macron, prietenul lui de la Paris.
– Bonsoir Emma.
-Bonsoir, qui est a telephone?
– Je suis Nicușor, prietenul tău din România.
– Nicolas, tu es? Bonsoir mon ami. Bonsoir. Comment ca va? Tous est tres bien?
– Bien, pe dracu, Emma.
Emma Macron îngrijorat:
– Qu’est-ce qui s’est passé?
– S’est passé că nu e bine. Aia e. Nu e bine că unii trag hăis, alții cea și așa se duce dracului șandramaua.
Și i-o explicat pe îndelete cum stă treaba cu Luca Niculescu.
– Că noi avem o vorbă: Când fu Tică, nu fu Tache// Când fu Tache nu fu Tică// Când fu Tache și fu Tică// Nu fu tuș la o adică. De asta zic, să nu fie prea târziu când și-or da seama că vin ăia de la AUR peste ei.
Macron l-a ascultat cu atenție, încercând să-l încurajeze:
– Mon ami, tu es comme un petit garçon. Un garçon adorable! Da’ mai lasă dracu’ gândurile astea, că dai în altele. Că dacă și tu te lași pradă deznădejdii, atunci s-a dus pe copcă Grădina Maicii Domnului. Tu parle despre Grindeni și Bolojeni, dar de nu și despre Greucenii care s-au luptat zi de vară până-n seară cu zmeii care au șmanglit soarele și luna. Fii tu unul dintre Greucenii ăia, mon ami!
Nicușor a înțeles imediat substratul mesajului transmis de prietenul său. Gâtuit de emoția vorbelor rostite din tot sufletul, a băut un pahar cu apă plată:
– Greuceni ai zis? Eu… Greuceanu…
– Oui, tu un fel de Greuceanu
– Merci beaucoup, Emma. Merci! Așa va fi. Promit.
Și înainte de termina conversația l-a mai rugat ceva:
– Emma, vezi că Hagi al mic se transferă la voi, la Olympique Marseille. Nu știu ce-or fi văzut ăia la el, că peste tot unde s-a dus a stat mai mult pe tușă, dar asta nu e treaba mea.
– Așa, și?
– Ziceam că poate cunoști și tu pe vreunul de la club să vorbești cu el să nu-l ia doar să frece banca de rezerve. Că el e copil bun, ascultător, cu bun simț, dă bună ziua la oamenii mai în vârstă, dar n-a avut noroc, sărăcuțul. E ghinionist, ca să înțelegi ce vreau să spun.
– Je comprends, Nicolas. Le petite Ianis c’est un génie, doar că n-a avut noroc în viață. Ca și tine, de altfel!