16 aprilie 2026, ora 15.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Proiect „Reșița: 255 / 100“: Expoziția de fotografii „Fabrica de locomotive – Lokomotivfabrik”. Autorul expoziției: Michael Românu (Reșița / München).
16 aprilie 2026, ora 18.00, foaierul Centrului Universitar UBB Reșița:
„Flori din grădina mea – 102 ani de la nașterea lui Constantin Gruescu“. Eveniment organizat în colaborare: Muzeul Florilor de Mină UBB Reșița din cadrul Direcției Patrimoniu Cultural Universitar UBB, în parteneriat cu Centrul Universitar UBB Reșița și Biblioteca Germană „Alexander Tietz”.
16. April 2026, 15:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Projekt „Reschitza: 255 / 100“: Fotoausstellung „Fabrica de locomotive – Lokomotivfabrik”. Autor der Ausstellung Michael Românu (Reschitza / München).
16. April 2026, 18:00 Uhr, Foyer des UBB-Universitätszentrums Reschitza:
„Blumen aus meinem Garten – 102. Geburtstag von Constantin Gruescu“. Organisiert vom Museum für Blüten unter Tage der „Babeș – Bolyai“-Universität Klausenburg (UBB) im Rahmen der Abteilung für Kulturerbe der „Babeș – Bolyai“-Universität, in Zusammenarbeit mit dem Universitätszentrum UBB Reschitza und der Deutschen „Alexander Tietz“- Bibliothek Reschitza.
15 aprilie 2026, ora 10.30, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:
Prima parte a expoziției de artă plastică „Reșița / Reschitza” a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) din cadrul proiectului „Reșița: 255 / 100”. Participă cu lucrări: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Eleonora & Gabriel Hoduț, Doina & Gustav Hlinka, Nik Potocean, Maria Tudur & Tatiana Țibru.
A doua parte a expoziției de artă plastică „Reșița / Reschitza” a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) din cadrul proiectului „Reșița: 255 / 100”. Participă cu lucrări: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Eleonora & Gabriel Hoduț, Doina & Gustav Hlinka, Nik Potocean, Maria Tudur & Tatiana Țibru.
In memoriam Adolf Humborg (*18 ianuarie 1847, Oravița – †14 aprilie 1921, München): 105 ani de la trecerea în eternitate a pictorului academic.
Expoziție de artă plastică din colecția Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
15 aprilie 2026, ora 15.30, Centrul Cultural Muzeistic Anina:
Expoziție de artă plastică din colecția Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
15 aprilie 2026, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
In memoriam Adolf Humborg (*18 ianuarie 1847, Oravița – †14 aprilie 1921, München): 105 ani de la trecerea în eternitate a pictorului academic.
In memoriam Zoltán Falusy (*29 iulie 1905, Arad – † 11 aprilie 1976, Reșița): 50 de ani de la trecerea în eternitate a pictorului și pedagogului de artă plastică.
Expoziția Cercului de sculptură „Jakob Neubauer“ al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin (coordonator: George Molin).
16 aprilie 2026, ora 12.00, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea“ Bocșa:
Expoziție Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.
Weltkunsttag (15. April)
15. April 2026, 10:30 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:
Erster Teil der Kunstausstellung, der Stadt Reschitza im Rahmen des Projekts „Reschitza: 255 / 100“ gewidmet, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka). Es beteiligen sich folgende Künstler: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Eleonora & Gabriel Hoduț, Doina & Gustav Hlinka, Nik Potocean, Maria Tudur und Tatiana Țibru.
15. April 2026, 11:30 Uhr, Galerie der Kreisbehörde für Kultur Karasch-Severin, Reschitza:
Zweiter Teil der Kunstausstellung, der Stadt Reschitza im Rahmen des Projekts „Reschitza: 255 / 100“ gewidmet, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka). Es beteiligen sich folgende Künstler: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Eleonora & Gabriel Hoduț, Doina & Gustav Hlinka, Nik Potocean, Maria Tudur und Tatiana Țibru.
15. April 2026, 13:30 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Museums für Ethnographie, Ethnologie und Folklore „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Orawitza:
In Memoriam Adolf Humborg (*18. Januar 1847, Orawitza – †14. April 1921, München): 105. Todestag des akademischen Malers.
Kunstausstellung aus den Beständen des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“.
15. April 2026, 15:00 Uhr, Museales Kulturzentrum Anina:
Kunstausstellung aus den Beständen des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“.
15. April 2026, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
In Memoriam Adolf Humborg (*18. Januar 1847, Orawitza – †14. April 1921, München): 105. Todestag des akademischen Malers.
In Memoriam Zoltán Falusy (*29. Juli 1905, Arad – † 11. April 1976, Reschitza): 50. Todestag des Malers und Kunstpädagogen.
Ausstellung mit Kunstarbeiten des Holzschnitzereikreises „Jakob Neubauer“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: George Molin).
16. April 2026, 12:00 Uhr, Städtische „Tata Oancea“-Bibliothek Bokschan:
Ausstellung Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.
„Cel care cântă se roagă de două ori” (Sf. Augustin)
Luni, 13 aprilie 2026, în cea de-a doua zi de Paști, bocșenii au fost invitați de către autoritățile locale să mărturisească Învierea Domnului și prin cântec, în Parcul „Pescăruș” din Bocșa Română, continuând tradiția Concertului Pascal „Lumină din Lumină” cu cea de-a IV-a ediție.
Invitatul special al acestei ediții a fost renumita soprană Mediana Vlad, care a fost însoțită de fiul ei, Dezias Vlad-Oprea, împreună onorând evenimentul bocșean și încântând publicul prin talentul cu care au fost hărăziți de Dumnezeu.
Mediana Grațiela Vlad este o cunoscută soprană româncă, solistă la Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București, doctor în muzică și vocea personajelor Disney (precum Cenușăreasa și Alba ca Zăpada) în varianta românească. Este o solistă versatilă, cu un repertoriu bogat de operă și operetă.
Licențiată a Universitații Naționale de Muzică din București, instituție unde a obținut și înaltul titlu de Doctor în Muzică, soprana Mediana Grațiela Vlad s-a perfecționat în cadrul Moravian College din Pennsylvania (SUA), dar și cu reprezentanți de seamă ai artei vocale naționale și internaționale, precum Mariana Nicolesco, obținând premii importante la concursuri prestigioase,
Iată, o artistă de excepție care se află pentru a doua oară la Bocșa, în mod voluntar, doar de dragul credinței și slavei lui Dumnezeu. Iar prezența domniei sale la Bocșa se datorează unor oameni inimoși, care se pun adesea, de asemenea, fără răsplată, în slujba orașului și a comunității, contribuind din plin la buna desfășurare a unor evenimente de excepție: este vorba despre Mircea Rămneanțu și Elena Mucsi.
Alături de invitata de onoare au urcat pe scena din Parcul „Pescăruș” din Bocșa Română grupuri de copii și tineri de toate vârstele, reprezentați ale tuturor cultelor care slujesc în micuțul burg bocșean și, împreună, au mărturisit și vestit Învierea Domnului nostru Iisus Hristos!
Preoți, pastori, dirijori și coordonatori de coruri, alături de reprezentanți ai administrației locale, s-au rugat și au cântat împreună, răsunând orașul de „imne îngerești”, mărturisitoare ale Învierii!
Primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, a înmânat diplome de onoare tuturor celor care, într-un fel sau altul, au contribuit la desfășurarea și reușita evenimentului.
Se cuvine să precizăm că evenimentul a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa și cu susținerea unor oameni extraordinari: Mircea Rămneanțu (coordonator al părții tehnice de sunet), Amelia Belgea, prezentatoarea concertului, studentă a Universității de Vest Timișoara și voluntar al „Bocșei culturale”, precum și „Florăria cu Fluturi” și prietena „Bocșei culturale” – Nicoleta Lăsculescu -, realizatoarea aranjamentelor florale.
Și această a IV-a ediție a Concertului Pascal „Lumină din Lumină” de la Bocșa a reușit să aducă alături oameni care, împreună, au dat slavă lui Dumnezeu având credința că poarta spre divinitate este rugăciunea, că, așa cum spun se spune, credința adevărată știe să întrebe, să tacă, să plângă și să cânte, iar cel care cântă se roagă de două ori.
Sunt personalități ale locului, care au marcat acest frumos Banat Montan de-a lungul vieții atât de mult încât rămân înscrise în Cartea de Aur a acestei părți de țară pentru veșnicie. O astfel de personalitate a fost și Constantin Gruescu, trecut la cele eterne acum șase ani, în data de 22 ianuarie 2020, la el acasă, în „Casa Binelui” din Ocna de Fier.
Născut la Dognecea în data de 12 aprilie 1924, Constantin Gruescu a crescut, a învățat și a îmbătrânit iubind mineritul și oamenii dedicați adâncurilor. A adunat de-a lungul anilor minerale și roci din Munții Banatului, punând bazele Muzeului de Mineralogie Estetică a Fierului din casa sa, un muzeu privat, care avea să facă cunoscute Ocna de Fier și Dognecea nu numai în țară, ci și departe, peste hotarele României.
Alături de Tanti Mia, soția sa, care l-a însoțit de-a lungul zecilor de ani în activitatea sa în slujba Binelui, Nea Costică Gruescu a fost un om deosebit, un om care a iubit locul său natal și l-a făcut cunoscut pretutindeni. Cei care răsfoiesc caietele sale de amintiri, cu înscrisuri lăsate drept dovadă de cei care au trecut pe aici, vor găsi nume de oameni importanți din știință și cercetare, din politică și administrație, din cultură și educație, reprezentanți ai caselor regale, ai bisericii, oameni importanți și oameni simpli, elevi, studenți, maturi și vârstnici…
Pasiunea sa dedicată geologiei acestor plaiuri va dăinui pe mai departe prin donațiile sale oferite unor instituții din România și de pe mapamond, precum și prin ce ne oferă și astăzi „Casa Binelui” din Ocna de Fier.
De-a lungul vieții, lui Constantin Gruescu i-au fost decernate diferite ordine și medalii, diplome și însemne de recunoștință. Din partea Președinției României a fost recompensat, în data de 4 martie 2003, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios”, cls. a III-a, i s-a conferit Titlul de Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin (19 aprilie 2004), al Municipiului Timișoara (27 aprilie 2004), al orașului Bocșa (17 aprilie 2014), al comunelor Ocna de Fier (26 februarie 2003) și Dognecea (10 mai 2002), Membru de Onoare al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița (21 decembrie 2011) și al Comunității Românilor din Uzdin / Serbia (23 aprilie 2002). A primit, printre altele, Diploma „Persona Maxima” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin (17 decembrie 2001), Diploma de Membru de Onoare al Muzeului Banatului din Timișoara (20 iulie 2007) și Diploma „Prieten prin excelență al etniei germane din Banatul Montan” (12 aprilie 2013).
A fost membru al Societății Române de Științe Naturale, al Asociației Internaționale a Mineralogilor din Basel / Elveția, al Societății Culturale„Plai Mioritic”din Iași și al Societății Române de Geografie.
Constantin Gruescu rămâne în eternitate o valoare-reper a Banatului Montan, în context național și internațional.
În cadrul proiectul având marca „Reșița: 250 de ani de industrie”, care avea ca scop principal răspunsul la două întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița, în data de 12 ianuarie 2021 s-au publicat răspunsurile prof. univ. dr. Mircea Martin, atunci membru supleant al Academiei Române, trăitor la București, dar strâns legat de Reșița nașterii sale la 12 aprilie 1940, și copilăriei de aici. Spicuim din răspunsul său de atunci:
„Pentru mine apartenența reșițeană a însemnat și continuă să însemne un motiv de mândrie. Iar motivul cel mai adânc și cel mai puternic al acestei mândrii este dat de tradiția industrială extraordinară a acestui oraș, comparabilă cu a celor mai vechi și vestite centre din Europa și din lume. Vechimea, cum știm, reprezintă în sine un titlu de noblețe, titlu pe care însă Reșița l-a cucerit prin muncă temeinică de zi cu zi, an de an, deceniu după deceniu, timp de două secole și jumătate. Și, desigur, prin realizări grandioase pe care alții sunt mai calificați și mai îndreptățiți decât mine să le enumere.”
Prof. univ. dr. Mircea Martin a venit alături de soția sa, scriitoarea și traducătoarea Angela Martin, la mijloc de august 2021 să sărbătorească „Reșița 250”, vizitând locurile natale, cele în legătură cu trecerea familiei sale pe aici, întâlnindu-se cu oamenii locului, de la primar la iubitorul simplu de carte, de la preot la omul de cultură, rememorând atâtea lucruri frumoase care îl leagă de Reșița și Banatul Montan. Prof. univ. dr. Mircea Martin este Cetățean de onoare al Reșiței din 29 mai 2000, precum și Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin din 23 decembrie 2008.
Prin intermediul unui comunicat al Academiei Române, am aflat cu mare emoție acum trei ani, în 2023, că în Adunarea Generală întrunită în sesiunea din 22 februarie, dl. prof. univ. dr. Mircea Martin a fost ales prin vot secret Membru titular al Academiei Române. Această alegere a reprezentat o mare onoare pentru noi, cei din Reșița și Caraș-Severin, dânsul fiind în momentul de față singurul membru titular în viață al acestui cel mai reprezentativ for academic al României, născut la Reșița. Anul trecut, la doi ani de la acel moment, Academia Română, prin Secția de filologie și literatură, a organizat la sediul ei din Calea Victoriei, în Aula Academiei Române, Discursul de recepție „Elogiu Nuanței” al academicianului Mircea Martin, urmat fiind de răspunsul dat de acad. Ioan-Aurel Pop, președintele de atunci al Academiei Române și de sesiunea aniversară „Mircea Martin 85”. Aproape în toate discursurile, respectiv, intervențiile din acea zi de la Academia Română, Reșița, locul natal al sărbătoritului, a fost amintită laudativ, spre cinstea acestui spațiu românesc și totodată european în adevăratul sens al cuvântului, o mare cinste și onoare pentru noi toți, trăitorii acestui spațiu.
Anul trecut, în august, la invitația Primăriei Municipiului Reșița, acad. prof. univ. dr. Mircea Martin a venit alături de soția sa, Angela Martin, din nou la Reșița, ambii întâlnindu-se de două ori cu publicul reșițean, un gest de atașament față de locul natal al academicianului.
La ceas aniversar, dl acad. prof. univ. dr. Mircea Martin născându-se într-o zi de 12 aprilie 1940, în numele celor care îl respectă și stimează, îi adresăm academicianului reșițean cele mai alese gânduri de felicitări de pe meleagurile sale natale, la împlinirea celor 86 de ani de viață.
În data de 11 aprilie s-au împlinit 50 ani de la trecerea în eternitate a unei figuri emblematice a mișcării plastice reșițene din a doua partea a secolului trecut. Este vorba despre pictorul și făuritorul de tinere talente Zoltán Falusy. El este cel care a plămădit generații întregi de artiști plastici pe scena picturii reșițene, i-a făcut să îndrăgească pânza, penelul și culorile. Și astăzi mai sunt mulți reșițeni iubitori în ale picturii, care provin din școala creată de Zoltán Falusy și care își manifestă recunoștința pentru ceea ce au învățat de la el.
Zoltán Falusy s-a născut la Arad, în 29 iulie 1905, și a trecut în eternitatea în Cetatea de foc de atunci a Reșiței, la 11 aprilie 1976. Realizările sale în ale artei plastice înfrumusețează și astăzi multe case ale reșițenilor, fie că trăiesc aici sau pe alte meridiane.
Amintind câteva date biografice ale sale, Franz K. Schlotter și Marius Barbu au scris în articolul lor, publicat în limba germană în „Banater Berglanddeutsche. Mitteilungsblatt des Heimatverbandes Banater Berglanddeutscher e.V.“, München – Wien, an 16, nr. 93, iulie – august 2000, următoarele: „La 29 iulie 1905 se năștea la Arad Falusy Ágoston (acesta fiind numele maghiarizat al sasului Augustin Folbert), al doilea fiu al unei familii extrem de sărace. Zoltán Falusy a absolvit doar două clase primare și la vârsta de 14 ani a fost nevoit să muncească în uzina din Reșița, ca ajutor de strungar, ca să-și ajute familia. În perioada 1920 – 1922 a fost elev la cursurile fără frecvență ale L’ école de design de Paris, în timp ce învăța limba franceză ca autodidact, limbă de care s-a folosit până la sfârșitul vieții. Cursurile de desen i-au educat concepțiile și simțirile artistice și acestea au dus la hotărârea de a se dedica picturii. Fiind bolnăvicios încă din copilărie, din cauza subnutriției, artistul a hotărât mai târziu să nu se căsătorească niciodată și și-a pus toată priceperea în slujba familiei de origine și a societății. Începuturile talentului său artistic s-au materializat în decorațiunile portului popular din satele cărășene, în desene în cărbune după fotografii de nuntă ale țăranilor, ca și în diferite portretizări. La începutul anilor ᾽30 a preluat decorarea bisericilor din Săcălaz, Bocșa, Teremia Mare, ca și icoanele de altar ale bisericilor din Lipova, Arad și altele. Au urmat anii de război în care și-a împărțit puterea de muncă între artă și depășirea greutăților cotidiene ale familiei. După război a fost pictor la SOVROM, mai târziu la Madosz și apoi, până la pensionare, a activat la Casa de Cultură a Sindicatelor din Reșița.”
O primă manifestare în secolul XXI în amintirea lui Zoltán Falusy a fost organizată la Reșița în toamna anului 2015, la Centrul Social „Frédéric Ozanam”. Repetând această inițiativă, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au organizat, începând cu data de 17 iulie 2020, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” o expoziție retrospectivă cu lucrări puse la dispoziție de Maria Fabricky din Reșița, finisajul ei organizându-se în curtea bibliotecii în 29 iulie, de data aceasta în prezența publicului.
În perioada 7 – 14 aprilie 2021 a fost organizată în interiorul Bibliotecii Germane o nouă expoziție Zoltán Falusy, compusă din 2 părți: una cu picturi ale celui omagiat, organizată de Viorica Ana Farkas, iar cea de a doua, cu fotografii realizate de Erwin Josef Țigla în ianuarie 2021 în Biserica Greco-Catolică din Bocșa, pictată de Zoltán Falusy. În iulie 2025 a fost organizată în sala de conferințe a Bibliotecii Germane o expoziție Zoltán Falusy la împlinirea a 120 de ani de la naștere, cu picturi ale celui omagiat, provenite dintr-o colecție privată, cea a dnei Maria Fabricky, și cu fotografii realizate de Erwin Josef Țigla în ianuarie 2021 în Biserica Greco-Catolică din Bocșa, pictată de Zoltán Falusy.
Anul acesta, la împlinirea celor 50 de ani de la trecerea sa în eternitate, se va organiza în data 15 aprilie 2026, începând cu ora 17.30, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița o evocare a personalității sale.
Cu prilejul împlinirii a 50 ani de la trecerea în eternitate, au fost realizate de către Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, aprobate fiind de către POȘTA ROMÂNĂ prin Federația Filatelica Română, o ștampila și un plic ocazional care vor aminti în viitor despre Zoltán Falusy, ambele fiind datate cu ziua de joi, 9 aprilie 2026, mai repede decât ziua inițială a morții având în vedere de sărbătorile pascale din acest an, zi în care întreaga corespondență care a plecat de la Oficiul Poștal Reșița 1 a fost obliterată cu această ștampilă.
Până în prezent au fost realizate la Reșița un număr de 3 plicuri filatelice cu ștampile aferente, dedicate lui Zoltán Falusy, cele de acum alăturându-li-se acestora.
Reproducem în continuare, parțial, un text publicat în cadrul „Monografiei Casei de Cultură a Sindicatelor din Reșița”, apărută la Editura TIM în anul 2006, avându-l ca autor pe editorul, scriitorul și omul de cultură reșițean Gheorghe Jurma:
„Un domeniu semnificativ al istoriei Reșiței și al activității Casei de Cultură a Sindicatelor este arta plastică. Pentru Casa de Cultură e un capitol important chiar și numai pentru faptul că, încă de la proiectarea ei, a fost legată de artă, așa după cum se poate vedea și din fațada clădirii și din interiorul ei: sala de spectacole, sala restaurant cu vaste picturi murale, ori alte holuri care, de-a lungul anilor, au fost «pavoazate» cu sculpturi sau picturi. Ca să nu mai vorbim, desigur, de sala de expoziții propriu-zisă, care, timp de mulți ani, a fost unicul spațiu generos de expunere. Iar cercul de artă plastică s-a dovedit un ferment al unei mișcări care, în timp, a dat frumoase roade. În monografia uzinelor, tipărită cu prilejul bicentenarului industriei reșițene, se subliniază răspicat: «Timp de aproape două decenii, atelierul de pictură de la Casa de Cultură a fost singura formă de îndrumare a tinerelor talente și de cultivare a gustului pentru arta plastică. Încă de la primele ieșiri în public a fost apreciată contribuția specifică pe care expozițiile cercului o aduc la îmbogățirea vieții spirituale a Reșiței, alături de formațiile artistice organizate pe lângă Casa de cultură.» Ceea ce este perfect adevărat. Dar într-un articol ocazionat de aniversarea pictorului Zoltán Falusy, conducătorul cercului, se spune că «pictorul Zoltan Faluşi a fost îndrumătorul primului cerc de desen și pictură înființat la Reșița în 1949 sub auspiciile Casei de Cultură a Sindicatelor». În acel an nu exista Casa de Cultură a Sindicatelor. Realitatea este alta, așa cum precizează monografia citată: «De o formă organizată a acestei activități putem vorbi doar începând cu luna ianuarie 1949, când s-a înființat cercul plastic al pictorilor, sculptorilor și graficienilor amatori. Numărând la constituire 30 de membri, grupul plasticienilor își avea sediul în clădirea Madosz, beneficiind încă de la început de îndrumarea plină de dăruire a lui Zoltán Falusi.» Totuși, activitatea de creație și expozițională era anterioară. În noiembrie 1945, la Reșița se deschide prima expoziție de pictură: expoziția colectivă a pictorilor muncitori, în cadrul Asociației «Prietenii artei». În perioada 16 – 23 aprilie 1946, s-a deschis a doua expoziție colectivă a pictorilor reșițeni (D. Faluşi Zoltan «este un adevărat maestru» se scrie în presă). Exista, așadar, un avânt vizibil, sub patronajul acestui sufletist care a creat și susținut o veritabilă școală mulți ani în orașul de pe Bârzava. De la înființarea Casei de Cultură a Sindicatelor, cercul se statornicește aici, făcând, cum s-a mai apreciat, bună școală. În 1955, spre exemplu, cercul de desen și pictură se adresa copiilor, adolescenților și adulților. Date din arhivă arată că în acel an cursul popular de desen și pictură, condus de Zoltán Falusy, atrăgea 20 de cursanți. La cercul «Tinerii desenatori» erau înscriși 24 de pionieri (se preda în limba maghiară). «Și dacă astăzi Reșița are o seamă de artiști plastici cunoscuți se datorează și lui Faluşi Bácsi. Acesta la rândul său a învățat de mic să picteze singur, apoi a absolvit Școala liberă de desen și pictură din Timișoara (1927), iar mai târziu a urmat timp de 4 ani École ABC din Paris. Este momentul care l-a câștigat pentru exprimarea academică a impresionismului, căruia i-a rămas credincios până la apusul vieții.» Cu diverse ocazii, i s-au pus în seamă formarea unor viitoare personalități artistice diverse (pictori, arhitecți, scenografi): Ion Stendl, Valeriu Sepi, Alfred Grieb, Otto Karmanschi, Florica Zamfira, Ioana Mihăescu ș. a. Evocarea lui Zoltán Falusy (1905 – 1976) s-a făcut în anii din urmă și prin organizarea unor expoziții în Reșița și Arad, iar acestea au prilejuit unele amintiri și pertinente evocări.”
La împlinirea a 50 ani de la trecerea sa în eternitate, să ne aducem aminte împreună de Zoltán Falusy alias Fálusy-Bácsi sau Faluşi Bácsi.
UZPR CARAS SEVERIN 