În peisajul publicațiilor românești din diaspora, revista „Lumină lină / Gracious Light” (ISSN 1086-2366) ocupă un loc distinct prin profilul său spiritual-cultural și prin longevitatea editorială (Anul XXXI, nr. 2, aprilie–iunie 2026). Subintitulată revistă de spiritualitate și cultură românească, publicația se constituie într-un veritabil forum transnațional, reunind autori din România și din comunitățile românești dispersate pe mai multe continente (SUA, Canada, Europa Occidentală și de Est, Israel, Australia etc.).

Distribuția extinsă confirmă vocația revistei de a funcționa ca un liant identitar și cultural între românii din diaspora și spațiul originar, contribuind la conservarea și reinterpretarea valorilor spirituale și literare românești în context global.

Revista se remarcă printr-o structură polifonică, organizată în secțiuni tematice stabile: Teologie, Eseu, Eminesciana, Brâncușiana, Proză, Cărți în Agora, Universalia, Istorie, Recenzie și rubrici lirice. Această diversitate indică o viziune editorială integratoare, în care spiritualitatea creștină coexistă cu reflecția filosofică, critica literară și creația artistică.

Un rol central îl are dimensiunea teologică, reprezentată în mod constant de studii semnate de Theodor Damian, coordonator și figură emblematică a revistei. Articolul său din acest număr, „Învierea Domnului și Împărăția lui Dumnezeu”, reafirmă orientarea revistei spre valorile creștin-ortodoxe, articulate într-un limbaj accesibil, dar susținut de rigoare academică.

Secțiunea de teologie propune o reflecție asupra temelor fundamentale ale creștinismului: Învierea, mântuirea, raportul dintre divinitate și umanitate. Aceste preocupări sunt completate de texte lirice sau meditative (Marcel Miron, Dan Gîrjoabă), care transfigurează experiența religioasă în expresie poetică.

Revista cultivă o teologie culturală, în sensul integrării discursului religios în contextul mai larg al identității românești. Astfel, spiritualitatea nu este izolată dogmatic, ci devine fundament al reflecției asupra destinului colectiv și individual.

Secțiunea de eseu evidențiază dimensiunea reflexivă a revistei. Studiul lui Dan D. Gîrjoabă despre ironia lui Ion Luca Caragiale propune o interpretare interdisciplinară, situată la intersecția literaturii și psihologiei sociale. Ironia este analizată ca instrument de diagnostic al mentalităților colective, relevând actualitatea operei caragialiene.

De asemenea, contribuția Anastasiei Dumitru asupra jurnalului lui Lev Tolstoi aduce în prim-plan tensiunea dintre divinitate și umanitate, sugerând o continuitate tematică între literatura universală și spiritualitatea creștină.

Rubricile Eminesciana și Brâncușiana indică o preocupare constantă pentru relectura marilor simboluri culturale românești. Studiul lui Andrei Breabăn despre Mihai Eminescu reafirmă statutul poetului ca reper identitar fundamental, în timp ce textul lui Al. Florin Țene despre Constantin Brâncuși explorează rădăcinile tradiționale ale modernismului brâncușian.

Această recuperare nu este una muzeală, ci interpretativă, adaptată sensibilității contemporane și publicului din diaspora.

Secțiunea de proză și lirică reunește autori din diverse spații culturale, reflectând pluralitatea experiențelor românești din afara granițelor. Textele semnate de George Dimitriu, Mariana Al-Saleh sau Silvia Hodaș evidențiază teme precum memoria, identitatea, exilul și copilăria.

Această diversitate conferă revistei un caracter transcultural, în care literatura devine un spațiu de întâlnire între tradiție și modernitate, între centru și periferie.

Rubrica „Cărți în Agora” este una dintre cele mai consistente, oferind cronici și recenzii ale unor volume recente. Aceasta funcționează ca un instrument de mediere culturală, facilitând circulația ideilor și a valorilor literare.

Sunt analizate lucrări variate, de la studii academice la volume de poezie, semnate de autori contemporani precum Nicolae Grigore Mărășanu, Diana Dănișor sau Sandu Frunză. Prin această deschidere, revista contribuie la configurarea unei piețe simbolice a ideilor în spațiul românesc global.

Secțiunea Universalia extinde orizontul revistei spre cultura internațională, incluzând contribuții în limbi străine și reflecții asupra literaturii universale. În paralel, rubricile de Istorie recuperează memoria colectivă, prin evocări ale experienței emigrării (Ellis Island) sau ale tradițiilor religioase și culturale.

Această dublă orientare – universală și memorială – consolidează identitatea revistei ca spațiu de dialog între trecut și prezent, între local și global.

Revista „Lumină lină / Gracious Light” se impune ca o publicație de referință în diaspora românească, prin: continuitatea editorială (peste trei decenii de apariție); diversitatea tematică (teologie, literatură, critică, istorie); dimensiunea transnațională a difuzării și colaborării; rolul identitar în menținerea și reinterpretarea valorilor românești.

Într-o epocă marcată de globalizare și fragmentare culturală, revista funcționează ca un spațiu de coeziune spirituală și intelectuală, reafirmând relevanța culturii române în context internațional.

                                                                      

Bibliografie selectivă

Lumină lină / Gracious Light, An XXXI, nr. 2, aprilie–iunie 2026.

Studii și articole semnate de Theodor Damian, Dan D. Gîrjoabă, Anastasia Dumitru, Al. Florin Țene și alții.

Literatura critică privind diaspora românească și presa culturală contemporană.

Există momente care au puterea de a ne reaminti de ce iubim arta și de ce avem nevoie de ea ca de aer.

Seara de vineri, 3 aprilie 2026, petrecută la evenimentul de lansare a cărții „Brâncuși, dragostea mea”, de la Câmpina, a fost un adevărat moment de grație.

Într-un spațiu al luminii și al culturii, alături de talentata și vibranta Claudia Motea, am trăit bucuria de a descoperi o operă care nu se parcurge doar cu privirea, ci se simte direct cu sufletul.

Lucrarea, apărută sub egida Editurii Creator (Libris) și tradusă deja în 12 limbi, nu este doar o simplă biografie sau o reinterpretare a titanului de la Hobița.

Este o mărturisire profundă de iubire pentru artă, pentru esență și pentru identitatea noastră culturală.

În paginile ei îl redescoperim pe Constantin Brâncuși nu doar ca pe un titan al sculpturii moderne, ci ca pe o prezență vie, un spirit care încă ne însoțește și ne provoacă să ne întoarcem la simplitate, la adevăr, la rădăcină.

Claudia reușește ceva rar și prețios: îl coboară pe Brâncuși de pe soclul rece de „geniu universal” și ni-l aduce aproape, creând un dialog emoționant între prezent și trecut, între sufletul românesc și universalitatea geniului său.

Cartea devine astfel o adevărată punte între inimi. Este o invitație la introspecție, la sensibilitate și la redescoperirea propriei noastre verticalități.

Claudia Motea nu este doar o actriță de un talent excepțional, ci și un creator care transformă scena și pagina scrisă în spații de emoție autentică.

Prin tot ceea ce face, prin felul în care trăiește arta, cu adevăr și o generozitate rară, ne amintește cât de important este să ne oprim din tumultul cotidian și să ne întoarcem la profunzimea simțirii. Prin ea, Brâncuși trăiește și în noi, nu doar în muzeele lumii.

Închei cu câteva cuvinte spuse chiar de Claudia Motea în carte, un motto care îi definește atât creația, cât și sufletul: „A-l atinge pe Brâncuși înseamnă a atinge esența. Pentru că, dincolo de formă, Brâncuși ne învață să fim simpli, verticali și liberi”.

Vă recomand din inimă această călătorie spre noi înșine! (ultima-ora.ro)

Există momente rare în viaţa unei instituții când recunoașterea capătă valoare de simbol. Un astfel de moment a avut loc pe 31 martie, când Casa de Presă și Editură „Libertatea” a fost onorată de vizita delegației filialei Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România din Caraş-Severin, condusă de lon D. Cucu.

Distincția oferită – Premiul de excelență și trofeul UZPR, cu acordul preşedintelui Dan Constantin și a Consililui Director al Uniunii – reprezintă, fără exagerare, una dintre cele mai importante recunoasteri primite vreodată de săptămânalul Libertatea. Nu pentru un moment, ci pentru o durată: 80 de ani de apariție neintreruptă.

Această onoare venită din interiorul breslei, din partea unei organizații cu peste 5.200 de membri, înseamnă mai mult decât un premiu. Înseamnă validare profesională și respect pentru o continuitate rară în spațiul media. Dar, în același timp, acest moment închide simbolic un ciclu de opt decenii și deschide un nou drum – cel al responsabilității de a duce mai departe această publicație spre centenar.

Pentru că, dincolo de distincţii, adevărata miză rămâne aceeași: ca „Libertatea” să continue să existe, vie și relevantă, în slujba comunității pe care o reprezintă.

LIBERTATEA, 4 aprilie, 2026

(,,Ziar al românilor din Serbia – Fondat în 1945″)

Într-o lume în continuă schimbare, în care mediul rural se confruntă adesea cu provocări legate de resurse și vizibilitate, Școala Gimnazială Bănița – susținea prof. Jitea Nicolae Andreea Simona (foto), în calitatea sa de director – demonstrează că pasiunea, implicarea și creativitatea pot transforma o comunitate mică într-un exemplu de bună practică.

Cu un număr de doar 59 de elevi și preșcolari, unitatea noastră reușește să se remarce printr-o gamă diversificată de activități extracurriculare menite să promoveze potențialul turistic al zonei.

De notat că un colectiv format din 13 cadre didactice a inițiat și desfășurat numeroase proiecte educative cu impact real în comunitate.

Unul dintre cele mai reprezentative proiecte a fost „Momârlanii de la Bănița – Cetatea Dacică”, prin care elevii au descoperit și valorificat tradițiile locale. În cadrul acestuia, copiii au participat la ateliere de cusut motive tradiționale și gravură în lemn, reușind să îmbine creativitatea cu patrimoniul cultural.
Toate activitățile de promovare au inclus realizarea de flyere, pliante și panouri stradale, dar și bannere amplasate pe gardul școlii, care ilustrează principalele obiective turistice din comună. Prin aceste inițiative, elevii au devenit adevărați ambasadori ai localității lor.

De asemenea, școala a organizat cercuri pedagogice la nivel județean, în cadrul cărora au fost realizate vizite la obiectivele turistice din zonă, oferind participanților o perspectivă autentică asupra valorilor locale. Școlile de vară și campaniile naționale de ecologizare au completat seria activităților, contribuind la formarea unei atitudini responsabile față de mediul înconjurător.

Un element deosebit de apreciat este harta comunei Bănița, realizată de elevi în cadrul orelor de curs, în care sunt evidențiate principalele atracții turistice. Aceasta reprezintă nu doar un instrument educativ, ci și o dovadă a implicării active a copiilor în viața comunității.

Prin toate aceste inițiative, a conchis prof. Jitea Nicolae Andreea Simona, Școala Gimnazială Bănița dovedește că dimensiunea unei instituții nu este un impediment, ci o oportunitate de a crea legături puternice între educație, cultură și comunitate. Activitățile desfășurate sunt un exemplu clar de bune practici, care pot inspira și alte unități de învățământ din mediul rural.

Prin muncă, dedicare și spirit de echipă, cadrele didactice și elevii din Bănița reușesc să pună în valoare frumusețea și autenticitatea locului, contribuind la promovarea identității locale și la dezvoltarea turismului în zonă.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

Pe întâi al veselului prier avem parte de o altfel de întâlnire cu primăvara, de data aceasta cu pictura naivă, o altfel de artă ce încântă ochiul și ne bucură constant. Doina și Gustav Hlinka, coordonatorii Cercului de Pictură „Deutsche Kunst Reschitza” expun în sala Centrului Social „Frédéric Ozanam” din Reșița. Ne introduc în atmosferă domnul Erwin Josef Țigla, în calitatea sa de președinte al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, Doamna Ada D. Cruceanu Chisăliță ne filigranează cromatica și sinbolica unora dintre lucrările expuse, revelând arta remarcabilă a celor doi autori, în vreme ce domnul Ionel Bota, privind dintr-un alt unghi, relevă nu doar măiestria realizării lucrărilor, ci și stilurile celor doi soți, ușor diferite, fiecare reflectându-și propria personalitate.

Cu precădere au fost remarcate prin ce au ele mai reprezentativ, câteva lucrări, chiar în cuvântul artistului Gustav Hlinka. El a indicat una dintre lucrări, reprezentând Steierdorful natal în iarnă (ne-a menționat că la Anina iarna durează uneori și până în luna iunie). Tabloul a primit Marele Premiu și Trofeul Festivalului „Iarna privită de la fereastra mea”, desfășurat la Iași în colaborare cu Republica Moldova. Și nu doar atât, doamna Doina Hlinka a adus și dânsa acasă Premiul Întâi. Premiul doi a revenit, de asemenea, reșițenilor. Între altele, venind vorba de premii, Gustav Hlinka ne-a mai adus la cunoștință că toți membrii Cercului de Pictură „Deutsche Kunst Reschitza” aduc premii din competițiile și festivalurile la care participă, făcând cinste Reșiței și deopotrivă Caraș-Severinului. În continuare, Doamna Doina Hlinka, prezentându-și propriile lucrări vernisate în expoziție, ne-a anunțat că aceasta reprezintă o avanpremieră a unei expoziții mai ample pe care o pregătește cu ocazia Zilei Mondiale a Artei, din 15 aprilie 2026. 

Încheind, să spunem și noi că Ziua Mondială a Artei, din 15 aprilie 2026, va fi marcată de Biblioteca Germană „Alexander Tietz”, Reșița, printr-un maraton de vernisaje expoziționale organizate în orașele județului Caraș-Severin.

 

Cristina-Anișoara ZAINEA

filiala Caraș-Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

– Doamna prof. Chiper Antonela Livia, (foto) din numeroasele activități educative desfășurate la nivelul Școlii Gimnaziale Râu de Mori, punctați-ne una pe care o considerați cea mai reușită.

– Ziua Mondială a Poeziei a fost un moment în care timpul s-a oprit puțin în loc pentru a lăsa sufletul să respire, o zi în care cuvintele au devenit punți către emoție pură.

Într-un decor shakespearian plin de mister, au fost puse în scenă fragmente din „Romeo și Julieta” și  „Hamlet”.

Bibliotecara Angela Avramescu cu vocea sa blândă, a recitat cu emoție în glas și a deschis porți către tărâmuri fermecate, împărțind copiilor comori ascunse în pagini vechi și luminate.

Prin intermediul unor frumoase prezentări, ne-am aplecat asupra vieții și universului poetic al unor mari poeți români: fragilitatea și forța Anei Blandiana; vigoarea și dragostea de neam al lui George Coșbuc; eleganța clasică a lui Vasile Alecsandri; și tăcerea plină de înțelesuri, lumina și misterul lui Lucian Blaga.

Sărbătoarea a devenit completă prin glasul copiilor. Într-un recital de poezie vibrant, vocile s-au împletit, dând viață unor creații proprii în română și engleză. A fost momentul în care copiii au demonstrat că poezia nu are granițe lingvistice, ci doar un singur limbaj universal: cel al trăirii sincere.

Sărbătoarea a fost completată printr-un omagiu adus doamnei Alexandrina Terlea, fostă profesoară de limba română la școala noastră. Cele 4 volume de poezii publicate postum sunt un omagiu adus sensibilității umane, o dovadă că, indiferent de graiul în care alegem să plângem sau să iubim, suntem făcuți din aceeași cerneală a viselor.

Doamna profesoară Rodica Filan a prezentat audienței cele patru volume și a recitat o poezie din volumul „Lupta vieții”.

Evenimentul dedicat Zilei Poeziei, coordonat de profesoarele Anamaria Suciu și  Rodica Filan a fost un real succes, demonstrând că sensibilitatea literară nu are frontiere lingvistice. Elevii au reușit să creeze o punte între cultura română și cea universală, recitând cu aceeași pasiune atât versuri autohtone, cât și creații în limba engleză.

Momentul dedicat lui Shakespeare a fost, fără îndoială, punctul culminant al activității. Interpretarea pasajelor celebre a adus o notă de eleganță și profunzime. În egală măsură, prezentările dedicate poeților români au reafirmat respectul nostru pentru identitatea culturală, oferind auditoriului o incursiune emoționantă în universul liric național.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

Există un moment în viața unei comunități când cultura încetează să mai fie suficientă. Când educația, identitatea și conștiința trebuie să se transforme în ceva mai direct, mai clar, mai greu de ignorat. Pentru românii din Timișoara, acest moment vine în anul 1894, odată cu apariția unui ziar care nu mai vorbește doar despre lumină, ci despre un principiu: Dreptatea.

Dacă Luminătorul fusese începutul conștiinței, Dreptatea devine începutul afirmației.

Titlul nu lasă loc de ambiguitate. Este un cuvânt simplu, dar definitiv. Nu este metaforic. Nu este simbolic. Este o declarație de existență. Prin acest ziar, presa românească din Timișoara face un pas decisiv: trece de la rolul cultural la rolul civic.

Material realizat de jurnalistul Radu Micu de la Radio România Timișoara.