Daniel Botgros – membru marcant al Filialei Caraș-Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, pe care mulți îl cunosc din activitatea sa de jurnalist de presă scrisă și televiziune (la Banat TV Reșița și ca senior editor la „eCronica”) – se remarcă printr-o amprentă puternică și în spațiul literaturii de anticipație (science-fiction) din România.
Jurnalist profesionist din anul 1990, Daniel Botgros își îmbină activitatea publicistică cotidiană cu o pasiune timpurie pentru cultura speculativă, fiind cel care a înființat, încă din 1984, cu sprijinul scriitorului Lucian Merișca, Clubul SF „Atlantis”.
În literatură, autorul explorează viitorul tehnologic și dilemele existențiale ale umanității prin lentila unui SF de factură hard, extrem de bine documentat. Scrisul său este influențat de autori fundamentali ai SF-ului filosofic precum frații Arkadi și Boris Strugațki, Stanisław Lem sau Nikos Kazantzakis, dar și de estetica vizuală a producțiilor cinematografice de cult (Blade Runner, Blade Runner 2049, Interstellar).
Câteva repere ale activității sale literare și volumele sale de referință:
„Îngerul înfiat” (Editura Timpul, Reșița, 2001) – volumul de proză scurtă cu care a debutat în literatură, sub coordonarea lui Gheorghe Jurma, marcând începutul drumului său editorial.
„Adam” (publicat inițial în 2016 la editura „Eurostampa” și republicat în 2018 la editura „Pavcon”) – un roman de referință ce abordează inteligența artificială, granița dintre conștiința computerizată și cea umană, și momentul în care creația tehnologică își depășește creatorul. Criticul Mircea Oprița nota că volumul se înscrie într-un SF hard, unde inventivitatea tehnologică și rigoarea științifică primează în fața speculațiilor lejere.
„Respiră!” (Editura Pavcon, 2022) – un roman captivant de tip SF polițist, ce îmbină investigația detectivistică cu o puternică încărcătură emoțională. Acțiunea plasează cititorul într-un mic oraș în care s-a descoperit o metodă prin care cei trecuți în neființă pot rămâne alături de cei vii sub o formă non-umană; în acest decor, un polițist afectat de pierderea fiicei sale este pus în fața unei alegeri existențiale dramatice. Pentru acest volum, Daniel Botgros a primit cea mai înaltă recunoaștere a comunității de profil: Premiul Național pentru cel mai bun roman SF apărut în anul 2022, acordat de ARCASF în cadrul Convenției Naționale ROMCON 2023.
„Dream On. Somnul nu-i prietenul tău” (Editura Pavcon, 2025, Colecția „Univers SF”) – volum compus din 21 de povestiri și nuvele, ce folosește „somnul” ca metaforă centrală pentru complacere și pasivitate intelectuală în era „scroll-ului infinit”. Autorul îmbină thrillerul psihologic și anticipația cu motive ancestrale românești (nuvela „Turbată”, plasată în decorul mitic al satului autohton) sau cu teme globale acute, precum poluarea cu microplastice („Plastic”) și explorarea spațială ghidată de inteligențe artificiale conștiente de sine („Arca”).

Pe lângă proza de ficțiune, portofoliul său publicistic include volume de sinteză și analiză precum „Subiectivisme” (eseuri), „A doua vârstă a lutului” (reportaje) și „Jurnalism simbiotic” (o privire critică asupra direcțiilor presei actuale).
De asemenea, este autorul a numeroase texte speculative publicate în reviste de profil (Helion, Galaxia 42, Reșița Literară, Gazeta SF, Supernova, Univers Fantastic, Biblioteca Nova) și în antologii colective de prestigiu (cum este Colecția Science-Fiction, unde a semnat proza „Demiurg”).
Ideile sale literare trec adesea din paginile cărților în spațiul dezbaterilor publice, atât în emisiunile sale de televiziune (ex. „Dincolo de aparențe” -BanatTV), cât și în cadrul unor manifestări culturale. La Muzeul Banatului Montan, Muzeul Județean din Caransebeș sau Biblioteca Germană „Alexander Tietz”, a susținut conferințe și prezentări remarcabile, cum a fost cea intitulată „Creația inversă: noul ADAM”, analizând fuziunea dintre ficțiunea speculativă și realitatea tehnologică ce ne bate la ușă.
O confirmare de excepție a vizibilității sale pe scena internațională o constituie participarea la MetropolCon / Eurocon 2026 (Berlin, 1–5 iulie 2026), unul dintre cele mai importante evenimente europene dedicate culturii speculative, alături de nume fundamentale ale SF-ului mondial (Kim Stanley Robinson, Charles Stross, Alastair Reynolds, Peter F. Hamilton). Din postura de președinte executiv al Asociației Române a Cluburilor și Creatorilor de SF (ARCASF), Daniel Botgros a reprezentat România în cadrul convenției continentale, susținând prezentarea „45 de minute plus în compania SF-ului românesc” – un moment strategic dedicat conectării literaturii, comunităților și revistelor speculative românești la circuitul cultural european.
Daniel Botgros dovedește că Banatul Montan nu doar că își conservă cu sfințenie istoria și tradițiile, dar este capabil să proiecteze, prin elitele sale culturale, viziuni fascinante și avertismente lucide despre viitorul întregii omeniri. Pe lângă o remarcabilă putere de analiză a prezentului și o capacitate nativă de a descifra provocările viitorului, personalitatea lui Daniel Botgros reflectă un orizont profund al gândirii critice – o gândire care nu doar observă lumea, ci o chestionează, o reconstruiește și o oferă cititorului ca pe o invitație la necontenită veghe intelectuală.

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin

27 iulie 2026, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziția de fotografii „Insula Ada-Kaleh, perla Dunării”. Autorul expoziției: Michael Românu (Reșița / München).

 

 

 

 

 

27. Juli 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Fotoausstellung „Die Insel Ada-Kaleh, die Donau-Perle”. Autor der Ausstellung Michael Românu (Reschitza / München).

 

 

– Interviu cu Nicolae Novăcescu, președintele Filialei Județene Caraș-Severin a Asociației Comunelor din România (ACoR)

Repere biografice: Nicolae Novăcescu

Funcția actuală: Primar al comunei Cornereva (aflat la al patrulea mandat) și Președinte al Filialei Județene Caraș-Severin a Asociației Comunelor din România (ACoR).

Pregătire academică: Inginer, absolvent al Facultății de Mecanică din cadrul Universității Politehnica din Timișoara; Master în „Managementul Proiectelor, Politici Publice, Guvernare Modernă și Integrare Europeană” la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) București.

Experiență profesională: A activat ca șef de serviciu în cadrul AJOFM Caraș-Severin (2005–2012), ulterior intrând în administrația publică locală. Din 2012 conduce administrația din Cornereva, cea mai extinsă comună ca suprafață din România (grupând 40 de sate și cătune).

Asociația Comunelor din România (ACoR) este structura reprezentativă care unește peste 2.000 de comune la nivel național, având ca misiune apărarea autonomiei locale, promovarea intereselor comunităților rurale și susținerea sprijinului reciproc între administrații. La nivelul județului Caraș-Severin, Filiala Județeană ACoR activează ca un liant esențial între primării, instituțiile județene și administrația centrală, aducând în prim-plan specificul și provocările satului montan și de graniță.

Într-un dialog aplicat, domnul Nicolae Novăcescu, președintele Filialei Județene Caraș-Severin a ACoR și primar al comunei Cornereva, ne oferă o imagine clară asupra priorităților mandatului 2024–2028, vorbind despre soluțiile pentru comunele mici, debirocratizare, dar și despre transformarea patrimoniului și a turismului rural în motoare de dezvoltare durabilă.

Constantin Vlaicu:  Care sunt principalele obiective pe care vi le-ați propus alături de echipa din Consiliul Director pentru mandatul 2024–2028?

Nicolae Novăcescu: Obiectivul principal este reprezentarea fermă și unitară a comunelor din Caraș-Severin. Prioritățile noastre sunt finanțarea echitabilă a administrației locale, continuarea investițiilor în infrastructură, sprijinirea comunelor mici și apărarea autonomiei locale. Nicio comunitate nu trebuie lăsată în urmă din cauza dimensiunii sau a poziției geografice.

C.V.: Care sunt cele mai stringente probleme ale comunelor din Caraș-Severin pe care le aduceți cu prioritate în atenția Guvernului și a structurilor centrale?

N.N.: Lipsa finanțării predictibile, depopularea, deficitul de personal specializat, infrastructura insuficientă și birocrația excesivă. Cerem reguli clare, bugete corelate cu responsabilitățile primăriilor și programe adaptate realităților din comunele montane. Administrația locală nu poate fi eficientă dacă primește permanent obligații noi, fără resursele financiare necesare.

C.V.: Cum reușește asociația să sprijine comunele mai mici sau izolate, care nu au resursele tehnice ori umane necesare pentru atragerea fondurilor și implementarea proiectelor?

N.N.: Prin cooperare, schimb de experiență și asistență tehnică. Trebuie dezvoltate servicii comune pentru pregătirea proiectelor, achiziții publice, urbanism și managementul investițiilor. Comunele mici nu trebuie obligate să concureze singure cu administrații care beneficiază de aparate tehnice mult mai mari.

C.V.: Cum putem transforma tradițiile, patrimoniul local și turismul rural în motoare de dezvoltare economică sustenabilă?

N.N.: Patrimoniul trebuie transformat într-o resursă economică vie, nu păstrat doar în fotografii și arhive. Avem nevoie de trasee turistice integrate, promovarea produselor locale, sprijinirea meșteșugarilor, modernizarea infrastructurii și implicarea directă a comunităților. Turismul poate crea locuri de muncă numai dacă este organizat profesionist și conectat la economia locală.

C.V.: Cum vedeți rolul ACoR în promovarea turismului rural și în sprijinirea comunelor pentru valorificarea obiectivelor locale, a tradițiilor și a patrimoniului?

N.N.: ACoR trebuie să fie liantul dintre comune, instituțiile județene, ministere și mediul privat. Turistul nu vine pentru o limită administrativă, ci pentru o experiență regională. De aceea, obiectivele locale trebuie promovate împreună, în circuite turistice coerente, cu o identitate clară și o strategie comună.

C.V.: Există strategii sau proiecte prin care comunele mici să fie incluse în circuite turistice și să beneficieze de o vizibilitate mai mare?

N.N.: Aceasta trebuie să devină o direcție prioritară. Propunem realizarea unei platforme comune de promovare, a unei hărți turistice digitale și a unor trasee tematice care să includă inclusiv satele mai puțin cunoscute. Promovarea izolată nu este suficientă; avem nevoie de o destinație turistică unitară a satului cărășean, sprijinită prin structuri precum Organizațiile de Management al Destinației (OMD).

C.V.: Cât de accesibile sunt fondurile europene și programele naționale pentru primăriile de comune? Unde apar cele mai mari blocaje birocratice?

N.N.: Fondurile există, dar accesul la ele rămâne dificil, mai ales pentru comunele mici. Principalele blocaje sunt documentațiile excesive, termenele scurte, lipsa cofinanțării, procedurile greoaie de achiziție și modificarea regulilor în timpul implementării. Cerem o simplificare reală, ghiduri de finanțare stabile și evaluări raportate la capacitatea administrativă a fiecărei comunități.

C.V.: Cum se reflectă problemele și realitățile din Cornereva în deciziile și inițiativele promovate la nivelul Filialei Județene ACoR?

N.N.: Cornereva reprezintă foarte bine realitatea satului montan: distanțe mari, sate dispersate, costuri ridicate pentru servicii și investiții, dar și un patrimoniu natural și cultural deosebit. Experiența de aici mă ajută să susțin politici adaptate comunităților reale, nu soluții construite doar din birouri.

Un exemplu elocvent este satul Ineleț, care nu trebuie privit ca o problemă, ci promovat ca o oază de viață fără sfârșit pentru acei oameni minunați care aleg să nu părăsească acea „poartă a raiului”. Încercăm să identificăm soluții de finanțare pentru implementarea unor proiecte de conservare a caselor într-un concept turistic rural unitar: Ineleț – Satul dintre Cer și Pământ.

C.V.: Dacă ar fi să numiți o singură reformă legislativă vitală pentru viitorul satului cărășean, care ar fi aceea?

N.N.: Cea mai importantă schimbare de care are nevoie România este reformarea modului în care sunt finanțate primăriile. Trebuie să respectăm cu adevărat dreptul comunelor de a se administra singure, așa cum prevede Carta Europeană a Autonomiei Locale. Primarii trebuie să știe din timp pe ce resurse se pot baza, nu să aștepte cu emoții repartizarea bugetului de la un an la altul. De aceea, avem nevoie de bugete multianuale, stabilite pe baza cheltuielilor reale din anii precedenți, nu doar pe estimări.

Pe lângă aceasta, trebuie respectată o regulă simplă: dacă statul transferă o sarcină nouă către primărie, trebuie să transfere și resursele financiare aferente. Nu se pot adăuga permanent responsabilități noi fără acoperire bugetară.

Iar banii europeni pentru coeziune trebuie să ajungă acolo unde este cea mai mare nevoie: la comunitățile rămase în urmă, pentru a le oferi șansa de a recupera decalajele. A fi corect nu înseamnă să împarți egal tuturor, ci să ajuți mai mult acolo unde nevoile sunt mai mari. Așa putem avea sate puternice și o Românie care se dezvoltă echilibrat.

C.V.: Ce mesaj doriți să le transmiteți colegilor primari și locuitorilor din mediul rural care își pun speranțele în modernizarea și renașterea comunităților lor?

N.N.: Le transmit un mesaj simplu: să rămânem uniți și solidari. Puterea administrației locale stă în unitatea primarilor și în încrederea oamenilor. ACoR a demonstrat de-a lungul timpului că „Prin unire se realizează fapte mari”. Acesta nu este doar un slogan, ci un principiu care ne-a ajutat să obținem rezultate palpabile pentru comunitățile noastre.

Noi, primarii, nu suntem într-o competiție pentru funcții sau orgolii. Suntem în trecere prin aceste funcții de slujire a comunităților, iar ceea ce rămâne după noi sunt faptele, investițiile și respectul oamenilor. Dacă vom continua să lucrăm împreună, să ne sprijinim reciproc și să punem interesul comunităților înaintea interesului personal, sunt convins că satul românesc va avea nu doar un viitor, ci un viitor demn și prosper.

Interviu realizat de: 

Constantin VLAICU/ UZPR Caraș Severin 

I.V.: Când, unde şi în ce împrejurări ai debutat ca scriitor şi publicist?

I.C.: Să facem o măruntă diferenţă… Mai întâi am debutat cu poezie. Cred că era în primăvara lui 1968, când în revista „Orizont” mi s-a publicat poezia Joc cu peşti, care nu a avut o primire tocmai favorabilă, probabil pentru că nu era pe linie… Îmi aduc aminte că un domn, Sergiu Levin, care semna cronici în vremea respectivă (în ziarul „Drapelul roşu” şi revista „Orizont”), mi-a reproşat „incursiunea” în mediul acvatic, deci, am înţeles eu, o deviere de la realitatea cotidiană şi de la comandamentele epocii… Dar, a trecut, şi în foarte scurt timp mi s-a mai publicat o poezie în cotidianul judeţean „Drapelul roşu”. Adaug aici că în jurul acestei publicaţii, redactorul-şef, prozatorul Ion Arieşanu, a înfiinţat un cenaclu, „Generaţii”, dedicat tinerilor şi, ca student în primul an de facultate, am citit aici unele dintre primele poezii şi îmi aduc aminte că am fost primit bine, la poeziile mele făcând referinţe Damian Ureche, Iosif Lupulescu, Ion Crişan, Ion Arieşanu şi alţii, unele poezii chiar fiind publicate în suplimentul cu acelaşi titlu („Generaţii”) al ziarului…

Frecventam pe atunci şi alte cenacluri, în primul rând cel de pe lângă Casa de Cultură a studenţilor, „Excelsior”, dar nu numai… Apoi au urmat apariţii şi în alte publicaţii ale vremii din Timişoara, între care „Forum”, revista studenţilor de la Universitate (devenisem, din toamna lui 1968, student la Filologia timişoreană), fiind coleg de redacţie cu Teodor Bulza, Gheorghe Jurma, Dragomir Magdin, Geo Galetaru, Virgiliu Bradin Adriana Simlovici, Marlene Heckemann şi alţi tineri scriitori în devenire. S-a înfiinţat pe atunci şi un cenaclu al filologilor, „Hyperion”, condus de prof. Ioan I. Popa. Am publicat şi în alte reviste ale studenţilor timişoreni: „Agraria” la Agronomie, „Micron” la Politehnică, „Scalpelul” la Medicină, participând şi la schimburile de experienţă între redacţiile revistelor studenţilor timişoreni. Tot ca student, am publicat şi în revista „Amfiteatru”, condusă de Ana Blandiana, cât şi în „Viaţa studenţească”, condusă de Niculae Stoian, dar şi în altele…

Provenind dintr-o zonă bună conservatoare a fenomenului folcloric tradiţional şi după ce făcusem un prim contact cu acesta, direct la rădăcină, muncind timp de un an şi jumătate (înainte de facultate) ca instructor-metodist la Casa Raională de Cultură Făget, am fost atras de activitatea spornică în acest sens a Catedrei de folclor a facultăţii (cu dascăli entuziaşti precum: Gabriel Manolescu, Vasile Creţu, Ioan I. Popa) şi, împreună cu alţi studenţi filologi, între care, iarăşi, Teodor Bulza, apoi Dumitru Mărcuş, ori Ioan Viorel Boldureanu, am conceput comunicări ştiinţifice pe diferite teme din folclorul literar românesc şi am participat la câteva colocvii naţionale ale studenţilor la Baia Mare, Cluj-Napoca, Oradea, unele lucrări fiind publicate încă de pe atunci în diferite culegeri specifice.

I.V.: Menţionează, te rog, cele mai cunoscute reviste şi ziare care au găzduit în paginile lor creaţiile tale literare şi scrierile tale jurnalistice.

I.C.: După încheierea studiilor universitare, m-am întors în zona de baştină ca profesor, dar am continuat să scriu, să cercetez, să redactez diferite lucrări pe teme literare sau de folclor şi să conduc cenaclul „George Gârda” al cărui membru fondator eram încă de la înfiinţare (din octombrie 1967). Acesta ar fi un alt important capitol din activitatea mea literară şi cultural-artistică, pentru că am publicat, împreună cu colegii de cenaclu, aşa-numitele caiete literar-artistice în număr de şase, acestea fiind socotite ca primele publicaţii de acest fel la nivel de ţară, din mediul rural. Concomitent am continuat să public poezie, eseuri, cronici, micromonografii, culegeri de folclor literar şi alte articole în reviste şi ziare din care notez câteva titluri: „Arcade”, „Banat”, „Banater Zeitung”, „Coloana infinitului”, „Familia”, „Flacăra”, „Flacăra lui Adrian Păunescu”, „Floare de latinitate” (Novi Sad), „Il Caudino” (Italia), „Luceafărul”, „Medeea”, „Morisena”, „Orizont latin”, „Orizont”, „Palia Express”, „Poezia”, „Răstimp”, „Redeşteptarea”, „Renaşterea bănăţeană”, „Revista de etnografie şi folclor”, „România liberă”, „România pitorească”, „Rostirea românească”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Semenicul”, „Sintagme literare”, „Suflet nou”, „Szabad Szó”, „Tăt Bănatu-i fruncea”, „Vremea”, „Vrerea” etc., într-o ordine alfabetică şi selectiv, fiind enumerate, după cum ai băgat de seamă, atât cele de dinainte de 1989, cât şi cele de după, cât şi cele cu alt profil (istorie, folclor, cultură) decât cel literar.

Adaug şi faptul că după 1989, am tipărit la Făget câteva reviste (efemeride, cu doar câteva zeci de numere), dar şi cea mai de seamă revistă de grai bănăţean – „Tăt Bănatu-i fruncea”, timp de 20 de ani, din care au apărut 196 de numere a opt pagini.

I.V.: Care sunt cei mai importanţi critici literari care au scris în decursul anilor despre cărţile tale?

I.C.: Începând cu anii 1979 – 1980, au început să apară referinţe critice şi cronici despre poezia mea şi despre activitatea literară şi cultural-artistică. O să fac o enumerare selectivă, cu precizarea că au scris despre cărţile mele nu numai critici literari, ci şi scriitori sau oameni de cultură din Banat şi din ţară: Lucian Alexiu, Ion Arieşanu, Paul Eugen Banciu, Ionel, Teodor Bulza, Simion Dima, Nicolae Dolîngă, Ştefan Augustin Doinaş, Eugen Dorcescu, Geo Galetaru, Remus Valeriu Giorgioni, Doru Dinu Glăvan, Alexandru Jebeleanu, etc.

I.V.: Dintre cărţile pe care le-ai publicat până acum, care sunt cele mai apropiate de sufletul tău?

– Îmi sunt dragi câteva dintre cărţile mele de poezie şi, uneori, le recitesc cu încântare şi nostalgie, dar numai uneori, căci, alteori, nu-mi mai plac deloc şi îmi vine să le arunc… Şi nici nu le mai deschid prea curând, pentru că mă apuc iar de corectat. În unele cazuri mai fac câte o corectură cu creionul, chiar dacă sunt tipărite, dar nu mă gândesc la o ediţie revăzută, pentru că nu mai e timp pentru aşa ceva…

Nu ascund că în aprecierea mea, imediat după cărţile de poezie sunt cele de folclor, mai precis culegerile care cuprind sute de texte poetice din folclorul literar al Ţării Făgetului, zonă pe care am străbătut-o cu pasul de multe ori şi am stat de vorbă cu sute de informatori din zeci de sate… Şi cred că sunt unul dintre ultimii beneficiari ai unui tezaur tradiţional care în ultimele decenii s-a degradat până la epuizare. Şi, din acest punct de vedere, pot să fiu fălos, ca un bănăţean get-beget de la Făget, care se poate mândri că n-a făcut numai umbră pământului, ci a contribuit la tezaurizarea unor valori spirituale specifice sufletului poporan românesc din zona mea de baştină.

Deci, cele două tipuri de poezie (creaţia proprie şi poezia populară, dar şi obiceiurile şi ritualurile din zona mea de naştere) îmi sunt cele mai apropiate sufletului…

I.V.: Ştiu că eşti pensionar, dar nu ştiu cu ce te ocupi acum...

I.C: – Deşi sunt pensionar de mai bine de zece ani, încerc să mai ostenesc cu bucurie pe „câmpiile de germinare” (sintagma îţi aparţine!) ale frumosului artistic transmis prin cuvânt… Deci, continui să fiu, cât mă mai ţin puterile, un „scutier al cuvântului” (iar ţi-am furat o sintagmă!), bineînţeles într-un ritm mai puţin avântat. Dar mai am câteva proiecte, atât în domeniul poeziei, cât şi în alte domenii: folclor (am două colecţii mari de colinde şi descântece), monografii ale unor oameni de cultură din imediata apropiere ideatică şi sufletească, o carte sau două cuprinzând recenzii, cronici, referinţe critice adunate de-a lungul timpului şi, poate, o carte despre mine ca profesor, culegător de folclor, poet şi ce-o mai fi… Timp să fie, Ioane, că de proiecte nu ducem lipsă.

I.V.: Ce proiecte ai?

I.C.: Lucrez la câteva cărţi. Într-o ordine aleatorie, le-aş aminti astfel: o carte de cronici, referinţe critice şi alte articole despre poetul cărăşean Ion Ghera („Poetul florii de cireş”), care a decedat de curând; o carte despre strălucita Orchestră de muzică populară a Făgetului, „Făgeţeana”, de la a cărei înfiinţare s-au împlinit 70 de ani; apoi alte două cărţi despre doi colaboratori apropiaţi ai revistei de grai bănăţean „Tăt Bănatu-i fruncea”: cunoscutul poet şi om de cultură Aurel Turcuş, şi profesorul Ioan Cipu. Mă gândesc să încep spre toamnă să adun în două volume cu pretenţii de antologie poeziile mele cu fior religios („Adorările”) şi cele formal alcătuite din patru strofe clasice („Tetralogiile”). Proiectele sunt destul de ambiţioase şi gândul este optimist. Mai trebuie să intre în discuţie şi sănătatea, inspiraţia şi puterea…

„1001 Repere Românești„ – o emisiune despre identitatea românească , spusă prin oameni, povești și valori care ne unesc, oriunde ne-am afla în lume

𝐈𝐧𝐯𝐢𝐭𝐚ț𝐢:
𝐀𝐧𝐚-𝐌𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐅𝐋𝐄𝐆𝐋𝐄𝐑 – Președinte Asociația Germano-Română Litera Bruchsal
𝐄𝐦𝐚𝐧𝐮𝐞𝐥 𝐌𝐈𝐍𝐄𝐀 – Președinte Asociația Românilor din Marea Britanie – ARMB

𝐌𝐨𝐝𝐞𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫: Geanina Abul Haija – Iordania

𝐒â𝐦𝐛ă𝐭ă, 𝟐𝟓.𝟎𝟕.𝟐𝟎𝟐𝟔
𝐎𝐫𝐚 𝟐𝟎.𝟎𝟎 (𝐨𝐫𝐚 𝐑𝐨𝐦â𝐧𝐢𝐞𝐢)
𝐕ă 𝐚ș𝐭𝐞𝐩𝐭ă𝐦 𝐜𝐮 𝐝𝐫𝐚𝐠 𝐬ă 𝐟𝐢ț𝐢 𝐚𝐥ă𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐧𝐨𝐢, 𝐋𝐈𝐕𝐄!

Emisiunea „𝟏𝟎𝟎𝟏 𝐑𝐞𝐩𝐞𝐫𝐞 𝐑𝐨𝐦â𝐧𝐞ș𝐭𝐢” aduce în prim-plan valori autentice, inițiative curajoase și oameni care promovează cultura românească atât în țară, cât și în diaspora, construind punți între comunități și generații.

𝐓𝐞𝐦𝐞 𝐚𝐛𝐨𝐫𝐝𝐚𝐭𝐞 î𝐧 𝐞𝐦𝐢𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞:
𝐂𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫ă și 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐢ți𝐢 𝐫𝐨𝐦â𝐧𝐞ș𝐭𝐢 – descoperim obiceiuri, port popular și meșteșuguri care definesc patrimoniul nostru autentic.
𝐃𝐢𝐚𝐬𝐩𝐨𝐫𝐚 ș𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐫𝐨𝐦â𝐧𝐞𝐚𝐬𝐜ă – povești de viață, experiențe și eforturi de păstrare a identității românești peste hotare.
𝐀𝐧𝐭𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐧𝐨𝐫𝐢𝐚𝐭 𝐫𝐨𝐦â𝐧𝐞𝐬𝐜 – inițiative de succes din țară și diaspora, cu accent pe inspirație, curaj și depășirea provocărilor.
𝐑𝐞𝐯𝐢𝐬𝐭𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐞𝐢 – cele mai relevante știri și evenimente pentru comunitatea românească din întreaga lume.

𝐒𝐜𝐨𝐩𝐮𝐥 𝐞𝐦𝐢𝐬𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢: promovarea proiectelor, valorilor și oamenilor care duc mai departe spiritul românesc, la nivel național și internațional.

𝐔𝐫𝐦ă𝐫𝐢ț𝐢 𝐞𝐦𝐢𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐋𝐈𝐕𝐄 𝐚𝐢𝐜𝐢:
https://www.facebook.com/1001RepereRomanesti
https://www.facebook.com/geanina.ivanov1
http://www.youtube.com/@1001RepereRomanesti-sn6td

22 iulie 2026, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Conferințele „Reșița 255 / 100: Oameni – Locuri – Fapte”. Invitat: dr. ing. Iacob Voia, cercetător științific principal, șef laborator cercetare și director. Tema conferinței: „Reșița – 255 de ani foc nestins. Un moment remarcabil acum 60 de ani: înființarea ICPEH – Institutul de Cercetare și Proiectare Echipamente Hidroenergetice Reșița”.

 

 

22. Juli 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Konferenzen „Reschitza 255 / 100: Menschen – Orte – Fakten“. Als Gast: Dr. Ing. Iacob Voia, leitender wissenschaftlicher Forscher, Leiter des Forschungslabors und Direktor. Konferenzthema: „RESCHITZA / 255 Jahre unstillbares Feuer. Ein bemerkenswerter Moment vor 60 Jahren: die Gründung des ICPEH – Institut für Forschung und Entwicklung von Wasserkraftanlagen Reschitza“.

 

(dialog blitz cu ec. Rotar Delian Dorel < foto> președintele Asociației CARP „Speranța” Hunedoara)

 

– Domnule președinte, Asociația CARP „Speranța” Hunedoara în ce condiții poate oferi combaterea singurătății seniorilor, membri ai acesteia?

– Da. O întrebare firească. Prin Asociația noastră se poate găsi oricând soluția împotriva izolării de singurătate. Aici se găsește posibilitatea dialogului și a socializării prin dezbateri și activități cultural-educative și de sănătate care au devenit deja o adevărată terapie pentru suflet și minte.

Aici se găsește un spațiu în care seniorii sunt încurajați să-și folosească experiența și să participe la activități plăcute pe care le organizăm, toate oferind oportunități variate, adaptate nevoilor societății.

Prin activități de creație literară, sanitare, turistice, de agrement și voluntariat, dezbateri și concursuri literare, organizarea de mese festive prietenești – toate bine gândite, se prelungește autonomia și starea de bine a seniorilor noștri.

Un rol important îl are și revista „Info CARP Speranța” în care se nasc idei și se menține spiritul civic, demonstrând că vârsta nu are relevanță când vine vorba de implicarea în binele comunității. Încercăm de fiecare dată ca Asociația noastră să ofere un spațiu în care seniorii găsesc un mediu pentru cetățenie activă.

Fiecare membru al nostru este încurajat să-și folosească experiența pentru a-i ajuta pe ceilalți, pentru a învăța lucruri noi și pentru a rămâne conectați la realitățile societății.

Nu de alta, dar Asociația CARP „Speranța” Hunedoara a fost și va fi o oportunitate pentru o viață activă, demnă și plină de sens pentru fiecare membru în parte.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

La mulți ani, Banat! La mulți ani tuturor bănățenilor!

Ziua de 21 iulie reprezintă un moment de profundă însemnătate pentru istoria Banatului. La această dată, în anul 1718, prin semnarea Păcii de la Passarowitz (Požarevac), dintre Casa de Habsburg și Imperiul Otoman, Banatul a fost integrat în Imperiul Austriac, punându-se astfel capăt unei stăpâniri otomane de peste 160 de ani și deschizându-se un nou capitol în istoria provinciei.

Acest moment istoric a fost precedat de campaniile militare desfășurate între anii 1714 și 1718. Victoria decisivă obținută de prințul Eugeniu de Savoia asupra armatei otomane la Petrovaradin, în 1716, a schimbat destinul regiunii. În urma acestui succes, a fost declanșat asediul cetății Timișoara, care a capitulat la 12 octombrie 1716. Câteva zile mai târziu, la 18 octombrie, prințul Eugeniu de Savoia a intrat triumfal în cetate, marcând sfârșitul dominației otomane.

Prin Tratatul de la Passarowitz, Banatul a devenit provincie a Coroanei Imperiale Habsburgice și a beneficiat de un statut administrativ special, fiind organizat și administrat direct de autoritățile imperiale. Sub conducerea contelui Claudius Florimund de Mercy, primul guvernator civil și militar al Banatului, au fost puse bazele unei ample reorganizări administrative, economice și sociale.

În deceniile care au urmat, în timpul împăratului Carol al VI-lea și al împărătesei Maria Tereza, Banatul a cunoscut o dezvoltare fără precedent: au fost construite drumuri și cetăți, au fost desecate mlaștinile, au fost întemeiate noi localități și au fost încurajate colonizarea și dezvoltarea economică. Astfel, provincia a fost reintegrată în spațiul cultural și civilizațional european.

Situat între Dunăre, Tisa, Mureș și Carpații Meridionali, Banatul a fost dintotdeauna un spațiu al întâlnirii dintre popoare, culturi și tradiții. Diversitatea etnică și confesională, spiritul de conviețuire, hărnicia locuitorilor și contribuția lor la dezvoltarea economică și culturală au făcut din Banat una dintre cele mai dinamice și reprezentative regiuni ale Europei Centrale.

În semn de recunoștință pentru acest moment istoric și pentru rolul pe care Banatul l-a avut în istoria României și a Europei, Parlamentul României a instituit, în anul 2016, ziua de 21 iulie drept Ziua Banatului, la inițiativa unor parlamentari din județele Timiș și Caraș-Severin.

Astăzi, de Ziua Banatului, ne cinstim trecutul, îi omagiem pe cei care au contribuit la dezvoltarea acestei provincii și ne reafirmăm responsabilitatea de a păstra și valorifica bogatul patrimoniu istoric, cultural și spiritual al acestui ținut.

La mulți ani, Banat! La mulți ani tuturor bănățenilor!

https://www.facebook.com/share/p/1DvCQwhiNS/

21 iulie 2026, ora 17.30,Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Banatului (21 iulie) / 308 ani de la Pacea de la Pojarevăț, 21 iulie 1718.

Sărbătorim împreună: Prieteni din Banatul Sârbesc în vizită la prietenii din Banatul Montan.

Miniexpoziție: cărți apărute în cadrul Casei de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova în anul 2026. Prezintă din partea Casei de Presă și Editură „Libertatea” Valentin Mic (director adj.) și Marin Gașpăr (redactor șef);

Prezentări de carte și lecturi oferite de autorii acestora:

• „Reflexii eterne în oglinda timpului. Interviuri alese”, autoare: Mariana Stratulat, director CPE „Libertatea”, 2025;
• „Gânduri pentru frații români din Voivodina”, autor: pr. Petru Berbentia, carte apărută în cadrul CPE „Libertatea”, 2026;

Expoziție de artă plastică Tatiana Țibru, membră a Cercului „Deutsche Kunst Reschitza”.

Incursiuni muzicale: prof. Elena Cozâltea și grupul vocal-instrumental „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas) din Reșița.

 

 

 

 

21. Juli 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Tag des Banats / 308 Jahre seit dem Frieden von Passarowitz, 21. Juli 1718.

Wir feiern zusammen: Freunde aus dem serbischen Banat zu Gast bei uns.

Bücherausstellung: Neue Bücher, erschienen 2026 im Presse- und Verlagshaus „Libertatea“ (CPE) in Pantschowa. Es stellen vor seitens der Gäste aus Serbien Valentin Mic (stellv. Direktor) und Marin Gașpăr (Chefredakteur);

Buchpräsentationen und Lesung daraus:

• „Reflexii eterne în oglinda timpului. Interviuri alese” (= „Ewige Spiegelbilder im Laufe der Zeit. Ausgewählte Interviews“), Autorin: Mariana Stratulat, Direktorin CPE „Libertatea”, 2025;
• „Gânduri pentru frații români din Voivodina” (= „Gedanken an die rumänischen Brüder in der Vojvodina“, Autor: Pfr. Petru Berbentia, erschienen 2026 bei CPE „Libertatea”;

Kunstausstellung Tatiana Țibru, Mitglied des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza”;

Musikalische Einlagen: Elena Cozâltea und die Vokal- und Instrumentalgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).

 

Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița a organizat în data de 16 iulie 2026, începând cu ora 17.30, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”, adunarea de bilanț al celui de-al 39-lea an de activitate.

Președintele asociației, Erwin Josef Țigla, împreună  cu conf. dr. ing. Christian Paul Chioncel au prezentat un rezumat al bilanțul acesteia pe perioada 18 iulie 2025 – 16 iulie 2026, perioadă în care au fost organizate sau co-organizate 532 de manifestări în Banatul Montan, în țară și chiar peste hotare. Din rândul acestora se remarcă cele din cadrul „Decadei Culturii Germane în Banatul Montan” (în octombrie 2025, cea de-a 35-a ediție), „Zilelor Literaturii Germane la Reșița” (în martie 2026, cea de-a 36-a ediție), precum și concursul cu caracter internațional „Copiii desenează ținutul natal” (cea de-a 18-a ediție). În prim-plan s-a aflat desigur continuarea proiectelor dedicate celor două jubilee reșițene: 255 de ani de istorie industrială și 100 de ani de la declararea Reșiței comună urbana (oraș). În cele 532 de manifestări desfășurate în perioada evidențiată, sunt cuprinse și cele 32 cu caracter religios precum și 241 de diferite expoziții.

Din 19 noiembrie 1987, de când funcționează asociația, au fost organizate sau co-organizate până în prezent, în total, 7.636 de manifestări.

În acest an de activitate, asociația a editat un număr de 3 titluri de carte, 44 de plicuri filatelice ocazionale și a realizat, de asemenea, 44 de ștampile poștale ocazionale, dedicate diferitelor evenimente deosebite.

Revista „Echo der Vortragsreihe“ („Ecoul Asociației“) apare neîntrerupt începând cu 1 februarie 1990. De asemenea au apărut până în prezent ediții speciale dedicate diferitelor evenimente deosebite ale etniei germane din Banatul Montan. Buletinul informativ „Info“ a apărut în decembrie 2025 cu numărul 30.

După prezentarea bilanțului a urmat un program cultural-artistic susținut de Corul „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) – anul acesta a sărbătorit la 27 mai 35 de ani de activitate, de grupurile muzicale Duo Marianne & Petru Chirilovici, „Intermezzo” (coordonator: Lucian Duca) – în ianuarie împlinind 10 ani de activitate -, și „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas), la care s-a adăugat o prezentare de dansuri populare germane de către formația „Enzian = Gențiana“ (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).

De asemenea au fost expuse picturi și sculpturi realizate de către cele două cercuri: de pictură, coordonat de Doina & Gustav Hlinka („Deutsche Kunst Reschitza”), respectiv, de sculptură, coordonat de George Molin („Jakob Neubauer”), ambele funcționând în cadrul organizației germane din Reșița. Au expus pictură: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Adina Milenovici, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur & Tatiana Țibru, iar sculptură: Andrei Nicolas & Nicoleta Liliana Bălan, Sebastian Bloaje, Viorica Ana Farkas, Marianne Florea, Doru Modoacă George Molin & Tatiana Țibru.

Erwin Josef Țigla

Recent, în orașul de pe Cerna – Hunedoara a avut loc o întâlnire colegială care a coincis cu un moment aniversar: 50 de ani de la absolvirea Liceului Pedagogic Arad, a primei promoții de învățătoare-maistre.

A fost un moment profund, încărcat de emoție, respect și nostalgie. S-a sărbătorit nu doar trecerea timpului, ci o viață întreagă dedicată modelării altor generații.

Ne-am amintit – susținea Georgeta-Ileana Cizmaș (foto) (Hunedoara) – cu recunoștință de profesorii care ne-au format și care au plecat dintre noi, de asemenea, de colegele care acum se află în văzduhul cerului.

S-au evocat orele de practică pedagogică, mai ales cele desfășurate la Pecica și Vinga, emoțiile primelor lecții ținute în fața copiilor.

Acum ne mândrim cu foștii elevi deveniți la rândul lor medici, ingineri sau profesori.

… A fost o revedere prețioasă care a reunit colege din Timișoara, Margina, Teliucu Inferior, Călan Orăștie, Costești, Hațeg și Hunedoara. Ba mai mult, Angelica Micloșoni (Teliucu Inferior) și Rodica Elischer (Călan) și-au sărbătorit ziua de naștere într-o atmosferă plăcută, de neuitat.

 

A consemnat Ioan Vlad/UZPR

De către

 Gazeta Sentinela

 18 iulie 2026

Sursa: Wikipedia

Marius TEJA ■

I. Biografie

Mihail C. Şuţu s-a născut la 15 februarie 1841, la Bucureşti, capitala Principatului Țara Românească. Tatăl său a fost Constantin C. Șuțu, ministru de finanțe în timpul domniei lui Alexandru D. Ghica (1834-1842), iar străbunicul său, fanariotul Mihai Șuțu, a domnit de trei ori în Țara Românească (1783-1786; 1791-1793; 1801-1802) și o dată în Moldova (1793-1795).

Prințul a studiat la Şcoala Centrală de Arte și Meserii din Paris, obținând diploma de inginer, și atunci și-a descoperit și pasiunea pentru istoria antică, devenind un cunoscător de greacă veche și latină. Sub influența unor colecționari ca generalul Nicolae Mavros, banul Mihalache Ghica și Dimitrie A. Sturdza, ale căror colecții au stat la baza întemeierii Muzeului Naţional de Antichităţi (azi secție a Institutului Național de Arheologie „Vasile Pârvan”) după 1834, a început studiul autodidact al numismaticii antice.

În articolul omagial cu ocazia aniversării vârstei de 80 de ani (1921), mai tânărul său coleg său numismat Constantin Moisil (1876-1958) sublinia că Șuţu a introdus o metodă revoluționară în cercetarea numismatică, bazată pe „raporturi de ordine matematică” și aplicată la echivalarea monedelor  romane cu cele din provinciale din Egipt, Chaldeea (Irak), Asia Mică (Turcia), Grecia și Italia. Astfel, el a emis teoria originii ponderale a monedelor, susținând că apariția monedelor clasice a fost precedată de utilizarea unor bucăți de metal cu greutate fixă, pe care au fost aplicate semnele autorității statale. Mai târziu, a demonstrat că unitățile de măsură ale monedelor romane proveneau din cele asiro-chaldeene, având la bază ca unitate de măsură greutatea grăuntelui de grâu. Un alt element „inovator” a fost faptul că prințul nu a analizat numai aspectul sau raritatea monedelor, ci și „a dat importanța cuvenită valoarei lor intrinsece rolului lor de instrument comerciale”.

Colecția sa de monede antice care au fost emise sau au circulat pe teritoriul României  se poate grupa pe trei categorii: cele bătute de orașele grecești din Dobrogea, cele emise de romani și intrate în circulație prin comerț și după cucerirea Daciei și cele barbare, bătute de daci sau intrate în circulație prin comerțul lor cu barbarii vecini.

Printre lucrările publicate se numără:

Michel C. Soutzo, Introduction à l’étude des monnaies de l’Italie antique, vol. I/1887, vol. II/1889, Paris.

Michel C. Soutzo, Systèmes monétaires primitifs de l’Asie Mineure et de la Grèce, în „Revista pentru Istorie, Arheologie și Filologie”, București, nr. 2/1883, p. 214-247.

M. C. Soutzo, Étalons pondéraux primitifs et lingots monétaires, în „RFIA”, București, nr. 4/1885, p. 401-463

Michel Soutzo, Étude sur les monnaies impériales romaines, în „Revue Numismatique”, Paris, 1899, 46 p.

M. C. Soutzo, L’évolution pondérale dans l’antiquité, în „Buletinul Societății Numismatice Române”, București, XVI (1921), p. 57-82.

Şuţu a fost unul din pionierii arheologiei din Dobrogea după Unirea din 1878 și ca urmare a fost ales membru corespondent al Academiei Române, la 1 aprilie 1884. În 1909, numismatul a fost propus membru titular al celui mai înalt for științific al țării de către colegul său epigrafist Grigore Tocilescu, care l-a apreciat ca „unicul specialist român în domeniul numismaticii antice”.

În 1903, prințul a obținut recunoașterea națională de specialitate datorită alegerii ca președinte al Societăţii Numismatice Române și a obținut recunoașterea internațională datorită participării la Congresul Internațional de Numismatică de la Paris din 1900 și la Congresul de Arheologie de la Cairo din 1909, precum și prin primirea în Societatea Regală de Numismatică din Marea Britanie (1909).

În anii 1914-1933, Mihail C. Şuţu a condus cabinetul numismatic al Academiei Române, donându-i prin testament bogata sa colecție de monede, măsuri, greutăți și sigilii. Numărul „BSNR” din 1921 a fost un „Volum festiv închinat d-lui M. C. Sutzu, președintele Societății, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani”.

Printre funcțiile publice ocupate de prinț au fost cele de: inginer în Ministerul Domeniilor, director general al „Poştelor şi Telegrafelor”, consilier la Curtea de Conturi și guvernator al Băncii Naționale a României în perioada 1899-1904.

Mihail C. Șuțu a decedat la 9 iulie 1933, la Bucureşti, capitala Regatului României.

II. Mihail C. Șuțu și Dobrogea antică

Bibliografia dobrogeană antică a lui M. C. Șuțu include următoarele lucrări, în ordine cronologică:

Michel C. Soutzo, Coup d’oeil sur Ies monuments antiques de la Dobroudja, „Revue Archeologique”, 1881, Octobre pp. 204-215 și Novembre 287-304, pl. XXI-XXII, 7 fig.

M. C. Soutzo, Poids et monnaies de Tomis, Congresul Internațional de Numismatica din Paris, 1900, p. 115-148

M. C. Sutzu, Greutăți de plumb inedite ale urbei Tomis, „BSNR”, II (1904), p. 6-7

M. C. Sutzu, Monete din colecția noastră inedite sau puțin cunoscute în urbele antice din Dobrogea, „BSNR”, București, V (1908), p. 7-29 și „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice”, București, XXXV (1913), p. 362-385

M. C. Sutzu, Ponduri antice inedite din Tomis și Callatis, „BSNR”, București, X (1913), p. 3-10 și XI (1914), p. 1-9

M. C. Sutzu, Ponduri și monede identice din orașele noastre pontice, „BSNR”, București, XII (1915), p. 157-171

M. C. Sutzu, Contribuția numismaticei la istoria României transdunărene, „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice”, București, seria 2, tom XXXVIII, 1916.

M. C. Sutzu, Monetele regilor sciți din Dobrogea. Regele Tanusa, „BSNR”, București, XIII, 27, ianuarie-martie 1916, pp. 1-3.

Prima parte a articolului publicat în „Revue Archeologique”  (octombrie 1881) este o microsinteză de istorie antică a Dobrogei, începând cu menționarea tracilor în sec. X î. H. între Dunărea de Jos, Marea Neagră și munții Balcani, până la reconstruirea limes-ului (frontieră fortificată romană) danubian de către împăratul romano-bizantin Iustinian I cel Mare (527-565). Studiul este bazat, în general, pe izvoare scrise grecești și romane: Herodot (sec. V î. H.), Tucidide, Xenofon, Strabon, Ptolemeu, Ovidiu, Tacit, Tit Liviu, Pliniu cel Tânăr, Ammianus Marcellinus (sec. IV), Iordanes, Procopiu (sec. VI).

În colecția princiară păstrată la Muzeul Național de Istorie a României, au fost identificate și publicate de C. Știrbulescu în 2014 trei teracote greco-romane provenind din Dobrogea.

Prima este capul unei statuete bărbătești din lut ars de culoare galben-roşiatic, turnată în tipar bivalv, cu dimensiunile 8 cm x 7,70 cm x 0,53-0,92 cm, datată în secolul III d. H, cu analogii în două fragmente de statuetă nord-africane publicate în 1987.

A doua este un fragment de statuetă feminină din lut ars de culoare roşu-gălbui, turnată în tipar bivalv, cu dimensiunile 7,90 cm x 7,20 cm x 0,70 cm, datată în sec. I-III, cu analogie într-o statuetă egipteană de epocă romană publicată în 1979.

A treia este fragment inferior de pateră din lut ars de culoare brun-roşiatic, turnată în tipar bivalv, cu diametrul de 11,40 cm și grosimea maximă de 1,80 cm, datat în sec. 1-11, cu medalion reprezentându-l pe Hercules în luptă cu leul din Nemeea, cu analogii în patru patere de Cnidos (sud-vestul Asiei Mici/sud-vestul Turciei asiatice) de sec. 1-11, publicate în 2000.

Vila aflată pe strada Krikor Zambaccian nr. 1 din zona istorică a Constanței, a fost construită pentru Mihail C. Șuțu de către arhitectul Grigore Cerchez în 1899. În clădirea locuită de prinț până la deces, pe mobile și pe etajere erau expuse statuete, vase, amfore şi piese din aur, argint şi bronz descoperite în cetatea Tomisului, după săparea fundaţiilor pentru noile construcţii din zona statuii lui Ovidiu, sau cumpărate de la constănțeni pasionaţi de istoria orașului. Imobilul a fost confiscat de regimul comunist, iar în 2011, după un proces de 20 de ani, acesta a reintrat legal în posesia moștenitorilor. Apoi, clădirea degradată a fost cumpărată și noul proprietar a demarat procesul de restaurare, imobilul fiind încadrat în Lista Monumentelor Istorice cu codul CT-II-m-A-02863.

III. Bibliografie

***, Vila Sutzu, „Heritage”, Constanța, https://heritageconstanta.com

Moisil Constantin, Opera științifică a d-lui M. C. Sutzu, „Buletinul Societății Numismatice Române”, București, XVI, 40, Octomvrie-Decemvrie 1921.

Moisil Constantin,  Michel C. Soutzo, „Balcania”, Bucarest, VI (1941)

Știrbulescu Cristina, Teracote greco-romane din colecția principelui Mihail C. Șuțu, „Cercetări arheologice”, București, XXI, 2014, p. 409-423.

Vîntu Carmen, Mihail C. Șuțu, istoric și numismat român, „Jurnal FM”, Piatra Neamț, 15 februarie 2026, https://jurnalfm.ro[/responsivevoice]

18 iulie 2026, orașul Deta / județul Timiș:

Participarea formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ (coordonatori: Marianne & Nelu Florea) la sărbătoarea hramului Bisericii Romano-Catolice „Sf. Ana”.

 

21 iulie 2026, ora 17.30,Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Banatului (21 iulie) / 308 ani de la Pacea de la Pojarevăț, 21 iulie 1718.

Sărbătorim împreună: Prieteni din Banatul Sârbesc în vizită la prietenii din Banatul Montan.

Miniexpoziție: cărți apărute în cadrul Casei de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova în anul 2026. Prezintă din partea Casei de Presă și Editură „Libertatea” Valentin Mic (director adj.) și Marin Gașpăr (redactor șef);

Prezentări de carte și lecturi oferite de autorii acestora:

• „Reflexii eterne în oglinda timpului. Interviuri alese”, autoare: Mariana Stratulat, director CPE „Libertatea”, 2025;
• „Gânduri pentru frații români din Voivodina”, autor: pr. Petru Berbentia, carte apărută în cadrul CPE „Libertatea”, 2026;

Expoziție de artă plastică Tatiana Țibru, membră a Cercului „Deutsche Kunst Reschitza”.

Incursiuni muzicale: prof. Elena Cozâltea și grupul vocal-instrumental „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas) din Reșița.

 

22 iulie 2026, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Conferințele „Reșița 255 / 100: Oameni – Locuri – Fapte”. Invitat: dr. ing. Iacob Voia, cercetător științific principal, șef laborator cercetare și director. Tematica conferinței: „Reșița – 255 de ani foc nestins. Un moment remarcabil acum 60 de ani: înființarea ICPEH – Institutul de Cercetare și Proiectare Echipamente Hidroenergetice Reșița”.

 

27 iulie 2026, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziția de fotografii „Insula Ada-Kaleh, perla Dunării”. Autorul expoziției: Michael Românu (Reșița / München).

 

28 iulie 2026, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziție origami, cu Ecaterina Trebel (Reșița).

Incursiuni muzicale: grupul vocal-instrumental „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas) din Reșița.

 

29 iulie 2026, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Dialoguri culturale.

Mikis Theodorakis (*29 iulie 1925, Chios – † 2 septembrie 2021, Atena): 101 ani de la naștere.

Prezentare de carte: „Mikis Theodorakis – Învingătorul / Ο ΝΙΚΗΤΗΣ / Le Vainqueur / Der Sieger / The Victor”, autoare: dr. Dana Antoaneta Bălănescu, Editura „Graph” Reșița, 2026.

 

30 iulie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Prezentarea revistei „Reflex“, (serie nouă), an XXVII, nr. 1 – 6 (304 – 309), ianuarie – iunie 2026 (redactor-fondator Octavian Doclin).

Prezentare de carte: „Silabele iernii”, autoare: Doina Gârboni (Bocșa), carte apărută în cadrul Editurii „Castrum de Thymes” Giroc, 2026.

 

 

 

18. Juli 2026, Detta / Kreis Temesch:

Teilnahme der deutschen „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza (Koordination: Marianne & Nelu Florea) am Kirchweihfest der römisch-katholischen „Sankt Anna“-Kirche.

21. Juli 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Tag des Banats / 308 Jahre seit dem Frieden von Passarowitz, 21. Juli 1718.

Wir feiern zusammen: Freunde aus dem serbischen Banat zu Gast bei uns.

Bücherausstellung: Neue Bücher, erschienen 2026 im Presse- und Verlagshaus „Libertatea“ (CPE) in Pantschowa. Es stellen vor seitens der Gäste aus Serbien Valentin Mic (stellv. Direktor) und Marin Gașpăr (Chefredakteur);

Buchpräsentationen und Lesung daraus:

• „Reflexii eterne în oglinda timpului. Interviuri alese” (= „Ewige Spiegelbilder im Laufe der Zeit. Ausgewählte Interviews“), Autorin: Mariana Stratulat, Direktorin CPE „Libertatea”, 2025;
• „Gânduri pentru frații români din Voivodina” (= „Gedanken an die rumänischen Brüder in der Vojvodina“, Autor: Pfr. Petru Berbentia, erschienen 2026 bei CPE „Libertatea”;

Kunstausstellung Tatiana Țibru, Mitglied des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza”;

Musikalische Einlagen: Elena Cozâltea und die Vokal- und Instrumentalgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).

 

22. Juli 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Konferenzen „Reschitza 255 / 100: Menschen – Orte – Fakten“. Als Gast: Dr. Ing. Iacob Voia, leitender wissenschaftlicher Forscher, Leiter des Forschungslabors und Direktor. Konferenzthema: „RESCHITZA / 255 Jahre unstillbares Feuer. Ein bemerkenswerter Moment vor 60 Jahren: die Gründung des ICPEH – Institut für Forschung und Entwicklung von Wasserkraftanlagen Reschitza“.

 

27. Juli 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Fotoausstellung „Die Insel Ada-Kaleh, die Donau-Perle”. Autor der Ausstellung Michael Românu (Reschitza / München).

 

28. Juli 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Origami-Ausstellung von Ecaterina Trebel (Reschitza).

Musikalische Einlagen: die Vokal- und Instrumentalgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).

 

29. Juli 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Kulturelle Dialoge.

Mikis Theodorakis (*29. Juli 1925, Chios – † 2. September 2021, Athen): 101. Geburtstag.

Buchpräsentation: „Mikis Theodorakis – Învingătorul / Ο ΝΙΚΗΤΗΣ / Le Vainqueur / Der Sieger / The Victor” der Autorin Dr. Dana Antoaneta Bălănescu, Verlag „Graph” Reschitza, 2026.

 

30. Juli 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Vorstellung der Reschitzaer Kulturzeitschrift „Reflex“, Jahr XXVII, Nr. 1 – 6 (304 – 309), Januar – Juni 2026 (Gründungsredakteur Octavian Doclin).

Buchpräsentation: „Silabele iernii”, Autorin: Doina Gârboni (Bokschan), Buch erschienen im Verlag „Castrum de Thymes” Giroc, 2026.

 

 

Scriitoarea Lavinia Betea, cunoscută pentru volumele biografice ale familiei Ceaușescu, a fost numită Cetățean de onoare al comunei Hălmagiu, locul ei natal. Distincția i-a fost oferită în cadrul Nedeii Țării Hălmagiului, la care au participat mii de oameni din Arad și județele vecine.

Evenimentul a inclus spectacole folclorice, un târg al meșterilor populari și sfințirea unei troițe, marcând reluarea unui obicei al locului.

Nedeea este o sărbătoare tradițională specifică din zona munților Apuseni, fiind o combinare de slujbe religioase cu spectacole care conțin dansuri și cântece populare, având rolul de a păstra vie comunitatea și datinile ei.

În cadrul acestui eveniment, autoritățile i-au conferit Laviniei Betea distincția în semn de apreciere pentru contribuția la studiul istoriei recente, prin cărți și interviurile-document care au adus în atenția publicului aspecte despre regimul comunist puțin știute de publicul larg.

Născută în 1956 în județul Arad, zona Hălmagiu, a urmat studiile liceale la Liceul Pedagogic din Arad, iar apoi a urmat studiile superioare ale Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Doctor în psihologie socială, Lavinia Betea și-a construit o carieră solidă în publicistică, cercetare și activitate didactică, colaborând cu numeroase publicații și universități. „M-am născut de fapt la Brad, dar părinții și bunicii trăiau la Bănești. Cred că sunt primul copil al locului care s-a născut la o maternitate. Distincția primită a fost o mare și plăcută surpriză pentru că se spune că nimeni nu-i profet în satul lui și e foarte greu să ajungi prețuit de comunitatea ta, cu atât mai mult pentru ce fac eu. Dacă ai fi artist, sau o profesie vizibilă… dar a fost o surpriză, pentru că oamenii s-au gândit în timpul de acum că poate e momentul să prețuiești omul care iubește cartea. Suntem într-o mare criză în ceea ce privește educația copiilor: se doresc multe diplome, dar părinții nu realizează ce e dincolo de diplome. Diplomele trebuie susținute de lectură. Dacă mi-aș descrie profesia și pasiunea de o viață ar fi aceea de om al cărții”, a spus scriitoarea.

Despre meleagurile ei natale și dragostea față de lectură și profesia de dascăl, Lavinia Betea a așternut amintiri în „Învățătorii. Autoportretul unei generații”, o lucrare semnată alături de încă cinci coautori. (specialarad.ro)

Foto: Facebook