Anul acesta se împlinesc 145 de ani de la nașterea pictorului academic Virgil Simonescu. 

Virgil Simonescu, născut în anul 1881, Gladna Română (în apropiere de Lugoj) a fost o figură marcantă a artei bănățene de la începutul secolului XX, afirmându-se ca pictor academic, pedagog și critic de artă.

Absolvent al liceului din Lugoj, în anul 1902, Simonescu s-a format la Academia de Arte Frumoase din München (1902–1906), unde s-a specializat în pictură bisericească bizantină și compoziție academică.

S-a dedicat cu precădere picturii monumentale bisericești. În cariera sa a realizat pictura interioară și fresca pentru peste 20 de lăcașuri de cult din Banat (printre care biserica din Mehadia în 1908 sau Catedrala Greco-Catolică din Lugoj).

Virgil Simonescu a adus o viziune modernă pentru acea vreme în pictura religioasă bănățeană, îmbinând rigoarea clasicismului academic cu un desen mai liber, un colorit luminos și influențe din tradiția bizantină.

Reîntors în Banat, a fost profesor de desen la Liceul „Coriolan  Brediceanu” din Lugoj și a înființat o școală locală de pictură, avându-i printre elevi pe viitori artiști importanți, precum Aurel Ciupe sau Ștefan Szönyi.

Momentul de mare sărbătoare a săvârșirii picturii Bisericii ortodoxe din Mehadia, urmat de sfințirea acesteia, este surprins elocvent într-unul dintre articolele publicate în presa vremii, pe care îl voi reda in finalul acestui articol. Ce trebuie remarcat în acest context este faptul că lucrarea de la Mehadia a fost una dintre primele sale mari comenzi bisericești din Banat, unde a adus o manieră academică, neoclasică, îmbinată cu elemente din tradiția bizantină și influențe apusene. Executarea frescelor/picturii din biserica Mehadiei i-a consolidat reputația în Eparhia Caransebeșului, deschizându-i drumul spre pictarea altor lăcașuri de cult din spațiul bănățean.

Alegerea de a restaura și repicta Biserica Ortodoxă din Mehadia în anul 1908 – și mai ales organizarea unei sfințiri de o mare amploare – a avut o importanță capitală pentru comunitate, atât din punct de vedere religios și comunitar, cât și dintr-o perspectivă identitară și națională.

Interpretată în contextul politico-social de la începutul secolului XX din Austro-Ungaria, în plină epocă de intensificare a politicilor de maghiarizare în Banat și Transilvania (urmare a legilor școlare de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, precum Legile Apponyi din 1907), Biserica Ortodoxă și Școala confesională erau singurele instituții autonome în care românii își puteau exprima liber limba, credința și cultura. Înfrumusețarea bisericii din Mehadia cu pictura unui artist român școlit la München a constituit și un act de mândrie locală. Arăta că o comunitate de la graniță, cu o puternică moștenire grănicerească, își permite și își dorește să investească resurse importante în patrimoniul ei spiritual. 

Programul festivității – care a îmbinat Sfânta Liturghie cu un banchet festiv la hotelul „Calul Alb”, un concert al corului local, o piesă de teatru și deschiderea Rugei (Nedeii) – atestă existența la Mehadia a unei comunități emancipate capabile să îmbine tradiția strămoșească cu manifestările culturale de înaltă ținută. 

Din punct de vedere artistic, noua frescă a marcat trecerea de la vechea pictură degradată de timp la un stil neoclasic monumental, în pas cu marile catedrale ale epocii.

Resfințirea bisericii din Mehadia a fost, așadar, mai mult decât un eveniment religios local: a fost un manifest de rezistență culturală, o sărbătoare a identității românești și o dovadă a maturității sociale a comunității din Mehadia. Prin efortul colectiv de a reda strălucire bisericii lor, aceștia au transmis un mesaj clar de continuitate, demnitate și atașament față de valorile naționale.

Redau în continuare textul integral al anunțului publicat în ziarul „Drapelul” (nr. din 15/28 iulie 1908):

,,Sfințirea bisericei din Mehadia de nou pictată de talentatul pictor academic Virgil Simonescu, din Lugoj, va avea loc prin delegatul arhieresc Duminecă, în 20 Iulie (2 August) a. c. la orele 91/2 a. m, pe lângă următorul program : 1. Sâmbătă în 19 Iulie (1 August) a. c. întâmpinarea delegatului arhieresc și a patronului în gara Mehadiei la trenul personal de 1 oră p. m. întimpinarea oaspeților la acelaș tren, precum și la cel dela 8 1/4 seara. 2. Conducerea delegatului și a patronului la cvartirele lor. 3. Sâmbătă, în 19 Iulie (1 August) la 9 ore seara retragere cu torțe și serenadă la cvartirul delegatului și al patronului. 4. Duminecă în 20 Iulie (2 August) la 92 a. m. însăși sfințirea, apoi sfânta liturgie în sobor, cu predică festivă. 5. În aceeaș zi la ora 1 p. m. banchet în hotelul de la «Calul alb». 6. în aceeași zi la 3 ore p. m. vecernie și ceremonia tăierii grindeiului patronului și deschiderea rugei, în aceeași zi la 8 1/2, ore seara teatru și concert în sala mare a otelului la «Calul alb», aranjat de corul vocal din joc, apoi dans.”(„Drapelul”- 15/28 iulie 1908)

Constantin VLAICU, UZPR Caraș Severin

Ilustrații și surse: Ziarele Arcanum.com

Muzeul de Istorie, Etnografie și  Artă Plastică Lugoj
vă invită să participați sâmbătă, 1 august 2026, ora 16.00, la vernisajul expoziției „Virgil Simonescu (1881–1941). Destinul unui artist” care va avea loc la Galeria Pro  Arte din Lugoj.

Expoziția este deschisă publicului în perioada 1 august – 8 noiembrie 2026.

Organizată cu prilejul împlinirii a 145 de ani de la nașterea lui Virgil Simonescu, pictor academic și profesor, expoziția își propune să readucă în atenția publicului opera și personalitatea unuia dintre cei mai valoroși artiști ai Banatului din prima jumătate a secolului al XX-lea.Evenimente și înregistrări

Într-un amplu demers retrospectiv, expoziția reunește pictură religioasă, portrete, lucrări de grafică și un valoros fond documentar – proiecte, schițe și fotografii de familie – menite să ilustreze diversitatea creației lui Virgil Simonescu și să contribuie la înțelegerea viziunii sale estetice.

Vă invităm să descoperiți parcursul artistic al lui Virgil Simonescu, definit deopotrivă de permanenta căutare a perfecțiunii în modul de reprezentare și de legătura profundă cu spațiul bănățean, căruia i-a rămas fidel întreaga viață.

Așa cum remarca, peste ani, fostul său elev, pictorul Aurel Ciupe:
„Am meditat mult asupra lui Simonescu. Mă gândesc că dacă soarta l-ar fi îndreptat, după întoarcerea de la München, spre București, dacă s-ar fi stabilit acolo alături de splendida generație a lui Andreescu, Luchian, Steriadi și Ressu, în acest mediu fertil, cu talentul său, cu temeinica-i cunoștință a meseriei și cu hărnicia care-l caracteriza, astăzi s-ar vorbi de el ca de unul dintre marii realizatori ai picturii naționale moderne.”

Curator: Oliviu Gaidos, muzeograf

 Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj adresează mulțumiri domnului Virgil Dan Simonescu Barbu, strănepotul artistului, pentru generozitatea cu care a pus la dispoziție lucrări, fotografii și documente inedite din arhiva familiei.

Mulțumiri, de asemenea, Protopopiatului Ortodox Lugoj, Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, precum și familiilor Bejan și Putinelu, pentru împrumutul lucrărilor din patrimoniul și colecțiile proprii, fără de care acest demers expozițional nu ar fi fost posibil.

Sursa: https://ziarulactualitatea.ro/

Daniel Botgros – membru marcant al Filialei Caraș-Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, pe care mulți îl cunosc din activitatea sa de jurnalist de presă scrisă și televiziune (la Banat TV Reșița și ca senior editor la „eCronica”) – se remarcă printr-o amprentă puternică și în spațiul literaturii de anticipație (science-fiction) din România.
Jurnalist profesionist din anul 1990, Daniel Botgros își îmbină activitatea publicistică cotidiană cu o pasiune timpurie pentru cultura speculativă, fiind cel care a înființat, încă din 1984, cu sprijinul scriitorului Lucian Merișca, Clubul SF „Atlantis”.
În literatură, autorul explorează viitorul tehnologic și dilemele existențiale ale umanității prin lentila unui SF de factură hard, extrem de bine documentat. Scrisul său este influențat de autori fundamentali ai SF-ului filosofic precum frații Arkadi și Boris Strugațki, Stanisław Lem sau Nikos Kazantzakis, dar și de estetica vizuală a producțiilor cinematografice de cult (Blade Runner, Blade Runner 2049, Interstellar).
Câteva repere ale activității sale literare și volumele sale de referință:
„Îngerul înfiat” (Editura Timpul, Reșița, 2001) – volumul de proză scurtă cu care a debutat în literatură, sub coordonarea lui Gheorghe Jurma, marcând începutul drumului său editorial.
„Adam” (publicat inițial în 2016 la editura „Eurostampa” și republicat în 2018 la editura „Pavcon”) – un roman de referință ce abordează inteligența artificială, granița dintre conștiința computerizată și cea umană, și momentul în care creația tehnologică își depășește creatorul. Criticul Mircea Oprița nota că volumul se înscrie într-un SF hard, unde inventivitatea tehnologică și rigoarea științifică primează în fața speculațiilor lejere.
„Respiră!” (Editura Pavcon, 2022) – un roman captivant de tip SF polițist, ce îmbină investigația detectivistică cu o puternică încărcătură emoțională. Acțiunea plasează cititorul într-un mic oraș în care s-a descoperit o metodă prin care cei trecuți în neființă pot rămâne alături de cei vii sub o formă non-umană; în acest decor, un polițist afectat de pierderea fiicei sale este pus în fața unei alegeri existențiale dramatice. Pentru acest volum, Daniel Botgros a primit cea mai înaltă recunoaștere a comunității de profil: Premiul Național pentru cel mai bun roman SF apărut în anul 2022, acordat de ARCASF în cadrul Convenției Naționale ROMCON 2023.
„Dream On. Somnul nu-i prietenul tău” (Editura Pavcon, 2025, Colecția „Univers SF”) – volum compus din 21 de povestiri și nuvele, ce folosește „somnul” ca metaforă centrală pentru complacere și pasivitate intelectuală în era „scroll-ului infinit”. Autorul îmbină thrillerul psihologic și anticipația cu motive ancestrale românești (nuvela „Turbată”, plasată în decorul mitic al satului autohton) sau cu teme globale acute, precum poluarea cu microplastice („Plastic”) și explorarea spațială ghidată de inteligențe artificiale conștiente de sine („Arca”).

Pe lângă proza de ficțiune, portofoliul său publicistic include volume de sinteză și analiză precum „Subiectivisme” (eseuri), „A doua vârstă a lutului” (reportaje) și „Jurnalism simbiotic” (o privire critică asupra direcțiilor presei actuale).
De asemenea, este autorul a numeroase texte speculative publicate în reviste de profil (Helion, Galaxia 42, Reșița Literară, Gazeta SF, Supernova, Univers Fantastic, Biblioteca Nova) și în antologii colective de prestigiu (cum este Colecția Science-Fiction, unde a semnat proza „Demiurg”).
Ideile sale literare trec adesea din paginile cărților în spațiul dezbaterilor publice, atât în emisiunile sale de televiziune (ex. „Dincolo de aparențe” -BanatTV), cât și în cadrul unor manifestări culturale. La Muzeul Banatului Montan, Muzeul Județean din Caransebeș sau Biblioteca Germană „Alexander Tietz”, a susținut conferințe și prezentări remarcabile, cum a fost cea intitulată „Creația inversă: noul ADAM”, analizând fuziunea dintre ficțiunea speculativă și realitatea tehnologică ce ne bate la ușă.
O confirmare de excepție a vizibilității sale pe scena internațională o constituie participarea la MetropolCon / Eurocon 2026 (Berlin, 1–5 iulie 2026), unul dintre cele mai importante evenimente europene dedicate culturii speculative, alături de nume fundamentale ale SF-ului mondial (Kim Stanley Robinson, Charles Stross, Alastair Reynolds, Peter F. Hamilton). Din postura de președinte executiv al Asociației Române a Cluburilor și Creatorilor de SF (ARCASF), Daniel Botgros a reprezentat România în cadrul convenției continentale, susținând prezentarea „45 de minute plus în compania SF-ului românesc” – un moment strategic dedicat conectării literaturii, comunităților și revistelor speculative românești la circuitul cultural european.
Daniel Botgros dovedește că Banatul Montan nu doar că își conservă cu sfințenie istoria și tradițiile, dar este capabil să proiecteze, prin elitele sale culturale, viziuni fascinante și avertismente lucide despre viitorul întregii omeniri. Pe lângă o remarcabilă putere de analiză a prezentului și o capacitate nativă de a descifra provocările viitorului, personalitatea lui Daniel Botgros reflectă un orizont profund al gândirii critice – o gândire care nu doar observă lumea, ci o chestionează, o reconstruiește și o oferă cititorului ca pe o invitație la necontenită veghe intelectuală.

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin