Anul acesta se împlinesc 145 de ani de la nașterea pictorului academic Virgil Simonescu.
Virgil Simonescu, născut în anul 1881, Gladna Română (în apropiere de Lugoj) a fost o figură marcantă a artei bănățene de la începutul secolului XX, afirmându-se ca pictor academic, pedagog și critic de artă.
Absolvent al liceului din Lugoj, în anul 1902, Simonescu s-a format la Academia de Arte Frumoase din München (1902–1906), unde s-a specializat în pictură bisericească bizantină și compoziție academică.
S-a dedicat cu precădere picturii monumentale bisericești. În cariera sa a realizat pictura interioară și fresca pentru peste 20 de lăcașuri de cult din Banat (printre care biserica din Mehadia în 1908 sau Catedrala Greco-Catolică din Lugoj).
Virgil Simonescu a adus o viziune modernă pentru acea vreme în pictura religioasă bănățeană, îmbinând rigoarea clasicismului academic cu un desen mai liber, un colorit luminos și influențe din tradiția bizantină.
Reîntors în Banat, a fost profesor de desen la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj și a înființat o școală locală de pictură, avându-i printre elevi pe viitori artiști importanți, precum Aurel Ciupe sau Ștefan Szönyi.
Momentul de mare sărbătoare a săvârșirii picturii Bisericii ortodoxe din Mehadia, urmat de sfințirea acesteia, este surprins elocvent într-unul dintre articolele publicate în presa vremii, pe care îl voi reda in finalul acestui articol. Ce trebuie remarcat în acest context este faptul că lucrarea de la Mehadia a fost una dintre primele sale mari comenzi bisericești din Banat, unde a adus o manieră academică, neoclasică, îmbinată cu elemente din tradiția bizantină și influențe apusene. Executarea frescelor/picturii din biserica Mehadiei i-a consolidat reputația în Eparhia Caransebeșului, deschizându-i drumul spre pictarea altor lăcașuri de cult din spațiul bănățean.
Alegerea de a restaura și repicta Biserica Ortodoxă din Mehadia în anul 1908 – și mai ales organizarea unei sfințiri de o mare amploare – a avut o importanță capitală pentru comunitate, atât din punct de vedere religios și comunitar, cât și dintr-o perspectivă identitară și națională.
Interpretată în contextul politico-social de la începutul secolului XX din Austro-Ungaria, în plină epocă de intensificare a politicilor de maghiarizare în Banat și Transilvania (urmare a legilor școlare de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, precum Legile Apponyi din 1907), Biserica Ortodoxă și Școala confesională erau singurele instituții autonome în care românii își puteau exprima liber limba, credința și cultura. Înfrumusețarea bisericii din Mehadia cu pictura unui artist român școlit la München a constituit și un act de mândrie locală. Arăta că o comunitate de la graniță, cu o puternică moștenire grănicerească, își permite și își dorește să investească resurse importante în patrimoniul ei spiritual.
Programul festivității – care a îmbinat Sfânta Liturghie cu un banchet festiv la hotelul „Calul Alb”, un concert al corului local, o piesă de teatru și deschiderea Rugei (Nedeii) – atestă existența la Mehadia a unei comunități emancipate capabile să îmbine tradiția strămoșească cu manifestările culturale de înaltă ținută.
Din punct de vedere artistic, noua frescă a marcat trecerea de la vechea pictură degradată de timp la un stil neoclasic monumental, în pas cu marile catedrale ale epocii.
Resfințirea bisericii din Mehadia a fost, așadar, mai mult decât un eveniment religios local: a fost un manifest de rezistență culturală, o sărbătoare a identității românești și o dovadă a maturității sociale a comunității din Mehadia. Prin efortul colectiv de a reda strălucire bisericii lor, aceștia au transmis un mesaj clar de continuitate, demnitate și atașament față de valorile naționale.
Redau în continuare textul integral al anunțului publicat în ziarul „Drapelul” (nr. din 15/28 iulie 1908):
,,Sfințirea bisericei din Mehadia de nou pictată de talentatul pictor academic Virgil Simonescu, din Lugoj, va avea loc prin delegatul arhieresc Duminecă, în 20 Iulie (2 August) a. c. la orele 91/2 a. m, pe lângă următorul program : 1. Sâmbătă în 19 Iulie (1 August) a. c. întâmpinarea delegatului arhieresc și a patronului în gara Mehadiei la trenul personal de 1 oră p. m. întimpinarea oaspeților la acelaș tren, precum și la cel dela 8 1/4 seara. 2. Conducerea delegatului și a patronului la cvartirele lor. 3. Sâmbătă, în 19 Iulie (1 August) la 9 ore seara retragere cu torțe și serenadă la cvartirul delegatului și al patronului. 4. Duminecă în 20 Iulie (2 August) la 92 a. m. însăși sfințirea, apoi sfânta liturgie în sobor, cu predică festivă. 5. În aceeaș zi la ora 1 p. m. banchet în hotelul de la «Calul alb». 6. în aceeași zi la 3 ore p. m. vecernie și ceremonia tăierii grindeiului patronului și deschiderea rugei, în aceeași zi la 8 1/2, ore seara teatru și concert în sala mare a otelului la «Calul alb», aranjat de corul vocal din joc, apoi dans.”(„Drapelul”- 15/28 iulie 1908)
Constantin VLAICU, UZPR Caraș Severin
Ilustrații și surse: Ziarele Arcanum.com