– Privind în urmă, care a fost momentul în care ați înțeles că jurnalismul va deveni misiunea vieții dumneavoastră?

– Până în decembrie 1989 nu m-am gândit că voi ajunge să iubesc așa de tare jurnalismul. Eram pregătit pentru două direcții. Prima era teatrul și muzica și a doua scrisul. Scriam poezie și proză, iar umorul promovat de mine era foarte bine primit la cenaclurile la care participam și la întâlnirile literare. Viața mea s-a schimbat la Revoluția din decembrie 1989, când destinul m-a pus în primul Comitet provizoriu de conducere a orașului Lugoj și când mi-am dat seama că orașul meu nu mai are un ziar din 1948 și sincer, când am simțit că a sosit vremea ca și lugojenii să aibă o publicație a lor. Astfel a apărut Ziarul „Drapelul”, nu în mod întâmplător, ci a fost ales anume, fiindcă cunoaștem foarte bine istoria și cea mai importantă publicație apărută la Lugoj a fost ziarul „Drapelul”, care a apărut între anii 1901 și 1920 sub conducerea și îndrumarea unui mare jurnalist român Valeriu Braniște. Am pornit pe un drum fără întoarcere cu bucurii dar și cu regrete mai ales față de familie, pentru că cei mai apropiați mie au suferit din cauza unor alegeri, dar poate că așa am descoperit că au fost mereu alături de mine, indiferent de consecințe.

– Ați traversat schimbarea de regim din 1989 atât ca participant, cât și ca jurnalist. Cum se completează aceste două perspective?

– Schimbarea de regim m-a cuprins ca o vâltoare și nu știam ce se va întâmpla. Destinul a făcut să fac parte din cea mai mare realizare a poporului râmân de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918, Revoluția din decembrie 1989. Mult mai târziu am realizat că eu fac parte din istoria neamului românesc, fiindcă am făcut istorie. Acele momente tulburătoare m-au format ca om și tot ce era mai bun în mine au răbufnit afară și mi-au deschis drumul spre un jurnalism de performanță. Am trecut prin toate: redactor, tehnoredactor, redactor șef și director de ziar, dar cel mai mult am iubit și încă mă simt atras față de jurnalismul de investigații. Trecerea de la simplu participant la această răbufnire a poporului român la implicare, a fost fără să-mi dau seama și asta demonstrează că Dumnezeu mă protejează și am fost ales pentru acest drum plin de hârtoape, dar și de satisfacții mari. Nu e ușor să fii un bun jurnalist, dar am convingerea că această țară binecuvântată de Dumnezeu își va găsi cărarea către bunăstare și înțelepciune.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră numele publicației „Revoluționarul”? Este doar o referire la Decembrie 1989 sau exprimă și o stare de spirit?

– Publicația „Revoluționarul” a apărut în anul 2004. Fiind vicepreședinte al Asociației de Revoluționari „16 – 21 Decembrie 1989” Lugoj am simțit nevoia unui ziar care să păstreze memoria vie a Revoluției din Decembrie 1989. La început, ziarul apărea periodic, fiindcă eram împlicat ca și jurnalist de investigație la ziarul „Actualitatea” din Lugoj, iar în anul 2011 a apărut săptămânal și din 2012 ca și platformă online. În ultimii ani, articolele de investigație apar tot mai rar     

– Cum s-a schimbat presa românească în ultimele trei decenii și care considerați că sunt cele mai mari câștiguri și cele mai mari pierderi?

– Într-o lume dominată de viteza informației, mai există loc pentru jurnalismul de profunzime?

– Există și jurnalism de profunzime, dar asaltul rețelelor de socializare distruge liberul albitrul și direcțiile bune ale tineretului. Realitatea este estompată în mediul virtual și înțelegem că viitorul este periclitat, dar revin și spun că eu cred că mersul firesc al acestui univers este mișcarea, schimbarea și întotdeauna după rău vine bine. Această alternanță între bine și rău stă la baza existenței noastre.

– Ce calități ar trebui să aibă un jurnalist pentru a rămâne credibil într-o epocă în care informația circulă instantaneu?

– Să fie curajos, altruist și să verifice cu acribie la sânge informațiile și numai după ce are toate elementele și surse sigure, cel puțin trei, să se asigure că articolul întrunește cele șase întrebări cheie: Cine? – Cine este persoana, grupul sau instituția implicată în eveniment?; Ce? – Ce s-a întâmplat mai exact? Care este acțiunea sau faptul principal?; Unde? – Locul în care s-a petrecut evenimentul; Când? – Momentul, data sau intervalul de timp în care s-a desfășurat acțiunea; De ce? – Cauza, motivul sau contextul care a dus la producerea acelui eveniment; Cum? – Modul sau circumstanțele în care s-au desfășurat lucrurile.

– Există un articol sau un editorial pe care îl considerați definitoriu pentru parcursul dumneavoastră profesional?

– Sunt mai multe, dar în ordine cronologică primul care mi-a adus notorietate a fost o cercetare jurnalistică amplă despre ultimul comandant al securității din Lugoj. După publicarea acestui serial mi-a crescut credibilitatea și am primit informații de la un martor ocular despre crimele comuniștilor din Dealul Ciura, unde opt dobrogeni nejudecați au fost împușcați în 1952 de Securitate. Investigațiile făcute cu profesionalism și curaj au devenit foarte cunoscute, mai ales după ce am absolvit Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, care a produs o schimbare majoră în abordarea subiectelor și mai ales în prezentarea acestora. – Cum reușiți să păstrați echilibrul dintre obiectivitatea jurnalistică și implicarea emoțională în subiectele sensibile?

– Dumnezeu m-a înzestrat cu o calitate rară – să mă pot rupe de implicarea emoțională și astfel pot investiga cu obiectivitate și fără patimă. Am întâlnit subiecte sensibile, dar de fiecare data am arătat că, deși jurnalistul este și el om, în anumite momente trebuie să te detașezi pentru a concluziona drept și fără părtinire.

– Sunteți și scriitor. În ce fel se întâlnesc jurnalistul și omul de literatură în paginile pe care le scrieți?

– În anul 2009, când mi-a apărut prima carte de poezie, „Garnizoanele somnului”, la lansare am spus: „Eu am venit spre jurnalism dinspre literatură și de 19 ani încerc să mă întorc spre prima dragoste…”. Jurnalismul mi-a conturat proza, dar și poezia și în literatură descopăr unele teme inspirate din activitatea mea. În acest moment sunt conștient ce înseamnă literatura și ce înseamnă jurnalismul și între cele două există doar colaborare și acceptare a anumitor condiții legate de perceperea lumii în care trăim.

– Cât de importantă este memoria Revoluției din 1989 pentru generațiile care nu au trăit acele evenimente?

– Eu am trait o Revoluție și cred că am obligația de sânge să le transmit urmașilor mei acest moment de respirație națională românească. Deși importanța Revoluției din Decembrie 1989 a început să scadă, eu cred că într-o bună zi românii se vor întoarce cu inima senină spre cei care au murit pentru ca ei să fie liberi și să trăiască într-o democrație corectă. Obligația noastră, a celor care au trăit această schimbare majoră din istoria țării noastre, este să lase mărturie pentru cei care vin că cel mai mare act de curaj din secolul XX a fost răsturnarea unui dictator.

– Credeți că presa are și o misiune educativă sau trebuie să se limiteze strict la informare?

– Presa a fost definită cu mulți ani înainte și rolul ei este foarte clar. Misiunii educative I se adaugă informarea și dezvăluirile abuzurilor. Jurnalismul este mult mai complex și rolurile se împart între presa națională și locală. La nivel national primează activitatea politică a celor care au primit puterea de la popor, iar presa locală este axată mai mult pe evenimentele și oamenii locului. Și cel mai important este faptul că ziarele reprezintă oglinda momentului și în viitor vor fi surse importante pentru istoricii care vor cerceta acești ani.

– Care sunt valorile pe care ați încercat să le apărați consecvent prin articolele și cărțile dumneavoastră?

– Două valori m-au călăuzit în acești ani: adevărul și dreptatea. Deși unii spun că cele două sunt relative, nu sunt întrutotul de acord cu ei, pentru că adevărul poate fi susținut cu probe, iar dreptatea cu legile în vigoare. Neținând cont de aceste reguli se pot crea dezinformări și manipulări, care pot lăsa urme adânci în viața unui om sau a unei comunități.

– Cum priviți influența inteligenței artificiale asupra jurnalismului? Este o oportunitate, un risc sau ambele?

– Inteligența artificală este o oportunitate pentru jurnalism prin modul rapid de a afla informații, dar sunt împotriva scrisului cu ajutorul ei, pentru că uniformizează expresia jurnalistică și creează o „lene” profesională, ceea ce duce la eliminarea imaginației și a construcției specific umane a unui articol de presă. Există un risc de a transforma jurnalismul într-un raport liniar al unei entități non–umane, fără emoție și fără sentiment.

– Ați întâlnit momente în care adevărul a avut un preț personal? Dacă da, cum le-ați depășit?

– Da am avut momente în care mi-am dorit să nu fi scris și să nu fi știut amănunte. Investigam un accident de circulație și cel implicat îmi era binecunoscut și vecin, chiar mă înțelegeam bine cu el, dar realitatea a arătat că, profitând că era un lider a unei formațiuni politice, a încercat să mușamalizeze un accident auto în care era vinovat.

– Ce loc ocupă cultura și literatura în presa de astăzi? Considerați că primesc atenția pe care o merită?

– Presa culturală a depășit presa de știri. Tot mai multe publicații culturale, unele dintre ele profesionale, încearcă să arate că în România mai există și o parte însemnată care iubește folclorul, muzica tradițională și cartea. Pe tot cuprinsul țării scriitorii se întâlnesc și își împărtășesc impresiile. Există mai multe festivaluri de literatură decât au existat vreodată în România și sunt sigur că vor continua să dăinuie, pentru că sintagma „românul s-a născut poet” este încă valabilă.

– Ce sfat le-ați oferi tinerilor care își doresc să devină jurnaliști într-o lume atât de competitivă și de schimbătoare?

– Sfatul meu este să fie ei înșiși, să respecte umanitatea și să nu se abată de la adevăr și dreptate, indiferent de consecințe!

– Ce moștenire culturală lasă posterității Nicolae Toma? Are vreun regret Nicolae Toma?

– Moștenirea mea este primul ziar după 40 de ani apărut iar la Lugoj. Regretul meu este că nu am fost un bun manager al Tipografiei „Drapelul”.