Ticu Leontescu, pseudonimul lui Constantin Leontescu, s-a născut la 16 mai 1956, în comuna Dersca din judeţul Botoşani într-o familie cu șase copii, părinții fiind oameni simpli și credincioși.

Școala primară o face în satul natal și, datorită talentului la desen, la îndemnul stăruitor al directorului școlii, profesor de matematică, la finele clasei a șaptea a dat examen la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Botoșani, dată când a plecat definitiv din satul în care s-a născut și a copilărit.

A continuat studiile la Liceul de Arte Plastice din Timişoara, absolvit în 1975, continuând cu Şcoala Tehnică Postliceală „Mecanică Fină şi Optică” din orașul de pe Bega, absolvită în 1977, făcând abonament la Biblioteca Județeană Timiș, de unde împrumuta tot ceea ce găsea și i se părea important, iar din librării și de la anticariat cumpăra antologii de poezie universală, își procura și reviste, precum „Flacăra”, „Cronica” ș.a., apoi a urmat cursurile Facultății de Teologie din Bucureşti, absolvită în 1994, după studii fiind profesor de Teologie la Liceul Teologic „Logos” din Timişoara și pastor al Bisericii „Filadelfia”, Timișoara.

În noaptea de 15 mai 1983, a avut privilegiul să-l întâlnească pe unul dintre marii poeți creștini, martiri ai neamului românesc, pe fostul deținut politic (aproape șaptesprezece ani și jumătate de detenție) Traian Dorz. Din acea noapte de mai 1983 și până în iunie 1989 (când poetul a trecut la cele veșnice), l-a vizitat frecvent, în căsuța-chilie din Livada Beiușului, dezvoltând o relație frățească și de prietenie, el devenindu-i magistru, iar el, discipol.

A citit, pe îndelete, toată monumentala sa operă: poezie și proză, „Istoria Oastei Domnului”, meditații devoționale, aforisme etc., iar Traian Dorz, văzându-i setea de cunoaștere și lectură, precum și impulsul de a scrie, l-a încurajat, învățându-l cum să pună „talantul în negoț”, spre „binele altora”.

Cele mai multe poezii din primul său volum, „Răstignită iubirea”, le-a scris în acea perioadă de grație, iar în noaptea de 22 iunie 1989, când s-a întors de la înmormântarea martirului, profund marcat, meditând la exclamația plină de durere a profetului Isaia „Piere cel neprihănit și nimănui nu-i pasă; se duc oameni de bine și nimeni nu ia aminte că din pricina răutății este luat cel neprihănit. El intră în pace în groapa lui…” (cap. 57:1-2a), cu ochii ațintiți la Luna plină, care îi lumina odaia, a fost inspirat să scrie poezia dedicată memoriei lui Traian Dorz, intitulată „Profetul” și pentru care, la un concurs de poezie organizat de revista „Mesaj Evanghelic” de la Oradea, în 1992, a primit premiul I.

La Academia Română, Filiala Timișoara, scriitorul Ticu Leontescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a lansat, miercuri, 27 mai 2026, în cenaclul ,,Respiro” volumul de poezii religioase ,,Nufăr peste ape”Antologie de autor, prefațat de Eugen Dorcescu și o postfață de Mariana Anghel, evenimentul reunind oameni de cultură, scriitori, jurnaliști, universitari și iubitori ai poeziei autentice, transformând întâlnirea într-o adevărată sărbătoare a spiritului, unde au luat cuvântul prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru, conf. univ. dr.Mirela-Ioana-Dorcescu-Borchin, prof. Gheorghe Ciulpan, autorul antologiei, moderatorul activității fiind prof. Viorica Bălteanu.

Elevul Lorenzo Lisi a recitat în grai bănățean versuri de Victor Vlad Delamarina, iar pagini muzicale geniale au fost interpretate de Gianluca Vanzelli, prim-flautist la Opera Națională Română din Timișoara, activitatea continuând cu melodii pe versurile poetului Ticu Leontescu.

Prin intermediul lui Eugen Dorcescu, Ticu Leontescu l-a cunoscut pe Aurel Turcuș, care, începând din anul 2007, l-a invitat și încurajat să participe, an de an, la Festivalul Internațional de Creație Literară Religioasă, desfășurat la Timișoara, la data de 14 septembire (Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci), festival menit să identifice și să încurajeze scriitori pasionați de literatura religioasă de factură creștină, atât din țară, cât și din afara țării, evaluându-le creația și cărțile publicate, confirmându-le valoarea prin acordarea de mențiuni și premii.

Ticu Leontescu debutează absolut în Revista „Exodus”, Chicago (USA), noiembrie 1989, iar debutul editorial îl face cu volumul de versuri „Răstignită iubirea”, Editura ,,Marineasa”, Timişoara, 2004, colaborând la revistele din Banat, Cluj, Iași, Târgu Jiu, Bacău, Los Angeles, dar și cu multimedia.

Referinţe critice asupra volumelor de poezii (selectiv, în volum) are de la Olimpia Berca, Constantin Buiciuc, Maria Niţu, Mioara Bahna, Emilian Marcu, Cristina Ștefan, Camelia Crişan, Carmen Raluca Şerban, Remus Valeriu Giorgioni, Ion Arieşanu, Alexandru Ruja, Adrian Dinu Rachieru, Eugen Dorcescu, Ioan Holban, Livius Petru Bercea ș.a.

Pentru activitatea sa poetică, Ticu Leontescu a obținut Premiul „Dosoftei” la Timișoara, Marele Premiu „Aurel Turcuș”, pentru întreaga sa creație literară de factură religioasă etc.

Poezia lui Ticu Leontescu este una militantă, cu filon religios, actuală, aducându-l pe Dumnezeu în agora sufletului său, de unde își strigă semenii, poetul este colocvial, se adresează direct, detașat, plin de încredere, instanței divine, mărturisind dragostea, bucuria, păsurile, dialogul cu divinitatea desfășurându-se neprotocolar, ca între prieteni, în stil arghezian.

Discursul său liric nu aparține, pe deplin, nici poeziei religioase (nu există referiri la ritual), nici, pe de-a-ntregul, celei mistice (nu există, manifest, freamătul, fiorul misterului), dar comunicarea nemijlocită cu sacrul este intensă, este prezentă pretutindeni și în orice clipă. Atâta doar că avem a face cu o comunicare neceremonioasă, neprotocolară, cu o comunicare eliberată, uneori, de ostentativul cutremur al ființei, o comunicare simplă lipsită de retorică, smerită, umilă, plină de încredințare, aidoma celei trăite de un copil care vorbește întruna și despre toate cu Tatăl.

Ticu Leontescu este pastorul, omul de cultură, profesorul generos și un remarcabil scriitor, creația sa literară, fiind una cu adevărat prodigioasă, iar volumele de poezie, scrise și publicate în ultimele decenii, au consacrat un poet de mare rafinament compozițional și înaltă elevație spirituală, un poet creștin, pasionat de lectură și travaliu.