Există zile care se înscriu în calendar și există zile care ne amintesc cine suntem. Ziua Limbii Române, sărbătorită la 31 august, aparține celei de-a doua categorii. Pentru românii din Serbia, ea are o semnificație aparte: nu este doar o celebrare simbolică a limbii materne, ci și un prilej de a privi spre ceea ce am moștenit, spre ceea ce am reușit să păstrăm și, mai ales, spre ceea ce avem responsabilitatea să transmitem mai departe.

La sediul Casei de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova, această zi a fost marcată, pentru al patrulea an consecutiv, prin manifestarea internațională „Împletind cuvinte, împărtășim cultură”, care a reunit reprezentanți ai instituțiilor, oameni de cultură, scriitori, jurnaliști, profesori și cercetători din Serbia și România.

Ediția din acest an a avut și o semnificație aparte prin prezența comună a membrilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România din Serbia și Caraș-Severin. Dincolo de frontiere, profesioniști ai cuvântului scris s-au întâlnit la Panciova în jurul aceleiași valori fundamentale: limba română.

Manifestarea a debutat printr-un moment muzical susținut de tânăra interpretă Andrea Chercioban din Nicolinț, laureată a numeroase concursuri, care a interpretat cântecul „Să-mi cânți, cobzar”. Muzica a deschis astfel firesc o întâlnire dedicată cuvântului, memoriei și identității.

Moderatorul manifestării, Marin Gașpăr, redactor responsabil al Editurii „Libertatea”, a subliniat încă de la început sensul profund al sărbătorii, amintind că limba română reprezintă deopotrivă un reper al identității, o expresie a apartenenței și o responsabilitate a celor care o vorbesc.

La eveniment au fost prezenți Daniel Bala, șef ad-interim al misiunii diplomatice a Consulatului General al României la Vârșeț, Stevan Mihailov, vicepreședinte al Consiliului Național al Minorității Naționale Române și coordonator al Departamentului pentru Informare, precum și numeroși reprezentanți ai vieții culturale și jurnalistice.

Din Caraș-Severin au venit la Panciova dr. Dacian Rancu, istoric, arheolog și muzeograf, proprietarul Muzeului Presei din Șopotu Vechi, Ioan D. Cucu, președintele Filialei Caraș-Severin a UZPR, jurnalistul și scriitorul Mario H. Balint din Reșița și fotograful Petre Dalea.

Li s-au alăturat dr. Tatiana Petrică, director ad-interim al Căminului Tineretului din Vârșeț, Eufrozina Greoneanț, jurnalistă, scriitoare, profesoară și cercetătoare a tradițiilor și patrimoniului cultural românesc, Simion Lăzăreanu, jurnalist, traducător și fost redactor-șef al revistei „Lumina” timp de 14 ani, precum și Vasa Barbu, jurnalist, poet, traducător și eseist, fost redactor-șef al Editurii „Libertatea”.

Din partea CPE „Libertatea”, participanții au fost salutați de subsemnata, Mariana Stratulat, director al instituției, și de Valentin Mic, redactor-șef al săptămânalului „Libertatea” și director adjunct al CPE „Libertatea”.

„Bine ați revenit acasă!” – au fost cuvintele prin care am ales să întâmpinăm oaspeții. Pentru că, dincolo de formule protocolare, acesta este sensul pe care îl are „Libertatea” pentru comunitatea noastră: o casă a cuvântului românesc. Parafrazând cunoscutul gând al lui Nichita Stănescu despre limba română ca patrie, am subliniat că această instituție este casa tuturor celor care trăiesc, simt, gândesc și vorbesc românește.

Daniel Bala a evidențiat, în mesajul său, rolul major pe care CPE „Libertatea” îl îndeplinește de peste opt decenii. Domnia sa a remarcat trei dimensiuni fundamentale ale activității instituției: contribuția educațională, în special prin publicațiile „Bucuria copiilor” și „Tinerețea”; preocuparea pentru păstrarea acurateței limbii române literare în Voivodina; precum și susținerea și promovarea creației literare românești din Serbia și integrarea acesteia în spațiul cultural românesc.

Despre importanța păstrării limbii române în Serbia, rolul presei și al cărții în transmiterea valorilor culturale, precum și despre responsabilitatea generațiilor de astăzi de a duce mai departe moștenirea lingvistică și spirituală primită de la înaintași a vorbit și Stevan Mihailov, vicepreședintele Consiliului Național al Minorității Naționale Române.

Ioan D. Cucu, președintele Filialei Caraș-Severin a UZPR, a vorbit în termeni elogioși despre manifestările organizate de CPE „Libertatea”, apreciind că, prin amploarea și valoarea lor, acestea contribuie la prestigiul filialei UZPR din care fac parte și membrii din Serbia. Totodată, acesta a evidențiat importanța unor asemenea întâlniri pentru consolidarea legăturilor dintre jurnaliștii români de pe cele două părți ale frontierei.

Prezența membrilor UZPR din Serbia și Caraș-Severin a dat întâlnirii o dimensiune suplimentară. Jurnalismul în limba română nu este despărțit de graniță. El aparține aceluiași spațiu cultural și aceleiași responsabilități profesionale: aceea de a păstra cuvântul viu, corect și capabil să ducă mai departe memoria unei comunități.

În cadrul manifestării s-a desfășurat Simpozionul Internațional „Publicațiile CPE «Libertatea» în păstrarea, cultivarea și transmiterea limbii române în Serbia”. Tema nu a fost aleasă întâmplător. Pentru o comunitate care trăiește în afara granițelor României, presa în limba maternă înseamnă mult mai mult decât transmiterea informației. Ea devine un loc în care limba continuă să existe public, să se adapteze vremurilor, să-și îmbogățească vocabularul și să treacă firesc de la o generație la alta.

În familie, limba este moștenită. În școală, este învățată și cultivată. Dar prin presă, carte și cultură, ea devine parte a vieții publice. În paginile ziarului sunt consemnate evenimentele unei comunități, sunt prezentate instituțiile și localitățile ei, sunt intervievați oamenii, sunt analizate probleme, sunt comentate fenomene sociale, sunt promovate cărți, spectacole și tradiții. Limba maternă nu mai aparține astfel doar amintirii sau sărbătorilor. Ea vorbește despre prezent.  Aceasta este una dintre misiunile pe care CPE „Libertatea” și le-a asumat încă de la fondarea sa, în anul 1945. Prin săptămânalul „Libertatea”, revista „Bucuria copiilor”, publicația pentru tineri „Tinerețea”, revista de literatură, artă și cultură „Lumina”, „Almanahul Libertății” și volumele apărute sub egida Editurii „Libertatea”, s-a construit, de-a lungul deceniilor, un adevărat circuit al cuvântului românesc. Copilul descoperă primele texte prin „Bucuria copiilor”. Adolescentul își găsește propriile preocupări și poate chiar primele încercări publicistice în „Tinerețea”. Cititorul matur urmărește viața comunității prin săptămânalul „Libertatea”. Creatorul și iubitorul de literatură se întâlnesc în paginile revistei „Lumina”. Iar cartea fixează în timp creația și memoria unei comunități.

Privite astfel, publicațiile nu sunt simple titluri dintr-un catalog editorial. Ele alcătuiesc o biografie culturală colectivă.

Săptămânalul „Libertatea” are, în acest mecanism, un rol esențial. Număr de număr, limba română este folosită pentru a descrie realitatea contemporană: politică, societate, educație, economie, cultură, religie, viața satelor și orașelor, activitatea instituțiilor și destinele oamenilor.

Această diversitate înseamnă implicit și diversitate lexicală. În paginile publicației, cititorul întâlnește terminologie administrativă, juridică, educațională, economică, socială, culturală și literară. Presa contribuie astfel nu doar la păstrarea limbii, ci și la actualizarea ei. Aici se află unul dintre marile merite ale presei românești din Serbia: limba română nu a fost păstrată sub forma unui obiect de muzeu. Nu a fost așezată într-o vitrină a trecutului, ci a rămas vie, funcțională și capabilă să numească lumea de astăzi.

Lucrările simpozionului au oferit perspective diferite asupra acestei misiuni. Mario H. Balint, scriitor și jurnalist din Reșița, a prezentat lucrarea Un pentagon publicistic al Casei de Presă și Editură „Libertatea” și supraviețuirea limbii române în Serbia. Autorul a analizat legătura dintre limbă și identitatea națională, evidențiind rolul publicațiilor „Bucuria copiilor”, „Tinerețea”, „Lumina” și „Libertatea”, precum și al Editurii „Libertatea”, în menținerea unei limbi române vii și actuale în Serbia.  

Stevan Mihailov a susținut lucrarea Rolul publicațiilor Casei de Presă și Editură „Libertatea” în păstrarea, cultivarea și promovarea limbii române în Serbia – Trei verbe pentru o limbă. În intervenția sa, a urmărit importanța principalelor publicații ale instituției și a acordat o atenție deosebită digitalizării, considerată o nouă etapă în conservarea și promovarea patrimoniului publicistic românesc.

Subsemnata, Mariana Stratulat, a prezentat lucrarea Casa de Presă și Editură „Libertatea” – memorie vie a cuvântului românesc și expresia dăinuirii sale în Serbia, pornind de la o experiență personală: întâlnirea, în copilărie, cu revista „Bucuria copiilor”. Din acel punct, perspectiva s-a extins asupra drumului parcurs de publicațiile instituției și asupra felului în care acestea au însoțit generații întregi de cititori.

Dr. Valentin Mic a vorbit, în lucrarea Când „Lumina” devine punte între culturi, despre jubileul de 80 de ani al Cercului Literar „Lumina”, marcat la 8 august 2026, la Coștei, localitatea în care acesta a luat ființă. Ideea centrală a intervenției sale a fost aceea că o identitate culturală puternică nu exclude deschiderea către alte culturi, ci o face posibilă: identitatea și multiculturalitatea se completează.

Prof. Margareta Cojocar a analizat, din perspectiva experienței didactice, contribuția profesorilor la păstrarea și promovarea limbii române în Serbia.

Despre rolul publicațiilor CPE „Libertatea” în păstrarea, cultivarea și promovarea limbii române au prezentat lucrări și dr. Tatiana Petrică, Teodora Smolean, Magdalena Lukić, dr. Dacian Rancu, Victoria Erina și dr. Eufrozina Greoneanț.

În final, Marin Gașpăr, prin lucrarea Rolul revistelor „Femeia nouă” și „Satul” în educare, a readus în actualitate două publicații care au avut un rol aparte în educarea cititorilor. „Femeia nouă” urmărea ridicarea nivelului de viață al femeilor din satele românești, în timp ce publicația care i-a continuat misiunea, „Satul”, și-a extins aria tematică și educativă.

O perspectivă mai rar evocată, dar esențială pentru existența oricărei publicații, a fost adusă în discuție de Simion Lăzăreanu și Vasa Barbu. Ei au vorbit despre oamenii aflați, de multe ori, în spatele paginii tipărite – lectorii și tehnoredactorii –, despre munca lor discretă și despre responsabilitatea enormă pe care o presupune pregătirea unui ziar, a unei reviste sau a unei cărți. Vasa Barbu a ilustrat această experiență și printr-un poem din cel mai recent volum al său, inspirat de anii în care a activat ca lector la CPE „Libertatea”.

Lucrările prezentate în cadrul simpozionului vor fi publicate în revista „Lumina”, păstrând astfel și în pagină ideile unei întâlniri dedicate tocmai continuității cuvântului românesc. Dincolo însă de comunicări, argumente și mărturii, rămâne întrebarea esențială: cui îi încredințăm mai departe acest cuvânt? Răspunsul ne conduce, firesc, spre generațiile care vin și spre rostul profund al tuturor acestor eforturi.

De la un copil care citește la o comunitate care continuă… Poate că acesta este, în cele din urmă, sensul cel mai profund al întâlnirii de la Panciova. Când vorbim despre „Libertatea”, „Bucuria copiilor”, „Tinerețea”, „Lumina”, „Almanahul Libertății” și despre cărțile Editurii „Libertatea”, nu vorbim numai despre publicații.

Vorbim despre copii care învață să citească românește. Despre tineri care îndrăznesc să-și scrie primele rânduri. Despre jurnaliști care consemnează prezentul. Despre scriitori care transformă limba în literatură. Despre cititori care, deschizând o publicație, se recunosc pe ei înșiși și recunosc lumea din care fac parte. Vorbim despre memorie, cultură, identitate și continuitate. Despre drumul cuvântului românesc de la o generație la alta.

Iar întâlnirea membrilor UZPR din Serbia și Caraș-Severin, tocmai de Ziua Limbii Române, a demonstrat că acest drum nu se oprește la frontieră. Limba creează punți acolo unde geografia trasează granițe.

Dacă, peste ani, un alt copil va deschide „Bucuria copiilor”, va descoperi un cuvânt pe care nu îl cunoștea, îl va învăța și îl va îndrăgi, iar apoi va simți nevoia să scrie el însuși în limba română, atunci vom ști că misiunea noastră continuă.

Pentru că adevărata măsură a păstrării unei limbi nu stă numai în felul în care îi evocăm trecutul, ci mai ales în numărul celor care vor dori să o vorbească, să o citească și să scrie în ea mâine.

Atâta vreme cât copiii noștri vor avea ce să citească în românește, tinerii vor avea unde să publice în românește, scriitorii vor putea crea în românește, iar comunitatea va avea o presă care să-i consemneze viața în românește, limba română nu va rămâne doar o moștenire a trecutului.

Va fi limba prezentului nostru și va avea viitor.

Foto: Petre Dalea