O nouă construcție jurnalistică – de Gheorghe Crișan

Punând piatra de temelie la o nouă ctitorie ești cuprins întotdeauna de îndoieli, concretizate în chinuitoare întrebări, nicicând cu răspunsuri certe, mai ales atunci când la mijloc este propria persoană sau familia din care faci parte.

Familia însemnând, de această dată, breasla căreia îi aparții, cea care te–a format și crescut până la devenirea deplină, ca adevărat profesionist.

Ori, în acest caz, vorbim de o breaslă extrem de importantă, plină de talent și de dăruire dar, în egală măsură, foarte complexă și grea de gestionat.

De o breaslă cu o misiune majoră, aceea de a reda vieții clipa trecătoare, imortalizând-o pentru eternitate. De o breaslă care încearcă – sub toate formele ei de exprimare – să rețină momentele mai semnificative din viața unei comunități.

De aici derivă și marea responsabilitate cu care ea se încarcă și care-i sporește, implicit, rolul și importanța sa socială.

Și care-i inoculează – picurând zilnic câte-un strop – licoarea îi poate-ntuneca vederea și o poate subjuga – PUTEREA!

Prezenți totdeauna în primele rânduri ale realității, slujbașii ei – ziariștii – sunt tentați să se creadă că fac parte chiar din careul de ași ai Puterii … Cum Puterea nu poate fi însă separată niciodată de Politică, iar Presa trebuie să fie independentă și obiectivă, relația celor două entități este mereu într-un echilibru precar, asemenea mersului pe sârmă…

Într-un asemenea context, a încerca să aduni într-o familie unită atâtea personalități puternice și diverse – ca indivizi și ca voci publice – este o încercare riscantă pe care a trebuit să mi-o asum împreună cu alți colegi, odată cu facerea acestei reviste.

Cred, însă, că nici experiența acumulată acum peste 25 de ani, ca președinte al Asociației Presei Timișorene, și nici înțelepciunea vârstei actuale nu pot să-mi garanteze succesul acestui demers.

Presa s-a schimbat, noi ne-am schimbat, societatea s-a schimbat…

Și nimic nu mai e ca altădată … Nici măcar publicul nostru … Bună parte din cei de-acum un sfert de secol (aș putea spune chiar dintre cei mai valoroși) îmi sunt din nou alături, în cadrul Filialei Valeriu Braniște a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România…

Dar și așa, misiunea de a face o revistă a unei bresle este dificilă, poate chiar o aventură.

O revistă care să pătrundă în istoria și bucătăria unei profesii, care să reflecte implicarea acesteia în societate și care să pună-n lumină valorile și atuurile unor comunități de excepție – cea timișoreană, recte bănățeană.

Revista ALDINE va aduna în juru-i – sperăm cât mai tentant și mai plăcut pentru public – un colectiv de excepție.

Ceea ce ne onorează și ne obligă să asigurăm revistei o ținută deosebită și un conținut interesant care să atragă – inclusiv prin intermediul noilor tehnologii media – cât mai mulți cititori.

Ea va trebuie să devină, pentru breasla noastră, un spațiu care ne unește, dincolo de simpatii și de antipatii, dincolo de lucrurile care încă ne separă.

În egală măsură, realizatorii ei își doresc să contribuie – și astfel – la tezaurizarea unor informații și imagini speciale, despre fapte și evenimente deosebite, inclusiv din viața și activitatea de ziarist.

Acest prim număr are statut de ediție-pilot, în care experimentăm tematici diverse, punerea în pagină și rubricizarea spre care tindem, aspectul grafic și, de ce nu, echipa pentru viitor, urmând ca forma finală să o consacrăm la următorul număr.

ALDINE – așa cum îi spune numele – înseamnă și evidențierea, la propriu și la figurat, a unor caractere deosebite, ce ies în relief, și ne rămân mai bine întipărite-n memorie…

Intenția noastră este de a edita o variantă online, astfel încât să fie accesibilă în orice colț al globului și, în măsura posibilităților, să o dublăm și cu varianta print, cea la care simți – mai plăcut și mai puternic – greutatea cuvântului scris.

Credem, mai presus de toate, că publicația nu este doar o necesitate, ci și șansa de a ne mai face vocea auzită, de a ne spune cuvântul în comunitate, de a arăta lumii că nasc și la Timișoara ziariști…

Vom reuși? – aceasta-i întrebarea cea mai chinuitoare, dătătoare de îndoieli, la ceasul primei cărămizi pusă la baza noii noastre construcții jurnalistice.

Capcana știrilor false și întrebările simple care o pot evita – de Roxana Istudor

Întrebați individual, oamenii afirmă că nu tolerează să fie mințiți; ca societate, tind să creadă cu ușurință știrile false… acest paradox este explicat de psihologi: informațiile se aliniază cu orientarea oamenilor (susținerea puternică a unui partid, grup sau cauză) îi fac să le adopte fără să-și pună prea multe întrebări.

Pe de o parte, este firesc ca oamenii să aibă mai multă încredere în știri care le confirmă propriile convingeri, dar a crede informații false poate duce la intoleranță față de alte opinii, generând în cele din urmă ideologii bazate pe stereotipuri și prejudecăți. Există și alte motive pentru care oamenii tind să creadă informațiile false care le sunt prezentate. Un concept cheie în psihologie este acela că procesele cognitive pot fi împărțite în două categorii: procesare automată și procesare deliberată. Folosind-o pe dea de-a doua – analizarea critică a informațiilor primite – scade predispoziția la a crede știri false.

Un alt motiv pentru care unii oameni sunt înclinați să creadă informații nereale este expunerea anterioară la titluri similare sau identice. De asemenea, este mult mai ușor să fie crezut un titlu fals dacă sursa este considerată credibilă. Rețelele de socializare au amplificat acest fenomen prin funcțiile de „aprecieri” (likes) și distribuiri (shares). Dacă un titlu sau o postare pe rețelele de socializare adună mii de vizualizări și aprecieri, oamenii tind să creadă că informația este adevărată, potrivit northeastbylines.co.uk.


Gândirea critică, o rutină

Termenul „fake news” (știri false) există de multă vreme. Știrile false influențează  opinia publică, iar în cazul unor evenimente importante, consecințele pot fi extrem de grave. Știrile false au dominat alegeri importante, peisajul mediatic în timpul pandemiei de COVID-19 – efectul a fost, printre altele, evitarea vaccinării, ceea ce a expus oamenii la riscuri mari, dar a și îngreunat considerabil implementarea de către guverne a unor politici menite să protejeze populația.

Tot paradoxal, distincția între ceea ce este fals și ceea ce este real în mediul online este relativ simplă. De exemplu, este întotdeauna recomandat să ne oprim și să reflectăm la două aspecte care ne pot feri de capcana știrilor false: de ce a fost publicată această informație? Cine a publicat-o? Un lucru pe care noi, în calitate de consumatori, îl putem face pentru a nu mai cădea pradă știrilor false este să analizăm intențiile celui care publică informația. Este vorba despre o persoană de pe rețelele de socializare care urmărește să obțină vizualizări? Este o organizație părtinitoare, care prezintă doar o singură latură a poveștii? Sau este o campanie politică al cărei singur scop este să pună într-o lumină favorabilă un anumit grup? Dacă ne oprim o clipă să reflectăm asupra motivului pentru care a fost distribuit un anumit titlu, putem evita să credem sau să propagăm informații false. La o simplă evaluare, se poate constata dacă limbajul folosit este șocant și încărcat emoțional – dacă o informație trezește emoții puternice, acesta ar putea fi un semn că este falsă.

Pe de altă parte, o mare responsabilitate le revine editorilor și proprietarilor platformelor de socializare. De exemplu, atașarea unor avertismente la postările identificate drept false de către verificatorii de fapte (fact-checkers) sau utilizarea algoritmilor rețelelor de socializare ar putea contribui la reducerea vizibilității postărilor care conțin informații inexacte.

Între timp, la „firul ierbii”, acolo unde fiecare dintre noi este responsabil pentru propriul fel de a gândi și unde susținem că nu dorim să fim mințiți, identificarea știrilor false poate fi o simplă chestiune de rutină.

Foto: pixabay.com

Uniunea Europeană instituie reguli noi împotriva dezinformării prin folosirea inteligenței artificiale – de Mădălina Corina Diaconu

Inteligența artificială (AI) avansează rapid, ceea ce face din ce în ce mai dificilă distingerea conținutului generat și manipulat de această tehnologie față de conținutul autentic, creat de oameni. Acest lucru creează noi riscuri, ducând la dezinformare și manipulare la scară largă, fraudă, uzurpare de identitate și înșelăciune a consumatorilor.

În acest context, în data de 2 august 2026 au intrat în vigoare noi reguli privind transparența sistemelor de inteligență artificială (AI). Oficiul pentru Inteligență Artificială al Comisiei Europene, împreună cu autoritățile naționale, va începe să aplice Legea privind inteligența artificială (IA). La aceeași dată, vor începe să se aplice noi reguli de transparență, care vor impune anumitor sisteme de AI să informeze utilizatorii atunci când interacționează cu AI și când conținutul a fost generat sau modificat de aceasta, potrivit ec.europa.eu.

Noile obligații de transparență vor ajuta oamenii să recunoască atunci când interacționează cu AI sau sunt expuși la conținut generat de aceasta, astfel încât să poată lua decizii în cunoștință de cauză și să se protejeze mai bine față de dezinformare sau înșelăciune.


Obligații de transparență pentru furnizorii și implementatorii anumitor sisteme de AI

Marcarea și etichetarea conținutului generat de AI: anumite conținuturi generate sau manipulate de AI trebuie să fie etichetate clar, vizibil și să includă marcaje lizibile. UE a creat un set de pictograme care pot fi utilizate în acest scop. Acestea se aplică:

–  imaginilor, conținutului audio și video care seamănă cu persoane, obiecte, locuri, entități sau evenimente existente (deepfakes),

–  instrumentelor de recunoaștere a emoțiilor și de clasificare biometrică,

–  textului publicat pentru a informa publicul cu privire la chestiuni de interes public, în cazul cărora nu a existat nicio revizuire umană sau control editorial.


Transparență în interacțiunea cu un sistem de AI

Utilizatorii trebuie să fie clar informați atunci când nu interacționează cu o persoană reală, ci cu un sistem de IA, de exemplu un chatbot, un agent de AI și un avatar.

Comisia Europeană a publicat orientări pentru a ajuta furnizorii și implementatorii de sisteme de AI să îndeplinească aceste obligații de transparență. Orientările explică modul în care se poate demonstra conformitatea, inclusiv prin respectarea unui cod de practică.

Măsurile sunt menite să reducă înșelăciunea și manipularea și să ajute oamenii să facă alegeri în cunoștință de cauză. De asemenea, acestea oferă întreprinderilor obligații mai clare și o modalitate practică de a demonstra conformitatea. Comisia a publicat o primă listă cu peste 180 de organizații care au semnat Codul de bune practici privind transparența conținutului generat de inteligența artificială, care pune în aplicare normele privind transparența conținutului generat de inteligența artificială.


Aplicarea normelor și sancțiuni

Autoritățile naționale de supraveghere a pieței, Oficiul European pentru AI (pentru sistemele aflate sub supravegherea sa) și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (atunci când instituțiile UE sunt furnizori sau implementatori) sunt responsabile pentru aplicarea normelor de transparență și pot aplica amenzi:

–  de până la 15 milioane de euro sau 3% din cifra de afaceri anuală globală, pentru companii.

–  de până la 750.000 de euro pentru instituțiile, organismele și agențiile UE luând în considerare proporționalitatea pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și întreprinderile mici cu capitalizare medie (SMC-uri).


***

Legea privind AI a intrat în vigoare la 1 august 2024. Dispozițiile sale se aplică în etape, cu obligații diferite care intră în vigoare la momente diferite. Legea creează o piață unică și reguli armonizate pentru o AI de încredere în UE și promovează inovarea și adoptarea AI. De asemenea, abordează riscurile potențiale pentru sănătatea, siguranța și drepturile fundamentale ale oamenilor, protejând în același timp democrația și statul de drept. Asigurarea implementării sale efective este acum o prioritate cheie pentru Comisie.

„AI este o tehnologie transformatoare care poate aduce beneficii extraordinare oamenilor și întreprinderilor noastre. Dar observăm, de asemenea, că pot apărea daune dacă nu este proiectată și utilizată corespunzător, iar cele mai avansate modele creează riscuri la o scară complet nouă. Europa a anticipat această evoluție. Prin Legea AI, am stabilit un cadru clar, bazat pe riscuri și durabil pentru o AI de încredere – una care oferă inovatorilor securitate juridică, protejând în același timp interesul public. Odată cu începerea aplicării, facem un pas important către o AI pe care oamenii și întreprinderile o pot înțelege și în care pot avea încredere și ale cărei beneficii sunt împărtășite pe scară largă în întreaga noastră societate”, susține Henna Virkkunen, vicepreședinte executiv pentru suveranitate tehnologică, securitate și democrație în Comisia Europeană.

Foto: commission.europa.eu

INVITAȚIE

5 august 2026, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziția de fotografii „Eibenthal – satul cehilor din Banatul Montan și Mina de cărbuni din Baia Nouă”. Autorul expoziției: Michael Românu (Reșița / München).

 

 

 

5. August 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Fotoausstellung „Eibenthal – das tschechische Dorf im Banater Bergland und das Bergbaurevier von Baia Nouă = Altenburg”. Autor der Ausstellung: Michael Românu (Reschitza / München).