Presa se scrie la secunda prezentului, dar oamenii care o clădesc rămân în memoria ei definitiv. Amintirea lui Ion Marin continuă să fie un far călăuzitor pentru toți cei care am avut privilegiul de a-i fi aproape. L-am cunoscut nu doar ca pe jurnalistul incisiv, scriitorul de talent sau profesorul dedicat, ci ca pe un coleg extraordinar și un prieten de o generozitate rară. Emana mereu o calmă autoritate. Avea acel fler nativ de mare gazetar, capabil să descopere esențialul dintr-o singură privire, dar și răbdarea rară de a asculta, de a ghida și de a încuraja. Dincolo de semnătura sa din paginile ziarelor, Ion Marin a fost un om cald, cu un umor fin și o înțelepciune profundă. Știa să fie un sprijin la nevoie și un partener de dialog pasionat. Ne lipsesc astăzi analizele sale lucide, dar mai ales ne lipsește căldura strângerii sale de mână și optimismul cu care privea viitorul Uniunii noastre. La moment de comemorare, îi aduc și eu un pios omagiu și îi asigur familia de întreaga mea compasiune.
Ion Marin nu a plecat de tot; el trăiește prin fiecare text scris cu demnitate, prin fiecare student pe care l-a format și prin amintirile neprețuite pe care ni le-a lăsat nouă, celor care am avut onoarea să îi fim colegi și prieteni.
La 17 septembrie, la Belgrad, Serbia, a avut loc ceremonia de decernare a Premiului „Dragiša Kašiković”, iar printre laureații ediției 2026 se numără și Mariana Stratulat, membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), scriitoare, jurnalistă, traducătoare și directoare a Casei de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova. Distincția i-a fost acordată în domeniul traducerii, pentru contribuția deosebită la creația bilingvă și la promovarea literaturii române și sârbe, activitate prin care contribuie la apropierea celor două spații culturale.
Premiul „Dragiša Kašiković” se acordă din anul 1994 pentru performanțe artistice și creatoare de înalt nivel, precum și pentru contribuția la libertatea creației în domeniile în care Dragiša Kašiković (1932–1977) a activat și a lăsat o amprentă importantă: jurnalism, literatură, publicistică, aforistică și traducere.
Juriul pentru acordarea premiului pe anul 2026 a fost alcătuit din prestigioși scriitori și oameni de cultură, şi anume, Aleksandar Čotrić, președinte, Miodrag Jakšić și Savo Martinović.
În motivarea acordării distincției, Mariana Stratulat este prezentată drept una dintre cele mai remarcabile și versatile scriitoare, jurnaliste și traducătoare ale generației sale, fiind evidențiată contribuția sa deosebită în domeniul creației bilingve și al traducerii. Scriind în limbile română și sârbă, aceasta abordează poezia, proza, dramaturgia și literatura pentru copii. Un loc aparte îl ocupă activitatea sa de traducătoare, prin care transpune literatura sârbă în limba română și apropie, în același timp, literatura și cultura română de cititorii de limbă sârbă. Juriul a apreciat că această activitate de apropiere și înțelegere între două popoare vecine se înscrie în spiritul misiunii culturale asociate numelui lui Dragiša Kašiković.
La primirea distincției, Mariana Stratulat a mărturisit că premiul reprezintă pentru ea o mare onoare și le-a mulțumit membrilor juriului pentru încrederea acordată. „Uneori, cuvintele nici nu mai sunt necesare. Scânteile de bucurie și mândrie din ochi valorează mai mult decât o mie de cuvinte”, a spus Mariana Stratulat, adăugând că posibilitatea de a apropia, prin traducere, două literaturi și două culturi îi oferă o satisfacție aparte.
Vorbind despre începuturile activității sale de traducătoare, Mariana Stratulat a amintit ideea potrivit căreia omul visează și își imaginează lumea în limba maternă. Citind poezie în limba sârbă, obișnuia să traducă spontan, în gând, versurile în limba română, curioasă să descopere cum sună acestea în limba sa maternă. „Sunau incredibil de frumos. Așa am început să traduc. Am înțeles că pot să redau nu numai sensul versului, ci și emoția, ritmul și, atât cât este posibil, rima. Acesta a devenit modul meu de a apropia două literaturi – de a face ca literatura sârbă să ajungă la cititorul român, iar cea română la cititorul sârb”, a subliniat Mariana Stratulat.
Un moment cu o încărcătură emoțională aparte a fost cel în care laureata a vorbit despre simbolistica neobișnuită a două date. Dragiša Kašiković a părăsit această lume la 19 iunie 1977, iar Mariana Stratulat s-a născut doar o zi mai târziu, la 20 iunie 1977. „Poate că m-am născut cu o anumită misiune. Vreau să cred că nimic nu este întâmplător”, a spus Mariana Stratulat.
Această coincidență simbolică a conferit o notă aparte momentului: un premiu care poartă numele unui om dedicat cuvântului scris, libertății creației și traducerii a ajuns la o autoare a cărei activitate literară și de traducere este consacrată apropierii dintre limbi, literaturi, culturi și cititori.
Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița, în colaborare cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Consiliul Județean Ialomița, a organizat un eveniment special dedicat celor 30 de ani de existență ai ziarului „Ultima oră”.
În 1996 pornea la drum un cotidian curajos, fondat de unul dintre cei mai redutabili jurnaliști de investigație din România, regretatul Ion Marin. Pentru a marca evenimentul, dar și pentru a-l comemora pe ziaristul și profesorul universitar Ion Marin, care a sprijinit demersurile prin care jurnaliștii sunt considerați creatori, reprezentanți ai conducerii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – Dan Constantin, președinte, Mădălina Corina Diaconu, secretar general, Răzvan Onesa, membru al Consiliului Director – împreună cu Teodora Marin, coordonator al Editurii UZP, s-au aflat la Slobozia, la Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița.
Evenimentul a fost deschis de jurnalista Teodora Marin: „Ne-am adunat să celebrăm o poveste care a început acum exact trei decenii. În 1996, se puneau bazele Ultima oră – serie nouă, moment în care fondatorul ei, Ion Marin, pornea la drum cu o viziune clară.
Pentru Ion, acest proiect nu a fost niciodată doar un simplu ziar. A fost o redacție vie, o școală de gazetărie adevărată, un loc de formare pentru generații de jurnaliști și, mai presus de toate, un crez: acela că jurnalismul înseamnă responsabilitate totală în fața cititorului. Când Ion a plecat dintre noi, am simțit că am primit o moștenire sfântă – dincolo de durerea pierderii lui, am înțeles că datoria mea discretă, dar neclintită, este să păstrez vie memoria lui și să asigur continuitatea acestui simbol al cuvântului liber. Acești 30 de ani nu reprezintă doar o cifră, ci trei decenii de rezistență editorială, de eforturi și de pasiune puse în slujba adevărului și a culturii”.
Dan Constantin, președinte al UZPR, a depănat pentru cei prezenți amintiri din tinerețea lui Ion Marin și începuturile ziarului: „Acum 30 de ani, când s-a înființat publicația Ultima oră, Ion Marin deja avea o carieră puternică în presă. Și mă bucur că am fost unul dintre cei care l-au cunoscut înainte să intre în presa mare din România. L-am încurajat, l-am urmărit, evident, pentru că asta era important să vedem care sunt calitățile care pot fi dezvoltate și i l-am recomandat lui Viorel Sălăgean. Așa a pornit, să spunem, Marin pe culoarul principal al presei. Și acolo cred că Ion Marin a avut capacitatea să învețe să te exprimi într-o societate care avea restricții de abordare. A reușit să spargă niște canoane. Îmi aduc aminte de câteva articole de-ale lui care s-au citit la Europa liberă. Era un spirit critic și s-a dezvoltat plenar după 1989. Sigur că am rămas prieteni, am rămas într-o stimă reciprocă pentru ceea ce facem. Nu pot însă să nu evoc aici capacitatea lui de a se dărui breslei. Și a avut și viziune, și putere, și tenacitate de a da Uniunii Ziarișilor Profesioniști un statut de utilitate publică, de a contribui cu forța lui de convingere, cu relațiile pe care le-a avut, cu capacitatea de a impulsiona instituții legiuitoare să impună o lege care este și acum în favoarea jurnaliștilor din România. Iată că Ultima oră continuă, iar în faptul că este în online și poate fi citită vedem câtă forță și câtă actualitate au paginile din ea, din perioada când Ion Marin se afla direct la conducerea revistei”.
Răzvan Onesa a evocat, de asemenea, personalitatea lui Ion Marin: „L-am cunoscut pe Ion Marin fiind jurnalist la Televiziunea Română. A avut spirit, asta este indubitabil. Dar forța lui de la etajul 2, din Casa Presei, la profesorul Ion Marin, creatorul de generații de jurnaliști, a fost un drum lung și, cred, dificil pentru definirea lui ca unul dintre cei care au scris niște pagini de jurnalism în țara aceasta. A fost greu – nici acum nu este ușor. Dar Ion Marin a știut să găsească resurse – nu a fost doar un simplu profesor, a creat un laborator de televiziune, un studio de televiziune. A impulsionat niște copii, le-a insuflat spiritul de jurnalist – să caute, să discute, să comunice, să redea. Și pentru asta cred că este viu. A avut o forță extraordinară”.
Despre drumul ziarului „Ultima oră” prin toate vremurile au mai vorbit, în mesajele lor, Roxana Istudor, fost redactor șef al cotidianului, Eveline Păuna, autoarea volumului „Povestea unui jurnalist: Ion Marin”, Octavian Ursulescu, colaborator apropiat al publicației și omul de afaceri Marin Mândrilă, prieten și susținător al lui Ion Marin și al ziarului pe care l-a fondat. „A fost o zi pe care o voi purta mereu în suflet. Am avut marea bucurie și onoare nu doar de a fi prezentă, ci și de a vorbi în cadrul unui moment istoric: aniversarea a 30 de ani de presă liberă și excelență jurnalistică ai publicației Ultima oră! Spun istoric și profund emoționant, deoarece acest eveniment a marcat și comemorarea a 10 ani de când ne-a părăsit mentorul și fondatorul ziarului, regretatul profesor Ion Marin. A fost o adevărată onoare să îi avem alături pe președintele UZPR, Dan Constantin, și pe Răzvan Onesa, din conducerea TVR, în timp ce artistul Mihai Grajdeanu a impresionat întreaga asistență realizând un portret extraordinar în creion al lui Ion Marin după afișul evenimentului. La mulți ani, Ultima oră! Recunoștință eternă jurnalistului profesor Ion Marin!”, a scris actrița Claudia Motea, director general al Teatrului NostruM – UZPR.
Povestea cotidianului fondat de Ion Marin merge mai departe.
