Mehadia, 19 August 2026 – Trecutul antic al Banatului Montan a făcut astăzi un pas hotărât spre prezent. Cea de-a doua ediție a Zilei Porților Deschise la Castrul Roman Praetorium din Mehadia a transformat situl arheologic într-un punct de întâlnire vibrant între știință, comunitate și pasiune pentru istorie.
Găzduit într-un interval orar primitor (18:00 – 20:00), evenimentul a fost organizat prin efortul reunit al instituțiilor de prestigiu: Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș, Universitatea de Vest din Timișoara, Academia Română – Filiala Timișoara și Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” din Mehadia.
Datorită participării unui număr mare de tineri de la școlile din Mehadia și Cornea, această a doua ediție a Zilei Porților Deschise de la Castrul Roman Praetorium din Mehadia a transformat, pentru două ore, șantierul arheologic într-un veritabil laborator de cunoaștere.
Punctul central al manifestării l-a constituit atelierul interactiv „Urme romane pe teritoriul Mehadiei”, un workshop școlar creat special pentru a aduce arheologia din planul teoretic direct în mâinile tinerilor exploratori, metamorfozați în mici arheologi pe șantier.
Experiența vizitatorilor juniori a fost concepută ca o simulare autentică a muncii de teren prin parcurgerea succintă a etapelor de: descoperire, analiză și imaginație.
Într-un spațiu special amenajat cu nisip, dotat cu mistrii și pensule, elevii au căutat vestigii îngropate, învățând tehnicile delicate de dezvelire a artefactelor. Obiectele scoase la lumină au fost aduse la mesele de lucru, unde copiii le-au curățat și le-au analizat alături de fragmente autentice de ceramică romană, opaițe și țigle expuse pe șantier.
În echipe de doi sau trei, juniorii au descris artefactele în fața celor prezenți, îmbinând datele observate cu propria imaginație pentru a reconstitui povestea obiectelor romane.
La finalul activităților, implicarea tinerilor a fost recunoscută oficial prin acordarea de distincții simbolice: Insigna „Praetorium”, oferită fiecărui participant ca memento fizic al prezenței și muncii lor pe șantierul arheologic în august 2026, și ,,Certificatul de Mic Arheolog”. Respectivele diplome, emise sub sigla partenerilor academici, poartă semnăturile oficiale ale coordonatorilor științifici ai proiectului, Dr. Simona Regep și Dr. Victor Bunoiu, atestând contribuția tinerilor la înțelegerea patrimoniului roman local.
La această ediție, implicarea școlilor din comunitate a constituit elemetul central al manifestării, evenimentul reușind să adune un număr impresionant de cadre didactice și elevi din zonă:
Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” Mehadia: Reprezentat de o delegație numeroasă în frunte cu directoarea, prof. Ionela Mihaela Domilescu, alături de profesorii Stana Pepșilă, Mageriu Maria, Grigore Humița și Angela Lalescu, și Școala Gimnazială „Traian Lalescu” Cornea, prezentă prin directoarea prof. Lavinia Barbu și prof. Ileana Juca, alături de grupurile de elevi entuziaști.
Imaginile surprinse pe șantier reflectă perfect spiritul zilei: de la ghidajele oferite de arheologi la marginea casetelor de săpătură, până la mândria copiilor care și-au ridicat certificatele la umbra copacilor din sit, evenimentul de la Mehadia a demonstrat că istoria devine memorabilă atunci când este trăită direct.
Curiozitatea celor mici a mai fost hrănită cu o surpriza – nu numai pentru cei mici ci și pentru întreaga asistență: prezența insolită a unui optio roman (subofițerul aflat imediat sub comanda centurionului). Înveșmântat în uniformă riguros reconstituită de epocă*¹ și purtând la șold celebrul gladius și sulița de comandă (hastile), subofițerul roman a adus un plus de culoare și interactivitate. Elevii de gimnaziu veniți din Mehadia și Cornea, însoțiți și de părinți, au avut astfel ocazia rară de a privi istoria și de a o simți în mod vibrant, chiar la ei acasă.
Comunicările științifice și prezentarea au fost susținute de către Dr. Simona Regep, de la Universitatea de Vest Timișoara și Dr. Victor Bunoiu – Academia Română – Filiala Timișoara.
În final, câteva concluzii ale evenimentului, rezultate din prezentare și comunicări:
1. Revelațiile arheologice privitoare la ce ascunde pământul castrului Praetorium?
Săpăturile recente au adus la lumină detalii fascinante despre modul în care romanii își alegeau și își construiau așezările. Mehadia nu a fost aleasă întâmplător: amplasată strategic la intrarea în defileul Timiș-Cerna, la confluențe de ape, ea reprezenta „cheia” de control a văii și a rutelor spre Balcani.
În centrul castrului, cercetările ample au putut observa conturul clădirii comandamentului – Principia*² –, camerele adiacente, precum și fragmentele de zidărie din piatră de râu, calcar și cărămidă. Artefactele recuperate – de la fragmente ceramice și monede, până la opaițele ce luminau odinioară serile din castru – conturează în detaliu povestea vieții cotidiene a garnizoanei de la Praetorium. În paralel, cercetătorii își îndreaptă atenția spre localizarea exactă a necropolei menționate în literatura veche de specialitate, dar și spre dezlegarea unei enigme istorice esențiale: continuitatea locuirii după Marea Retragere Aureliană (271–275 d.Hr.).
Deși decizia împăratului Aurelian de a strămuta armata și administrația la sud de Dunăre a avut ca scop strategic scurtarea liniei de apărare în fața migratorilor, pământul Mehadiei spune o poveste mult mai complexă. Dovezile arheologice – reprezentate prin refolosirea blocurilor de calcar și fasonate în structurile medievale ulterioare, dar și prin materialele descoperite în nivelurile superioare – confirmă că viața socială și economică din acest perimetru strategic nu s-a stins, ci s-a readaptat, păstrând o puntea de legătură neîntreruptă între Antichitate și Evul Mediu.
2. Viziunea de viitor: Circuit turistic și protejare prin conservare
Dialogul dintre arheologi, reprezentanții autorităților locale (Primarul comunei Mehadia, Grigore Bardac) și direcțiile de patrimoniu (reprezentate de Victor Bunoiu, Simona Regep și echipa de cercetare) s-a concentrat pe un plan concret și sustenabil de valorificare:
Panouri informative bilingve (Română/Engleză): Primul pas a fost instalarea unui panou explicativ pe zona sitului în perimetrul de cercetare, urmat de amplasarea viitoare a unor panouri indicatoare, în afara perimetrului, la intrarea pe drumurile de acces.
Circuit perimetral de vizitare: Crearea unui traseu coerent în jurul castrului, care să poarte vizitatorii de la zonele exterioare până la inima fortificației.
Conservarea primară și protejarea zidurilor: Arheologii au subliniat că, în lipsa unor acoperișuri de protecție imediate – pe modelul unor situri de referință din Serbia (Viminacium) sau de la Turda (Potaissa) – cea mai bună decizie etică este conservarea atentă în pământ a structurilor sensibile, pentru a preveni degradarea meteorologică sau vandalismul.
„Romanii alegeau cu foarte mare atenție locul… Obiectivul nostru este să dezvăluim tronsoanele într-un mod sustenabil, transformând castrul într-un spațiu viu și accesibil publicului.”
Cea de-a doua ediție a Zilei Porților Deschise de la Castrul Praetorium demonstrează că patrimoniul arheologic devine cu adevărat valoros atunci când este îmbrățișat de comunitate. Prin sprijinul continuu al instituțiilor academice și muzeale, Mehadia își reconfirmă statutul de reper istoric de prim rang pe harta Banatului și a României.
Constantin VLAICU/ UZPR Caraș Severin
*¹Echipamentul unui optio:
1. Sulița de comandă (Hastile)
Acesta servea două scopuri majore:
Tactic: Avea o lungime considerabilă (aproximativ 1,5 – 2 metri) și un capăt metalic sferic sau plat. Optio stătea în spatele formației (centuriei) și folosea această prăjină pentru a împinge fizic rândurile de soldați în față, menținând ordinea și aliniamentul strict în luptă.
Semnalizare: Bila metalică din vârf era ușor de observat de către centurion de la distanță în agitația bătăliei, confirmând poziția exactă a spatelui trupei.
2. Armamentul (Gladius și Pugio)
– Gladius: sabie scurtă standard a legionarului roman. Se așeză pe șold într-o teacă frumos decorată, suspendată pe o curea lată (balteus). Spre deosebire de centurioni care purtau sabia pe partea stângă, un optio o purta adesea pe partea dreaptă, la fel ca soldații obișnuiți.
Pugio: pumnal roman folosit pentru lupta corp la corp în spații extrem de înguste.
3. Armura și Protecția Corpului
Blana de animal: o piele de lup sau urs. În mod tradițional, purtătorii de stindarde (signiferi) sau auxiliarii foloseau capete de animale peste căști, însă în reenactment-urile moderne, blănurile sunt adăugate des pe umerii ofițerilor pentru un impact vizual puternic sau pentru a sugera statutul ori condițiile de marș.
Lorica Hamata (Cămașa de zale): armură din zale metalice. Era tipul de protecție preferat de mulți ofițeri și subofițeri datorită flexibilității sale superioare în comparație cu plăcile rigide.
Manșonul de protecție: este o apărătoare din piele întărită, un detaliu inspirat din echipamentele de protecție regionale sau din manica (apărătoarea de braț folosită în special de gladiatori și, ulterior, de legionari în campaniile din Dacia).
4. Îmbrăcămintea și Încălțămintea
Tunică Roșie: Purtată pe sub armură, confecționată istoric din lână sau in gros.
Caligae (Sandalele militare): sandalele romane erau confecționate din benzi groase de piele, prevăzute istoric cu ținte metalice pe talpă pentru aderență pe teren accidentat.
[https://en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Optio)
[https://www.romanarmytalk.com]
(https://en.wikipedia.org/wiki/Roman_military_equipment)
(https://imperiumromanum.pl/en/roman-army/equipment-of-roman-legionary/)
*² ,,Principia” era clădirea principală a unui castru roman, adică sediul comandamentului militar. Aceasta se afla în centrul fortificației, la intersecția drumurilor principale (via principalis și via praetoria). Clădirea servea drept centru administrativ, religios și financiar pentru garnizoana romană.
Rolul și funcțiile sale:
Centru de comandă: Aici lucra comandantul legiunii sau al unității militare și personalul său administrativ.
Trezorerie: În clădire se păstra tezaurul unității, dar și banii soldaților.
Sediu religios: Adăpostește sanctuarul steagurilor (aedes), cel mai sfânt loc din castru, unde se onorau însemnele militare și divinitățile.
Spații de adunare: Includea o curte interioară porticată și o sală mare de reuniuni (basilica).
(https://castrulpotaissa.ro/complexe-arheologice/principia/)