Născut într-o familie de muzicieni, dirijorul Tiberiu Dragoş Oprea este licenţiat al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti (secția dirijat de orchestră), clasa maestrului Ludovic Bacs. A studiat vioara până în clasa a XII-a fiind absolvent al Liceului de Muzică ”Dinu Lipatti” din Bucureşti, după care a schimbat arcușul cu bagheta.
A debutat în 1997 ca dirijor la pupitrul Orchestrei “Tineretului Bucureştean” și a fost invitat apoi să conducă orchestra “Jeunesses Musicales” la Festivalul de la Belfort, Franţa.
Predă la Catedra de Muzică a Universităţii Ovidius din Constanța, a fost cadru didactic și al Universității din Piteşti acolo unde a întemeiat Orchestra Universităţii, precursoarea Filarmonicii Pitești al cărei fondator artistic este, iar pentru contribuţia sa ca dirijor şi organizator de evenimente culturale, i s-a decernat titlul de „Protector al Artelor”. În anul 2008, Tiberiu Dragoş Oprea a primit “Premiul de Excelenţă” pentru “performanţa de a fi primul dirijor al unei filarmonici pe care multă vreme piteştenii doar au visat-o”.
Între anii 2009 – 2018, a fost dirijor colaborator al Teatrului Naţional de Operetă şi Musical ”Ion Dacian” din Bucureşti. Este invitat permanent al Orchestrei de Cameră Radio, Filarmonicii ”Ion Dumitrescu” Râmnicu Vâlcea, Filarmonicii ”Paul Constantinescu” Ploieşti, Filarmonicii ”Banatul” Timișoara, Filarmonicii ”Mihail Jora” Bacău și al Orchestrei Simfonice Bucureşti, precum și a altor instituții naționale și internaționale de profil. În prezent activează ca prim-dirijor al Filarmonicii din Piteşti, precum şi al Teatrului Național de Operă și Balet ”Oleg Danovski” Constanța.
Prezent în juriul Concursului Internațional de Dirijat “Ionel Perlea”, ediția a X-a, dirijorul Tiberiu Oprea și-a făcut timp pentru a ne acorda un interviu.
Adriana Telescu – Mă bucur să vă întâlnesc , din nou la Slobozia, la Concursul Internațional de Dirijat „Ionel Perlea”. Aș vrea să știu cum apreciați dumneavoastră calitatea actului dirijoral din cadrul acestui concurs care este acum cunoscut în toată lumea?
Tiberiu Dragoş Oprea – Sunt onorat să revin și totodată prezența mea pentru a doua oară în acest juriu este o confirmare a activității mele profesionale cât și a Filarmonicii Pitești, o activitate susținută într-un continuu crescendo.
Sunt mândru să afirm acest lucru fiind reprezentantul Filarmonicii în acest concurs.
Concursul de care vorbim este de fapt un festival-concurs, aflat într-o continuă dezvoltare din toate punctele de vedere. Încă de anul trecut am observat un bun standard al fiecărui concurent.
Știți, în activitatea artistică a filarmonicilor, sunt invitați dirijori, pe care bineînțeles că îi selectăm, dar, se întâmplă ca uneori, un nume deja cunoscut să nu se ridice la nivelul de pregătire al acestor tineri prezenți în finala Concursului Internațional de dirijat “Ionel Perlea”, care vin cu o „rețetă” foarte bună pentru a câștiga: eficienți, vorbesc puțin, își planifică timpul, știu exact ce să facă și să spună, au gestica corespunzătoare cerinței și atunci, fiecare dintre ei se califică pentru a fi acei lideri din fața unei orchestre. Pentru că asta trebuie să fie un dirijor. În primul rând el ar trebui să se constituie în cel mai bun muzician de pe scenă. Un dirijor se presupune că ar trebui să știe totul, însă acest tot cuprinde nu doar studiul partiturii ci studiul și aplecarea empatică asupra orchestrei: fiecare muzician al orchestrei este o lume în sine, o lume care trebuie respectată și în acest context trebuie pus în valoare ceea ce este cel mai bun din fiecare, iar dirijorul este menit să fie ca un liant între părticelele distincte are aceluiași întreg și asta se vede de la primul auftakt.
Revenind punctual la întrebarea pe care mi-ați adresat-o, la fel ca și anul trecut, sunt câțiva tineri dirijori foarte buni și anul acesta și implicit consider că avem o evoluție constantă a acestui concurs, personal putând compara doar anii în care am fost în juriu. Fiecare membru al juriului este implicat activ și, fie în mod oficial fie în caz particular, cu toții dăm sfaturi candidaților. Consider că este o obligație morală din partea noastră spunându-le în mod direct dacă sunt pregătiți la momentul respectiv pentru așa ceva sau nu. Pentru că au fost și candidați, destul de puțin ce-i drept care însă din nefericire nu își dau seama de nivelul la care se află pentru a participa la un astfel de concurs internațional și foarte bine cotat cu un nivel foarte ridicat și pentru asta ar trebui întâi de toate, să acceadă la masterclassuri pentru a căpăta mai multă experiență înainte de a urca pe scena unui astfel de eveniment. În această meserie este vital să fii sincer cu tine însuți și mai ales să ai un îndrumător la fel de sincer care să îți spună cu adevărat unde te situezi și dacă este în favoarea ta sau nu să te prezinți la un astfel de concurs. Dirijatul este o sumă, un cumul de experiențe, de calități și de abilități pe care le capeți în ani de muncă.
Adriana Telescu – Ce urmăriți în primul rând ca membru al juriului, tehnica dirijorală sau talentul, ce trebuie pus pe primul plan?
Tiberiu Dragoş Oprea – Există mai multe școli în arta muzicii clasice impuse de stilul unor personalități marcante și de aceea există o diversitate în abordarea cel puțin tehnică a artei dirijorale. În ceea ce privește concurenții, unii dintre ei sunt aproape tineri dirijori nu doar pretendenți la premiu, afișând deja o personalitate câștigată în timp, care este vitală pentru a întregi acea bază oferită de oricare dintre tehnicile dirijorale abordate.
Fiecare școală în parte are elementele ei caracteristice și totuși, datorită evoluției tehnologice care ne conectează pe toți la un click distanță, unele dintre elemente se uniformizează și tind spre o tehnică dirijorală constantă în toată lumea. Iar regula de bază nelipsită este ca orice dirijor să aibă un minim de tehnică clară și acesta este primul lucru pe care eu ca membru al juriului îl urmăresc. Este un fundament, un cod care este inteligibil indiferent de școala pe care mentorii tăi au aplicat-o și ți-au inspirat-o.
Orchestra trebuie să te înțeleagă, să știe ce dorești din primul auftakt. Pentru că dacă dai o intrare bună orchestra știe foarte bine ce are de făcut cu atât mai mult atunci când te prezinți în fața unei orchestre așa cum este cea din acest concurs alcătuită din foarte buni instrumentiști, o mare parte dintre ei ai Operei Naționale București care știu foarte bine ce au de făcut și nu trebuie decât să le sugerezi anumite lucruri și de aici decurge și una din primele greșeli pe care le fac tinerii: aceea de a crede că orchestra este mai prejos și tu trebuie să îi ”mâni” pas cu pas, tact cu tact, iar asta nu este deloc așa! Cu un bun început, cu o claritate în gesturi, prezența ta pe podium face ca lucrurile să ia o tură favorabilă și apoi trebuie să știi doar să mergi cu valul și din când în când îi aștepți la „cotitură” doar pentru a le confirma bunul mers. Deci o gestică bună este absolut necesară pentru o comunicare optimă cu orchestra iar atunci când dorești să faci observație trebuie să știi să spui în cuvinte puține pentru că ai un timp limită de lucru, mai ales într-un concurs unde nu te bazezi pe trei, patru ore de repetiție. Și asta este iarăși una dintre problemele principale ale tinerilor dirijori că nu știu să aprecieze și să se încadreze în timpul dat și pe de o parte este normal, această experiență o câștigi pe parcurs.
Ca să punctez concluzionând la această întrebare: urmăresc o bună tehnică, o bună încadrare în timpul acordat, cuvinte puține, (limba universală a muzicii clasice, termenii utilizați pentru a comunica provin din limba italiană: „andante, allegro, molto vivace”), etc, gesturi mai multe, dar nu în plus, că asta derutează orchestra, și o bună comunicare cu atât mai mult cu cât muzica are și este un limbaj universal.
Adriana Telescu – Cât de mult contează pentru un tânăr dirijor un premiu obținut aici, la Slobozia?
Tiberiu Dragoş Oprea – În viața oricărui om, orice premiu contează foarte mult pentru că este o încununare a muncii sale. Spre exemplu sunt instrumentiști făcuți pentru a participa la concursuri cu o tehnică foarte bună, impecabilă dar care foarte greu apoi se pot încadra într-un alt context spre exemplu acela de a avea capacitatea de lucru în echipă alături de dirijor și orchestră, care implică și alte abilități în afara celor punctate în concursuri, și pe de altă parte sunt alți instrumentiști foarte buni muzicieni care se pot integra bine în orchestră, într-un „tutti”, dar care nu fac față concursurilor sau postului de solist. Personal consider că și în acest caz trebuie să existe un echilibru pentru că nu te poți încadra doar în categoria celor care participă la concursuri și vânează premii pentru că atunci atitudinea pe care o capeți devine mult prea pragmatică care duce spre un tehnicism dus la extrem, bun și eficient doar într-o primă instanță. După cum spuneam, în colaborarea cu orchestra ai nevoie de flexibilitate, de lejeritate, de atitudine și empatie și de o bună psihologie a locului în care te afli care se câștigă o dată cu experiența, iar asta, în cazul dirijorilor după cum spuneam este vitală. În cazul concursului internațional de dirijat “Ionel Perlea” un astfel de premiu este o rampă de lansare pentru că, alături de alte premii, toate acestea dau valoare într-un curriculum vitae, la fel de importante fiind scrisorile de recomandare de la profesorii alături de care ai lucrat și muzicienii cu nume sonore alături de care ai performat, toate acestea oferind un plus de valoare în carieră.
Adriana Telescu – Ceea ce mi-a plăcut foarte mult la această ediție este că toți membrii juriului au vorbit cu concurenții. A fost o interacțiune continuă, o atmosferă constructivă.
Tiberiu Dragoş Oprea – Anul acesta, prezența mea în juriu este întregită de băiatul meu Dezias, care a asistat cuminte. Are aproape 14 ani, studiază pianul, cântă și cu vocea, mănâncă muzică pe pâine mai în glumă mai în serios, și m-a uimit cu răbdarea, seriozitatea și implicarea cu care a tratat și a studiat prestația fiecărui concurent.
De ce menționez asta? Pentru că la finalul fiecărei seri dezbăteam împreună cu el și constatam cu mândrie că părerile lui corect argumentate sunt foarte aproape de realitatea jurizării mele și totodată asculta atent și fascinat discuțiile și sfaturile pe care le primeau cei care nu au intrat în finală și care își doreau să știe unde au greșit, ce au făcut sau ce nu au făcut pentru a se putea corecta, pentru a primi sfaturi, iar prezența fiului meu mi-a întărit ideea că arta este un întreg cu mai multe valențe și că fiecare sfat dat de câte un membru al juriului nu anulează un altul ci îl completează, fiul meu notându-și toate acestea și punându-le cap la cap ca pe un puzzle de ce nu, de o mare valoare!
Aceste notițe sunt atât de prețioase și reflectă colaborarea atât de bună dintre membrii juriului și de aceea este important ca echipa de jurat să fie alcătuită din personalități distincte dintr o arie geografică cât mai extinsă pentru că fiecare aine cu o școală și cu o sumă de păreri și experiențe benefice tuturor atât nouă cât și celor pe care îi jurizăm. Dincolo de concurs internațional de dirijat acesta este un loc unde se dospesc idei și noi linii artistice la nivel internațional.
Adriana Telescu – “Tiberiu Oprea, un maestru al baghetei”, nu o spun eu ci cei care l-au văzut și au dreptul să aprecieze acest lucru.
Tiberiu Dragoş Oprea – Așa cum soția mea Aurora îmi spune constant să-mi port numele cu mândrie ca un adevărat maestru ce sunt, fără falsă modestie accept cu greu această titulatură fiindcă, în opinia mea, maeștrii sunt aceia care au acumulat atâta experiență și atâtea cunoștințe că atunci când treci pe lângă ei o faci cu smerenie și cu capul plecat, așa cum aici vorbim bineînțeles de maestrul Sabin Pautza pe care suntem onorați să îl avem lângă noi, pe maestrul Dumitru Goia. Aceștia sunt adevărații maeștri iar noi avem bucuria de a fi lângă ei.
Adriana Telescu – Sunteți o persoană foarte activă, tocmai de aceea vreau să vă întreb ce planuri aveți, pe unde veți merge în lunile care au rămas din acest an.
Tiberiu Dragoş Oprea – Mulți se întreabă de unde am această putere, această voință și mai ales această răbdare de a face. Să știți că toate acestea costă! Sunt costurile nevăzute care în timp își pun amprenta dar care se contabilizează în experiență. Nu mi le impun, este ceva ce vine de la sine prin dragostea și dedicarea pentru ceea ce fac pentru că sunt conștient de binecuvântarea pe care o am: de a face în viață ceea ce îmi place și sunt plătit pentru asta. Ce poate fi mai frumos pentru un om care și-a ales în viață drumul artei? Pentru că arta este un stil de viață! Arta nu este o meserie, arta este un har iar cine abordează această menire ca pe o meserie este un simplu funcționar artistic nu este un artist.
Pot spune cu mândrie și cu onoare că ultimii ani din viața mea au fost un maraton artistic și se întâmplă uneori să cad fizic. Însă nu sufletește și emoțional pentru că la finalul fiecărui eveniment, concert, spectacol încărcătura primită prin aprecierile colegilor, artișilor și instituțiilor colaboratoare și mai ales aplauzele spectatorilor, este încurajatoare și definitorie pentru împlinirea noastră umană și artistică. Arta nu poate fi disociată de om și nu mă refer aici la noi artiștii, cât mă refer la public pentru că menirea unui artist prin tot ceea ce face, indiferent de palierul artei în care se manifestă creația lui, ajută publicul să se regăsească în arta pe care fiecare dintre noi o promovăm, în ceea ce mă privește muzica clasică.
Ca să revin la întrebarea dumneavoastră consider că un dirijor se împlinește artistic și profesional atunci când completează latura simfonică cu cea vocal-simfonică și de operă și chiar dacă este istovitor de greu, pe mine mă împlinește Filarmonica Pitești de mai bine de 20 de ani și alte filarmonici din țară sau din afară cu care eu colaborez, cât și opera pe care o fac la Teatrul “Oleg Danovski” din Constanța al cărei dirijor principal sunt. Un dirijor desăvârșit trebuie să cunoască atât adâncimea simfonică fără cuvinte, vocal-simfonică și oratorică cât și complexitatea limbajului operistic al unui teatru muzical acolo unde ai în mână atât orchestra cât și corul și soliștii și în fiecare dintre aceste ipostaze de fiecare dată exprimi o poveste ca într-un roman sonor. La care se adaugă bineînțeles opereta și concertele crossover prin sincretismul muzicii clasice cu alte arte (teatru) sau alte genuri muzicale.
Interpretarea aceleiași opere este de fiecare dată altfel pentru că ea, ca și creație, trăiește în fiecare clipă din nou și din nou pentru fiecare dintre noi, în funcție de momentul vieții în care ne aflăm așa cum este firescul uman de la cele mai mici gesturi de a nu păși la fel în fiecare zi sau de a nu respira la fel în fiecare clipă.
Și tocmai de aceea mă adresez publicului cu încrederea că fiecare se regăsește la un moment dat într-o operă, înt- o compoziție clasică și îi invit pe toți cei care spun că nu se pricep la acest gen de muzică să vină cel puțin o dată în sala de concerte, să nu spună „Nu!” Înainte de a încerca, pentru că sigur îți vor regăsi sufletul vibrând la unison cu anumite pasaje muzicale și se vor simți acolo ca făcând parte din poveste!
Adriana Telescu – Vă mulțumesc !
Adriana Telescu/UZPR Caraș Severin
