Vernisajul expoziției colective „Mozaic”, găzduit de „Atelier Schiwago Art”, din Timișoara, a avut ca invitați iubitorii de artă, evenimentul desfășurându-se pe 3 septembrie, de la ora 19:00.
Artista Ecaterina Schiwago revine în forță, cu acest prilej, fiindu-i alături și colegii înscriși pe afiș. Vernisajul expozitiei „Mozaic” marchează, totodată, prilejul deschiderii ușii atelierului său de creație în care își va desfășura activitatea de creație și viitoare evenimente culturale, mai ales de artă vizuală.
Noua expoziție reunește lucrări de pictură, colaj, ceramică și sculptură, propunând publicului o întâlnire inedită cu patru forme de expresie artistică și cu perspective distincte asupra materiei, culorii și volumului, după cum aflăm de la însăși gazda evenimentului.
În cadrul expoziției, expun artiștii vizuali Ecaterina Schiwago – pictură, Costin Brăteanu – colaj, Sorina Stînă – ceramică și Zoltan Rostas – sculptură. Patru artiști consacrați, patru forme de expresie artistică, toate reunite într-un tot unitar de mare originalitate, într-o întâlnire culturală dedicată dialogului dintre artiști, lucrări și public.
Evenimentul a fost deschis printr-un cuvânt de întâmpinare susținut de Mimo Obradov, urmat de cuvântul celor patru artiști. Expoziția aduce împreună pictura, tehnica mixtă, ceramica și sculptura într-un dialog vizual comun, foarte bine primit de publicul iubitor de frumos.
Poate nu e lipsit de importanță să spunem că Atelierul actual se află exact în fostul atelier de creație al lui Valeriu Sepi, numele Schiwago (Ecaterina Schiwago) și Atelierul lui Valeriu Sepi conectându-se direct prin comunitatea artistică din Timișoara și prin memoria legendarei formații Phoenix.
Ecaterina Schiwago este o cunoscută artistă vizuală din Timișoara, care s-a retras o vreme din peisajul artistic, dedicându-se actului de creație, mai ales în numeroase tabere de vară, unde și-a perfecționat stilul, îmbogîțindu-l cu noi elemente. A fost căsătorită cu regretatul Victor Șuvagău (poreclit Schiwago), fost textier, vocalist și unul dintre membrii fondatori din perioada de început a trupei Phoenix, scriind versuri celebre, cum ar fi cele pentru piesa Canarul. După cum se știe, Valeriu Sepi a fost legendarul „căprar” (percuționist) și designerul grafic al trupei Phoenix, cel care a conceput coperțile albumelor emblematice din perioada lor de glorie. Pe lângă muzică, Sepi a fost un excepțional artist plastic, muralist și sculptor.
Odată declarată deschisă expoziția, a urmat momentul de socializare la un pahar de vin și apă minerală, artiștii rămânând în mijlocului publicului numeros, răspunznd întrebărilor și curiozițății celor prezenți.
Artista anunță în curând o expoziție personală, prin care ne va împărtăși, odată cu subiectele, compozițiile și paleta sa cromatică, o poveste de viață.
Astăzi, 8 septembrie 2026, se împlinesc șase ani de când scriitorul, gazetarul și omul de cultură Nicolae Danciu Petniceanu a pășit pe drumul eternității, la vârsta de 84 de ani, lăsând în urma sa o moștenire spirituală de o valoare inestimabilă pentru tot arealul Banatului Montan și istoric.
Autointitulat cu o smerită mândrie „Scrib de Banat”, Nicolae Danciu Petniceanu a fost o personalitate vulcanică, dăruită cu un spirit creator neobosit și o dragoste necondiționată pentru vatra străbună. Anii din urmă ai vieții sale, zăboviți la Mehadia, au transformat această vatră istorică într-un efervescent centru de emulație culturală. A fost fondator al publicațiilor de suflet, printre care și gazeta Vestea, întemeiată în anul 2006, coordonator de lucrări monografice, ctitor de plăci memoriale și un zelos cercetător eminescolog, distins în anul 2020 cu premiul „Eminescu Ziaristul” al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Dincolo de opera sa vastă și de amprenta pe care a lăsat-o asupra vieții culturale din regiune, pentru mine, perioada petrecută de Nicolae Danciu Petniceanu la Mehadia poartă o încărcătură profund personală, fiindu-mi un adevărat mentor și un călăuzitor generos, ce mi-a sprijinit și ghidat cu multă răbdare pașii în cariera jurnalistică. Sfaturile, rigoarea sa profesională și pasiunea neîmblânzită pentru documentare istorică și pentru adevărul tipărit au fost repere ce mi-au marcat definitiv drumul în gazetarie. Pentru toate aceste lecții de presă și de viață, pentru generozitatea cu care și-a împărtășit tainele meșteșugului, îi păstrez o veșnică și profundă recunoștință.
Răsfoind arhivele redacționale și de suflet, readuc astăzi în atenția cititorilor un interviu de colecție ce l-am realizat în primăvara anului 2009, în luna aprilie, când scriitorul tocmai împlinea vârsta de 73 de ani (11 aprilie), unul dintre primele interviuri realizate în zorii carierei mele jurnalistice. Dialogul de atunci surprinde cu fidelitate energia sa remarcabilă, spiritul său polemic, rigoarea documentară, credința nezdruncinată în puterea cuvântului tipărit și atașamentul său sincer față de valorile Banatului.
La șase ani de la plecarea sa pe drumul eternității, aceste rânduri rămân nu doar o mărturie a unei vieți și a unei cariere de excepție, ci și un cald și pios omagiu adus mentorului și omului care a ars până în ultima clipă pentru cultura neamului său.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i țină candela nestinsă în memoria Banatului!
Constantin VLAICU – membru Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș-Severin
– Chiar, ce aţi făcut, în plan cultural, venind la Mehadia?
– Domnule Vlaicu, la această întrebare onestă îmi stăruie pe retină câteva acţiuni culturale de anvergură, la care am participat, ori am fost antrenat să le comit de câţiva catalizatori spirituali, pomenind câteva ilustre nume: primar Iancu Panduru, profesorii Pavel Panduru (Prigor), Gheorghe Rancu (Şopotul Vechi), director Vornica (Reşiţa), Ana Grivei, Anton Tătucu (Iablaniţa), Mihai Feneşan (Mehadia) şi, nu în cele din urmă, VASILE BARBU (Uzdin – Banatul istoric).
– Domnule Petniceanu, pe cititori îi interesează ce acte culturale aţi săvârşit dumneavoastră, personal, nu ne putem întinde, spaţiul tipografic, din păcate este limitat… Simpozioanele, câte au fost?
– Le înşirui: „Întâlnire cu fiii satului”, Simpozionul „Cetăţii” (două ediţii: I-a: Mehadia, Ediţia a II-a: Plugova), Simpozionul „Datini, obiceiuri şi tradiţii”, Simpozionul „Un veac de istorie, religie şi tradiţie, la Mehadia”, Simpozionul “Ion Florian Panduru”. Cam atât…
– Plăcile comemorative?
– Sunt mai multe!… Plăci in memoriam: pr. Coriolan Buracu, prof. Grigore Ion, scriitor Ion Florian Panduru, scriitor Nicolae Mărgeanu, înv. Ioan Băcilă, apoi plăcile montate, dezvelite şi sfinţite în satul Petnic, locul meu de obârşie: prof. Nicolae Domăşneanu, prof. Matei Armaş, înv. Costi Giurginca, preot Ioan Chendi… N-am reuşit să-i montez o placă regretatului cărturar prof. Nistor Dop…
– Întâlniri literare şi lansări de carte?
– Întâlniri literare cu scriitorii: col. Liviu Groza, magistraţii Mihail Rădulescu şi C-tin Andronache, dr. Dimitrie Grama şi prof. dr. Alexandru Nemoianu, apoi două întâlniri literare cu lansări de carte la Liceul “Nicolae Stoica de Haţeg” din Mehadia.
– Ce cărţi aţi scris în aceşti şapte ani, domnule Petniceanu?
– La Mehadia am definitivat cărţile începute la Timişoara: „Pripon pentru calul meu”, antologie de proză scurtă, şi scenariul cinematografic „Mantu”, dedicat haiducului cu acelaşi nume, din Banat. La Mehadia am finisat şi romanul vieţii mele: „Bigamul” (două ediţii), al cărui personaj prototip a fost bunicul meu, Mihail Oprea, care a stat sub obroc 21 de ani în Siberia, Gubernia Omsk. Am reuşit să scriu acest roman frescă, după o călătorie în Siberia, la finele lunii august 2000. La Mehadia, în aceşti şapte ani am scris următoarele cărţi: „Vrăjitorul din Almăj” şi „Rapsodul din Ţara Almăjului”, două cărţi de folclor, prima la cererea profesorului Pavel Panduru, catalizator cultural în zonă de neegalat, şi a doua la cererea prof. univ. dr. Dumitru Popovici, directorul Finanţelor din Timiş, cu sorgintea în Rudăria lui Eftimie Murgu, dar şi a tatălui său, regretatul Dumitru Popovici-Iena, un ţăran luminat, greu de egalat în Banat… Tot la Mehadia am scris, în urma unui studiu de cercetare de şapte ani, cartea de cultură „Lumina de la Vărădia”, închinată savantului Paul Iorgovici, ucis pentru limbă românească, la Vîrşeţ, în martie 1808. Cartea a cunoscut două ediţii […]. În rândul reuşitelor editoriale aş pune şi cartea „Mehadia – vatră istorică milenară”, colectiv de autori, coordonat de mine, carte primită excelent de critica de specialitate, solicitată de-o studentă de la Oxford, din Anglia, prin intermediul Internetului. Cartea aceasta trebuie să stea pe raftul de sus al bibliotecii unui cărturar, ea a apărut graţie primarului Iancu Panduru, care a sponsorizat-o. Ideea elaborării, cu prilejul Simpozionului „Fiii satului”, Mehadia, 2007 îmi aparţine în exclusivitate.
– Ce aveţi pregătit pentru tipar?
– Două manuscrise, care vor face carieră culturală: Monografia revistei „Eminescu” şi „Ortodoxism, istorie şi cultură, tradiţie în Banatul Montan, vor apare în acest an, prima carte cu voia doamnei director Nina Ceranu, de la Editura Eubeea, din Timişoara (oaspetele nostru de onoare la Mehadia, la Simpozionul „Ion Florian Panduru”) şi a doua, dacă primarul Iancu Panduru are posibilitatea să deschidă punga în acest an de criză bestială financiară şi nu numai financiară…
– Apropo de „Eminescu”, interesează publicistica dumneavoastră?
– În cei şapte ani am editat la Mehadia revista de cultură „Eminescu”, ultimul număr în ianuarie 2008, iar din decembrie 2006, la propunerea primarului Iancu Panduru, am fondat şi edităm gazeta sătească „Vestea”, […] apreciată prin părerile docte ale unor savanţi: părintele mitropolit Nicolae Corneanu, preot dr. Theodor Damian, din America, dr. Al. Nemoianu, savantul Costin Feneşan, dr. Artur Silvestri, dr. Dimitrie Grama, nepotul cărturarului Ion Ţeicu din Oraviţa şi alţii…
– O ultimă întrebare: ce aveţi pe masa de lucru?
– Un volum de proză scurtă pentru copii, intitulat „Un căţelandru muşcând dintr-un nor”, volum din care am publicat două schiţe în „Vestea”.
– I-aţi dat un titlu a la Maiakovski, sunteţi filorus?
– Unul care a fost crescut de-o bunică, Ecaterina Burman Opreanu din Siberia, Kovalciovska, nu poate fi decât filorus. Iar remarca dumitale cu Maiakovsky este reală, marele poet rus a scris un poem de largă respiraţie epică: „Un nor cu un pantalon”. Asta-i!
– Sentimentele rămân sentimente… Un sentiment este şi al meu dorindu-vă, domnule Petniceanu, un sincer „La mulţi ani”, cu sănătate pentru binele culturii din această vatră umană minunată: Banatul montan.
– Mulţumesc…
A consemnat: Costel (Constantin) Vlaicu,
ziarist, membru Uniunea Ziariştilor Profesionişti.
Expoziția de fotografii „Skopje – capitala Macedoniei de Nord”, organizată cu prilejul Zilei Independenței Macedoniei de Nord (8 septembrie). Expune Erwin Josef Țigla (Reșița).
Participă Excelența Sa Pavel Dupta, Consul Onorific al Republicii Macedonia de Nord la Timișoara.
Incursiuni muzicale: grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
9. September 2026, 11:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Im schriftstellerischen Dialog. Als Gast, der Autor und Literaturkritiker Cristian Paul Mozoru (geboren in Reschitza, heute in Deutschland lebend).
9. September 2026, 16:30 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:
Ausstellung „Skopje / die Hauptstadt Nordmazedoniens“, mit Fotos von Erwin Josef Țigla (Reschitza), organisiert anlässlich des Unabhängigkeitstag der Republik Nordmazedonien (8. September).
Mit der Teilnahme Seiner Exzellenz Pavel Dupta, Honorarkonsul der Republik Nordmazedonien in Temeswar.
Musikalische Einlagen: die „Resicza“-Gesang- und Instrumentalgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).
