Băile Herculane – În Grădina de Vară (Teatrul de Vară) a stațiunii, acolo unde ecoul Cernei îmbrățișează legendele vechi, s-a desfășurat cea de-a doua ediție a Festivalului „Podul de Folk”. În serile de 18 și 19 septembrie, spațiul cultural din Băile Herculane s-a reconfigurat într-o uriașă vatră de bucurie și cântec, adunând laolaltă zeci de melomani, localnici și turiști, uniți de același crez: promovarea muzicii autentice și a valorilor românești.

Un vis născut spontan la Podul Roșu

Istoria acestui festival, ajuns la cea de-a doua ediție, poartă amprenta simplității și a lucrurilor făcute din inimă. Totul a pornit de pe strada Castanilor, de la Casa de la Podul Roșu – sediul Asociației Culturale „Flori de Fân” și al Colecției etnografice ,,Tradiție în expoziție„.

Așa cum ne mărturisește doamna Despina Bălteanu, președinta asociației și sufletul acestui demers, scânteia s-a aprins spontan:

​„Asociația Culturală «Flori de Fân» urmărește promovarea lucrurilor românești adevărate: haine, tradiții, obiceiuri și muzică de suflet – muzică ce ne luminează mințile și sufletele. La sediul nostru de la Podul Roșu avem o expoziție permanentă de haine tradiționale din toate zonele țării, dar și șezători unde cei dornici învață cusutul manual vechi, fără mașină.

​Festivalul «Podul de Folk» s-a născut spontan, din dorința publicului și a artiștilor. Totul a început când Vlad Pârău, un tânăr care locuiește la Sibiu, dar a copilărit la Herculane, unde are bunicii, a început să cânte pe prispa casei de la Podul Roșu. I s-a alăturat Maria Magdalena Dănăilă, apoi frații Adrian și Cristian Ilie de la Timișoara… Văzând cum trecătorii se opreau în drum să asculte, Vlad a spus: «Hai să facem un festival!». Așa am organizat prima ediție anul trecut, chiar în curtea interioară a caselor nr. 22-24.”

Succesul primei ediții și spațiul neîncăpător din curtea asociației au impus extinderea. Anul acesta, cu sprijinul Primăriei orașului Băile Herculane, festivalul s-a mutat în spațiul primitor al Teatrului de Vară.

​Cea de-a doua seară a festivalului a confirmat energia și maturizarea evenimentului. Cu o sonorizare remarcabilă, apreciată la scenă deschisă de toți interpreții participanți, Grădina de Vară a devenit un adevărat sanctuar al muzicii folk. Sute de spectatori s-au perindat și au vibrat alături de artiști, cântând la unison refrenele îndrăgite.

„Artiștii au fost deosebit de încântați de condiții și au remarcat calitatea sonorizării. Așezați pe scaune sau în picioare, peste 400 de oameni au cântat împreună cu ei. Chiar dacă am alergat enorm în aceste zile, nu simt nicio oboseală – am primit înzecit din energia și bucuria publicului. Când dăruiești, primești înzecit!” – Despina Bălteanu

Pe scenă au urcat nume îndrăgite ale genului: Dan Vană, Mihaela Stoica, Maria Magdalena Dănăilă, Iulia Bădulescu, Adrian Ilie și Cristian Ilie, Florin Giukin, Radu Stoica, Luigi Popescu, Vlad Pârău.

Vlad Pârău: De la povestea creionului fermecat la Imnul Festivalului

Unul dintre momentele de referință ale festivalului este prezența artistului Vlad Pârău, inițiator și participant fidel. Cu rădăcini adânci în Băile Herculane, Vlad poartă în suflet amintirile copilăriei petrecute pe malurile Cernei.

Iscusit nu doar în arta acordurilor de chitară, ci și în cea a condeiului – având în portofoliu cărți educaționale și de povești pentru copii (Măturoiul fermecat, Creionul fermecat, Numărul fermecat), Vlad Pârău a activat ani la rând ca muzician stradal în Sibiu alături de proiectul „Farmacia Muzicală”. Întors pe prispa muzeului și la Podul Roșu din Herculane, el a transformat muzica stradală într-un liant comunitar.

Dragostea sa pentru stațiune s-a concretizat în Imnul Festivalului (compus la 3 august 2026), ale cărui versuri au răsunat pline de umor, nostalgie și autenticitate în Grădina de Vară:

LA HERCULANE

Lângă Cerna, pe faleză

Umblă muze diafane

Mâncând langoşi în viteză

 Şi visând la Herculane.

 

Cele mai rubensiene

– Ca să nu le zic grăsane

-Urcă-n Dotto, merg alene Către centru-n Herculane.

 

Simte-te la tine-acasă

Pe-nălțimi sau prin gropane,

lar, de bolile te lasă,

Te faci bine-n Herculane!

 

La Cazino, sub Sequoia

Bei şampanie cu banane

Și-o fanfară-şi cântă voia

Chiar în parc la Herculane.

 

Sus în deal, cu apă plată

Umpli sticle şi bidoane.

La piscină, câteodată

Mai petreci şi-n Herculane.

 

Dacă mergi pân-la statuie

Vezi cum brutele spartane

Poartă un ciomag şi-o blană

Şi fac muşchi la Herculane.

 

Jos, la Roman, de te duci

Lângă Cerna scrii romane,

E şi-o grotă cu haiduci

Ce fugeau din Herculane.

 

Şi la Băile Venera

Lumea-si scaldă burți, ciolane;

Peste Cerna sunt izvoare

Ce-au secat în Herculane.

 

Nu căta comori ascunse

Prin unghere sau cotloane,

Numai ziduri sunt ajunse

La ruină-n Herculane!

 

Pe platou la Coronini

E un loc de milioane

Şi spirale fac yoghinii

Să vibreze-n Herculane.

 

Podul roșu e ca focul

 Şi se cântă folk cu toane,

Vin pescari cu tot norocul

Agăţat din Herculane.

 

E şi-un izvor de contese

Ce cândva erau codane;

Poți să urci pe trepte dese

Pe un deal din Herculane.

 

Dar mai fain e pe-nserate

S-asculți ape melomane

Cum îţi susură, purtate

De vårtej prin Herculane.

 

Și când luna iese, pală

Printre stânci cam grosolane

Poți visa, stând pe tânjală,

Să nu pleci din Herculane.

3 august 2026, Vlad Pârău

Cea de-a doua ediție a Festivalului „Podul de Folk” de la Băile Herculane s-a încheiat sub semnul generozității și al comuniunii. De la expoziția de costume populare de la Podul Roșu până la refrenele vibrante din Grădina de Vară, evenimentul a demonstrat că tradiția și muzica de suflet au puterea de a aduna comunitatea și de a reda stațiunii din farmecul și vibrația sa de altădată.

Organizatorii și artiștii privesc deja cu încredere spre edițiile viitoare, hotărâți să facă din acest festival o tradiție de neclintit pe harta culturală a Banatului Montan.

Prin această manifestare, alături de multe altele, stațiunea Băile Herculane dovedește că, pe lângă proprietățile curative dedicate trupului, le posedă și pe cele dăruite sufletului celor ce vin aici să se tămăduiască. Astfel, stațiunea se reconfirmă ca o adevărată vatră de cultură care, prin succesul unor asemenea evenimente, își promite o continuitate de dăinuire.

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin

Credit foto: Iacob Sârbu și Constantin Vlaicu