Timișoara – leagăn al libertății și democrației – a găzduit, în 2 iunie 2026, o interesantă conferință internațională desfășurată în organizarea Adunării Regiunilor Europei – ARE și a Consiliului Județean Timiș, intitulată generic „Apărarea rezilienței democratice în era dezinformării”.

Reunind o parte din conducerea acestui forum european reprezentativ (în frunte cu Lukas Mandl, președintele ARE), dar și participanți din aproape 50 de regiuni, manifestarea s-a dorit a fi o dezbatere sinceră și responsabilă legată de influența tot mai pregnantă a rețelelor sociale și a inteligenței artificiale asupra proceselor democratice, în condițiile aderenței aproape exponențiale a populației la aceste instrumente tehnologice, în special a tinerilor.

Pe cale de consecință, în context a fost analizat și care mai este rolul presei într-o perioadă în care oricare cetățean are acces facil și direct la informații și, implicit, are posibilitatea de a reacționa prompt, fără intermediari și fără restricții, la orice îi este comunicat (în cazul nostru din partea autorităților publice de la orice nivel).

S-a subliniat, în context, că progresul tehnic este, fără îndoială, un factor favorizant în relația administrație-cetățean, cât și în afirmarea democrației, dar, în același timp, și un factor generator de riscuri pentru bunul mers al acestora.

Vorbitorii din diverse regiuni ale Europei – în plen sau pe secțiuni, în cadrul meselor rotunde sau al workshop-urilor- au evidențiat că relația administrație – cetățean a căpătat noi valențe, în special privind participarea tot mai largă și mai diversă la actul de decizie, la informarea multiplă, în toate domeniile, la obținerea unui feed-back privind rezolvarea problemelor comunităților.

Toate acestea au loc însă (și au un rol pozitiv pentru democrație) doar în măsura în care sunt exercitate cu responsabilitate și în slujba adevărului, al interesului reciproc pentru binele comun.

În realitate, însă, apare și reversul situației și riscurile majore aduse de accesul facil la informație și la comunicare, mai ales atunci când diverse grupuri de interese, de orice fel ar fi ele, nu acționează în aceeași direcție, susținând și promovând neadevăruri sau minciuni, direct sau prin omisiune, anulând astfel eforturile administrației pentru gestionarea treburilor comunității în interes comun.

În acest context s-a reluat și s-a dezbătut, evident, și tema fake-news, încercându-se găsirea unor soluții legale pentru limitarea sau chiar interzicerea lor. Lucru extrem de dificil, întrucât trebuie găsit un echilibru stabil și incontestabil între dreptul democratic la libertatea de expresie și blocarea răspândirii în masă a unor minciuni sau dezinformări care pot conduce la o ineficiență a actului administrativ, la o polarizare a societății sau chiar la conflicte.

Vizavi de aceste aspecte, s-a subliniat, printre altele, că regiunile au rol important în acest sens, deoarece pot limita acest fenomen, întrucât comunitățile sunt mai mici, iar adevărul este mai ușor de cunoscut și susținut, implicit prin relația directă între administrație și cetățean sau printr-o presă locală/regională responsabilă.

Pe de altă parte, s-a analizat și rolul media în perioadele de criză, când acțiunea ei poate limita sau, din contră, amplifica problemele majore cu care se confruntă comunitatea în cauză, toate fiind desfășurate la o intensitate pe care ți-o dă forța comunicării rapide și în masă, accesibilă până aproape la ultimul cetățean.

Ori, în aceste condiții, dincolo de elementele de ordin legislativ care pot interveni în acest demers de apărare a democrației și de punere a ei în slujba cetățeanului, s-a pus problema pe ce alte căi se mai poate acționa, inclusiv în privința media.

Și, în primul rând, s-a vorbit despre educație, despre profesionalism și despre responsabilitate, despre stimularea inițiaitivei cetățenești și crearea unor instrumente ale administrației prin care cetățeanul să-și facă ascultată vocea și de care să se țină cont în orice proces decizional.

Și, mai ales, s-a insistat pe nevoia dialogului, al dezbaterii continue, a unității în diversitate (Timișul fiind unanim apreciat în acest sens), astfel încât să nu se piardă cel mai de preț câștig – încrederea cetățenilor în administrație, în genere în stat.

Desigur, manifestarea a fost – în ansamblul ei – mai mult un prilej de a pune pe tapet o diversitate de probleme, dar și de cunoaștere reciprocă, motiv ca ea să trebuiască să fie urmată de altele similare și, mai ales, de o colaborare inter-regională, facilitată de tehnologiile moderne, care apropie – în timp și spațiu – comunitățile, dându-le posibilități sporite de colaborare și de acțiuni comune.

Prezent la manifestare din partea Filialei Timiș a UZPR, am totuși regretul că unul din actorii principali ai acestui demers esențial de apărare a democrației – Instituțiile Media – nu a fost prezent (sau implicat) la adevărata sa importanță și valoare, implicit prin organizațiile sale profesionale.

Poate tocmai de aceea, UZPR ar putea prelua, la rândul ei, dezbaterea acestei teme de maxim interes, reluând-o, în condițiile specifice țării noastre, printr-o acțiune desfășurată la nivel național.