Dumitru Goia vine dintr-o familie cu tradiţii muzicale frumoase. Bunicul Andrei a cântat în orchestra militară de pe lîngă curtea imperială rusă, tatăl Simion era lăutar cunoscut în centrul şi nordul Moldovei, fiind trompetist a condus mulţi ani fanfara orăşelului Sîngerei. Apoi, fraţii Goia ‒ Pavel, Dumitru şi Vasile au păstrat tradiţia dinastiei, au ajuns dirijori şi muzicieni de vază, ducând faima departe de hotarele ţării. Pe Dumitru Goia lecţiile de omenie şi muzică învăţate de la tatăl său l-au făcut să-şi urmeze crezul vieţii: „muzica este credinţa mea„.

Studiază fagotul la Şcoala de Muzică „Ştefan Neaga” de la Chișinău. Apoi îşi continuă studiile la Conservatorul „N. A. Rimski-Korsakov” de la Leningrad la specialitatea „muzicologie şi arta dirijării simfonice şi de operă”.

Pe parcursul anilor 1972-1979 este dirijor la Teatrul de Operă şi Balet de la Chișinău, concomitent fiind şi pedagog la Institutul de Arte „G. Muzicescu”. Timp de un an (1978-1979) îşi va perfecţiona măiestria la Academia de Muzică de la Viena cu profesorul Karl Österreicher.

Revine în ţară şi activează în calitate de prim dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii de la Chișinău . Apoi este invitat la Conservatorul „Mimar Sinan” din Istanbul, Turcia, în calitate de profesor de dirijat orchestră,citire partituri, orchestraţie, analiza stilurilor orchestrale.

Din anul 1993 este conferenţiar la Universitatea Naţională de Muzică de la Bucureşti, fiind totodată şi dirijor al orchestrei simfonice a instituţiei.

Dumitru Goia are numeroase turnee artistice internaţionale, bucurîndu-se de aprecierea publicului spectator. A dirijat multe spectacole din repertoriul simfonic clasic şi romantic: „Evgheni Oneghin” şi „Lacul lebedelor” de P. I. Ceaikovski, „Aida” şi „Traviata” de G. Verdi, „Liliacul” de J. Strauss, „Dragonul” de E. Lazarev, „Glira” de Gh. Neaga, „Spartacus” de A. Haciaturian ş. m. a.

Pentru merite deosebite în arta dirijorală, în 1983 i-a fost acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Moldova, iar în anul 1988 – cel de Artist al Poporului din Republica Moldova.

Prezent în juriul Concursului Internațional de Dirijat “Ionel Perlea”, de la Slobozia, maestrul Dumitru Goia a avut amabilitatea de a-mi acorda un interviu.

                                   

Adriana Telescu – Profesorul Alexandru Petrescu spune despre dumneavoastă că sunteți un aristocrat al sunetelor. A participat la cursurile dumneavoastră și vorbește atât de frumos despre felul în care instruiți studenții, încât acest fapt ne face să dorim a vă asculta. Spuneți-mi maestre Dumitru Goia ce îi învățați în primul rând pe tinerii dirijori?

Dumitru Goia– Să servească muzica, nu muzica să-i servească pe ei. Deoarece muzica este ceva foarte, foarte complex și complicat. Pe lângă faptul că sunt diferite genuri muzicale, cel care face muzică în special dirijorul trebuie să știe că muzica scrisă pentru orchestră, pentru orchestră și cor, pentru soliști, este extraordinar de dificil de făcut.  De aceea trebuie să înțelegem un lucru dacă vrem să fim de folos muzicii, trebuie să cunoaștem și ce mijloace de expresie pot să te ajute să pătrunzi în lumea aceea. Dacă nu ai cunoștiințe, nu cred că poți rezolva acest lucru. Ceea ce fac eu cu studenții mei, asta fac, nu este nicun secret. Pe lângă faptul că dirijorul trebuie să știe la perfecție ceea ce a scris compozitorul, mai trebuie să înțeleagă  și ce stă în spatele scriiturii aceleia. Să poți să înțelegi ce a vrut să exprime prin muzica aceasta compozitorul și ce mijloace de expresie să găsești tu, ca să fie adecvate. Sigur procesul acesta  necesită mult timp și trebuie să fi atât de îndrăgostit de muzică, încât să-i dăruiești viața ta.

Adriana Telescu – Ce se întâmplă cu un student foarte talentat care dorește să devină dirijor, dar nu poate comunica cu orchestra?

Dumitru Goia – Nu are ce căuta în acest domeniu! Dacă nu poate comunica cu instrumentiștii, nu poate fi dirijor. Pe lângă faptul că tu ești foarte bun muzician, foarte bine pregătit trebuie să știi să comunici cu orchestra. Dacă între tine și orchestră există un zid invizibil, degeaba te ocupi de treaba asta.  Aici, în dirijat, totul este foarte complex. Regizorul, de exemplu în operă a făcut ce a trebuit, a repetat cu ei și la spectacol stă în sală și își freacă mâinile, dar nu poate face nimic, pe când noi la pupitru putem schimba radical lucrurile. Vedeți noi dirijorii suntem și actori, dar înainte de toate există Beethoven, Mozart, Verdi, adică compozitorii. Prima dată trebuie să îi înțelegi pe aceștia și apoi ce ai de făcut tu ca să obții sonoritatea potrivită.

Adriana Telescu– Au venit aici, la Slobozia, mulți tineri din toată lumea care au absolvit diverse școli de dirijat, engleză, italiană, rusă. Spuneți-mi contează școala de dirijat? Contează unde înveți? Știu că dumneavoastră ați făcut conservatorul la Sankt Petersburg, în Rusia.

Dumitru Goia– Sigur contează! Când mie mi-au spus mai mulți muzicieni că trebuie să mă ocup de dirijat, eu credeam că râd de mine. Dar când am făcut armata timp de trei ani, așa era la vremea aceea, acolo s-a întâmplat ceva. Domnul amiral care era comandantul nostru știind că vin de la conservator mi-a dat ca sarcină să îi fac orchestră și cor. În armată ordinul se execută, nu se discută. Așa că am făcut și orchestră și cor, un cor de 120 de persoane. Era la Sevastopol. Timp de trei ani corul condus de mine a luat primul loc într-un concurs al flotelor Uniunii Sovietice la care au participat ansambluri de la Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Caspică , Marea Neagră și Oceanul Liniștit. Concursul s-a ținut la Moscova, iar după competiție mi-am spus în sinea mea că oamenii aveau dreptate, eu trebuie să mă ocup de dirijat. Așa că în ultimul an de armată eu mă interesam deja despre școlile de dirijat din Kiev, Moscova și Leningrad. Și mi-am dat seama că cea mai bună școală era la Leningrad, adică Sankt Petersburg, mai ales că dirijorul meu preferat era Yevgeny Mravinsky. M-am dus acolo ca turist, fără acte, fără nimic, să mă informez. Un prieten care terminase conservatorul din Chișinău și a mers la masterat acolo, m-a ajutat să mă cazez la căminul conservatorului. Acolo am nimerit în cameră cu un băiat care tocmai termina conservatorul la clasa de dirijat orchestră. Acesta a fost violonist, a dat la medicină, a intrat , dar s-a lăsat de medicină și s-a întors la muzică. Avea vreo 35-36 de ani. Eu eram boboc, aveam 22 de ani. Tot povestind noi, el se așează la pian și mă supune la un test: “ să-mi spui din ce tonalitate am plecat și-n ce tonalitate am ajuns!” Mi-a cântat acolo vreo 7, 8 măsuri. Eu zic ai început în la minor și ai terminat în fa diez minor. După ce mi-a mai pus niște întrebări a spus că eu trebuie să dau examen de admitere. Dar era sfârșitul lunii iunie și de la 1 iulie începeau examenele. “Hai cu mine mâine să te prezint profesorului nostru”, a spus el. Acesta mi-a pus întrebări și mi-a testat aptitudinile muzicale.

Adriana Telescu – Aveați școala de muzică, cântați la fagot, nu?

Dumitru Goia – Da, eram fagotist și teoretician. Am făcut și primul an de conservator la teoria muzicii, dar apoi m-au luat în armată. Ca să continui povestea, în după amiaza aceea m-a văzut șeful de catedră de la dirijat. M-a testat și acesta și mi-a spus că trebuie să dau admitere. Dar eu nu aveam actele la mine. M-a luat de mână am coborât la rector în birou, i-a explicat situația mea și i-a spus că dacă este posibil să dau probele necesare și soția să îmi trimită prin poștă documentele, să nu se irosească timpul. Așa au ajuns actele mele de la conservatorul din Chișinău trimise de soție prin poșta rapidă. Eu le-am primit pe data de 5 iulie, dar examenul a fost pe 1 iulie. Așa am intrat la conservator. Ce pot să vă spun? Eu am mari îndoieli până în ziua de azi, punându-mi mereu întrebarea dacă eu am servit muzica așa cum ar fi trebuit. Nu am fost niciodată mulțumit de mine.

Adriana Telescu– Pentru că sunteți un perfecționist. Dar dacă ne uităm pe internet toată lumea îl laudă pe maestrul Dumitru Goia.

Dumitru Goia – Stimată doamnă în România nostră lucrurile stau cam așa. Am venit la Constanța să dirijez Simfonia a IV-a de Brahms. “Maestre ne scuzați, dar nu avem cornul trei, nu avem contrabas, nu avem nu mai știu ce. Dar o să vină de la București în ziua concertului, stați liniștit.” Mi-au spus și numele muzicienilor de la Orchestra Radio din București care trebuiau să vină. Dar în ziua concertului unii au venit, alții nu. Și eu a trebuit să fac simfonia lui Brahms cu un singur contrabasist. Eu de atunci nu am mai călcat la Constanța. Am fost tare, tare supărat. M-am dus la secretarul muzical și i-am spus că dacă știam de dimineață că nu vine un contrabasist eu puteam remedia situația cu unul din violoncele. “De ce m-ai pus pe mine în situația asta?”

Adriana Telescu –  Trecând peste supărarea de la Constanța și întorcându-ne la Slobozia la Concursul de dirijat „Ionel Perlea”, v-aș întreba din punct de vedere calitativ al actului dirijoral cum vi s-a părut această ediție, din 2026?

Dumitru Goia– Sunt trei categorii de participanții, de concurenți. Unii putem spune că sunt deja dirijori. Altă categorie este formată din showmani, cu muzica nu prea au treabă, iar câțiva care au venit doar așa, să încerce. Dar dintre cei veniți din toată lumea sunt câțiva buni. Știți că pe lângă talentul nativ, pe lângă școală mai există și un element care trebuie luat tot timpul în seamă. Numai Dumnezeu știe cum se vor simți ei în timpul concertului, ca să îl poată  duce la bun sfârșit.

Adriana Telescu– E valabil în toate domeniile de activitate.

Dumitru Goia– Dar de tine depinde cum îi conduci pe cei 100 de muzicieni care stau în fața ta. Ai o responsabilitate enormă.

AT– Cât de mult contează pentru cei veniți aici, premiul acesta? Reprezintă el o rampă de lansare pentru un tinerii dirijori?

Dumitru Goia – Sigur din punct de vedere al carierei, sigur că este important . Deși eu întotdeauna am fost foarte departe de lucrurile acestea. Cu alte cuvinte eu cred că dacă faci o treabă bună, oamenii te vor aprecia. Eu de exemplu, după ce am terminat studiile, m-au trimis la Opera din Chișinău. Opt stagiuni am lucrat acolo după care am mers la studii post universitare la Viena și când am revenit peste un an, m-au mutat ca prim dirijor la Filarmonica din Chișinău.

AT– La momentul actual mai predați la Universitatea de Muzică din București?

Dumitru Goia – Nu,după ce guvernul actual a interzis cumulul de pensie cu salariul, am renunțat.

AT– Ce sfat i-ați da unui tânăr dirijor?

Dumitru Goia – Să servească MUZICA.

AT– Mulțumesc frumos maestre!

 

                                                      Adriana Telescu/UZPR Caraș Severin

 Biografia și Sursa foto: Internet