24 septembrie 2026, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Proiect „Reșița / Reschitza, 255 – 100“.
Memoria locului (partea a IV-a) cu dr. Gheorghe Jurma: In memoriam ing. Gheorghe Zincescu (*4 septembrie 1946, Gheorghe Lazăr / Ialomița – †16 martie 2016, Timișoara) și Constantin Brândușoiu (*26 septembrie 1941, Bâltania / Mehedinți – †16 iulie 1998, Reșița). Evocări şi lecturi.
24. September 2026, 16:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Projekt „Reșița / Reschitza, 255 – 100“.
Das Gedächtnis des Ortes (Teil IV) mit Gheorghe Jurma: In Memoriam Dipl.-Ing. Gheorghe Zincescu (*4. September 1946, Gheorghe Lazăr / Ialomița – †16. März 2016, Temeswar) und Constantin Brândușoiu (*26. September 1941, Bâltania / Mehedinți – †16. Juli 1998, Reschitza). Erinnerungen und Lesungen.
La marginea de nord-est a Timișoarei, acolo unde bătăile de inimă ale orașului se domolesc sub mantia grea de verdeață, trăiește un bătrân martor al timpului, Pădurea Verde, pentru trecătorul grăbit de astăzi, ea nefiind doar un refugiu de duminică, ci un plămân de aer curat și un labirint de alei umbroase, iar pentru cel care știe să asculte, foșnetul frunzelor sale ascunde o simfonie dramatică a veacurilor, sub scoarța brăzdată a arborilor și în pământul reavăn odihnindu-se secrete milenare, ecouri ale unor petreceri strălucitoare, amprente ale unor imperii trecute, dar și lacrimi nespuse ale unor destine frânte, Pădurea Verde nefiind doar o simplă întindere de copaci, ci însăși memoria vie și vibrantă a Banatului.
Geografia acestui loc este o poezie a naturii scrisă pe o pânză de terase joase, binecuvântate de pânza freatică și ocrotite de apele leneșe ale pârâului Behela, aici, flora dezvăluindu-se ca un templu sacru al biodiversității, condus de falnicii stejari seculari și de arborii de cer, ale căror coroane uriașe par să sprijine cerul Timișoarei, alături de ei, carpenii, frasinii și teii parfumați împletindu-și crengile într-o îmbrățișare eternă, primăvara, pământul pădurii trezindu-se la viață sub forma unui covor fragil și efemer de ghiocei, viorele și brebenei, o explozie cromatică ce dăinuie doar până când bolta de frunze se închide, cufundând codrul într-o penumbră mistică și răcoroasă.
În vechime, această minune verde nu cunoștea hotarele strânse de azi, fiind un codru nesfârșit ce își întindea brațele peste pământurile de la Dumbrăvița, Giroc, Ghiroda și Remetea Mare, urcând spre miazănoapte până aproape de Arad, pentru satele răsfirate în câmpie, pădurea fiind o mamă ocrotitoare, refugiu în fața cotropitorilor și sursă de viață.
Legendele șoptesc că însuși Gheorghe Doja și-a purtat iobagii rebeli prin aceste desișuri în 1514, transformând potecile tainice în punți spre libertate.
Înainte ca hărțile moderne să o deseneze, pădurea a trăit sub semiluna otomană, timp de 164 de ani, pașii garnizoanei din Pașalâcul Timișoarei răsunând printre acești arbori, pentru turci, codrul fiind o barieră militară de protecție împotriva atacurilor din nord, dar și o uriașă cămară de lemn folosită la ridicarea palisadelor cetății și la încălzirea faimoaselor hamamuri din oraș.
Îndrăgostiți de natură, mai-marii otomani ridicaseră în inima pădurii un pavilion de vânătoare din chirpici și lemn, un loc de tihnă unde pașalele se retrăgeau departe de zgomotul garnizoanei, toată această lume prăbușindu-se însă în toamna anului 1716, când geniul militar al prințului Eugeniu de Savoia a eliberat Timișoara și, deși prințul-strateg nu a locuit în pădure, victoria sa legendară a deschis porțile unei noi ere, el fiind cel care a trasat viziunea renașterii Banatului, lăsând această bijuterie verde pe mâna celui mai capabil colaborator al său, Contele Claudius Florimund Mercy.
Ca prim guvernator, Contele Mercy a reconfigurat complet destinul codrului, transformându-l în Jagdwald, pădurea de vânătoare a nobilimii, s-a îndrăgostit iremediabil de sălbăticia locului, a privit dincolo de ruinele lăsate de turci și a ordonat ca vechiul pavilion otoman să fie restaurat și transformat într-un mic castel de vânătoare din cărămidă.
Timp de decenii, liniștea codrului a fost străpunsă de sunetele melancolice ale cornurilor de vânătoare și de lătratul celor peste o sută de ogari de rasă ai contelui, păziți cu strășnicie de șase husari călare, în secolul al XIX-lea, aceste pavilioane devenind tărâmul de poveste al protipendadei timișorene, care evada din zidurile cetății pentru a lua parte la baluri fastuoase ce păreau desprinse din saloanele vieneze.
Trăsuri elegante aduceau la lizieră doamne în rochii de mătase și domni în fracuri sau uniforme de gală, sub lumina tremurătoare a felinarelor cu gaz și a candelabrelor sclipitoare, aristocrația valsând pe muzica orchestrelor private, mesele gemeau de bucate alese, unde vânatul fin era stropit din belșug cu vinurile rubinii de Recaș, pădurea devenind o scenă a vanităților, a idilelor șoptite la umbra stejarilor și a luxului ostentativ.
Însă codrul a știut să păstreze și zâmbete, prin întâmplări hazlii transmise ca niște nestemate prin viu grai, spunându-se că, atunci când accesul în pădurea contelui era strict interzis sub pedepse aspre, câțiva flăcăi curajoși din satele vecine s-au deghizat în „strigoi ai pădurii”, acoperiți cu pânze albe și scoarțe de copac, pentru a aduna ghindă și lemne, iar husarii austrieci, profund superstițioși, au fugit îngroziți în miez de noapte, lăsând pădurea în stăpânirea „spiritelor” dornice de vreascuri.
O altă anecdotă vorbește despre un nobil adormit la umbra unui stejar după un banchet imperial copios, care s-a trezit desculț și fără pălăria cu pene, jefuit cu finețe de o familie de mistreți curioși, spre deliciul întregului oraș.
Dar istoria Pădurii Verzi este marcată și de răni adânci, în timpul ciumei din 1738, castelul contelui devenind un lazaret al durerii, unde peste o mie de suflete și-au găsit sfârșitul în singurătate, cea mai neagră pagină scriindu-se însă în zorii reci ai zilei de 16 iulie 1949, când în desișurile asunse ale pădurii, regimul comunist a executat cu brutalitate liderii rezistenței anticomuniste din Munții Banatului, în frunte cu Spiru Blănaru și Petru Domășneanu, sângele acestor martiri, care au refuzat să își plece genunchii în fața tiranilor, a sfințit pământul de la lizieră.
Astăzi, Monumentul Rezistenței Anticomuniste din Banat, cu crucea sa albă și străjerii de piatră, veghează tăcut somnul de veci al eroilor, amintindu-ne prețul libertății și, după atâtea veacuri de zbucium, Pădurea Verde trăiește astăzi o binecuvântată transformare actuală în pădure-parc, când, printr-un acord istoric între Primăria Timișoara și Romsilva, sute de hectare s-au întors în brațele comunității, intervenția omului fiind acum una plină de reverență și blândețe: fără asfalt, fără betoane, doar poteci ecologice, piste de biciclete și refugii din lemn destinate regăsirii de sine.
Găzduind comorile tradiționale de la Muzeul Satului Bănățean, bătrânul codru și-a lepădat mantia suferinței și a exclusivității nobiliare, Pădurea Verde a redevenit ceea ce a fost sortită să fie din prima zi a creației, o inimă mare, vie și primitoare, care își șoptește poveștile nemuritoare fiecărui suflet ce îi calcă potecile.
Surse bibliografice:
Ilieșiu, Nicolae, Timișoara. Monografie istorică, Editura ,,Planetarium”, Timișoara, 2003 (o lucrare fundamentală pentru înțelegerea evoluției orașului, a perioadei otomane și a administrației lui Mercy).
Feneșan, Costin, Administrație și fiscalitate în Banatul Imperial (1716-1778), Editura de Vest, Timișoara, 1997 (detaliază organizarea domeniilor imperiale, inclusiv a pădurilor de vânătoare din jurul cetății).
Până poimâine, Siegfried Mureșan trebuie să fie apt să dea un răspuns președintelui Nicușor: „Bă, Vasilică (așa-i spune el, de teamă să nu-i pocească numele) ia să te văd ce mare brânză ai făcut de când te-am însărcinat să formezi un nou guvern. Trece sau nu?” Sigur, Vasilică va răspunde că a făcut mai mult decât o brânză, că doar n-o fi ca Tomac care s-a lăsat păgubaș doar după trei zile de consultări și că guvernul va trece fluierând de votul din Parlament.
Și parcă îl văd pe Nicușor întrebând, vorba lu’ Ilie Sărăcie, pardon, Ilie Moromete: „Pe ce te bazezi, domnule, că va trece?” Ei, la o întrebare atât de profundă și plină de substanță, bineînțeles că răspunsul nu poate fi decât unul bazat pe aprecierile oamenilor, pe discuțiile de dincolo de Poiana lui Iocan, cea de pe Facebook, Tik Tok, și pe fapte. Care fapte, cinci la număr, ar face din el un premier excepțional. Ce vă uitați așa mirați? Nu bun, nu foarte bun, nici măcar ca Ilie Bolojan care până la desemnarea lu’ Vasilică era considerat cel mai bun premier din câți a avut România după ’90. Ce, Cîțu! Ce, Șică Mandolină, nea Nicu Ciucă, Messi și Ianis Hagi! EX-CEP-ȚI-O-NAL. DA, da. Fără termen de comparație, ca să știți și voi!
Fugi cu cercul, că așa ceva nu s-a existat niciunde în lume, de când sunt guvernele pe pământ. Un prim-ministru excepțional. Zău, mă? Și dacă nu s-a pomenit până acuma una ca asta, de unde știți voi ce zace în Vasilică al nostru? Că de ce n-ar fi el cel care s-ar ridica peste toți ceilalți pe care i-am avut până acum? Eu cred că e spuma poltichiei de pe la noi, că asta n-a frecat menta zece ani la Bruxelles, cum au făcut alții. Că s-a implicat în tot și toate și că n-a stat la cafele și bârfe. Așa că, terminați cu cârcotelile și prostiile voastre. Că la fel ați zis și cu primul 10 din istoria gimnasticii primit de Nadia la Montreal. Că 10 era nota lu’ Dumnezeu și nu a muritorilor de rând. Așa și cu calificativul ăsta de EXCEPȚIONAL dat de camarazii lu’ Vasilică. Cum ar veni, în toate există un început. Și dacă vreți să știți, toate chestiile astea au început cu noi. Să vă intre bine în cap. Cu noi.
Conferința Internațională de Istorie „Acta Historica Civitatis Lugosiensis”, la a VI-a ei ediție
În perioada 18-20 septembrie 2026, municipiul Lugoj a găzduit cea de-a VI-a ediție a Conferinței Internaționale de Istorie „Acta Historica Civitatis Lugosiensis”. Manifestarea, având ca temă „Istorie locală și istorie națională în context european”, a reunit cercetători, cadre didactice universitare, membri ai Societății de Științe Istorice din România, membri au Uniunii Scriitorilor din România, membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și specialiști din România, Republica Moldova, precum și de la universitățile din Padova (Italia) și Alicante (Spania).
Lucrările s-au deschis sâmbătă, 19 septembrie, în Aula Universității Europene „dr. Iosif Constantin Drăgan”. În prima parte a zilei, ceremonia oficială a inclus alocuțiunile primarului municipiului Lugoj, prof. dr. Călin-Ionel Dobra și rectorului Universității Europene „dr. Iosif Constantin Drăgan”, lect. univ. dr. Claudiu Galu. Perspectivele parteneriatelor academice au fost prezentate de prof. univ. dr. Igor Șarov (prorector al Universității de Stat din Moldova) și prof. univ. dr. habil. Sorin Șipoș (prorector al Universității din Oradea).
Programul a continuat cu prelegerea inaugurală susținută de prof. univ. dr. Emil Dragnev, axată pe interferențele iconografice din spațiul sud-est european în secolele XV-XVI. Sesiunea în plen a cuprins comunicări tematice susținute de lect. univ. dr. Igor Bercu, prof. univ. dr. habil. Ion Eremia, prof. univ. dr. habil. Sorin Șipoș și prof. univ. dr. Igor Șarov. Înainte de prânz, sesiunea a fost dedicată prezentărilor și lansărilor editoriale. Au fost aduse în atenția publicului, de către Gabriela Șerban, managerul Bibliotecii orășenești „Tata Oancea” din Bocșa recente cărți de istorie bocșeană și revista „Bocșa culturală”, cel de-al patrulea volum al lucrărilor conferinței „Istorie locală și istorie națională în context european” (coordonatori Lucian-Emil Roșca și Constantin-Tufan Stan); numărul XIII din „Restituiri bănățene” (coordonatori Dumitru Tomoni și Horațiu Suciu); studiul „„Re’âyâ-lele” otomane pe teritoriul Țării Moldovei. Geneza și evoluția administrativ-teritorială” (Igor Bercu); volumul „ASTRA și regionalele sale în serviciul pedagogiei sociale și al educației adulților (1923-1948)” (Daniela-Ștefania Curelea); monografiile „Revista „BanatCult” și „Școala din Prigor” (Mihai Vladia), lucrarea „Între Orient și Occident. Imaginea Principatelor Române în relatările călătorilor străini (1710-1810)” (Sorin Șipoș). Partea a doua a zilei s-a caracterizat printr-o extindere a ariei de dezbatere, prezentările fiind organizate în paralel pe secțiuni specializate astfel:
• Secțiunea I („Istorie și istoria mentalităților”) a cuprins teme legate de evoluția comunităților rurale, reprezentări arhitecturale și istoricul curriculumului educațional în secolul al XVIII-lea.
• Secțiunea a II-a („Spații și comunități în perspectivă istorică”) a reunit o paletă largă de cercetări privind evoluția Banatului și a regiunilor învecinate. Conf. univ. dr. Adelina Revenco a deschis lucrările cu o analiză a populării regiunii de sud a Republicii Moldova, urmată de prezentarea lui Cosmin Patca referitoare la Cetatea Șinteului. Lect. drd. Marcel Revenco a expus dinamica comerțului exterior al Republicii Moldova, în timp ce prof. Tiberiu Crista a abordat elementele etnografice din Topolovățu Mare, Chizătău, Belinț și Coșteiu. Documentele de arhivă privind breslele bănățene au fost analizate de dr. Ligia Drăghici, iar prof. Andrei Pleșca a expus evoluția istorico-geografică a Banatului industrial. În acest cadru, subsemnata, ing. Cristina-Anișoara Zainea (Club Mitteleuropa Oravița-Viena), am prezentat lucrarea „Geologie, geodezie și minerit în interbelicul cărășan (1920–1940)”. Panelul a continuat cu expunerea ec. Ion Gheorghe Chiran privind exploratorii munților cărășeni. Un interes deosebit a stârnit lucrarea dr. Ionel Bota dedicată gustului pentru „cetit”, codului și tipologiei lecturii în Banatul perioadei 1850–1918, dând curs dezbaterii privind perspectiva asupra cărții, bibliotecii, temă care suscită interesul și îngrijorează în același timp. • Secțiunea a III-a („Putere, instituții și credință”) s-a concentrat pe istoria dreptului penal în secolul al XVIII-lea, evoluția frontierelor și aspecte din istoria bisericească regională. • Secțiunea a IV-a („Destine, identități și memorii”) a adus în atenție analize biografice ale unor personalități locale precum Eftimie Murgu, Coriolan Brediceanu și Camil Petrescu, alături de surse de memorialistică.
• Secțiunea Online a completat programul prin intervenții axate pe etnomuzicologie, diplomație culturală și procese de digitalizare, facilitând participarea specialiștilor din diverse centre naționale și internaționale.
Prin diversitatea tematică, conferința de la Lugoj, bine administrată și coordonată logistic de un comitet care a colaborat remarcabil cu primăria și instituțiile municipalității, a oferit un prilej de analiză riguroasă, demonstrând conexiunile strânse între cercetarea istorică din Banat și preocupările istoriografiilor europene ale momentului.
Cristina Anișoara ZAINEA membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
Comunitatea de români din Marea Britanie este invitată, în perioada 2-5 octombrie 2026, la evenimentul cultural „Tradiție fără Frontiere – Banatul de Munte”. Organizat la Londra de Asociația Românilor din Marea Britanie în parteneriat cu autoritățile din Caraș-Severin, programul aduce în fața diasporei recitaluri susținute de Ramona Vița, muzică populară cu Orchestra „Semenicul”, dansuri tradiționale, dar și o incursiune în gastronomia specifică Banatului de Munte.
Asociația Românilor din Marea Britanie (ARMB), în parteneriat cu Camera de Comerț și Industrie România – Marea Britanie, Consiliul Județean Caraș-Severin, Centrul de Cultura si Arta Caras-Severin și Ansamblul Datina organizează în perioada 2-5 octombrie 2026 programul cultural „Tradiție fără Frontiere – Banatul de Munte”, o inițiativă dedicată promovării patrimoniului cultural, tradițiilor și gastronomiei specifice județului Caraș-Severin în rândul comunității românești din Marea Britanie.
Programul va reuni la Londra o delegație oficială și artistică din județul Caraș-Severin, din care vor face parte Silviu Hurduzeu, Președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Cristian Bitea, Director Economic în cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin, reprezentanți ai Centrului Județean de Cultură și Artă Caraș-Severin, precum și artiștii Ramona Vița, Orchestra Profesionistă „Semenicul” și Ansamblul „Junii Gugulani” din Caransebeș.
Vizită la Parlamentul Marii Britanii
În data de 2 octombrie, delegația va efectua o vizită la Parlamentul Regatului Unit, organizată cu sprijinul Camerei de Comerț și Industrie România-Marea Britanie.
Pe 3 octombrie, la 1 Belgrave Square, Londra, SW1X 8PH, în parteneriat cu Ambasada României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, va avea loc principalul eveniment cultural al programului în care, alături de Ansamblul „Datina” din Coventry, cântecul, jocul și portul popular vor aduce în fața reprezentanților comunității românești, ai mediului diplomatic și instituțional, precum și invitați din mediul cultural românesc și britanic frumusețea tradițiilor românești.
Programul artistic va include recitalul susținut de Ramona Vița, acompaniată de Orchestra Profesionistă „Semenicul”, momente de dansuri populare prezentate de Ansamblul Datina Coventry și suite tradiționale susținute de Ansamblul „Junii Gugulani” din Caransebeș. Participanții vor avea, de asemenea, ocazia să descopere tradițiile și gastronomia specifică Banatului de Munte.
Programul va continua în data de 4 octombrie 2026, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Enfield, unde membrii Asociației Românilor din Marea Britanie și ai delegației din România vor participa la Sfânta Liturghie alături de comunitatea românească din Londra. Ulterior, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Atanasie, Arhiepiscopul Marii Britanii și Irlandei de Nord, în cadrul anexei catedralei, va avea loc un al doilea eveniment cultural dedicat comunității, care va include momente artistice susținute de Ansamblul „Junii Gugulani” și un recital susținut de Ramona Vița.
Consolidarea identității românești în Marea Britanie
Prin acest program, Asociația Românilor din Marea Britanie își propune să aducă împreună cultura și tradițiile românești într-un cadru care să încurajeze apropierea dintre generații și consolidarea identității românești în Marea Britanie.
Emanuel Minea, Președintele Asociației Românilor din Marea Britanie: „Pentru românii din Marea Britanie, identitatea nu se păstrează doar prin amintiri, ci prin experiențe și întâlniri care ne reconectează la valorile și tradițiile noastre. Prin programul «Tradiție fără Frontiere – Banatul de Munte» aducem în Marea Britanie o parte autentică a patrimoniului cultural românesc și demonstrăm că tradițiile pot continua să unească oameni, comunități și generații, indiferent de distanță. Ne dorim ca acest program să devină un model de colaborare între diaspora și comunitățile locale din România și să contribuie la promovarea unei imagini pozitive a României în plan internațional.”
Prin organizarea programului „Tradiție fără Frontiere – Banatul de Munte”, partenerii implicați urmăresc să consolideze relațiile culturale și instituționale dintre România și diaspora, să promoveze patrimoniul cultural al județului Caraș-Severin și să creeze noi oportunități de colaborare între comunitățile românești din Regatul Unit și instituțiile din România.
Organizatorii își propun ca această inițiativă să devină o platformă culturală de referință pentru promovarea regiunilor istorice ale României în Marea Britanie și pentru consolidarea relației dintre comunitățile românești de peste hotare și țara de origine.
