130 ani de la ”cea mai înaltă vizită făcută la Băile Herculane”: Întâlnirea împăratului Franz Iosef cu regele Carol I al României și regele Alexandru I al Serbiei la Cazinoul din Băile Herculane (2026 – 1896)

Placa montată în anul 1902 în onoarea ”celei mai înalte vizite făcute la Herculane”, întâlnirea din anul 1896 a împăratului Franz Iosef cu regele Carol I al României și regele Alexandru I al Serbiei

Din diagrama prezentată de dr. Partos Sandor în ghidul său din anul 1905, rezultă că cel mai mare număr de vizitatori, 11.036 se înregistrează în anul 1896 când a avut loc cea mai importantă vizită în Băile Herculane din sec. XIX, la Salonul de cură al Cazinoului unde s-au întâlnit împăratul Franz Iosef, cu regele Carol I al României şi cu regele Alexandru I al Serbiei cu ocazia inaugurării Canalului navigabil Porțile de Fier.

Inaugurarea canalului s-a făcut duminică 27 septembrie 1896, în cadrul unei ceremonii la care au participat împăratul Austro – Ungariei, Franz Iosef, regele României, Carol I şi regele Serbiei, Alexandru I. Pentru a reda cât mai fidel atmosfera momentului la care ne referim, am considerat oportun să răsfoim presa vremii, încercând pe cât posibil, să urmărim, cronologic, desfăşurarea evenimentelor, redând pe cât posibil, limbajul încărcat de parfumul epocii respective.

Sâmbătă, 26 septembrie 1896

Împăratul Franz Iosef, în calitate de gazdă, a sosit de sâmbătă, cu trenul, la Orşova. Pe traseul de la Timişoara la Orşova, împăratul a avut o scurtă escală, la ora 12,00, în gara Caransebeş. Deşi această oprire nu fusese prinsă în programul oficial, Franz Iosef, văzând mulţimea de cetăţeni din toate categoriile sociale, veniţi să-l întâmpine, mulţi dintre ei îmbrăcaţi în uniforma de odinioară a Regimentului grăniceresc, a hotărât să se oprească, să coboare din tren şi să schimbe câteva cuvinte cu oficialităţile oraşului, cu reprezentanţii armatei şi cu senatorul Ioan Bartolomeiu. Acesta din urmă, în lipsa primarului prezent la Orşova, unde urma ca împăratul să fie primit oficial, a rostit un scurt discurs de bun – venit. “Maiestatea sa a respuns prea graţios, că de mult n-a mai călătorit în acest ţinut şi că se bucură de recepţiunea însufleţită, ce I s-a făcut” (Foaia diecesană, nr. 38, 1896). Într-adevăr, de 44 de ani, din anul 1852, când fusese oaspetele staţiunii Băile Herculane, Franz Iosef, nu mai vizitase zona.

După-amiază, la ora 3, trenul imperial opreşte în gara Orşova, împodobită cu covoare, drapele, efigii şi verdeaţă, iar Franz Iosef coboară, întâmpinat fiind de comitele suprem, parlamentari, reprezentanţi ai clerului, diplomaţi, consuli, etc.

“La sosirea trenului, muzica a intonat imnul naţional austriac şi împăratul descinde în uniforma de husar ungur, manta albă, Kolba de blană şi marele cordon al Mariei Tereza, în cruciş” (Universul, 30 septembrie 1896)

“Timpul urât şi ploios a schimbat multe din programul de primire. Prin ploaie şi cu trăsura deschisă, Maiestatea Sa, urmat de nenumărate trăsuri şi întâmpinat de imens popor, a tras la edificiul foresteriei erariale (palatul administrativ). Aici Maiestatea Sa a primit diferitele deputaţiuni”. (Foaia diecesană, nr. 39, 1896)

Printre cei primiţi de către Franz Iosef s-a aflat şi episcopul diecesei Caransebeşului, Nicolae Popea, care a rostit o cuvântare. După alocuţiunea de răspuns, împăratul “apropiindu-se de Prea Sfinţitul Episcop, a binevoit cu plăcere vădită a-i comunica, că pe cale mult popor i-a ieşit înainte şi că de pe înfăţişarea şi ţinuta poporului se cunoşteau foştii grăniceri” (Foaia diecesană. nr. 39/1896)

După primirea delegaţiilor, la ora 7,30, Franz Iosef s-a retras pe vaporul imperial, de unde trebuia să urmărească spectacolul focurilor de artificii, care n-a prea avut succes din cauza ploii.

A doua zi, duminică 27 sept. 1896 avea să se desfăşoare festivitatea propriu-zisă de inaugurare a canalului navigabil de pe Dunăre.

Duminică, 27 septembrie, 1896

Festivitatea propriu – zisă, de inaugurare a Canalului navigabil Porţile de Fier de pe Dunăre, care a avut loc duminică 27 sept. 2011, a fost favorizată, spre deosebire de cea din ziua precedentă, de o vreme splendidă.

Conform programului, la ora 7, dimineaţa, Franz Iosef a participat la o liturghie la biserica romano – catolică din Orşova.

La ora 7,30, împăratul însoţit de suita imperială, corpul diplomatic, cleri, înalţi funcţionari, deputaţi şi magistraţi, îmbrăcaţi în costume de gală, au sosit la gară pentru a întâmpina pe înalţii oaspeţi, regele Carol I al României şi regele Alexandru I al Serbiei.

Primul care a sosit cu un tren special, la ora 8.20, a fost regele Serbiei, Alexandru I.

“Abia trecură vreo 20 de minute şi iată că sosi şi trenul de la Vârciorova, cu regele Carol. Muzica militară intonă imnul românesc şi între zgomotoase strigări de “Să trăiască”, în limbile română, maghiară şi germană, intră trenul în gară. Regele Carol descinse din tren, îmbrăcat în uniforma sa de colonel” (Gazeta Transilvaniei, 30 septembrie 1896).

După terminarea prezentărilor, cei trei suverani, împreună cu toţi oaspeţii şi delegaţiile prezente au pornit spre malul Dunării.

”La 9,30, vaporul “Franz Iosef” a plecat, precedat de vaporul serviciului direcţiei tehnice, la gura canalului. La intervale de câte 10 minute urmau celelalte vapoare, precum vaporul “Radetzky” cu membrii comisiei dunărene, “Zrinyi”, cu membrii conferinţei interparlamentare şi celelalte vapoare cu restul oaspeţilor, între care şi vapoarele româneşti “Principele Carol” şi “Basarab” ce duceau un public foarte ales român.Corabia imperială regală, ajungând la gura canalului, rupse cu ciocul ei frânghia cu flori ce era întinsă de-a lungul canalului. Acesta a fost semnalul cel dintâi al inaugurării canalului. El fu salutat de salvele artileriei române de pe ţărm, la cari a ripostat monitorul unguresc Körös”. (Gazeta Transilvaniei, 30 septembrie 1896). Pe malul sârbesc, se trăgeau salve de tunuri, răspunzând celor de pe malul românesc.

Corabia imperială regală, ajungând la gura canalului, rupse cu ciocul ei frânghia cu flori ce era întinsă de-a lungul canalului. Acesta a fost semnalul cel dintâi al inaugurării canalului. El fu salutat de salvele artileriei române de pe ţărm, la cari a ripostat monitorul unguresc Körös”. (Gazeta Transilvaniei, 30 septembrie 1896). Pe malul sârbesc, se trăgeau salve de tunuri, răspunzând celor de pe malul românesc.

Episcopul romano – catolic Dessewffy se afla în ţinută de gală, cu toiagul în mână, la prova navei, a rostit o rugăciune de binecuvântare, ascultată de cei trei suverani, cu capetele descoperite. După ceremonia religioasă, împăratul Franz Iosef s-a apropiat de o masă pe care erau aşezate trei cupe de aur pe care, ministrul de comerţ, Daniel, le umplu cu şampanie. Împăratul Franz Iosif, rosti atunci, următorul discurs, în limba franceză:

“În acest moment sărbătoresc, care pe Noi ne uneşte, în serbarea unei mari opere pentru bunul comun, sunt fericit a saluta pe suveranii celor două ţări amice, ale căror ţărmuri, udate de Dunăre, prin apropierea lor una de alta, simbolizează comuniunea intereselor noastre. Aceste lucrări, cu a căror îndeplinire, Austro – Ungaria a fost autorizată prin Areopagul Europei, ce era adunat la Berlin, sunt finite; ultimile impedimente, cari opreau calea trecerii libere pe cursul marelui fluviu sunt înlăturate. Mândru de misiunea ce Ni s’a dat Nouă, de chiar această nouă cale deschisă şi având convingerea că ea va da un avânt imposant şi binefăcătoriu desvoltării a relaţiunilor internaţionale – beau întru fericirea şi bunăstarea popoarelor noastre!” (Foaia diecesană nr. 39/1896).

După rostirea toastului, cei trei suverani au ciocnit cupele de aur, după care au băut şampanie. Ministrul de comerţ al Ungariei, Daniel, a rugat, în limba maghiară, pe împărat şi în limba germană pe cei doi regi, să primească, ca dar, cele trei cupe, în amintirea acelei festivităţi, dar pe care suveranii l-au primit, mulţumind.

În continuare a avut loc momentul inaugurării Canalului navigabil Porţile de Fier, prin deplasarea convoiului oficial, pe Dunăre, spre Gura Văii și ceremonia de rupere a frânghiei de flori ce a marcat deschiderea oficială a canalului.

Apropiindu-se convoiul oficial de Gura Văii, o divizie completă, compusă din 6 regimente de dorobanţi (curcani) au făcut o primire spectaculoasă a Înalților oaspeţi, cu strigăte de “ura”, în timp ce, de pe deal, bateriile române trăgeau salve de tunuri, la care răspundeau tunurile de pe nave. Pe durata croazierei, s-a luat dejunul pe vapor, la care au fost invitaţi toţi oaspeţii prezenţi.

La ora 3 după-amiază, cei trei suverani împreună cu suitele lor, au plecat cu un tren special la Băile Herculane, unde au beneficiat de o spectaculoasă primire.

“La ora 6, s-a ţinut prânzul în elegantul salon de cură, participând suitele, diplomaţii, miniştrii, înalţii demnitari bisericeşti, între cari şi P.S.S Domnul Episcop Nicolae Popea, cam 120 persoane” (Foaia diecesană. nr. 39/1896)

La acest prânz festiv Franz Iosef a rostit în limba franceză – următorul toast:

„Beau în sănătatea sublimilor Mei oaspeţi: a MM. LL. Regelui României şi a regelui Serbiei. Mulţumindu-le pentru că au avut bunătatea de a Ne onora cu prezenţa Lor la sărbătoarea ce Noi o serbăm azi, nutresc cele mai bune dorinţe pentru fericirea Lor şi pentru prosperitatea regatelor Lor şi sper că legătura prieteniei sincere, care pe Mine mă leagă cu dânşii, totdeauna va afla espresiune în relaţiunile amicale de vecini ale statelor Noastre”. (Foaia diecesană. nr. 39/1896)

Duminică la ora 8 seara, înalţii oaspeţi au plecat la gara Băile Herculane, de unde regele Serbiei a plecat spre Belgrad, Regele României la Craiova, unde a doua zi a întâmpinat pe Franz Iosef, care a înnoptat în trenul de curte, în gară, la Orşova.

Suveranii au venit, s-au întâlnit, au toastat şi au plecat…A rămas însă în mintea şi sufletul oamenilor, imaginea unei staţiuni bimilenare, cu vocaţie internaţională, Băile Herculane, care, şi prin această întâlnire istorică şi-a consolidat poziţia şi statutul de mare “kurort”, gazdă ospitalieră pentru marile personalităţi politice, culturale şi pentru întâlnirile oficiale ale acestora.

Evenimentul important a fost marcat prin două medalii jubiliare.

Una din aceste medalii, îi prezintă pe o faţă pe cei trei suverani din profil, iar pe reversul medaliei, se află scrisă data întâlnirii, 27 septembrie 1896.

Cealaltă medalie argintată, emisă în cinstea evenimentului inaugurării Canalului navigabil Porţile de Fier, are pe o parte efigia împăratului, iar pe verso, chipurile celor doi ingineri germani care au proiectat lucrarea.

Evenimentul a fost marcat şi printr-o placă de marmură amplasată la ieşirea din staţiunea Băile Herculane, după podul de la Uzina electrică, placă pe care scria: ”Franz Iosef I, gloriosul nostru împărat şi rege, în onoarea distinşilor oaspeţi ai Maiestăţii Sale şi ai împărătesei, Carol I, rege al României şi Alexandru, rege al Serbiei, la serbările organizate cu prilejul existenţei a o mie de ani a Ungariei şi cu ocazia deschiderii Porţilor de Fier, 1896 la 27 septembrie. În amintirea celei mai înalte vizite făcute la Băile Herculane”.

După anii ’90 această placă a dispărut, la faţa locului nemairămânând decât postamentul din cărămidă şi rama ce încadra placa.

Din inițiativa noastră, în colaborare cu Primăria Băile Herculane, cu ocazia celei de-a patra ediție a Simpozionului Internațional ”Herculane – arcade în timp” din iunie 2021, a fost montată, chiar pe postamentul plăcii originale, o replică a plăcii dispărute.