(dialog cu Mircea-Adrian RADU, medic specialist în boli endocrine, Director Medical S.C. CAROLL MED SRL Hunedoara)

 

–  Pacienții spun că sunteți omul potrivit la locul potrivit. Cum comentați?

–  Este, probabil, cel mai frumos compliment pe care îl poate primi un profesionist în domeniul sănătății. Mă onorează profund, dar, în același timp, mă responsabilizează. Faptul că pacienții simt acest lucru înseamnă că reușesc să le transmit siguranță și încredere. Totuși, consider că „locul potrivit” este oriunde poți face bine, iar eu încerc doar să îmi fac datoria cu onestitate, respectând jurământul pe care l-am depus și iubind oamenii pe care îi tratez. 

–  Cum vă împăcați cu propria persoană? Dar cu colaboratorii?

–  Cu propria persoană: Sunt propriul meu critic și uneori pot fi destul de exigent. Însă, de-a lungul anilor, am învățat să mă accept, să îmi iert limitele și să caut mereu echilibrul. Pacea interioară este vitală pentru a putea oferi liniște celor din jur.

Cu colaboratorii: Medicina este un sport de echipă. Relația cu colegii mei se bazează pe respect reciproc, comunicare deschisă și încredere. Știu că fără munca asistentelor, a infirmierelor și a colegilor de alte specialități, munca mea ar fi incompletă. Succesele noastre sunt mereu comune. În secolul XXI se pune accent pe abordare multidisciplinară, fără acest concept actul medical nu mai poate să fie unul de calitate si nici succesul terapeutic nu poate fi cel scontat.

–  Care vă este visul față de profesia avută?

– Visul meu este să văd o tranziție completă de la medicina curativă la cea preventivă – să ajungem în punctul în care oamenii vin la medic pentru a se menține sănătoși, nu doar când sunt copleșiți de suferință. De asemenea, doresc ca accesul actului medical să fie cât mai larg răspândit, astfel încât oricine contribuie la nivelul asigurărilor de sănătate să aibă acces la un act medical promt, rapid și eficient. La nivel personal, visul meu este să rămân relevant în profesie, să țin pasul cu inovațiile tehnologice, dar să nu pierd niciodată componenta umană, empatia, care vindecă uneori la fel de mult ca un tratament. Îmi ghidez viața profesională după deviza „Medicină cu mintea și suflet”, un concept învățat de la unul dintre mentorii mei, care îmi este și mamă – dr. Radu Carollina.

– Decupați frumosul din viața dumneavoastră personală.

– Frumosul din viața mea personală se regăsește în lucrurile simple, care mă reconectează și îmi încarcă sufletul cu energie. Este recunoștința pacienților mei la sfârșitul unei zile de consultații, colaborarea profesională cu minunații mei părinți fără de care nu aș fi putut reuși în viață, respectul primit de la asistenții și colegii din echipa Caroll Med Hunedoara, o plimbare în natură alături de iubita mea unde liniștea e deplină, o carte bună citită pe îndelete sau o discuție sinceră cu un prieten vechi. Aceste momente de „normalitate” sunt ancora mea; ele îmi oferă energia necesară pentru a mă întoarce a doua zi la cabinet cu forțe proaspete.

– Care vă sunt calitățile, abilitățile în relația cu pacienții?

– În relația cu pacienții, consider că mă bazez pe următoarele principii:

Răbdarea de a asculta: Mulți pacienți au nevoie în primul rând să fie auziți.

Empatia: Încerc mereu să mă pun în locul celui din fața mea și să îi înțeleg frica sau vulnerabilitatea.

Claritatea și onestitatea: Explic diagnosticele și planurile de tratament pe înțelesul lor, fără jargon medical inutil, pentru a-i face parteneri în procesul de vindecare.

– De un eșec profesional, vă amintiți?

– Orice medic cu experiență are în spate cazuri care l-au marcat. Nu aș numi neaparat „eșec” situațiile în care biologia a învins știința, ci mai degrabă acele momente la început de carieră când, poate, am comunicat prea rigid o veste proastă sau când am realizat târziu că aș fi putut investiga o altă pistă mai devreme. Eșecurile sunt cele mai dure, dar cei mai buni profesori. Ele te învață smerenia și te forțează să fii mai bun a doua zi.

– La ce vă ajută legea compensației?

– Legea compensației este cea care mă menține la suprafață. Epuizarea fizică și emoțională, zilele în care adorm foarte târziu și stresul deciziilor critice sunt compensate instantaneu de privirea plină de recunoștință a unui pacient care se prezintă în cabinet cu un status mult ameliorat. Suferința pe care o vedem zilnic este contrabalansată de miracolul vindecării și de reziliența incredibilă a spiritului uman.

– Care vă este gândul pentru a fi mereu același profesionist cum vă dovediți acum.

– Gândul meu călăuzitor este să nu uit niciodată de ce am ales această cale. Îmi amintesc constant că omul din fața mea este mama, tatăl sau copilul cuiva și merită îngrijit exact așa cum aș vrea eu să fie tratați cei dragi mie. Cred că secretul longevității profesionale constă într-o curiozitate continuă pentru știință, dublată de o dragoste necondiționată pentru oameni.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

„Muzica pornește de la inimă și se adresează inimilor” – George Enescu

Acesta este gândul – ne spunea prof. Maria IENCIU (foto) – care ne însoțește la fiecare concert și care a deschis și recitalul de pian, susținut de câțiva elevi ai Școlii de Muzică din cadrul Colegiului Național Traian Lalescu din Hunedoara, desfășurat, la invitația Primăriei Municipiului Hunedoara, în decorul de poveste al Castelului Corvinilor, cu ocazia zilelor „Iancu de Hunedoara”.

Școala de Muzică din Hunedoara este o unitate cu program suplimentar de muzică, unde au acces copii din toate școlile din municipiu, dar și din împrejurimi. De-a lungul anilor, sute de copii și-au descoperit și și-au dezvoltat talentul aici. Din păcate, numărul de locuri este limitat, deși în fiecare an există mult mai mulți copii dornici să studieze muzica decât putem primi.

În cadrul școlii, elevii au posibilitatea să studieze pianul, vioara și violoncelul, iar pregătirea lor este completată de ore de teorie muzicală și, în anii mai mari, de ansamblu coral sau ansamblu orchestral. Scopul nostru nu este doar să îi învățăm să cânte la un instrument, ci să le cultivăm sensibilitatea, disciplina, răbdarea și dragostea pentru muzică de calitate.

Pentru mine, această școală are o însemnătate aparte. Am fost, la rândul meu, elevă a Școlii de Muzică din Hunedoara, iar anii petrecuți aici mi-au rămas în suflet. Dragostea pentru muzică, insuflată de părinții și de profesorii mei, m-a determinat să urmez acest drum mai departe, absolvind Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.

Având mai bine de trei decenii de activitate la catedră, am avut și am bucuria de a transmite mai departe aceeași pasiune generațiilor de copii care ne trec pragul.

Concertul de la Castelul Corvinilor a fost un moment special atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Deși recitalul a avut loc în perioada vacanței de vară, copiii au venit cu drag la repetiții, s-au pregătit suplimentar, au muncit cu seriozitate și au dat dovadă de responsabilitate și perseverență. Împreună cu profesorii lor, au investit timp, răbdare și mult suflet pentru ca fiecare interpretare să fie la înălțimea unui asemenea loc și a unui public atât de numeros.

Cele mai mari satisfacții pentru un profesor nu sunt premiile sau aplauzele, ci momentul în care vede emoția din ochii elevilor care urcă pe scenă și încrederea pe care o capătă după fiecare apariție în fața publicului. Fiecare concert reprezintă o experiență care îi ajută să crească nu doar ca muzicieni, ci și ca oameni.

Ne dorim ca muzica să rămână o parte frumoasă din viața fiecărui copil care trece prin această școală și sperăm ca tot mai mulți tineri să descopere bucuria de a studia un instrument și de a împărtăși, prin muzică, emoții care ajung direct la inimile oamenilor.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana/UZPR

Unul dintre cei mai apreciați și activi membri ale asociațiilor noastre, colonelul în rezervă și inginerul Pavel Brebu a părăsit, prea devreme pentru noi, după o grea suferință, această lume în data de 7 august 2026, la doar câteva zile de când și-a sărbătorit ziua de naștere… Sâmbăta trecută, pe 1 august, îi mai transmiteam telefonic de la sărbătoarea noastră de vară din curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” prin cânt și glas un sincer La mulți ani, la împlinirea celor 72 ani de viață. Dar nu a mai fost așa, bunul Păstor l-a luat în împărăția Sa…

Pavel Brebu a fost printre creatorii unei a doua nașteri a satului Ilidia din Banatul Montan. Întreaga sa pasiune și putem spune, dăruire din plin a acordat-o acestei localități natale, ridicându-i un monument cultural pentru eternitate, aparițiile editoriale, semnate de el sau în calitate de coautor stau dovada de neprețuit în acest sens. Publicații ca „Ilidia: Monografie” (Editura „CosmopolitanArt”, Timișoara, ediția I – 2013, ediția a II-a – 2015, ambele documentate alături de prof. Elena Cozâltea / alături de care a realizat multe lucru frumoase, nemuritoare), „Portul popular în Ilidia“ (Editura „Arcana“ Timișoara, 2021), „Militarii din Ilidia în cele două conflagrații mondiale“ (Editura „Eurostampa“ Timișoara, 2024), „Pandemiile din secolul XX în localitatea Ilidia (1913; 1918; 1931 – 1935)“ (Editura „Eurostampa“ Timișoara, 2024) sunt exemple elocvente în acest sens, ca de altfel, și repunerea în valoare prin reeditare a unor volume despre Ilidia și Valea Carașului, semnate Iosif Stănilă, precum și organizarea manifestărilor prilejuite de aniversarea în anul 2023 a 800 de ani de la prima atestare documentară a satului Ilidia, al cărui suflet a fost.

Și nu am voie să uit de ultima sa activitate editorială la care lucra, dar nu a mai putut să vadă apariția ei, o carte dedicată deportărilor în Bărăgan, care urma să apară în acest an, la împlinirea celor 75 de ani de la debutul acestui tragic eveniment al sud-vestului României.

Totodată, implicarea civică a sa în calitate de membru al Consiliului Local al comunei Ciclova Română, comună de care aparține administrativ satul Ilidia, el făcând parte din acesta în mandatele 2020 – 2024 și în acesta din urmă, din 2024 până în prezent, a stat drept dovadă de netăgăduit pentru efortul său de a revitaliza satul. Morile satului, locul de joacă, implicarea sa în înfrumusețarea Ilidiei, toate sunt, pe lângă multe altele, exemple în acest sens…

Pavel Brebu a fost absolvent al Politehnicii Timișoara și a Institutului de Artilerie „Ioan Vodă” din Sibiu. Pavel Brebu a fost de asemenea cadru didactic asociat în cadrul Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara.

Prin funcția pe care a avut-o din punct de vedere militar, dar și prin cea de inginer, a contribuit masiv la trasarea și retrasarea a unei părți a granițelor României de astăzi. Calitatea sa de expert în topografie militară, geodezie, sisteme de poziționare globală, cadastru funciar și specialist în cartografierea și istoricul frontierelor de stat ale României din zona de vest și sud-vest l-a favorizat să scrie mai multe cărți despre această activitate, fiind autor sau coautor a mai multor volume în domeniu. Iată o parte din acestea, lista exactă fiind mult mai mare: „Ghid pentru lucrările de cadastru funciar” (coautor, Editura „Eurobit” Timișoara, 2002), „Sistem de poziționare geodezic” (Editura „Politehnica” Timișoara, 2004), „Frontiera României cu Ungaria, Serbia și Muntenegru / vol. I” (coautor, Editura „Solness” Timișoara, 2004), „Frontiera României cu Serbia și Muntenegru. Zona județului Caras-Severin / vol. II (coautor, 2005), „Frontiera României cu Serbia și Ungaria. Zona județului Timiș / vol. I” (coautor, Editura „Eurobit” Timișoara, 2010), „Frontiera României cu Serbia și Muntenegru. Zona județului Timiș / vol. I” (coautor, Editura „Eurobit” Timișoara, 2010), „Frontiera României cu Ungaria. Zona județului Arad” (coautor, Editura „Eurostampa” Timișoara, 2011), „Frontiera României cu Serbia: zona județului Caraș-Severin” (Editura „Eurostampa” Timișoara, 2019), „Frontiera României cu Serbia și Ungaria. Zona județului Timiș” (Editura „Eurostampa” Timișoara, 2021), „Din amintirile unui topograf” (Editura „Eurostampa” Timișoara, ediția a II-a, 2023). Cariera sa s-a desfășurat în cadrul structurilor Ministerului Apărării Naționale / Grăniceri / Forțe Terestre, unde a atins gradul de colonel, activând în special pe componenta tehnică și de monitorizare a teritoriului.

Pentru noi și organizațiile noastre, Pavel Brebu a fost un colaborator statornic, care a adus nu de puține ori plusvaloare întâlnirilor noastre… Să ne amintim aici de prezentările sale de carte la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița, la coorganizarea unor evenimente editoriale și culturale la Ilidia sa de suflet și la Timișoara, unde am putut fi prezenți și moderatori, la excursiile documentare organizate de noi în țară, în Serbia și Ungaria, și nu în ultimul rând, în calitate de membru activ în cadrul Formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana” din Reșița.

Toate acestea și multe altele pe care nu le-am cuprins în aceste rânduri au reprezentat angajamentul său pentru muncă și facere, pentru bine și posteritate… Omul, autorul, activul Pavel Brebu va rămâne în amintirea multora dintre semenii săi, a tuturor acelora care l-au cunoscut și apreciat, întreaga sa activitate dăinuind în conștiința și istoria recentă a Banatului Montan.

Transmitem pe această cale sincere condoleanțe familiei sale, Ninei Cozâltea și tuturor acelora pentru care Pavel Brebu a însemnat mult!

Dragă Pavel, îți mulțumim pentru tot și pentru toate și ne rugăm la Bunul Păstor să te odihnească în Pacea Sa!

 

Trist la această mare pierdere,

Erwin Josef Țigla

 

Reșița, la 7 august 2026

Prezentă ca de fiecare dată în juriul Concursului Internațional de Dirijat “Ionel Perlea” din Slobozia, județul Ialomița, directorul general al Filarmonicii Naționale “Serghei Lunchevici” din Chișinău, Moldova, doamna Svetlana Bivol specialistă în muzicologie, ne-a vorbit despre muzică și importanța acesteia în viața noastră.
Când vorbește despre muzică, entuziasmul Svetlanei Bivol, nu are margini. Arta ca pasiune este foarte importantă pentru dezvoltarea personală a copiilor ne spune Svetlana Bivol, de aceea cred că trebuie să acordăm mereu, un spațiu tot mai mare muzicii în viețile noastre.
Doamna Svetlana Bivol este președinte al Uniunii Muzicienilor din Moldova și Maestru în Artă.

Adriana Telescu – Mă bucur să vă regăsesc din nou, aici, la Slobozia în juriul Concursului Internațional de Dirijat “ Ionel Perlea”. Sunteți un om dedicat trup și suflet muzicii, despre care se spune că ne face mai înțelepți, mai buni, mai prietenoși. Se poate întâmpla, ca folosind acest limbaj universal al notelor muzicale lumea să fie mai bună?
Svetlana Bivol – Absolut sigur că da! Eu sunt convinsă de acest lucru, deoarece muzica ne face nu doar mai buni, dar mult mai sensibili, ne face mai înțelegători și asta contează foarte mult. Trăim acum într-o societate mai bulversată și traversăm printr-o stare un pic mai neorganizată, un pic instabilă, care pe oameni îi distrage, îi bulversează. Ori muzica știe să aline sufletele , să le ordoneze, să le dea o stare de bine și de speranță.
Adriana Telescu – Se spune că muzica ne face și mai înțelepți.
Svetlana Bivol – Sigur, înțelepți cu siguranță, dar înțelegători am spus pentru că atunci când are aceasta stare, omului parcă i se deschide sufletul, dar și o emisferă cerebrală care acceptă niște lucruri, care îl fac mai dedicat cumva, mai emoționat și cumva mai sensibil la emoțiile celuilalt cu care comunică, spectatorului pentru care cântă, colegului de la pupitru, colegului din oficiu. În familie dacă asculți multă muzică bună și mai ales dacă o compui, faci parte din breasla aceasta care trăiește prin muzică, atunci este de datoria noastră, să încercăm să schimbăm lumea în bine.
Adriana Telescu – O ediție specială în 2026 a acestui concurs de dirijat de la Slobozia, la care sunt prezente 15 țări. În fiecare an când vin aici, am senzația că Slobozia devine un mare centru muzical, care aduce aici, prin acest concurs, tineri muzicieni dornici de afirmare. Cum percepeți această ediție?
Svetlana Bivol – Este o ediție specială ce poartă numărul 10 . Și vreau să felicit organizatorii că știu să țină flacăra aceasta aprinsă, în pofida greutăților și a problemelor, că sunt probleme financiare desigur pe lângă altele legate de situația internațională. Totuși un eveniment frumos, un eveniment cu impact are nevoie și de investiții, fiindcă trebuie plătită o sală, trebuie plătită orchestra, juriul, cazări, etc…Trebuie ca toți participanții acestui act artistic să fie mulțumiți. Este benefică această atmosferă aici, la Slobozia, unde Consiliul Județean Ialomița susține foarte mult aceste evenimente, concursurile de canto și cel de dirijat, derulate sub patronajul marelui Ionel Perlea. Organizatorii acestui frumos eveniment, Centrul Cultural “Ionel Perlea” , reprezentat de gazda noastră managerul Clementina Tudor și Fundația „Suonarte” reprezentată de Cătălin Țoropoc, fac și realizează în continuare lucruri deosebite. O doamnă absolut fantastică această Clementina Tudor care știe nu doar să pună preț,dar să și justifice prin calitate necesitatea acestor evenimente.
Adriana Telescu – Eu cred că și atitudinea oamenilor de aici, din municipiul Slobozia, s-a schimbat.
Svetlana Bivol – Da este adevărat, este absolut adevărat că acești oameni cu pietate așteaptă aceste evenimente, vin așa de frumos îmbrăcați la spectacole de parcă ar merge la biserică. Da, oricare sală de concerte reprezintă un templu divin dacă doriți, templu duhovnicesc. Iar ceea ce se întâmplă aici face bine tuturor. Vibrațiile care se transmit aici și se contopesc, energia care se transmite de pe scenă la spectator reprezintă o terapie nemaipomenit de benefică și ajută foarte mult stării noastre spirituale, tuturor celor de aici.
Adriana Telescu – Ați vorbit de templu și sunteți director general al Filarmonicii „Serghei Lunchevici” din Chișinău, v-aș întreba, după incendiul care a avut loc în anul 2021, care este starea actuală a acestei instituții pe care o conduceți cu drag.
Svetlana Bivol – Pe de o parte este foarte dureros că nu se face nimic pentru reconstrucția sediului, dar pe de altă parte filarmonica înseamnă oameni, artiști și nu doar edificiu și pereți. Activitatea filarmonicii este una foarte activă, foarte tumultoasă și foarte diversificată. Și mă bucur că nu doar rezistăm, dar încercăm să dezvoltăm multe lucruri și să le promovăm. Activăm și în afara sediului și în aer liber și în curtea palatului și la Butuceni, unde se face un festival și la Teatrul Verde . Suntem foarte mobili și foarte implicați. Dorința ne mișcă, știți aceasta este forța motrice care ne mobilizează, iar artiștii sunt foarte înțelegători, iar salariile sunt destul de mici dacă vorbim acum despre probleme. Nu toate condițiile sunt prielnice pentru activitatea unei filarmonici. Dar sperăm că se vor schimba lucrurile în spre bine. Eu visez să ajung la filarmonică, nu contează în ce calitate, să fiu un spectator care să mă bucur de renașterea acestei instituții emblematice pentru Moldova. Aici s-au lansat toți artiștii mari, Maria Bieșu și Serghei Lunchevici și Vladimir Curbet, Veronica Gârștea cu corala “Doina” și Victor Copacinschi cu ansamblul “Rapsodia” și Mihail Dolgan cu formația „Contemporanul” sau „Noroc” și Ion Suruceanu și Tamara Ciobanu, mulți interpreți și mulți cântăreți și atunci când se întâmplau evenimente sala era foarte energizantă, aveam senzația că spiritele foștilor artiști care au evoluat pe această scenă ne ajută, că sunt prezente, că ne susțin. Simțeam foarte des acest lucru. Pe timpuri această instituție era unica filarmonică, între anii 1945-1970 a fost unica sală de evenimente culturale. Aici se făcea și concert simfonic și muzică ușoară, muzică populară și chiar și circ. Într-adevăr aici s-au lansat foarte multe formații și foarte mulți artiști. Dar nu era o clădire construită pentru filarmonică. Ea a fost construită în 1911, ca și sediu de circ. Adică cupola aceea de deasupra scenei ne dădea bătăi de cap. Acustica nu era cea mai bună mai ales pentru o orchestră simfonică, dar pentru formațiile cu amplificare era ideală. Pentru formațiile de jazz, într-adevăr mai bună sală nu găsim, iar scena fiind în mijlocul sălii, comunicarea era sinceră, frumoasă, a artistului cu spectatorul. Am senzația că Dumnezeu așa a vrut! Sala era de o uzură foarte avansată și Dumnezeu ne-a ferit să nu se întâmple vreo nenorocire. Nu a suferit nimeni fizic, dar spiritual ne-a afectat pe toți. Instrumentele care au ars erau vechi și ele de o uzură foarte avansată. Eu încerc să iau lucrurile așa, în acest fel. Dar asta nu ne scutește de o atitudine serioasă care să ducă la renașterea și reconstrucția acestei instituții de mare anvergură și de mare necesitate.
Adriana Telescu – Câteva proiecte culturale pentru acest an.
Svetlana Bivol – Foarte multe proiecte, foarte multe evenimente. Avem un proiect foarte frumos, “La curtea palatului” așa se numește un proiect, în curtea aia facem concerte de valsuri, „Carmina Burana” se cântă acolo, muzică ce inspiră și îți dă o stare de bine. Apoi proiectul „Descoperă”, care se face anual la Butuceni, avem acum festivalul “FIC”, care îl deschidem la Botoșani, festivalul instituțiilor culturale, cu un proiect foarte frumos “Nunta” se numește, care pornește de la Mendelssohn și ajunge la Dan Variu, avem terapie prin muzică, avem turnee în Franța și Olanda, apoi un proiect la care ținem foarte mult, „De la vis la scenă” unde se lansează tinerii artiști și multe, multe altele.
Adriana Telescu – Vă mulțumesc foarte mult! Succes în continuare!

Adriana Telescu – UZPR Caraș Severin