La a doua ediție, implicarea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România a sporit calitatea acestui eveniment cultural-spiritual național
Tabăra KOGAIONON, aflată anul trecut la prima ei ediție, organizată la Hațeg, într-un ținut al istoriei naționale, la inițiativa istoricului culturii, criticului literar și eseistului Ionel Bota, a avut cea de-a doua ediție, în intervalul 21-23 august 2026, în localitatea montană Marga, din zona de confluență a Țării Gugulanilor cu ținutul momârlanilor hunedoreni din Valea Jiului și cu ținutul Gorjului de sub Munte. Mai întâi să precizăm că în coordonarea amplei manifestări s-au implicat filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, sprijinul constant venind în mod special din partea președintelui de filială, poetul, prozatorul și redutabilul om de televiziune Robert Șerban, apoi scriitorii membri Marcu Mihail Deleanu, Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla, Dumitru Oprișor, Radu Cernătescu, Ionel Bota, iar din partea filialei Caraș-Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Cristina-Anișoara Zainea relatând de la fața locului. Coordonarea întregului evenimențial vine și din implicarea Grupării Margum, prozatorul Marcu Mihail Deleanu și poetul Nicolae Preda care, alături de soția Siduța, au fost gazdele noastre strălucite, apoi Gruparea Culturală „Amfiteatrul Literar” din Petroșani, prin efortul ziaristei, poetei și directoarei publicației cu acest nume, Mirela Cocheci, universitarului Ovidiu Cocheci și poetei și eseistei Elisabeta Bogățan, membra filialei Alba a Uniunii Scriitorilor din România, prozatoarea Corina Vlădoiu și directoarea revistei „Perspectiva” din Târgu-Jiu reprezentând, în fapt, Grupul de Publicații „Cărașul” (Viena/Udine/București/Oravița/Târgu-Jiu/Lugoj/Petroșani). Lista instituțiilor și a personalităților care au colaborat la reușita acestei ediții a Taberei de Literatură, Istorie, Filosofie și Etno-Istorie (LIFE) fiind și ea impresionantă, de la Forumul Democratic al Germanilor din România, filiala Caraș-Severin, președinte Erwin Josef Țigla, membru al Uniunii Scriitorilor din România la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”, tot sub conducerea acestui distins om de cultură, instituție integrată activităților Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici”, director Clara Constantin, de la Editura TIM, din Reșița și revista „Semenicul“, amândouă avându-l ca director pe scriitorul Gheorghe Jurma, la revista „Reșița Literară”, cu prozatorul, poetul și filosoful Radu Cernătescu ca redactor-șef (la dezbateri o strălucire în plus a fost soția distinsului, Elena),de larevista „Meridianul Timișoara“, cu redactor-șef prozatorul Dumitru Oprișorla revista „Perspectiva” din Târgu-Jiu, director fiind prozatoarea Corina Vlădoiu.
Semnale pozitive au venit și de la abordările în sine ale temelor și problematicilor propuse la dezbaterile celor trei zile ale taberei. Astfel, vineri 21 august, după vizitarea așezământului monahal „Izvorul Tămăduirii”, sub oblăduirea monastică a doctorului teolog Jupâneanțu, participanții s-au concentrat pe esoterismele Ținutului Margum (inspirați de titlul unui roman recent al lui Mihai Marcu Deleanu), apoi pe sentimentul omenescului și tema Muntelui în literatura română și în literaturile Europei Centrale, abordarea analitică aducând discuția la semnificațiile ezoterice și inițiatice din proza și poezia contemporană românească. La momentul intitulat „Seara primei povești de cenaclu” au urmat prezentări de reviste și cărți dar și lecturi literare din operele participanților, la numele celebrităților deja semnalate alăturându-se poetul cărășean Costel Simedrea.
A doua zi, sâmbătă 22 august, tema civilizației Muntelui, implicând realități vechi și noi din Munții Banatului, ai Văii Jiului și ai Gorjului, a fost generativul dezbaterilor în jurul nostalgiei originilor umanității, a miturilor cosmogonice și originilor sacre al omului devenit personaj al istoriei și al literaturilor din România și din Mitteleuropa. O secvență specială a aparținut lucrărilor Danielei Liliana Brebeanu care, în preajma susținerii doctoratului, a provocat colaborarea unor comentatori ai artei sale cu tema „Semne, insemne și noduri. Arhaitatea simbolicilor Bunei Vestiri” Un fericit intermezzo al zilei a doua a fost un traseu în istorie, propus de Gruparea Margum, gazdele noastre, la exploatarea dacică și daco-romană a marmurei locale de Bucova și la așezământul monahal din preajmă. Seara a fost dedicată, sub semnul acestor semnificanți ezoterici și inițiatici din proza și poezia de azi, metaforei locului ideal, „Seara celei de-a doua povești de cenaclu”. Ziua a treia, 23 august, a avut ca obiectiv omagierea emblemei industriilor românești de odinioară, Reșița, la 255 de ani de la intrarea în activitate a primului furnal. Abordările, coordonate de Josef Erwin Țigla și Gheorghe Jurma, au avut în vedere cum indică și titlul, „Spectacolul inițiatic al mitului industriilor românești” iar elogiul tematic al tuturor participanților la activitățile acestei tabere a fost reprezentat de dezbaterile subliniind stadiul contemporan al așa-zisei epoci post-industriale și interferarea cu scrierea literaturii prin apeluri la mitul „genezei uitate” și la simboluri și arhetipuri care pot fi decisive în înțelegerea fenomenului cultural actual. Firesc, toate aceste opinii și evidențe au fost mereu subliniate în momentul final de concluzii.
Alături de Uniunea Scriitorilor din România, la reușita acestei Tabere de Literatură, Istorie, Filosofie și Etno-Istorie (LIFE) KOGAIONON, a participat prin efortul unor redutabili jurnaliști, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, ceea ce a sporit calitatea acestui eveniment național aflat la cea de-a doua sa ediție.
Cristina-Anișoara ZAINEA
membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș-Severin
Conferințele „Reșița 255 / 100: Oameni – Locuri – Fapte”. Invitat: Gheorghe Jurma. Tema conferinței: Vizitele oficiale de stat la Reșița.
27. August 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Konferenzen „Reschitza 255 / 100: Menschen – Orte – Fakten“. Als Gast: Gheorghe Jurma. Thema der Konferenz: Die offiziellen Staatsbesuche in Reschitza.
Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița, componentă a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici“, a inițiat marți, 25 august 2026, începând cu orele 18.00, un eveniment cultural-artistic cu o notă specială a efectelor asupra unui public pasionat de artele plastice și vizuale dar și de literatura de bună calitate. Gazda ospitalieră, pilon al culturii cărășene, domnul Erwin Josef Țigla, elegantul competent moderator al tuturor întâlnirilor de până acum, ne introduce în atmosfera acestui eveniment. Clara Constantin, manager al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, rostește cuvântul de întâmpinare al oaspeților, criticul de artă dr. Ada D. Cruceanu Chisăliță, intră în detaliile expoziției de fotografii „Culori fluide”, pătrunzând înțelesurile mai adânci ale lucrărilor având-o ca protagonistă pe Ariana Șerban. Artista, afirmă în continuare Flavian Săvescu, știe să încânte, prin arta sa, transformând fotografia în emoție și trăire. Iar Radu Cernătescu ne-a dezvăluit taina imaginilor, textelor și contextelor aparent lejere dar încărcate de simbolici. Robert Șerban, președintele filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, a trăit alături de soția sa emoția momentului, dar el ne-a prezentat și cel mai recent volum al său apărut la Editura Polirom din Iași, „Știu pe cineva”. S-au mai alăturat dezbaterilor Gabriela Șerban, Nicolae Preda, Victor Nafiru, Marcu Mihail Deleanu, Gheorghe Jurma.
În totul, evenimentul desfășurat aduce o notă specială bucuriilor că în capitala Banatului Montan cultura își are în continuare desfășurările ei, cu o priză bogată la un public interesat de promovarea valorilor autentice.
Cristina-Anișoara ZAINEA/Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș-Severin
Sâmbătă, 22 august 2026, în prestigioasa sală Royce Hall de la UCLA din Los Angeles, a avut loc spectacolul „Inima Reginei Maria”, un eveniment cultural de excepție dedicat uneia dintre cele mai fascinante personalități ale istoriei României.
Evenimentul, organizat de Consulatul General al României la Los Angeles în colaborare cu Uniunea și Liga Societăților Românești din America, a reunit comunitatea românească din California într-o atmosferă de emoție, identitate și noblețe.
Actrița și scriitoarea româno-canadiană Claudia Motea a oferit publicului un moment artistic memorabil, alături de doi artiști remarcabili: poeta Elena Secotă și pianistul Daniel Manoiu din Los Angeles.
Contribuția Elenei Secotă a adus spectacolului o profunzime aparte: voce poetică rafinată, cu rezonanță internațională, Elena este una dintre cele mai apreciate figuri literare ale diasporei românești din Los Angeles.
Un rol esențial în reușita evenimentului l-a avut doamna Consul General Lucia Sava, a cărei prezență a conferit serii o notă de distincție și profesionalism.
Prin eleganță, echilibru și o implicare constantă în promovarea culturii românești în diaspora, doamna Consul General a devenit un reper pentru comunitatea românească din California.
Pentru Claudia Motea, revenirea la Los Angeles reprezintă o bucurie profundă și o binecuvântare: este a cincea oară când urcă pe scena culturală a comunității românești din California, fiind primită de fiecare dată cu aceeași căldură și deschidere.
Artista a transmis mulțumiri speciale domnilor Jacob Segal și Andrei Zincă pentru sprijinul constant și generozitatea lor.
Un rol central în viața culturală a comunității românești din Los Angeles îl are Daniela Istrate, președinte al Uniunii și Ligii Societăților Românești din America.
Prin energia ei neobosită, prin capacitatea de a aduna oameni și de a crea punți între România și diaspora, Daniela a devenit un pilon al identității românești în California. Ea este motorul multor proiecte culturale, vocea care mobilizează, structura care organizează și sufletul care inspiră.
Evenimentul a fost susținut de parteneri de nădejde: UZPR și Ultima Oră, instituții care promovează cu consecvență cultura românească în țară și peste hotare.
Claudia Motea a adresat mulțumiri speciale Editurii Creator / Libris pentru publicarea volumului „Regina Maria. Soliloc Regal”, precum și echipei sale din România: regizor Alina Hiristea, vestimentație Mioara Iofciulescu, scenarist Radu Aldulescu, care o însoțesc în spirit la fiecare pas artistic.
Spectacolul „Inima Reginei Maria” a fost și o sărbătoare a Zilei Limbii Române și a oferit publicului o întâlnire emoționantă cu personalitatea și spiritul Reginei Maria, într-o construcție scenică ce vorbește despre curaj, iubire, demnitate, credință și destin.
Iubirea cheamă iubire mereu, iar seara de la UCLA a confirmat încă o dată acest adevăr.
Drag și vechi colaborator și prieten al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, Vasile Bogdan se află astăzi la ceas de mare sărbătoare, atingând cu smerenie și înțelepciune / în stilu-i caracteristic/ borna 80!
Iată, s-au făcut 26 de ani de la prima noastră întâlnire, de la prima noastră colaborare, care s-a dovedit a fi cu succes, un succes perpetuu, deoarece iată, și după 26 de ani vorbim cu aceeași însuflețire despre proiecte stârnite atunci și continuate în mod reușit și astăzi!
Filme, reportaje, cărți, evenimente, toate gândite și inițiate cu ani în urmă, dar susținute cu perseverență în timp, revăzute, recitite și reamintite întotdeauna cu succes și, evident, unele dintre acestea continuate.
Harnic și deosebit de talentat, Vasile Bogdan continuă să dăruiască Bocșei veritabile pagini de istorie culturală, dovedindu-se a fi unul dintre cei mai darnici și generoși cetățeni de onoare ai orașului!
În semn de aleasă prețuire și de mulțumire, administrația locală îl va cinsti pe scriitorul Vasile Bogdan la ceas aniversar – borna 80 – în cadrul Festivalului de Film de la Bocșa, desfășurat în perioada 3 – 6 septembrie 2026.
Ziua de 4 septembrie 2026 va fi dedicată scriitorului Vasile Bogdan, personalității sale complexe, precum și cărților sale, în special ciclului de volume dedicate lui Tata Oancea.
La 145 de ani de la nașterea lui Tata Oancea, în seria „Bocșa – istorie și cultură” va vedea lumina tiparului cel de-al 7-lea volum dintr-un ciclu inițiat de Vasile Bogdan și izvorât din jurnalele lui Tata Oancea, intitulat „ Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica Viață a lui Tata Oancea”, toate volumele fiind apărute la editura TIM din Reșița, cu sprijinul scriitorului și editorului Gheorghe Jurma.
Iată, autorul Vasile Bogdan și opera sa excepțională, pagini inedite redate prin enormă trudă și migală, cum doar un dedicat și pasionat scriitor ar putea întreprinde!
La mulți ani, Vasi Bogdan! Mulțumim pentru că exiști atât de aproape de Bocșa! Dumnezeu să te ocrotească alături de familia ta frumoasă!
Iar eu îi mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a hărăzit un prieten ca tine și-l rog să te țină sănătos și vrednic întru mulți și binecuvântați ani!
Scriitor și jurnalist. Cetățean de onoare al orașului Bocșa. Numele de scriitor, prescurtat, al lui Vasile Sergiu Cezar Bogdan, prozator, publicist, redactor de radio şi televiziune.
S-a născut la 26 august 1946, în Timişoara, fiul Margaretei Bogdan, publicistă la „Luptătorul bănăţean”/ „Drapelul Roșu”. Absolvent de studii liceale şi superioare la Timişoara, Facultatea de Filologie. Debutează cu articole în „Drapelul roşu”, unde este, încă din studenţie, corector; ziarist la „Flamura” în Reşiţa, locul unde se formează sub îndrumarea unor vechi ziarişti: Pavel Popa şi Ioan Chiujdea. Alte exemple modelatoare pentru el: Timotei Jurjica, Nicolae Cătană, Gheorghe Jurma. Apoi îşi începe o frumoasă şi prolifică activitate ca redactor la Studioul Timişoara al Televiziunii Române, locul de muncă din care s-a pensionat.Debut literar, 1965, cu un reportaj în revista „Orizont” din Timişoara. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. Membru al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România din 2017. Membru de onoare al Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat.
Debut literar, 1965, cu un reportaj în revista „Orizont” din Timişoara. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. Membru al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România din 2017. Membru de onoare al Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat.În anul 2003 i s-a decernat „Diploma de Excelenţă pentru întreaga activitate literară” a Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România.
În anul 2003 i s-a decernat „Diploma de Excelenţă pentru întreaga activitate literară” a Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România.Semnează numeroase articole ca publicist, câteva volume ca prozator şi numeroase reportaje ca redactor de televiziune.
Semnează numeroase articole ca publicist, câteva volume ca prozator şi numeroase reportaje ca redactor de televiziune.De peste 25 de ani este colaboratorul Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocşa, dăruind acestei localităţi câteva cărţi şi câteva reportaje prin care promovează oameni şi evenimente. În anul 2010 Biblioteca Orăşenească „Tata Oancea” propune Consiliului Local Bocşa acordarea Titlului de Cetăţean de Onoare al oraşului pentru efortul deosebit în promovarea imaginii oraşului Bocşa, în scopul creşterii prestigiului şi renumelui oraşului, deoarece Vasile Bogdan, deşi nu aparţine Bocşei, o promovează şi îi creează o imagine dincolo de fruntariile judeţului şi ale ţării.
De peste 25 de ani este colaboratorul Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocşa, dăruind acestei localităţi câteva cărţi şi câteva reportaje prin care promovează oameni şi evenimente. În anul 2010 Biblioteca Orăşenească „Tata Oancea” propune Consiliului Local Bocşa acordarea Titlului de Cetăţean de Onoare al oraşului pentru efortul deosebit în promovarea imaginii oraşului Bocşa, în scopul creşterii prestigiului şi renumelui oraşului, deoarece Vasile Bogdan, deşi nu aparţine Bocşei, o promovează şi îi creează o imagine dincolo de fruntariile judeţului şi ale ţării.
Volume: Reşiţa, dincolo de cuvinte (publicistică).- Timişoara: Facla, 1979; Lungul drum al Dunării spre soare (publicistică).- Bucureşti: Sport-Turism, 1982; Evenimentul: roman.- Bucureşti: Eminescu, 1984; Ei l-au cunoscut pe Enescu: mărturii.- Bucureşti: Albatros, 1986; Dorana: roman.- Timişoara: Facla, 1986; Un destin zbuciumat – Sever Bocu . – Timişoara: Augusta, 1999; Miracolul Timişoara (publicistică) – Reşiţa: Editura Timpul, 2000; Lumina din adâncuri. Fabuloasa viaţă a lui Constantin Gruescu.- Deva: Emia, 2006; Paznicul cerului. Iulian Vitalis Cojocariu.– Bucureşti: Palimpsest, 2007; Bocşa din inimă.– Reşiţa: TIM, 2008 (Seria Bocşa- istorie şi cultură); Bocşa din inimă II. Reşiţa: TIM, 2010 (Bocșa – istorie și cultură); Tamas Vesmas. Acolo unde se termină cuvintele începe muzica.- Timișoara: ArtPres, 2010; Bocşa din inimă III.- Reşiţa: TIM, 2011(Bocșa – istorie și cultură); Candelă împotriva timpului (coautor).- Timişoara: Asociaţia Memorialul Revoluţiei 16-22 decembrie 1989 Timişoara, 2011; Când Dumnezeu a fost curomânii. 1 Decembrie 1918. O zi pentru istorie.- Timişoara: Eurostampa, 2012; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica Viață a lui Tata Oancea. 1. Meandrele iubirii.- Reșița: TIM, 2013(Bocșa – istorie și cultură); Frumoșii nebuni ai Bocșei.- București: Palimpsest, 2014; Ioan Holender. De la Viena la Timișoara. –Timișoara: Brumar, 2014; Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, I, Cronologia și victimele Revoluției.- Timișoara: Editura Memorialul Revoluției 1989, 2014; Adevărul traversează întristat timpul.- Timișoara: IRRD, 2014; În „Picasso” din Bocșa spre oriunde. Dialog cu Titus Suciu.- București: Palimpsest, 2014; În lume prin lumi. Dialog cu Tiberiu Stoia.- Timișoara: David Press Print, 2015; Viața ca un joc (coautor).- Timișoara: David Press Print, 2015; Și tine-te de Banat. Vol. I. La porunca vremurilor.- Timișoara: David Press Print, 2015; Lugojul în nesfârșirea clipei. Vol. I-II.- Timișoara: David Press Print, 2016; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica Viață a lui Tata Oancea.2. La porțile iadului.- Reșița: TIM, 2016 (Bocșa, istorie și cultură); Timișoara, prețul singurătății (coautor).-București: IRRD, 2016; Și tine-te de Banat. Vol. II. Biserica răstignită.- Timișoara: David Press Print, 2017; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica Viață a lui Tata Oancea. 3. Codul VASIOVA 1929 (1).- Reșița: TIM, 2017(Bocșa – istorie și cultură); Speranța nu are sfârșit. România 1918, 1945, 1989. (coautor).- București: IRRD, 2017; În primavera democrației postrevoluționare. Amintiri ale dr. Florin Gâldău.- Timișoara: Memorialul Revoluției 1989, 2017; Descifrând codul Cărmăzan.- Timișoara: Eubeea, 2018; Ana Simon, neobișnuitele întâlniri (coautor).- Timișoara: Diacritic, 2018; Să fii tu însuți în viforul timpului.- Timișoara: David Press Print, 2018; Întâlnirea cu îngerul. În dialog cu Mihai Teodor Olteanu.- Timișoara: Politehnica, 2018; Ha elapad a szó, megszólal a zene. Vesmás Tamással beszélget Vasile Bogdan, Forditotta Szekernyés Irén, Szórvány Alapitvány, Temesvár, 2019; Noi, cei de la Loga, în oglinda veacului (coautor).- Timișoara: ArtPress, 2019 (premiul special al filialei Timișoara USR); În curte la tanti Atena (povestiri).- Timișoara: Eubeea, 2020; Ce rămâne după noi. Dialoguri din timpul pandemiei cu Constantin C. Gomboș.- Timișoara: Eurostampa, 2021; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica Viață a lui Tata Oancea. 4. Rătăciri în labirintul VASIOVA 1929 (2).- Reșița: TIM, 2021 (Bocșa – istorie și cultură); Drum spre Sadoveanu.- Reșița: TIM, 2021(Colecția Sadoveniana); Timpul ca o picătură de cerneală. Oameni și povești din Câmpia de Vest.- Timișoara: David Press Print, 2021;Cumpăna: roman.- Reșița: TIM, 2021(Premiul special al juriului pentru proză pe anul 2021 la Filiala Timișoara USR); Roțile curajului. Vasile Stoica, primul în istoria omenirii, singur, în jurul lumii, în fotoliu rulant.- Timișoara: David Press Print, 2021; Culoarea cuvintelor. Petru Galiș de vorbă cu Vasile Bogdan: Cum se vede lumea din locul în care stau eu.- Timișoara: CosmopolitanArt, 2022; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica Viață a lui Tata Oancea. 5. O revistă cât o lume. Reșița: TIM, 2023 (Bocșa – istorie și cultură; 65); Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica Viață a lui Tata Oancea. 6. 1/ 1930 Limanul regăsit.- Reșița: TIM, 2024; Cum am devenit cineast. Pagini răzlețe. – Reșița: TIM, 2026.
Volume: Reşiţa, dincolo de cuvinte (publicistică).- Timişoara: Facla, 1979; Lungul drum al Dunării spre soare (publicistică).- Bucureşti: Sport-Turism, 1982; Evenimentul: roman.- Bucureşti: Eminescu, 1984; Ei l-au cunoscut pe Enescu: mărturii.- Bucureşti: Albatros, 1986; Dorana: roman.- Timişoara: Facla, 1986; Un destin zbuciumat – Sever Bocu . – Timişoara: Augusta, 1999; Miracolul Timişoara (publicistică) – Reşiţa: Editura Timpul, 2000; Lumina din adâncuri. Fabuloasa viaţă a lui Constantin Gruescu.- Deva: Emia, 2006; Paznicul cerului. Iulian Vitalis Cojocariu.– Bucureşti: Palimpsest, 2007; Bocşa din inimă.– Reşiţa: TIM, 2008 (Seria Bocşa- istorie şi cultură); Bocşa din inimă II. Reşiţa: TIM, 2010 (Bocșa – istorie și cultură); Tamas Vesmas. Acolo unde se termină cuvintele începe muzica.- Timișoara: ArtPres, 2010; Bocşa din inimă III.- Reşiţa: TIM, 2011(Bocșa – istorie și cultură); Candelă împotriva timpului (coautor).- Timişoara: Asociaţia Memorialul Revoluţiei 16-22 decembrie 1989 Timişoara, 2011; Când Dumnezeu a fost curomânii. 1 Decembrie 1918. O zi pentru istorie.- Timişoara: Eurostampa, 2012; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica Viață a lui Tata Oancea. 1. Meandrele iubirii.- Reșița: TIM, 2013(Bocșa – istorie și cultură); Frumoșii nebuni ai Bocșei.- București: Palimpsest, 2014; Ioan Holender. De la Viena la Timișoara. –Timișoara: Brumar, 2014; Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, I, Cronologia și victimele Revoluției.- Timișoara: Editura Memorialul Revoluției 1989, 2014; Adevărul traversează întristat timpul.- Timișoara: IRRD, 2014; În „Picasso” din Bocșa spre oriunde. Dialog cu Titus Suciu.- București: Palimpsest, 2014; În lume prin lumi. Dialog cu Tiberiu Stoia.- Timișoara: David Press Print, 2015; Viața ca un joc (coautor).- Timișoara: David Press Print, 2015; Și tine-te de Banat. Vol. I. La porunca vremurilor.- Timișoara: David Press Print, 2015; Lugojul în nesfârșirea clipei. Vol. I-II.- Timișoara: David Press Print, 2016; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica Viață a lui Tata Oancea.2. La porțile iadului.- Reșița: TIM, 2016 (Bocșa, istorie și cultură); Timișoara, prețul singurătății (coautor).-București: IRRD, 2016; Și tine-te de Banat. Vol. II. Biserica răstignită.- Timișoara: David Press Print, 2017; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica Viață a lui Tata Oancea. 3. Codul VASIOVA 1929 (1).- Reșița: TIM, 2017(Bocșa – istorie și cultură); Speranța nu are sfârșit. România 1918, 1945, 1989. (coautor).- București: IRRD, 2017; În primavera democrației postrevoluționare. Amintiri ale dr. Florin Gâldău.- Timișoara: Memorialul Revoluției 1989, 2017; Descifrând codul Cărmăzan.- Timișoara: Eubeea, 2018; Ana Simon, neobișnuitele întâlniri (coautor).- Timișoara: Diacritic, 2018; Să fii tu însuți în viforul timpului.- Timișoara: David Press Print, 2018; Întâlnirea cu îngerul. În dialog cu Mihai Teodor Olteanu.- Timișoara: Politehnica, 2018; Ha elapad a szó, megszólal a zene. Vesmás Tamással beszélget Vasile Bogdan, Forditotta Szekernyés Irén, Szórvány Alapitvány, Temesvár, 2019; Noi, cei de la Loga, în oglinda veacului (coautor).- Timișoara: ArtPress, 2019 (premiul special al filialei Timișoara USR); În curte la tanti Atena (povestiri).- Timișoara: Eubeea, 2020; Ce rămâne după noi. Dialoguri din timpul pandemiei cu Constantin C. Gomboș.- Timișoara: Eurostampa, 2021; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica Viață a lui Tata Oancea. 4. Rătăciri în labirintul VASIOVA 1929 (2).- Reșița: TIM, 2021 (Bocșa – istorie și cultură); Drum spre Sadoveanu.- Reșița: TIM, 2021(Colecția Sadoveniana); Timpul ca o picătură de cerneală. Oameni și povești din Câmpia de Vest.- Timișoara: David Press Print, 2021;Cumpăna: roman.- Reșița: TIM, 2021(Premiul special al juriului pentru proză pe anul 2021 la Filiala Timișoara USR); Roțile curajului. Vasile Stoica, primul în istoria omenirii, singur, în jurul lumii, în fotoliu rulant.- Timișoara: David Press Print, 2021; Culoarea cuvintelor. Petru Galiș de vorbă cu Vasile Bogdan: Cum se vede lumea din locul în care stau eu.- Timișoara: CosmopolitanArt, 2022; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica Viață a lui Tata Oancea. 5. O revistă cât o lume. Reșița: TIM, 2023 (Bocșa – istorie și cultură; 65); Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica Viață a lui Tata Oancea. 6. 1/ 1930 Limanul regăsit.- Reșița: TIM, 2024; Cum am devenit cineast. Pagini răzlețe. – Reșița: TIM, 2026.Filme documentare şi reportaje de promovare oameni şi fapte din Bocşa: “Tata Oancea” – viaţă şi activitate; 120 de ani de la naşterea lui Tata Oancea; Aniversare 50 de ani de bibliotecă publică la Bocşa; Medalion pictorul Filip Matei; Cenaclul “Aurel Novac” – 5 ani de existenţă; Condeierul ţăran Iosif Cireşan-Loga; Colecţionarul Constantin Gruescu; Sculptorul Tiberiu Bottlik; Compozitorul Zeno Vancea; Pictorul Viorel Coţoiu; Interviuri şi secvenţe culturale.
Filme documentare şi reportaje de promovare oameni şi fapte din Bocşa: “Tata Oancea” – viaţă şi activitate; 120 de ani de la naşterea lui Tata Oancea; Aniversare 50 de ani de bibliotecă publică la Bocşa; Medalion pictorul Filip Matei; Cenaclul “Aurel Novac” – 5 ani de existenţă; Condeierul ţăran Iosif Cireşan-Loga; Colecţionarul Constantin Gruescu; Sculptorul Tiberiu Bottlik; Compozitorul Zeno Vancea; Pictorul Viorel Coţoiu; Interviuri şi secvenţe culturale.Îngrijitor de ediții: Constantin Gruescu. L-am cunoscut pe Tiberiu Bottlik.- Timișoara: Augusta, 2004; Iosif Popovici. Graiul bănățean.- Timișoara: David Press Print, 2014; Ioța Boldurian. Întristarea.- Timișoara: David Press Print, 2018; Margareata Bogdan. Copil într-o lume în flăcări.- Timișoara: David Press Print, 2018; Margareta Bogdan. Viața pe muchie de cuțit.- Timișoara: David Press Print, 2022.
Îngrijitor de ediții: Constantin Gruescu. L-am cunoscut pe Tiberiu Bottlik.- Timișoara: Augusta, 2004; Iosif Popovici. Graiul bănățean.- Timișoara: David Press Print, 2014; Ioța Boldurian. Întristarea.- Timișoara: David Press Print, 2018; Margareata Bogdan. Copil într-o lume în flăcări.- Timișoara: David Press Print, 2018; Margareta Bogdan. Viața pe muchie de cuțit.- Timișoara: David Press Print, 2022.Semnează materiale, comunicări și articole în cărți și reviste, precum și realizează prefața sau postfața la câteva volume importante: „Toate ideile îmbrățișate de mine au triumfat”În: Tribunul Banatului.- Timișoara: Universitatea de Vest, 2011; Tata Oancea erou de film. În: Colocviile revistei Nedeia: Reșița: TIM, 2017; „Revolta” de la Bănia în amintirile unui martor ocular În: Unitatea limbii și culturii române.- Timișoara: David Press Print, 2018; Prezentare coperta IV a volumului Regina deportată/ Liliana Ardelean.- David press Print, 2018; Generalul Berthelot vizitează Banatul În: Pe urmele generalului Henri Mathias Berthelot în România.- Timișoara: David Press Print, 2018; Întrebări în labirint: postfață la volumul Sfârșitul unei lumi, începutul alteia/ Victor Nafiru.- Timișoara: Brumar, 2019; Speranța nu moare niciodată. Anton Golopenția (1909 – 1951) În: Centenarul Banatului (1919 – 2019).- Timișoara: David Press Print, 2019; Et in Reșița ego și Cultura, un fel de a spune oțel În: Amintiri de la Cenaclul Semenicul / Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2019; Dialoguri cu Paul Popovici și Octavian Todor În: Silviu-Sebastian Iordan. In memoriam, in perpetuam memoriam (1971 – 1989).- Cluj-Napoca: Argonaut, 2019; Aurel Turcuș, în fondul nostrum principal de iubire În: Dor de Aurel Turcuș/Marinela Panțiru și Sorin Precup.- Timișoara: Eurostampa, 2022.
Semnează materiale, comunicări și articole în cărți și reviste, precum și realizează prefața sau postfața la câteva volume importante: „Toate ideile îmbrățișate de mine au triumfat”În: Tribunul Banatului.- Timișoara: Universitatea de Vest, 2011; Tata Oancea erou de film. În: Colocviile revistei Nedeia: Reșița: TIM, 2017; „Revolta” de la Bănia în amintirile unui martor ocular În: Unitatea limbii și culturii române.- Timișoara: David Press Print, 2018; Prezentare coperta IV a volumului Regina deportată/ Liliana Ardelean.- David press Print, 2018; Generalul Berthelot vizitează Banatul În: Pe urmele generalului Henri Mathias Berthelot în România.- Timișoara: David Press Print, 2018; Întrebări în labirint: postfață la volumul Sfârșitul unei lumi, începutul alteia/ Victor Nafiru.- Timișoara: Brumar, 2019; Speranța nu moare niciodată. Anton Golopenția (1909 – 1951) În: Centenarul Banatului (1919 – 2019).- Timișoara: David Press Print, 2019; Et in Reșița ego și Cultura, un fel de a spune oțel În: Amintiri de la Cenaclul Semenicul / Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2019; Dialoguri cu Paul Popovici și Octavian Todor În: Silviu-Sebastian Iordan. In memoriam, in perpetuam memoriam (1971 – 1989).- Cluj-Napoca: Argonaut, 2019; Aurel Turcuș, în fondul nostrum principal de iubire În: Dor de Aurel Turcuș/Marinela Panțiru și Sorin Precup.- Timișoara: Eurostampa, 2022.De asemenea, îl găsim în antologiile Clubului de la Timișoara: Despre iubire…- Cluj Napoca: Ecou Transilvan, 2016; Dosarul Brâncoveanu – între real și imaginar.- Timișoara: Eubeea, 2017; Utopia – despre iubire și prostie.- Timișoara: Eubeea, 2018; Insula fiecăruia.- Timișoara: Eubeea, 2019; Campioana. Doinei Moț, la 80 de ani.- Timișoara: Eubeea, 2018; Adrian Dinu Rachieru – O întâlnire mirabilă. Timișoara: Eubeea, 2020; Marika – volum dedicat Mariei Pongrácz Popescu.- Timișoara: Eubeea, 2021; Dosarul Brâncuși – între real și imaginar.- Timișoara: Eubeea, 2021; 30 de ani de U.A.R.F. (Uniunea Autorilor și realizatorilor de Film din România).-Timișoara: Eurostampa&Eubeea, 2023.
De asemenea, îl găsim în antologiile Clubului de la Timișoara: Despre iubire…- Cluj Napoca: Ecou Transilvan, 2016; Dosarul Brâncoveanu – între real și imaginar.- Timișoara: Eubeea, 2017; Utopia – despre iubire și prostie.- Timișoara: Eubeea, 2018; Insula fiecăruia.- Timișoara: Eubeea, 2019; Campioana. Doinei Moț, la 80 de ani.- Timișoara: Eubeea, 2018; Adrian Dinu Rachieru – O întâlnire mirabilă. Timișoara: Eubeea, 2020; Marika – volum dedicat Mariei Pongrácz Popescu.- Timișoara: Eubeea, 2021; Dosarul Brâncuși – între real și imaginar.- Timișoara: Eubeea, 2021; 30 de ani de U.A.R.F. (Uniunea Autorilor și realizatorilor de Film din România).-Timișoara: Eurostampa&Eubeea, 2023.
Referinţe: Literatura română contemporană. Vol. I: Promoția ’70/ Laurențiu Ulici.- București: Eminescu, 1995; Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin/ Victoria Bitte, Tiberiu Chiș, Nicolae Sârbu.- Reşiţa: Timpul, 1998; Memento: evenimente şi personalităţi din Banatul istoric/Vasile C. Ioniţă. –Reşiţa: Banatul Montan, 2008; Bocşa culturală. Anul XI. Nr. 4 (71)/ 2010; Cărășeni de neuitat. XIII/ Petru P. Cirea și Constantin Falcă.-Timișoara: Eurostampa, 2011; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Literatura Banatului./Cornel Ungureanu.- Timișoara: Brumar, 2015; Enciclopedia Banatului. Literatura.- Timișoara: David Press Print, 2016; Reșița literară/ Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2016; Panorama presei din Caraș-Severin/ Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2018; Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat/ Ioan Traia.- Timișoara: Eurostampa, 2018; Tangențe. Autografe și poveștile lor/ Adalbert Gyuris.- București: eLiteratura, 2019. Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
Pentru că suntem în perioada în care producătorii de fructe – în special cei din Banatul nostru montan – își recoltează și prelucrează rodul muncii conform tradiției moștenite, vă propun un material ce are la bază un document descoperit în arhiva familiei. Este vorba despre evidența producerii băuturii atât de apreciate în zona noastră, țuica (sau răchia), în urmă cu aproape un secol, în perioada interbelică, pe când statul exercita un monopol strict asupra fabricării și comercializării alcoolului.
Pentru început, voi face o scurtă introducere a termenilor care definesc această băutură tradițională din Banat: răchia, denumită adesea și țuică sau rachiu, cuvinte ce au nuanțe de fond care le diferențiază. Apoi, voi schița un scurt istoric al producerii acestei licori în Banatul Montan, încheind cu prezentarea documentului de arhivă.
I. Între „Răchie” și „Țuică”: O succintă privire etimologică
1. Rachiul (Răchia): În privința originii și a construcției sale etimologice, trebuie precizat că termenul popular ,,răchie”, folosit intens în Banat, are o călătorie lingvistică foarte clară dinspre Orientul Mijlociu spre spațiul balcanic. Acesta provine din limba turcă, de la termenul rakı, sau din sârbocroată, unde s-a consacrat sub forma rakija (ракија).
La bază stă cuvântul arab ‘araq (عرق), care înseamnă ad litteram „transpirație” sau „suc condensat” – o metaforă extrem de plastică și exactă pentru picăturile de alcool condensat ce se scurg din alambic în procesul de distilare. În Banat și în întreg spațiul sud-slav, forma răchie / rakija s-a păstrat ca termen generic pentru distilatele din fructe, având o puternică amprentă identitară locală.
2. Țuica: Spre deosebire de rachiu, etimologia cuvântului ,,țuică” este ceva mai învăluită în mister, făcând parte din vocabularul autohton. Aici descoperim două ipoteze:
– Ipoteza slavo-sârbă / germană: Lingvistul Alexandru Cihac și DEX-ul indică drept sursă sârbocroatul čujka sau derivate onomatopeice. O altă derivație ipotetică ar fi din săsește (tsuikë), însă termenul este utilizat aproape exclusiv pe spațiul românesc.
– Ipoteza onomatopeică (creație expresivă): Mulți lingviști (printre care Iorgu Iordan) consideră țuica o creație expresivă din fondul vechi românesc. Se presupune că provine dintr-un sunet onomatopeic sau dintr-un apelativ creat în gospodăriile rurale pentru a desemna băutura tare obținută din prune (un sunet de tip țu-țu sau asociat cu gustul înțepător).
Un lucru este clar: în timp ce rachiul poate fi obținut din diverse fructe, boabe sau tescovină, termenul țuică este desemnat tradițional, în prima linie, pentru distilatul obținut strict din prune.
II. Repere istorice ale distilării în Banatul Montan
Istoria distilării și a răchiei în spațiul bănățean este foarte vastă și adânc împletită cu transformările sociale, administrative și economice ale regiunii, purtând amprenta trecerii de la stăpânirea otomană la administrația imperială habsburgică.
Anul 1570, reprezintă una dintre cele mai vechi atestări documentare explicite de pe teritoriul românesc referitoare la distilarea alcoolului. În defterele (registrele fiscale) otomane din Pasanducul de Timișoara și din Sanjacul de Csanád/Timișoara apare înregistrată o taxă numită „resm-i fıçı” (taxa pe poloboc/butoi) și mențiuni directe despre cazanele de fermentat și distilat fructe. Cronicarii otomani (cum ar fi Evliya Çelebi, care a călătorit prin Banat în secolul al XVII-lea) observau că, deși islamul interzicea alcoolul, populația locală (bănățenii) cultivă livezi de pruni și prepară o băutură tare din fructe fermentate, pe care o consumă la sărbători și o comercializa.
Epoca Habsburgică (Secolul XVIII): Odată cu Pacea de la Passarowitz (1718) și integrarea Banatului în Imperiul Habsburgic, autoritățile de la Viena au inventariat riguros resursele regiunii. Administrația condusă de Claudius Florimund Graf von Mercy a realizat recensământul domeniilor. În actele privind districtele Mehadia, Oravița sau Cerna sunt menționate „pruniștele” (livezile de pruni) ca sursă principală de venit pentru țărani. Austriecii au remarcat imediat obiceiul localnicilor de a distila fructele. Documentele de conscripție din 1774 arată că aproape fiecare gospodărie din Banatul Montan deținea pruni pe versanți, iar comunitățile aveau cazane comune de aramă (Kupferkessel).
Johann Jakob Ehrler (1774), funcționar imperial notează în lucrarea sa, „Despre Banatul Timișan”, că locuitorii bănățeni consumă răchie obținută din prune și că această licoare este folosită nu doar ca băutură de cinste, ci și ca principal mijloc de cură și profilaxie împotriva febrei și a bolilor specifice climatului umed din văile montane.
În Craina Bănățeană și în zonele din cadrul Regimentului XIII de Graniță Răsăritean (Caransebeș-Mehadia), răchia a avut un regim juridic și militar aparte. Spre deosebire de alte regiuni unde nobilii aveau monopol total pe cârciumărit, grănicerilor bănățeni li se permitea adesea să își distileze propriile prune pentru consum propriu, plătind o taxă fixă per cazan către administrația Regimentului – facilitate ce ține de vechiul drept de propinațiune. Arhivele locale din secolul al XIX-lea amintesc de căldărarii nomazi sau meșterii locali care fabricau cazane din cupru curat. Cazanele deveniseră bunuri de mare preț, trecute explicit în testamente sau oferite ca zestre de nuntă – tradiție care s-a păstrat până târziu în Banatul de Munte.
În presa și literatura bănățeană veche (secolul XIX – început de secol XX), în gazetele din Arad, Lugoj sau Timișoara (Foaia Diecezană, Dreptatea, Biserica și Școala), mențiunile despre răchie apar sub două forme: una etnografică, definind-o ca simbol al ospitalității bănățene („răchia de frunte” la rugă, botez și ospețe), și alta moralizatoare sau sanitară, unde preoții și învățătorii din mișcările de temperanță (cum a fost Asociația de Înfrânare de la finele secolului XIX) scriau articole împotriva „patimii răchiei”, îndemnând sătenii ,,să nu își vândă bucata de pământ pentru rachiu prost distilat în cârciumi”.
III. Cadrul legislativ interbelic: Monopolul de Stat și Casa Autonomă a Monopolurilor (C.A.M.)
O altă etapă crucială a fost cea de la mijlocul secolului trecut, perioadă marcată de Marea Criză Economică din 1929–1933. Această criză acută a zguduit economia României, provocând scăderea producției industriale cu 50% și un șomaj masiv. Monopolurile de stat (sare, tutun, chibrituri, explozivi) deveniseră instrumente fiscale vitale pentru bugetul secătuit al țării.
În perioada interbelică, monopolurile au reprezentat un pilon esențial al veniturilor publice. În februarie 1929, sub guvernul condus de Iuliu Maniu, vechea Regie a Monopolurilor Statului a fost restructurată, dând naștere Casei Autome a Monopolurilor Regatului României (C.A.M.), cu sediul în impunătorul Palat al Monopolurilor de Stat de pe Calea Victoriei din București. Scopul direct al acestei entități a fost garantarea împrumuturilor externe de stabilizare monetară contractate de stat.
Reglementarea producției și consumului de alcool s-a făcut prin legi fiscale unificate (cum a fost proiectul inițiat încă din 1925 de Vintilă Brătianu). În anii ’30 s-a ajuns la o monopolizare a distribuției și comercializării prin structurile M.A.T. (Monopolul Alcoolului și Tutunului). Când exporturile de grâu și petrol s-au prăbușit, taxele pe alcool și tutun colectate prin M.A.T. au rămas printre puținele surse sigure de lichidități pentru buget.
Statul nu a putut naționaliza complet distilarea din cauza specificului agrar – țăranii producându-și singuri rachiul în gospodării. Astfel, producția tradițională de țuică și rachiu pentru consumul propriu din curțile țăranilor a rămas permisă, dar a fost supusă unei fiscalități și unui control extrem de sever. Comercializarea clandestină fără plata accizelor era aspru pedepsită. Paralel, societatea civilă, medicii și intelectualii duceau o intensă campanie de educație morală și sanitară împotriva exceselor și a densității mari de cârciumi.
În perioada interbelică, inspecția cazanelor de țuică era un proces extrem de riguros, cvasi-militar, conceput pentru ca statul să colecteze fiecare leu datorat. Controlul se desfășura la nivel local sub coordonarea percepțiilor fiscale, a jandarmilor și a agenților speciali ai monopolului: Orice gospodar care deținea o instalație de distilare era obligat să o declare la primărie și la percepție. Se elibera un Carnet de Producător, unde se treceau numele proprietarului, numărul casei, seria ștanțată pe cazan și capacitatea totală în litri (măsurată oficial).
În afara sezonului de fierbere, cazanele erau puse sub sigiliu de plumb de către agenții fiscali. Părțile mobile (capacul, lula) erau legate cu sârmă și blocate. Ruperea sigiliului fără aprobare constituia infracțiune gravă de contrabandă.
Când borhotul era fermentat, proprietarul depunea cerere scrisă la percepție. Agentul verifica integritatea sigiliilor, aproba desigilarea și stabili un număr fix de zile pentru ardere, fiecare fierbere fiind notată.
La final, inspectorul măsura tăria și cantitatea alcoolului cu instrumente metrologice aprobate. Se plătea acciza la percepție, iar ce depășea cota permisă pentru consum propriu trebuia predat/vândut către depozitele monopolului.
Echipe mixte de inspectori și jandarmi făceau razii prin sate și sălașe căutând „cazanele clandestine”. Confiscarea instalației de cupru, vărsarea alcoolului și amenzile uriașe (sau închisoarea) erau garantate pentru cei prinși în neregulă.
IV. Un document de familie: Carnetul de Producător din Plugova (Județul Severin)
Privitor la fabricarea alcoolului în mediul rural, sudul Banatului fiind recunoscut ca un areal pomicol de frunte, producția de băuturi spirtoase era însemnată, iar urmărirea ei era minuțioasă. O mărturie directă a acestei epoci o reprezintă documentul păstrat în arhiva familiei mele.
Bunicul meu a fost un cunoscut gospodar și întreprinzător local, proprietar al mai multor livezi cu pruni și producător de țuică din localitatea Plugova, județul Severin (astăzi în județul Caraș-Severin).
Documentul este un Carnet de Producător pentru Cultivatorii de Pomi și Vii, un formular tipizat oficial, emis în perioada Regatului României de către Ministerul Finanțelor, prin Direcțiunea Generală a Monopolului Alcoolului.
Înregistrat în Județul Severin, Comuna Plugova, sub numărul 94, carnetul a fost eliberat pe numele domnului Costa Drăgan Blidariu, proprietar de „livadă cu pomi” la casa cu numărul 90. Acest carnet reglementa riguros producția de fructe și servea drept act oficial de evidență pentru funcționarea cazanului de răchie, fiind vizat periodic de autoritățile fiscale, așa cum am precizat anterior. Este o piesă de arhivă ce readuce la viață ordinea, rigoarea administrativă, dar și continuitatea acestei vechi tradiții bănățene.
Constantin VLAICU/ UZPR Caraș Severin,
Mehadia, august 2026
Surse bibliografice și documentare:
Arhiva de familie (Carnet de producător, Comuna Plugova, jud. Severin);
Registrele fiscale otomane (Defterele Sanjacului de Timișoara, 1570);
Johann Jakob Ehrler, Despre Banatul Timișan (1774);
Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) / DEX online – Etimologia termenilor țuică și rachiu;
Istoria economiei românești și a Monopolurilor de Stat (C.A.M. / M.A.T.): Historic.ro, Historia.ro, Academia.edu;
Enciclopedia României & Legislația fiscală interbelică privind regimul alcoolului.
Recent, un scurt popas în fața Cabinetului de urologie din cadrul Policlinicii aparținătoare Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” din orașul de pe malul Cernei.
Mulți pacienți așteptau liniștiți la rând pentru a fi consultați de medicul primar Ștefan NEGOIȚĂ șeful compartimentului urologie – secția chirurgie.
Ștefan NEGOIȚĂ
Așa că, am putut consemna vorbe frumoase și sincere ale acestora adresate medicului în cauză, fapt pentru care am hotărât să-i creionăm portretul.
Primul interlocutor ne-a fost, cu bunăvoința ce-o caracterizează, As. Adriana Lacrămioara Gulaș, director de îngrijiri a spitalului, care ne-a declarat:
Lacrămioara Gulaș
– Colegul nostru, Ștefan Negoiță, este un medic apreciat, înzestrat cu virtuți și calități profesionale. Modest în comportament, obiectiv în stabilirea diagnosticului, oferă o gândire matură și perseverentă.
Este preocupat permanent pentru autoperfecționare profesională, serios și demn în relația cu fiecare pacient în parte.
Sociabil, oferă încredere și corectitudine în stabilirea diagnosticului și tratamentului pacienților.
Studiază și se documentează temeinic pentru o continuă perfecționare profesională în specialitate, analizând cu atenție tratamentul acordat pacientului căruia îi oferă sfaturi utile, înviorându-i astfel acestuia dragostea de viață.
Am stat de vorbă cu doi pacienți care ne-au oferit amănunte referitoare la personalitatea medicului Ștefan Negoiță.
– Medicul Negoiță dovedește o sensibilitate aparte și un bogat bagaj de experiență profesională, sugerând destinul unui medic cu frumusețe și dăruire sufletească față de pacienți.
Este conștient de munca sa în slujba bolnavilor, fiind un model de conduită profesională, mereu preocupat de grija de a nu irosi, ci a fructifica timpul în relația cu aceștia.
Dovedește o disciplină interioară remarcabilă și un simț al stabilirii cu exactitate a diagnosticului. (Radu Emica)
– Este dedicat meseriei alese, modest în comportamentul cu pacienții și obiectiv în stabilirea cu ușurință a diagnosticului. Știe să-și modeleze discuțiile în raport cu personalitatea pacientului, să dea un sfat bun, prietenos, în dorința însănătoșirii acestuia. (Gabor Mihali)
Iulia Diana Onofrei
Intervenind în discuțiile noastre, tânăra asistentă, Iulia Diana Onofrei, a spus: medicul Negoiță, cu deosebite calități native, și-a creat drum spre o carieră apreciată – urologia, demonstrându-și din plin valoarea profesională.
Se dovedește un destin fericit, un simbol vertical păstrat ca reper, fapt ce-l face remarcat ca un bun specialist, apreciat și prețuit.
În spital a închegat o echipă apreciată de pacienți și care dovedește o bogată experiență acumulată, cu rezultate eficiente și performante.
Reflectă optimism și curaj oferind de fiecare dată pacienților speranță și dragoste de viață.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
Astăzi, 22 august 2026, a avut loc la Pârvova sfințirea plăcii comemorative, dedicată profesorului și directorului Iacob Trăilescu, deoarece s-au împlinit 30 de ani de la moartea sa cea trupească. Totodată, au mai fost pomeniți, atât bunicul domnului Trăilescu, Iacob Berzanescu, cât și tatăl dumnealui, Alexandru Trăilescu. La această acțiunea au participat oameni de cultură, familia domnului Iacob Trăilescu, cât și locuitori ai satului Pârvova. La sfârșitul acestei sărbători, doamna Trăilescu a pregătit o agapă creștinească, întru amintirea soțului ei.
Mulțumesc familiei Trăilescu pentru colaborare și susținere, cât și locuitorilor pentru participare la această acțiune culturală.
Redau mai jos cuvântarea rostită la acest eveniment:
Sfinția voastră, onorată familie și dragi consăteni !
Ne-am adunat astăzi pentru a aduce un pios omagiu celor care au fost luminătorii pârvovenilor, zeci de ani au șlefuit generații și generații de elevi, care la rândul lor au ajuns oameni de seama pentru țara noastră. După cum se cunoaște la Pârvova prima menţiune despre existenţa unei şcoli o avem din anul 1794, atunci îl găsim ca învăţător pe subofiţerul preot Ilia Călţun, din Cornea. În anul 1835 se aprobă de către conducerea militară construirea unei şcoli în Pârvova, din material solid, iar școala actuală a fost construită în anul 1974, sub directa supraveghere a directorului Iacob Trăilescu.
Învăţătorul Iacob Berzanescu a venit din localitatea Teregova ca ginere în casa lui Matei Teleagă, aici s-a căsătorit cu Sabina Teleagă ( 1890-1966), în anul 1907, împreună au avut 4 copii: Margareta (1910-1996), Andrei (1912-1987), Matei (1916-1999) şi Irina ( 1908-1979). Om autoritar şi bun pedagog, el a studiat pedagogia la Budapesta şi a fost învăţător în satul Pârvova vreme de 40 de ani, până în jurul anului 1938 când s-a pensionat. Mâinile sale au şlefuit generaţii întregi de elevi, viitorii intelectuali de mai târziu ai satului. De la Iacob Berzanescu începe epopeea celor trei generaţii de învăţători şi profesori.
Datorită personalității sale, dascălul Iacob Berzanescu, a intervenit pentru aplanarea unui conflict ce se iscase între soldații pârvoveni întorși de pe front şi cei doi reprezentanţi ai asupritorilor, notarul Bela Bogoly și afaceristul Zaharia Miulescu Grecu, deși se afla în concediu medical datorită rănilor de pe frontul italian. Mai apoi a inițiat un Consiliu Naţional din foştii luptători pentru îndreptarea tuturor fărădelegilor săvârşite de cei doi, notar şi negustor.
La Pârvova în data de 26 octombrie 1925 a avut loc înființarea Cercul cultural Astra, unde este ales ca preşedinte directorul Iacob Berzanescu, iar secretar învăţătorul Ilie Drăghiciu, ambii din Pârvova. La serviciul divin ce s-a celebrat cu această ocazie de către preotul paroh Eugeniu Călţun, au mai participat învăţătorul din Lăpuşnicel Petru Şandru; Gheorghe Matei, învăţător în Borlovenii Noi; Iosif Pincova, învăţător la Şumiţa; Dimitrie Valuşescu, învăţător în Putna şi învăţătoarea din Prigor, Sofia Zarva. Răspunsurile la liturghie le-a dat corul şcolar din Pârvova, sub conducerea învăţătorilor locali.
Dascălul și învățătorul Iacob Berzanescu se săvâșește în Domnul la anul 1956.
După pensionarea lui Berzanescu Iacob, în anul 1938, treburile şcolii din Pârvova cât şi problemele satului sunt preluate de ginerele acestuia Alexandru Trăilescu. Dânsul s-a născut la 4 septembrie 1912 în localitatea Cireșu, județul Mehedinți. A fost absolvent al Școlii Normale de 7 clase din Caransebeș, între anii 1929 – 1934, apoi a fost încorporat în cadrul Regimentului 94 Infanterie Orșova până în anul 1935, iar în anul următor a urmat Școala de Ofițeri în Rezervă. A profesat o perioadă de timp la școlile din Bața, Gărâna (1936-1937), Mănăștur (1937-1938), Pârvova (1938-1939). A urmat o perioadă grea din viața dânsului, deoarece în anul 1939 a fost concentrat la Orșova până în anul 1942 când a fost trimis pe fronturile din Crimeea și Moldova, mai apoi în Ardeal până în luna octombrie 1944. Pe timpul războiului a fost operat de două ori, pentru că a fost rănit pe front. După cercetarea Autobiografiei dânsului, rezultă că până în anul 1953 nu a mai profesat la catedră, atunci când a fost numit la școala din Călinești și mai apoi la Lăpușnicel, iar din 1956 la școala din Pârvova până în anul 1959 când a ieșit la pensie. În plan profesional a fost decorat cu medalia ,, Coroana României ” și a primit diploma ,, Pentru pregătirea celui de-al IV-lea festival mondial al tineretului”, precum și diploma ,, Cercul Arlus. 1952”. Decedează în anul 1975, în satul Pârvova.
A fost căsătorit cu doamna Irina, fiica lui Iacob Berzanescu, împreună au avut 4 copii: Maria, Traian, Iacob şi Mircea. Foştii săi elevi vorbesc despre învăţătorul lor la superlativ, descriindu-l ca fiind un om frumos la trup şi de o bunătate desăvârşită. Despre el vorbeşte Petru Ţunea-Stoicu: Erau zile când noi aştia mai săraci nu mergeam la şcoală deoarece nu aveam ţoale şi mâncare, atunci directorul Trăilescu ne dădea bani ca să venim la şcoală, mai ales ţiganilor care nu aveau cu ce a se întreține”.
Profesorul și directorul Iacob TiberiuTrăilescu – vrednic urmaş al familiei Berzanescu, dânsul a fost ultimul reprezentant de seamă al acestei familii, în domeniul dăscăliei. S-a născut în satul Pârvova la 15 mai 1947, din părinţii Alexandru şi Irina. Efectuează şcoala primară la şcoala din sat, apoi liceul la Bozovici, iar cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport le urmează la Timişoara. După terminarea studiilor fost numit profesor şi mai apoi director al şcolilor din Pârvova şi Iablaniţa, activând în domeniul educaţiei peste 20 de ani, mai exact între anii 1972 – 1996. A decedat la data de 21 august 1996 în localitatea Pârvova. Tot dânsul este ,,ctitorul” principal al școlii din sat, dar și al ridicării unui monument în avlia bisericii ortodoxe din Pârvova, dedicat eroilor celor două războaie mondiale, împreună cu preotul satului, Ion Valușescu.
A fost căsătorit cu doamna Elena Trăilescu, profesoară o perioadă la şcoala din sat, iar din această căsătorie au rezultat doi copii, Adriana şi Florin.
Am dorit să prezint în aceste rânduri istoria scurtă a acestei familii, deoarece membrii acesteia au fost persoane formatoare, învăţători şi profesori dedicaţi, care au şlefuit generaţii întregi de elevi, ulterior aceştia au devenit persoane importante în arealul Banatului. Această familie, alături de familiile Topliceanu şi Miulescu au ridicat nivelul socio-cultural al pârvovenilor, scoţându-i din gaura de urs unde s-au aşezat de frica necredincioşilor turci şi le-a redat demnitatea de persoane sfinţite de însuşi mâna lui Dumnezeu.
Federația Europeană a Jurnaliștilor (EFJ), alături de Free Press Unlimited, Osservatorio Balcani Caucaso Transeuropa, European Centre for Press and Media Freedom, International Federation of Journalists, Index on Censorship, Reporters Without Borders și Association of European Journalists (AEJ) trag un semnal de alarmă cu privire la spirala violenței împotriva jurnaliștilor din Serbia, fenomen care s-a intensificat în ultimele săptămâni. „De la misiunea noastră internațională la Belgrad, desfășurată în luna martie, amenințările cu moartea transmise online la adresa profesioniștilor din mass-media independentă și a familiilor acestora s-au înmulțit, beneficiind de o impunitate aproape totală”, arată organizațiile semnatare, care reiterează cu insistență apelul adresat autorităților sârbe de a pune capăt climatului de impunitate prin tragerea la răspundere a celor care atacă profesioniștii din mass-media, prin renunțarea la o retorică periculoasă și prin condamnarea publică a oricărei tentative de a reduce la tăcere relatările de interes public.
Deși ulterior misiunii autoritățile sârbe au reacționat mai activ la încălcările libertății presei documentate pe platforma Consiliului Europei pentru protejarea jurnaliștilor, aceste răspunsuri nu au reflectat cu acuratețe amploarea problemei și nici nu au condus la măsuri concrete, iar unele cazuri nu au fost abordate de autoritățile competente, arată europeanjournalists.org. Organizațiile semnatare îndeamnă autoritățile să trateze aceste alerte cu seriozitatea cuvenită, să sancționeze încălcările libertății presei și să asigure protecția jurnaliștilor, care au fost supuși prea mult timp unor atitudini de dezumanizare.
Hărțuiri, amenințări, etichetări
De la începutul acestui an, platforma „Mapping Media Freedom” a înregistrat 31 de amenințări cu moartea transmise online, vizând 44 de profesioniști din mass-media.
Personalități marcante ale presei se confruntă cu hărțuiri aproape zilnice, care includ amenințări la adresa familiilor și copiilor lor, etichetări „dușman al statului”, amenințări cu moartea. „Autoritățile statului și actorii politici care au incitat la ură și au propagat ura împotriva acestor profesioniști din mass-media poartă responsabilitatea pentru amenințările zilnice cu care aceștia se confruntă. În ciuda promisiunilor repetate făcute atât instituțiilor europene, cât și societății civile, autoritățile continuă să nu îi urmărească penal pe autorii atacurilor, chiar și în cazurile în care aceștia au fost identificați. Mai mulți jurnaliști au fost nevoiți să plece în exil din motive de siguranță”, adaugă organizațiile semnatare ale apelului.
Violența nu îi vizează doar pe jurnaliștii consacrați; jurnaliștii locali, care sunt mai vizibili și mai vulnerabili în comunitățile lor, se confruntă cu riscuri și mai mari.
Acest fenomen al impunității se extinde asupra întregului sistem judiciar. În anul 2025, autoritățile judiciare au obținut doar trei condamnări ale persoanelor responsabile de atacuri penale împotriva jurnaliștilor. Impunitatea persistentă în cazul uciderii lui Slavko Ćuruvija, alături de crimele rămase nepedepsite ale Dadei Vujasinović și ale lui Milan Pantić, evidențiază eșecul sistemic al sistemului de justiție penală, precum și erodarea generală a statului de drept. (redacția UZPR)
Un nou studiu, coordonat de specialiști de la Universitatea din Stirling, Scoția, și realizat la solicitarea Arts Council England, a constatat că bibliotecile publice sunt bine poziționate pentru a contribui la combaterea informațiilor false.
Profesorul Steven Buchanan, coordonatorul cercetării, a declarat pentru stirlingnews.co.uk: „Bibliotecile publice se numără printre instituțiile publice care se bucură de cea mai mare încredere în Regatul Unit și sunt bine poziționate pentru a ajuta oamenii să se orienteze în mediul informațional actual, din ce în ce mai complex. Rezultatele noastre indică existența unui personal competent și dedicat, care înțelege rolul civic important pe care îl pot juca bibliotecile. Angajații nu dispun în multe cazuri de instruirea, resursele, parteneriatele și sprijinul operațional necesare pentru a reacționa eficient, dar printr-o investiție și o coordonare adecvate la nivel național, bibliotecile publice pot deveni un pilon mult mai solid în răspunsul Regatului Unit la dezinformare și la răspândirea informațiilor eronate, ajutând cetățenii să își dezvolte încrederea și abilitățile necesare pentru a evalua critic informațiile și a lua decizii în cunoștință de cauză”.
Studiul, primul de acest gen din Marea Britanie, a fost realizat în colaborare cu profesorul David McMenemy de la Universitatea din Glasgow. Acesta a analizat modul în care bibliotecile publice reacționează la informațiile inexacte și la cele menite să inducă în eroare în mod deliberat. Raportul susține că bibliotecile se află într-o poziție privilegiată pentru a aborda aceste provocări, fiind instituții de încredere, ancorate în comunitate, care sprijină deja accesul la informație, alfabetizarea digitală și învățarea pe tot parcursul vieții. Pentru a valorifica acest potențial, cercetătorii au propus un plan de acțiune în patru puncte:
• un program național de formare pentru personalul bibliotecilor;
• un depozit central de resurse;
• un acord de parteneriat la nivelul întregului sector;
• o politică națională și linii directoare operaționale.
Buchanan susține că aceste măsuri le-ar permite bibliotecilor să valorifice încrederea publicului – deja existentă – și să contribuie semnificativ la un răspuns național coordonat. David McMenemy a declarat: „Rezultatele noastre sugerează că bibliotecile publice ar putea reprezenta una dintre cele mai puternice linii de apărare împotriva dezinformării, dar numai dacă investim în ele în acest scop”.
Luke Burton, directorul departamentului de biblioteci din cadrul Arts Council England, consider că „bibliotecile și angajații acestora sunt poziționați ideal în abordarea unora dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă societatea, fie că este vorba despre reacția la schimbările climatice, combaterea cenzurii sau lupta împotriva informațiilor false și a dezinformării”. (redacția UZPR)
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România deplânge trecerea la cele veșnice a unuia dintre președinții săi cei mai devotați: Mihai Miron.
Jurnalistul de cursă lungă Mihai Miron a fost o personalitate binecunoscută a presei românești. Tenace, ardent, implicat, Mihai Miron a fost o voce a cetății și un apărător ferm al drepturilor jurnaliștilor.
A condus Uniunea în ani în care presa își coagula direcțiile și își consolida statutul, iar poziția lui Mihai Miron în fruntea celei mai mari organizații de breaslă din țară a sporit vizibilitatea și prestigiul UZPR. Mihai Miron a fost un om care a luptat, alături de o echipă dedicată de profesioniști, pentru ca jurnaliștii să beneficieze prin lege de o indemnizație după ieșirea la pensie. În acest fel, Mihai Miron și-a pus amprenta, alături de colegii săi, asupra întregii bresle a „condeierilor clipei”.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România îi aduce un omagiu celui care a fost Mihai Miron, iar jurnaliștii care fac parte din această mare familie profesională îl vor păstra întotdeauna în memoria lor afectivă.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Departamentul Comunicare
***
Publicist, scenarist, realizator de filme documentare, Mihai Miron a avut colaborări cu articole la „Gazeta literară”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra Iaşului”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Ultima oră”, „Dimineaţa”, „Cronica Română”, „Lamura”, „Cuget liber”, „Jurnal giurgiuvean”, „Valahia”, „Litere”, „Periscop”, „Cuvântul nou”, ca şi în unele publicaţii din diaspora.
A lucrat ca redactor la Televiziunea Română, realizator apoi la Radiodifuziune (1980 – 1990) şi, după 1989, din nou la TVR (1990 -2000), ca redactor şef adjunct, redactor şef, director adjunct, director de departament.
În această perioadă a creat şi condus redacţiile „Viața spirituală”, „Tradiții”, „Imaginea României”, „România internațional”, Departamentul pentru studiouri teritoriale și minorități (din 1995).
Fiind scenarist , regizor şi realizator, de multe ori a fost chiar operatorul propriilor sale filme documentare (peste 600), cu subiecte culturale, folclorice, turistice şi istorice.
A realizat, ca moderator de emisiuni tip magazin cultural, peste 500 de emisiuni complexe radiofonice cu teme culturale, religioase şi de publicistică diversă.
În toţi aceşti ani a scris articole de specialitate despre folcloristică, teoria şi practica presei, cultură şi cultură de masă.
În 2005 publică volumul de publicistică „Năzăriri”.
Mihai Miron a fost profesor asociat (după 1990) la Universitatea Hyperion, Universitatea de stat OVIDIUS – Constanţa şi a ținut cursuri de presă la Universitatea Ecologică. De asemenea, a fost titular al catedrei de Publicistică de televiziune, cursuri de Deontologie, Teoria comunicării, Publicistică şi Elaborare de emisiuni de televiziune.
În 1990 a iniţiat, alături de colegi jurnalişti, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, îndeplinind funcţiile de șef comisie de atestare, vicepreşedinte şi preşedinte, din 1996 până în 2012.
Mihai Miron a fost ales ca reprezentant al României în Comisia internaţională pentru deontologie a Uniunilor Profesionale de Presă.
De-a lungul carierei sale a obţinut numeroase distincţii, premii interne şi internaţionale pentru filmele de televiziune,
A fost deținător al Ordinului Ziariştilor, clasa I, aur.
***
Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu o pot face la Capela Bisericii Sf. Fanurie (str. Cerceluș 18). Marți, 25 august, va avea loc înhumarea, la Cimitirul Izvorul Nou (str. Drumul Murgului 47).
Proiect „Cei trei A din Reșița” – Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo în 12 expoziții dedicate Reșiței în anul aniversar 2026.
Expoziția Nr. 8, autor Bogdan Andrei Mihele.
24. August 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Ausstellungsprojekt „Reschitza 255 / 100”. Die drei A in für Reschitza gewidmeten Ausstellungen: Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo.
