Istoria unei comunități se conturează printr-o permanentă interacțiune între realitățile locale și marile transformări ale societății. În acest context, vizita Familiei Regale la Reșița, desfășurată între 10 și 12 iunie 1926, reprezintă un moment de referință atât pentru istoria orașului, cât și pentru procesul de consolidare și modernizare a României interbelice.
La împlinirea unui secol de la această vizită istorică, este necesar să înțelegem semnificația ei într-un context mai larg, marcat de consolidarea României Mari și dezvoltarea accelerată a industriei naționale.
Vizita din 1926 nu a fost un act izolat, ci a reprezentat continuarea relației stabilite între Suveran și orașul Reșița încă din august 1924, când Regele Ferdinand a efectuat prima sa vizită în una dintre cele mai vechi vetre industriale ale României Mari.
În acea perioadă Uzinele de Fier și Domeniile Reșița reprezentau unele dintre cele mai importante centre industriale ale țării. Reșița devenise un simbol al modernizării economice și al capacității tehnice românești, iar interesul manifestat de Suveran față de activitatea Uzinelor reflecta rolul strategic pe care industria grea îl ocupa în proiectul de dezvoltare națională.
Prima vizită regală a avut un caracter scurt, fiind inclusă într-un itinerar care cuprindea Aradul, Timișoara, Caransebeș și Reșița. Cu toate acestea, impactul său a fost unul considerabil. Cu acel prilej, Regele Ferdinand a vizitat vechea oțelărie și fabrica de locomotive, inaugurată în anul 1922, iar conducerea Uzinelor a făcut promisiunea că una dintre primele locomotive fabricate aici va purta numele Suveranului.
Această promisiune s-a materializat doi ani mai târziu, când prima locomotivă cu ecartament normal fabricată în România Mare, seria 50.243 a primit numele Regele Ferdinand.
Această locomotivă a fost proiectată pentru remorcarea trenurilor grele de marfă, iar îmbunătățirile aduse de biroul tehnic al UDR, respectiv introducerea arderii mixte cu cărbune și păcură prin utilizarea pulverizatorului tip Cosmovici, adoptarea supapei de siguranță tip Pope-Coale, a injectorului de apă cu cărbuni de emisie, a grătarului acționat din marchiza mecanicului, precum și aplicarea tiranților din oțel la bolta focarului, au făcut-o ca să fie adaptată pentru condițiile locale de exploatare.
Gestul avea o puternică valoare simbolică, exprimând legătura dintre progresul tehnologic și idealul de unitate națională întruchipat de monarh. În același spirit, primele locomotive cu ecartament îngust fabricate la Reșița au purtat numele Principelui Carol și al Principesei Elena, consolidând astfel asocierea dintre familia regală și dezvoltarea industriei românești.
Vizita din iunie 1926 s-a desfășurat într-un cadru solemn și bine organizat. Regele Ferdinand a fost însoțit de Regina Maria, de Principesa Ileana și de importante personalități ale vieții politice și militare ale vremii, între care Președintele Consiliului de Miniștri – Generalul Alexandru Averescu, Ministrul Casei Regale – Nicolae Mișu și Generalul Adjutant al Casei Militare și Mareșal al Curții Regale – Paul Angelescu.
La 9 iunie 1926, ora 15:45, Majestățile Lor, însoțite de persoanele enumerate mai sus au plecat cu trenul regal din halta Cotroceni.
Sosirea trenului regal în Gara Reșița Fabrică (unde în prezent se află Palatul CFU al TMK) în dimineața zilei de 10 iunie 1926, a fost pregătită cu o atenție deosebită. Gara fusese împodobită cu flori, verdeață și drapele tricolore, iar familia regală a fost întâmpinată de reprezentanții administrației uzinelor – ing. Constantin Orghidan – Președintele Consiliului de Administrație al UDR și ing. Adalberth Veith – Administrator delegat al UDR, de autoritățile județene și locale – Primar Eugen Crenianu, precum și de conducătorii instituțiilor militare și administrative din regiune.
Ceremonialul primirii ilustrează respectul și admirația de care se bucura monarhia în societatea românească interbelică.
Fanfara uzinei, formată majoritar din etnici germani a intonat imnul regal, elevii școlilor reșițene au oferit flori, iar Primarul orașului a întâmpinat înalții oaspeți cu tradiționala pâine și sare, simboluri ale ospitalității românești.
Deosebit de relevant este discursul de bun venit adresat de ing. Constantin Orghidan. În cuvintele sale se regăsesc două idei fundamentale: recunoștința profundă pentru onoarea acordată orașului prin prezența Majestăților Lor și angajamentul comunității de a fi demnă de această vizită istorică.
Înainte de începerea vizitei, Majestățile lor au participat la un serviciu religios, oficiat de către Preasfințitul Dr. Iosif Badescu, Episcopul Caransebeșului.
La ora 10, a început vizita oficială în uzină. Aceasta s-a făcut cu un mic tren uzinal cât și pe jos.
În trenul uzinal, într-un vagon deschis au luat loc în primul compartiment Regele Ferdinand, Regina Maria, Principesa Ileana, Președintele Consiliului de Miniștri, Președintele Consiliului de Administrație al UDR, Administratorul Delegat al UDR, iar în al doilea compartiment, Ministrul Casei Regale, Generalul Adjutant Șef al Casei Militare și Mareșal al Curții, Directorul General al UDR și Directorul Adjutant de serviciu al Regelui.
Pe tot timpul vizitei, explicațiile despre obiectivele vizitate au fost date de către Administratorul Delegat al Societății UDR și Director General.
Majestățile lor au urmărit cu deosebit interes lămuririle date, căutând pretutindeni ca să cunoască amănuntele procedurii și ale fabricării, exprimându-și în mai multe rânduri înalta lor satisfacție și admirație pentru munca depusă, dar și pentru disciplina și rigurozitatea personalului.
S-a vizitat stația Dealul Crucii, unde Majestățile lor au avut o vedere generală a tuturor instalațiilor de pe podul de descărcat minereu, stația de gaz, Furnalul nr 1.
De la Furnal, Majestățile lor au mers pe jos în oțelărie, la platoul de lucru al cuptoarelor Martin, apoi la casa de măsurare.
La hala de turnare oțel și fontă, Majestățile lor au primit câte o sticlă de sare de cobalt, cu care au putut privi metalul lichefiat.
În continuarea vizitei a urmat sala suflantelor și uzina de laminat. Mai apoi se opresc la Cazarma Pompierilor unde admiră un exercițiu de salvare, organizat de secția de pompieri, apoi privesc funcționarea podului rulant portal.
Urmează vizitarea halei de ajustaj, a forjeriei de bandaje și a instalațiilor de încărcare bare laminate.
La ora 12 în Vila Direcțională UDR a avut loc un Dejun intim la care au participat, alături de Majestățile lor Directorul Uzinei, Miniștrii, Prefectul, Primarul și reprezentanții cultelor religioase.
La sfârșitul dejunului, Majestățile lor au mers pe terasa vilei unde s-a servit cafeaua, apoi au ascultat cântece bănățene, interpretate de Reuniunea Română de cânt și muzică, dirijată de către preotul ortodox din localitate.
După acest moment, Regele Ferdinand înmânează Administratorului Delegat al Societății UDR, Ing. Adalbert Veith – Ordinul Mare Ofițer al Coroanei Române. Cu același Ordin, Majestatea Sa l-a decorat pe Directorul General al UDR, Ing. Constantin Orghidan relevând în cuvinte elogioase munca rodnică a acestora.
La urmă, Majestatea Sa a decorat 24 de lucrători dintre care 6 subfuncționari cu Crucea Serviciul Credincios clasa 1 și 18 muncitori cu Medalia Serviciul Credincios.
După acest moment cu o mare încărcătură emoțională, vizita a continuat cu trenul regal, parcurgându-se atelierul de poduri, atelierul de roți și atelierul de armament, unde se produceau tunuri și automobile blindate.
La ora 17:40 s-a plecat cu automobilele regale la poligonul de tragere unde se încercau tunurile produse de către uzinele reșițene. După ce au fost trase 3 salve de tun, familia regală a fost cazată la Vila Klaus.
A doua zi, familia regală a plecat la Anina unde a participat la ceremonia botezării fostului puț Ronna în Puțul Regele Ferdinand.
Cu acest prilej, Directorul General al Societății UDR a invitat-o pe Regina Maria ca să apese pe un buton electric, care era în legătură cu o sticlă de șampanie așezată în apropiere și care la luarea contactului a făcut explozie, imitând exploziile din mină. În acel moment a căzut jos pânza care acoperea placheta cu inscripția „Puțul Regele Ferdinand”.
După acest moment, Directorul UDR a arătat Majestăților lor diferite minereuri și produse geologice ale regiunii. Tot la Anina s-a vizitat centrala electrică și cuptoarele de cocs.
La 12 iunie, familia regală a vizitat satul Văliug, cercetând totodată barajul și hidrocentrala. Cu acest prilej au participat și la serviciile religioase, oficiate la Biserica Catolică și cea Ortodoxă.
Întorcându-se spre Reșița, vizita a continuat la Fabrica de cărămizi refractare și Distileria lemnului.
La ora 12, trenul uzinal sosește în gara Reșița Fabrică. Majestățile lor coboară din tren, întâmpinate de către Ministrul Comunicațiilor – Generalul Gheorghe Văleanu, Directorul General al CFR, Stefan Pretoianu și împreună merg să viziteze Fabrica de Locomotive.
Aici, Majestățile lor, în aclamațiile publicului și ale muncitorilor s-au urcat în marchiza primei locomotive cu ecartament normal fabricată la Reșița și denumită „Regele Ferdinand”.
Un aspect important de menționat este faptul că pe tot parcursul vizitei, Regele Ferdinand era îmbrăcat civil, iar Regina Maria și Principesa Ileana purtau frumoase costume bănățene.
După parcursul de probă al locomotivei 50.243, familia regală își încheie vizita la Reșița. La rugămintea locuitorilor, trenul regal a oprit și la Bocșa Montană și Gătaia.
Privită retrospectiv, vizita regelui Ferdinand la Reșița poate fi interpretată ca o confirmare oficială a rolului strategic pe care orașul îl ocupa în economia României interbelice. Ea reprezintă întâlnirea dintre proiectul politic al consolidării statului național și efortul industrial care susținea modernizarea țării.
Astăzi, la un secol de la acel eveniment, memoria acestei vizite ne oferă oportunitatea de a reflecta asupra contribuției Reșiței la dezvoltarea României moderne. Ea amintește generațiilor actuale că progresul economic, excelența tehnică și spiritul comunitar au constituit dintotdeauna fundamente ale identității locale.
În concluzie, vizita Regelui Ferdinand din iunie 1926 nu a fost doar un episod protocolar, ci un moment de profundă semnificație istorică. Ea a consacrat statutul Reșiței ca centru major al industriei românești și a evidențiat legătura dintre monarhie, modernizare și construcția statului național. Prin evocarea acestor momente, nu comemorăm doar trecutul, ci reafirmăm valorile care au făcut posibilă dezvoltarea unei comunități și a unei națiuni.

Mihele Bogdan Andrei