Există momente în viața publică în care protocolul se retrage în umbră, iar în față rămâne omul — cu amintirile lui, cu loialitățile lui, cu acea fibră morală care nu se învață, ci se trăiește. Un astfel de moment s a petrecut printre evenimentele organizate de UZPR – Filiala „Anton Davidescu” Satu Mare, unde președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Dan Constantin, a oferit o lecție de prietenie și recunoștință.
În fața unei săli în care se adunaseră jurnaliști, scriitori și oameni ai culturii, președintele UZPR nu a vorbit doar despre instituție, proiecte sau responsabilități, ci a vorbit și despre un om: scriitorul și jurnalistul Viorel Sălăgean, fostul său coleg, un nume discret, dar solid, în cultura sătmăreană.
Un scriitor cu destin aparte
Viorel Sălăgean a fost unul dintre acei intelectuali pentru care scrisul nu era o profesie, ci o formă de respirație. A publicat proză, eseuri, texte de reflecție, a fost prezent în viața culturală a Sătmarului și a lăsat în urmă o operă care merită redescoperită, prin stilul său limpede, așezat, cu o sensibilitate care venea dintr–o viață trăită cu discreție și demnitate.
Faptul că orașul Satu Mare i–a dedicat un bust de bronz într–un parc spune totul despre respectul comunității. Nu toți scriitorii primesc un asemenea semn de prețuire, iar nu toți prietenii își fac timp să revină, peste ani, pentru a–și onora colegii plecați.
Dan Constantin – un gest care a spus mai mult decât un discurs
În cadrul evenimentului, Dan Constantin a rememorat câteva episoade din tinerețea lor profesională, care nu erau povești grandioase, ci fragmente de viață: discuții, drumuri, momente de redacție, acea camaraderie care se naște între oameni care împart aceeași vocație; dar cel mai emoționant gest a venit în afara sălii, unde președintele UZPR a mers la bustul lui Viorel Sălăgean și a depus o coroană de flori.
Un gest simplu, dar profund, un omagiu adus nu doar unui scriitor, ci unui prieten
Într–o lume grăbită, în care memoria se consumă repede, iar oamenii sunt adesea uitați imediat după ce pleacă, acest gest a avut forța unei declarații morale: prietenia adevărată nu se prescrie, nu se negociază și nu se uită, într-o lecție pentru noi toți,
Editorialul acesta nu este despre ceremonii, funcții sau instituții. Este despre caracter, despre felul în care un lider poate rămâne, înainte de toate, om, despre felul în care cultura nu înseamnă doar cărți, ci și legături umane care trec dincolo de timp.
În ziua în care Dan Constantin a depus coroana de flori la bustul lui Viorel Sălăgean, Satu Mare nu a asistat doar la un omagiu. Noi toți am asistat la o restituire: un prieten și–a regăsit prietenul, iar memoria unui scriitor a fost reașezată în lumină. Într–o epocă în care uitarea pare să fie regula, asemenea gesturi devin repere. Ele ne amintesc că oamenii de cultură nu trăiesc doar prin operele lor, ci și prin prietenii care îi poartă mai departe.
(gazetanord-vest.ro)
Foto: Elisabeta Veress
