Dragi prieteni, pasionați de istorie și fii ai Banatului Montan, dragi ,,Meginți”, am deosebita bucurie și împlinire de a vă anunța finalizarea unui proiect de suflet dedicat trecutului nostru comun: digitalizarea integrală și salvarea de la degradare a gazetei „Grănicerul”, publicație de referință ce a luminat viața culturală, socială și spirituală a Mehadiei și a întregii zone în perioada interbelică.
Apărută la Mehadia între anii 1933 și 1937, gazeta „Grănicerul” a fost mai mult decât un simplu periodic de informare locală. Ea a funcționat ca o veritabilă cronică a spiritului grăniceresc, reflectând realitățile socio-economice, culturale, administrative și spirituale ale epocii interbelice. În paginile sale se regăsesc consemnate tradițiile, frământările, viața asociațiilor culturale și evoluția comunității de pe axa Mehadia – Băile Herculane, Valea Almajului.
Fiecare pagină din perioada 1933-1937 a fost scanată și organizată cronologic pe ani, fiind acum accesibilă pentru toți cei care doresc să descopere pulsul acelei epoci, articolele semnate de intelectualii vremii, mărturiile istorice ale localității noastre, precum și farmecul graiului local de acum aproape un secol.
Vă invit cu drag să răsfoiți această cronică vie a comunității noastre, să explorați amintirile bunicilor noștri și să redescoperiți mândria spiritului grăniceresc, pe blogul dedicat exclusiv gazetei GRĂNICERUL:
👇👇👇
____________
Gazeta GRĂNICERUL – Mehadia, 1933-1937 – SCURT ISTORIC
În anul 1933, la Mehadia apărea una dintre cele dintâi publicații din mediul rural al Banatului de Munte, purtând titlul: „Grănicerul„. Recomandându-se pe frontispiciul său ca ,,Organ pentru apărarea tuturor intereselor locale”, gazeta avea ca director și proprietar pe Ioan Marghetich – tatăl scriitorului Nicolae Mărgeanu (Marghetich), din Mehadia. Cu o trudă imensă, Ioan Marghetich fiind și editor și tipograf, publicația apare neîntrerupt până în iulie 1936, pentru ca apoi, după o întrerupere de un an și două luni, să reapară la Timișoara, din anul 1937 (12 septembrie). Din păcate, apariția ei de această dată devine una sporadică, nereușind să producă decât câteva numere.
Cunoscută și apreciată în întreg Banatul în timpul difuzării ei, publicația Grănicerul face parte din acea emulație socio-culturală ce a cuprins întreaga societatea românească în perioada interbelică, la care a aderat și comunitatea din Mehadia prin intermediul unor organizații și a unor personalități care au făcut posibilă o nemaipomenită însuflețire culturală și un progres spectaculos al comunității noastre.
Remarcabil este faptul că publicația „Grănicerul” făcea parte dintre foarte puținele publicații care funcționau în mediul rural la acea vreme. Aceasta a adus Mehadiei un binemeritat prestigiu și o anume reputație de centru cultural, asigurând în același timp o anumită dinamică acestuia. Ioan Marghetich, directorul revistei a fost și unul dintre cei mai importanți membrii ai comunității, implicarea lui atât în viața culturală cât și în cea economică a Mehadiei îl legitimează ca unul dintre stâlpii comunității, fiind în același timp și un motor al dezvoltării ei.
În calitate de jurnalist, recunoscând și apreciind valoarea acestui deosebit demers jurnalistic, am considerat necesar ca această publicație să fie scoasă la lumină și făcută cunoscută tuturor. Apelând la descendenții familiei Marghetich, prin intermediul doamnei Eugenia (Jeni) Marghetich, am descoperit foarte multă deschidere și bunăvoință la solicitarea de a mi se permite scanarea întregului material, a revistelor în tipăritura lor originală și convertirea întregului material în formatul electronic (PDF). Astfel, astăzi am bucuria și plăcerea de a face publică această creație jurnalistică care o consider una dintre cele mai valoroase piese, ce o putem adăuga, grație valorii ei inestimabile, patrimoniului public cultural local. Potențialii cititori, interesați de a descoperi trecutul Mehadiei, precum și al zonei adiacente Mehadiei, prin lecturarea acestor pagini vor avea ocazia de a cunoaște atmosfera acelor timpuri, de a constata cu oarecare surprindere că împrejurările politice și sociale nu erau chiar atât de diferite față de cele ce le trăim azi, așa cum ne-am fi așteptat, având în vedere trecerea a aproape o sută de ani de la evocarea lor. Lectura poate trezi cititorului varii sentimente, însă ceea ce sunt sigur este că ea va aduce cititorului beneficiul cunoașterii unui episod din trecutul comunității noastre, al obiceiurilor bunicilor, sau străbunicilor noștri, și a modului lor de a conviețui în mediul social propriu acelor vremuri.
Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin
Mehadia – octombrie 2023