IOAN VASIU: Când și unde ai debutat ca jurnalist?

NICOLAE  TOMA:  Viața mea s-a schimbat în ziua de 22 decembrie 1989, ora 10 dimineața, când 30.000 de lugojeni au ales un consiliu provizoriu de conducere a orașului. Atunci am promis în fața cetățenilor că Lugojul va avea un ziar și a doua zi dimineața a apărut Ziarul „Drapelul”, practic o foaie format A 2,  față verso. Acest consiliu m-a numit redactor șef și mi-am luat misiunea în serios. Nu aveam nicio experiență jurnalistică, dar veneam dinspre literatură. Înainte de 1989 eram considerat o mare speranță și toți  așteptau să apară cărțile mele. În ianuarie 1984 am debutat cu proză sf  în revista „Magazin”, în 1985 cu scenarii radiofonice, după povestirile mele, la radio București, la emisiunea „La Steaua polară” și în octombrie 1988 cu poezie în revista „Convorbiri literare”. Primul articol l-am semnat cu numele de Nicolae Toma în numărul 2 al ziarului „Drapelul”, care a apărut în ziua de Crăciun, 25 decembrie 1989. Și de atunci mi-am legat viața de jurnalism și nu pot trăi fără această pasiune. În 35 de ani mi-am construit o carieră, am urmat și studii superioare de jurnalism, am editat ziare, dar cel mai mult mi-a plăcut să fiu jurnalist de investigații, unde am avut câteva rezultate mari.

I.V.: Știu că ai pus o „piatră” de temelie la înființarea unei filiale a UZPR, în Timișoara. Te rog să detaliezi puțin.

N.T.: La îndemnul jurnalistului Dumitru Buțoi, membru UZPR, în 2018 am intrat în rândurile acestei uniuni și am adunat în jurul nostru un grup de jurnaliști. În fiecare luni ne întâlneam și dezbăteam probleme actuale, dar și pe rând, fiecare prezenta o personalitate a culturii bănățene. La constituirea Filialei am fost ales vicepreședinte și atunci am hotărât să stabilim sediu la Lugoj. În acest moment, suntem aproape 50 de membri, din care 17 sunt din Lugoj.

I.V.: De ce ai aderat la UZPR?

N.T.: Am fost membru la prima organizație a jurnaliștilor înființată în ianuarie 1990, Societatea Ziariștilor din România – SZR, din care, la propunerea lui Sergiu Andon, un grup numeros a reînființat Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. La vremea respectivă nu m-am considerat profesionist și, după o pauză de 28 de ani, am hotărât că locul meu este lângă jurnaliști. Ca vicepreședinte, m-am implicat în organizarea unor evenimente culturale și jurnalistice din Banat și în alte orașe din țară. Filiala noastră are o strânsă legătură cu românii din Banatul sârbesc. 

I.V.: Au apărut în ultimii ani tot mai multe ziare și reviste online. Crezi că presa online poate să ducă la dispariția presei tipărite?

N.T.: Asistăm la un asalt fără precedent al tehnologiei. Viața noastră se schimbă vertiginos. De la descoperirea lui Gutenberg, tiparul s-a schimbat într-o perioadă lungă de timp, asimilând câteva modificări tehnologice, dar în ultimii 35 de ani trăim schimbări fundamentale, care au indus, mai ales în rândul tinerilor, un alt mod al publicului de a se informa și astfel a apărut necesitatea presei online. Cred că presa tipărită va dispărea sub presiunea inteligenței artificiale și sub influența negativă a rețelelor de socializare, care se fac vinovate de dezinformări la nivel global.

I.V.: Unde ai lucrat în decursul anilor ca jurnalist și unde lucrezi acum?


N.T.: În perioada 23 decembrie 1989 – 28 decembrie 1997 la Ziarul „Drapelul” din Lugoj, unde am fost redactor-șef și director. În anii 2000 am fost redactor coordonator la „Atac de Banat”, reporter la „Evenimentul zilei” și redactor șef  la „Banat express”. Din 2002 până în 2012 am condus biroul de investigație la ziarul „Actualitatea”, din Lugoj. Din 2012 și până în prezent sunt redactor șef  la Ziarul „Revoluționarul”, care, după o apariție periodică tipărită din 2004, a devenit o platformă mass–media online.

I.V.: Ce proiecte mai importante ai pentru a doua jumătate a acestui an?

N.T.: Să tipăresc o carte de proză scurtă umoristică și o carte pentru jurnaliștii tineri, formată din două volume. Primul este lucrarea mea de licență „Tehnici de investigație jurnalistică” și al doilea cele mai reușite articole publicate în toți anii de când scriu la ziar.