07.07.2026
European Writers’ Council solicită Comisiei Europene opt măsuri concrete pentru protejarea drepturilor autorilor în contextul inteligenței artificiale generative.
Contents
- Principiul ART: cadrul minim al unei relații corecte între autori și tehnologie
- Cele opt cerințe ale EWC către Comisia Europeană
- De ce contează aceste cerințe pentru scriitori
- O miză europeană, dar și una românească
- Fără AI fără ART
Într-un moment decisiv pentru viitorul dreptului de autor în Europa, European Writers’ Council a transmis Comisiei Europene un răspuns ferm la consultarea privind revizuirea cadrului european de copyright: nu poate exista utilizare legitimă a operelor scrise de sistemele de inteligență artificială fără autorizare, remunerare și transparență.
Acest principiu, formulat de EWC sub acronimul ART — Authorisation, Remuneration, Transparency — concentrează una dintre cele mai importante mize culturale și juridice ale prezentului. Literatura, traducerea, eseistica, critica, poezia, cărțile pentru copii sau lucrările academice nu pot fi tratate ca simple seturi de date. Ele sunt opere protejate, rezultate ale muncii intelectuale, ale experienței, ale responsabilității culturale și ale unei relații vii cu limba.
Documentul EWC, publicat la 1 iulie 2026, vine ca răspuns la apelul Comisiei Europene privind o posibilă modernizare a cadrului european de copyright, inclusiv în raport cu provocările ridicate de inteligența artificială generativă, licențiere, aplicarea drepturilor și remunerarea creatorilor.
Principiul ART: cadrul minim al unei relații corecte între autori și tehnologie
În viziunea EWC, orice reglementare responsabilă a inteligenței artificiale generative trebuie să pornească de la trei exigențe simple:
Autorizare: operele protejate nu trebuie folosite pentru antrenarea sau dezvoltarea sistemelor AI fără acordul autorilor și al titularilor de drepturi.
Remunerare: folosirea operelor scrise în produse și servicii comerciale trebuie să fie însoțită de plăți adecvate și proporționale.
Transparență: dezvoltatorii și utilizatorii de sisteme AI trebuie să documenteze clar sursele folosite, modul de dobândire a conținutului și exploatarea operelor protejate.
EWC a formulat acest principiu încă din documentul său privind cele zece principii pentru reglementarea inteligenței artificiale generative, unde afirmă explicit că orice formă de autorat (sic!) are nevoie de protecție prin ART. Răspunsul transmis acum Comisiei Europene duce această poziție mai departe și o transformă într-un set de cerințe concrete.
Cele opt cerințe ale EWC către Comisia Europeană
În răspunsul său la apelul de contribuții, EWC cere Comisiei Europene să intervină în opt direcții esențiale.
Prima cerință privește repararea prejudiciilor produse prin încălcarea drepturilor de autor. EWC solicită măsuri prin care furnizorii de sisteme AI, operatorii, colectorii de date și cei care folosesc asemenea sisteme să poată fi trași la răspundere pentru utilizarea neautorizată a operelor protejate.
A doua cerință vizează eliminarea aplicării nejustificate a excepțiilor de text and data mining în cazul inteligenței artificiale generative. Potrivit EWC, aceste excepții nu trebuie interpretate ca o permisiune generală de a folosi cărți și texte protejate pentru antrenarea AI. Organizația susține licențierea voluntară și negociabilă, cu plăți adecvate și proporționale pentru autori, fără introducerea unei noi „excepții AI” și fără scheme obligatorii de licențiere impuse autorilor.
A treia cerință este legată de transparența deplină. EWC solicită ca dezvoltatorii de sisteme AI, comerciali sau necomerciali, să documenteze sursele utilizate, modul de obținere a acestora și exploatarea operelor protejate titlu cu titlu. De asemenea, produsele AI care imită cărți sau conținut editorial ar trebui etichetate fără excepție.
A patra cerință extinde problema transparenței la toate utilizările digitale ale operelor scrise, inclusiv împrumutul digital și streamingul de audiobookuri. EWC cere ca obligațiile de transparență să fie aplicabile și față de companiile de distribuție, bibliotecile naționale sau instituțiile educaționale, astfel încât autorii să poată vedea cum sunt folosite operele lor și ce venituri generează.
A cincea cerință privește dreptul asociațiilor de autori de a oferi orientări publice privind contractele și onorariile. EWC solicită ajustarea legislației concurenței astfel încât organizațiile profesionale să poată formula recomandări și repere de negociere fără riscul de a fi tratate ca actori care distorsionează piața. Pentru autori, în special pentru cei aflați în poziții contractuale fragile, asemenea repere pot fi decisive.
A șasea cerință se referă la instituțiile de patrimoniu cultural care digitizează opere indisponibile comercial. EWC cere Comisiei să clarifice că articolul 8 din Directiva privind dreptul de autor în piața unică digitală nu permite transmiterea operelor autorilor către dezvoltatorii de AI fără consimțământul acestora.
A șaptea cerință respinge ideea că cercetarea științifică și colaborarea transfrontalieră ar avea nevoie de noi excepții de la dreptul de autor. EWC susține că mecanismele de licențiere existente pot facilita deja cercetarea și colaborarea, fără a slăbi drepturile și veniturile autorilor.
A opta cerință privește împrumutul digital realizat de bibliotecile publice, pe care EWC îl consideră deja o sursă de prejudiciu de piață pentru autori în anumite condiții. Organizația avertizează că noi excepții în această zonă ar adânci dezechilibrul existent și ar diminua și mai mult veniturile creatorilor.
De ce contează aceste cerințe pentru scriitori
Cele opt cerințe ale EWC nu reprezintă o opoziție față de tehnologie. Ele sunt, mai curând, o încercare de a păstra tehnologia într-un cadru de responsabilitate culturală, economică și juridică.
Problema centrală este simplă: dacă operele autorilor sunt folosite pentru a construi produse comerciale de inteligență artificială, autorii trebuie să știe acest lucru, să își poată exprima acordul sau refuzul și să fie remunerați corect. În lipsa acestor condiții, dreptul de autor devine o protecție formală, greu de aplicat, iar munca intelectuală este mutată într-o zonă de extracție invizibilă.
Mai grav, lipsa etichetării și a transparenței poate afecta nu doar veniturile autorilor, ci și încrederea publicului în carte, traducere, critică și producția editorială. Un text generat automat, o traducere realizată fără licență, o carte care imită formele editoriale consacrate sau un conținut construit pe opere protejate nu pot circula într-un spațiu cultural sănătos fără reguli clare.
O miză europeană, dar și una românească
Pentru Uniunea Scriitorilor din România, dezbaterea deschisă la nivel european are o importanță directă. Ea privește statutul scriitorului, viitorul condiției de autor, protecția muncii intelectuale și capacitatea culturii scrise de a rămâne vizibilă într-un ecosistem digital dominat tot mai mult de platforme, agregatori și sisteme automate.
România nu este în afara acestei discuții. Scriitorii români, traducătorii, criticii, eseiștii, autorii de literatură pentru copii și autorii academici sunt parte a aceleiași piețe culturale europene și se confruntă cu aceleași întrebări: cine folosește operele lor, cu ce acord, în ce scop, cu ce beneficii și cu ce obligații?
În acest sens, principiul ART oferă o formulă clară și memorabilă: acord, remunerare, transparență. El poate funcționa ca reper atât pentru politicile publice, cât și pentru pozițiile organizațiilor profesionale ale autorilor.
Fără AI fără ART
Inteligența artificială poate fi un instrument util. Poate sprijini cercetarea, accesul la informație, unele procese editoriale sau circulația textelor. Dar niciun progres tehnologic nu justifică folosirea operei scrise fără acord, fără evidență și fără plată.
De aceea, mesajul EWC este important nu doar pentru specialiștii în copyright, ci pentru întreaga lume literară europeană: viitorul digital al cărții trebuie construit împreună cu autorii, nu pe seama lor.
Fără autorizare, autorul este exclus din decizia privind propria operă.
Fără remunerare, munca intelectuală este devalorizată.
Fără transparență, dreptul de autor nu poate fi apărat efectiv.
Într-o Europă care afirmă că își protejează diversitatea culturală și lingvistică, aceste trei condiții nu sunt revendicări excesive. Sunt baza unei relații corecte între creație, tehnologie și piață.
Sau, în formula cea mai scurtă: fără AI fără ART!
Sursa:
