D.M.C.: Sărbătorim din nou Ziua Drapelului Național. V-aș întreba, domnule academician, cât de mult un drapel este simbol național și cât de mult un drapel este un simbol de suflet?

I.A. Pop: S-ar putea întâmpla că între toate simbolurile naționale, temă, imn de stat, mărci de țară și altele, drapelul să fie cel mai important. Vă rog să priviți componența Organizației Națiunilor Unite și să vedeți că forma de recunoașterea unei țări ține în primul rând de drapelul național.

Pentru noi însă, românii, care nu avem drapelul acesta de ieri, de-alaltăieri, ci vine dintr-o istorie îndelungată și zbuciumată, steagul național tricolor este un simbol de suflet și cei care se gândesc un pic la trecut și știu că la 1848 s-au alăturat prima oară, în chip official cele trei culori, ele erau folosite dinainte, câte două sau chiar trei, dar oficial la 1848, Revoluția din Țăra Românească în iunie a stabilit drapelul național și din pricina aceasta sărbătorim în iunie Ziua Drapelului Național. Acest lucru ne dă în sufletele noastre o mândrie deosebită, un avânt, iar știți ca și mine că, mai ales atunci când suntem departe, vederea drapelului național, culorile noastre roșu, galben, albastru, ne însufletesc în clipe grele, ne fac să ni se pară departarea mai mică și ne dau dorința de a ne întoarce acolo unde aceste culori s-au zămislit.

Da, e mai mult decât un simbol tehnic, să-i spunem, sau oficial, sau politic, pentru că aceste trei culori deja fac parte, după atâtea generații, din sufletul nostru de români. Așadar, nu ne rămâne decât să onorăm aceste trei culori și, acum, de Ziua Drapelului, să-i învățăm și pe cei mici să simtă la fel. Din copilărie trebuie început, fără ostentație, fără sentimente exagerate. Sărbătoarea steagului nostru național nu trebuie să fie decât respect, demnitate și iubire. Iar ideea de a respecta steagul național ca simbol este deasupra oricărei îndoieli, nici n-ar trebui discutată. Oricare cetățean al acestei țări are obligația să respecte simbolurile naționale și, în primul rând, steagul național. Lângă care ar trebui să adăugăm limba maternă – să nu o mai stricăm, să o vorbim așa cum ne-a fost lăsată. Și limba maternă este un asemenea simbol și e marca identității noastre.