I.V.: Când, unde şi în ce împrejurări ai debutat ca scriitor şi publicist?

I.C.: Să facem o măruntă diferenţă… Mai întâi am debutat cu poezie. Cred că era în primăvara lui 1968, când în revista „Orizont” mi s-a publicat poezia Joc cu peşti, care nu a avut o primire tocmai favorabilă, probabil pentru că nu era pe linie… Îmi aduc aminte că un domn, Sergiu Levin, care semna cronici în vremea respectivă (în ziarul „Drapelul roşu” şi revista „Orizont”), mi-a reproşat „incursiunea” în mediul acvatic, deci, am înţeles eu, o deviere de la realitatea cotidiană şi de la comandamentele epocii… Dar, a trecut, şi în foarte scurt timp mi s-a mai publicat o poezie în cotidianul judeţean „Drapelul roşu”. Adaug aici că în jurul acestei publicaţii, redactorul-şef, prozatorul Ion Arieşanu, a înfiinţat un cenaclu, „Generaţii”, dedicat tinerilor şi, ca student în primul an de facultate, am citit aici unele dintre primele poezii şi îmi aduc aminte că am fost primit bine, la poeziile mele făcând referinţe Damian Ureche, Iosif Lupulescu, Ion Crişan, Ion Arieşanu şi alţii, unele poezii chiar fiind publicate în suplimentul cu acelaşi titlu („Generaţii”) al ziarului…

Frecventam pe atunci şi alte cenacluri, în primul rând cel de pe lângă Casa de Cultură a studenţilor, „Excelsior”, dar nu numai… Apoi au urmat apariţii şi în alte publicaţii ale vremii din Timişoara, între care „Forum”, revista studenţilor de la Universitate (devenisem, din toamna lui 1968, student la Filologia timişoreană), fiind coleg de redacţie cu Teodor Bulza, Gheorghe Jurma, Dragomir Magdin, Geo Galetaru, Virgiliu Bradin Adriana Simlovici, Marlene Heckemann şi alţi tineri scriitori în devenire. S-a înfiinţat pe atunci şi un cenaclu al filologilor, „Hyperion”, condus de prof. Ioan I. Popa. Am publicat şi în alte reviste ale studenţilor timişoreni: „Agraria” la Agronomie, „Micron” la Politehnică, „Scalpelul” la Medicină, participând şi la schimburile de experienţă între redacţiile revistelor studenţilor timişoreni. Tot ca student, am publicat şi în revista „Amfiteatru”, condusă de Ana Blandiana, cât şi în „Viaţa studenţească”, condusă de Niculae Stoian, dar şi în altele…

Provenind dintr-o zonă bună conservatoare a fenomenului folcloric tradiţional şi după ce făcusem un prim contact cu acesta, direct la rădăcină, muncind timp de un an şi jumătate (înainte de facultate) ca instructor-metodist la Casa Raională de Cultură Făget, am fost atras de activitatea spornică în acest sens a Catedrei de folclor a facultăţii (cu dascăli entuziaşti precum: Gabriel Manolescu, Vasile Creţu, Ioan I. Popa) şi, împreună cu alţi studenţi filologi, între care, iarăşi, Teodor Bulza, apoi Dumitru Mărcuş, ori Ioan Viorel Boldureanu, am conceput comunicări ştiinţifice pe diferite teme din folclorul literar românesc şi am participat la câteva colocvii naţionale ale studenţilor la Baia Mare, Cluj-Napoca, Oradea, unele lucrări fiind publicate încă de pe atunci în diferite culegeri specifice.

I.V.: Menţionează, te rog, cele mai cunoscute reviste şi ziare care au găzduit în paginile lor creaţiile tale literare şi scrierile tale jurnalistice.

I.C.: După încheierea studiilor universitare, m-am întors în zona de baştină ca profesor, dar am continuat să scriu, să cercetez, să redactez diferite lucrări pe teme literare sau de folclor şi să conduc cenaclul „George Gârda” al cărui membru fondator eram încă de la înfiinţare (din octombrie 1967). Acesta ar fi un alt important capitol din activitatea mea literară şi cultural-artistică, pentru că am publicat, împreună cu colegii de cenaclu, aşa-numitele caiete literar-artistice în număr de şase, acestea fiind socotite ca primele publicaţii de acest fel la nivel de ţară, din mediul rural. Concomitent am continuat să public poezie, eseuri, cronici, micromonografii, culegeri de folclor literar şi alte articole în reviste şi ziare din care notez câteva titluri: „Arcade”, „Banat”, „Banater Zeitung”, „Coloana infinitului”, „Familia”, „Flacăra”, „Flacăra lui Adrian Păunescu”, „Floare de latinitate” (Novi Sad), „Il Caudino” (Italia), „Luceafărul”, „Medeea”, „Morisena”, „Orizont latin”, „Orizont”, „Palia Express”, „Poezia”, „Răstimp”, „Redeşteptarea”, „Renaşterea bănăţeană”, „Revista de etnografie şi folclor”, „România liberă”, „România pitorească”, „Rostirea românească”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Semenicul”, „Sintagme literare”, „Suflet nou”, „Szabad Szó”, „Tăt Bănatu-i fruncea”, „Vremea”, „Vrerea” etc., într-o ordine alfabetică şi selectiv, fiind enumerate, după cum ai băgat de seamă, atât cele de dinainte de 1989, cât şi cele de după, cât şi cele cu alt profil (istorie, folclor, cultură) decât cel literar.

Adaug şi faptul că după 1989, am tipărit la Făget câteva reviste (efemeride, cu doar câteva zeci de numere), dar şi cea mai de seamă revistă de grai bănăţean – „Tăt Bănatu-i fruncea”, timp de 20 de ani, din care au apărut 196 de numere a opt pagini.

I.V.: Care sunt cei mai importanţi critici literari care au scris în decursul anilor despre cărţile tale?

I.C.: Începând cu anii 1979 – 1980, au început să apară referinţe critice şi cronici despre poezia mea şi despre activitatea literară şi cultural-artistică. O să fac o enumerare selectivă, cu precizarea că au scris despre cărţile mele nu numai critici literari, ci şi scriitori sau oameni de cultură din Banat şi din ţară: Lucian Alexiu, Ion Arieşanu, Paul Eugen Banciu, Ionel, Teodor Bulza, Simion Dima, Nicolae Dolîngă, Ştefan Augustin Doinaş, Eugen Dorcescu, Geo Galetaru, Remus Valeriu Giorgioni, Doru Dinu Glăvan, Alexandru Jebeleanu, etc.

I.V.: Dintre cărţile pe care le-ai publicat până acum, care sunt cele mai apropiate de sufletul tău?

– Îmi sunt dragi câteva dintre cărţile mele de poezie şi, uneori, le recitesc cu încântare şi nostalgie, dar numai uneori, căci, alteori, nu-mi mai plac deloc şi îmi vine să le arunc… Şi nici nu le mai deschid prea curând, pentru că mă apuc iar de corectat. În unele cazuri mai fac câte o corectură cu creionul, chiar dacă sunt tipărite, dar nu mă gândesc la o ediţie revăzută, pentru că nu mai e timp pentru aşa ceva…

Nu ascund că în aprecierea mea, imediat după cărţile de poezie sunt cele de folclor, mai precis culegerile care cuprind sute de texte poetice din folclorul literar al Ţării Făgetului, zonă pe care am străbătut-o cu pasul de multe ori şi am stat de vorbă cu sute de informatori din zeci de sate… Şi cred că sunt unul dintre ultimii beneficiari ai unui tezaur tradiţional care în ultimele decenii s-a degradat până la epuizare. Şi, din acest punct de vedere, pot să fiu fălos, ca un bănăţean get-beget de la Făget, care se poate mândri că n-a făcut numai umbră pământului, ci a contribuit la tezaurizarea unor valori spirituale specifice sufletului poporan românesc din zona mea de baştină.

Deci, cele două tipuri de poezie (creaţia proprie şi poezia populară, dar şi obiceiurile şi ritualurile din zona mea de naştere) îmi sunt cele mai apropiate sufletului…

I.V.: Ştiu că eşti pensionar, dar nu ştiu cu ce te ocupi acum...

I.C: – Deşi sunt pensionar de mai bine de zece ani, încerc să mai ostenesc cu bucurie pe „câmpiile de germinare” (sintagma îţi aparţine!) ale frumosului artistic transmis prin cuvânt… Deci, continui să fiu, cât mă mai ţin puterile, un „scutier al cuvântului” (iar ţi-am furat o sintagmă!), bineînţeles într-un ritm mai puţin avântat. Dar mai am câteva proiecte, atât în domeniul poeziei, cât şi în alte domenii: folclor (am două colecţii mari de colinde şi descântece), monografii ale unor oameni de cultură din imediata apropiere ideatică şi sufletească, o carte sau două cuprinzând recenzii, cronici, referinţe critice adunate de-a lungul timpului şi, poate, o carte despre mine ca profesor, culegător de folclor, poet şi ce-o mai fi… Timp să fie, Ioane, că de proiecte nu ducem lipsă.

I.V.: Ce proiecte ai?

I.C.: Lucrez la câteva cărţi. Într-o ordine aleatorie, le-aş aminti astfel: o carte de cronici, referinţe critice şi alte articole despre poetul cărăşean Ion Ghera („Poetul florii de cireş”), care a decedat de curând; o carte despre strălucita Orchestră de muzică populară a Făgetului, „Făgeţeana”, de la a cărei înfiinţare s-au împlinit 70 de ani; apoi alte două cărţi despre doi colaboratori apropiaţi ai revistei de grai bănăţean „Tăt Bănatu-i fruncea”: cunoscutul poet şi om de cultură Aurel Turcuş, şi profesorul Ioan Cipu. Mă gândesc să încep spre toamnă să adun în două volume cu pretenţii de antologie poeziile mele cu fior religios („Adorările”) şi cele formal alcătuite din patru strofe clasice („Tetralogiile”). Proiectele sunt destul de ambiţioase şi gândul este optimist. Mai trebuie să intre în discuţie şi sănătatea, inspiraţia şi puterea…