Deunăzi, am avut onoarea și bucuria de a primi un dar editorial deosebit din partea reputatului scriitor bănățean, Viorel Marineasa: volumul „Bifrons”. Lucrarea, scrisă în colaborare cu Daniel Vighi, a văzut lumina tiparului la Editura „Cartea Românească” (colecția „Cartea Românească de Proză”), reprezentând un reper bibliografic esențial pentru spațiul cultural bănățean.
Apariția volumului „Bifrons” la Editura „Cartea Românească” în anul 2025 marchează nu doar un eveniment editorial de excepție, ci și un act de profundă loialitate literară. Semnat de distinșii autori timișoreni Daniel Vighi și Viorel Marineasa, volumul reprezintă ultimul segment dintr-o trilogie a scrierii „la comun”, un exercițiu intelectual început cu ani în urmă și finalizat de Viorel Marineasa după dispariția prematură a lui Daniel Vighi în 2022.
Alegerea titlului „Bifrons” nu este una întâmplătoare, ci constituie cheia de boltă a întregii lucrări. Termenul face trimitere directă la arhetipul lui Ianus Bifrons, zeitatea romană a porților și a începuturilor, reprezentată cu două fețe care privesc în direcții opuse: una către trecut, cealaltă către viitor.
,,Bifrons” reprezintă segmentul final al unei serii de volume scrise „la comun” de cei doi autori timișoreni, serie care mai cuprinde ,,Plânsul bătrânului tenor dramatic sovietic. Memorator pentru tanchişti” (2011) și ,,Pas de deux” (2023).
Miza centrală a volumului cuprinde extragerea prozei din documente istorice, concentrându-se în special pe regiunea Banatului. Autorii și-au propus să pună în evidență „nuclee românești” pornind de la cercetări pe spații mici, pentru a salva de la uitare relevanța istorică a acestui ținut.
Cartea este construită pe o structură bitextuală – perechi de proze-eseu, reunite sub un supratitlu comun, unde fiecare autor aduce propria perspectivă asupra aceleiași teme.
Dintre teme și subiectele abordate, un punct central este istoria fostului regiment de graniță româno-bănățean și a „Comunității de Avere” din Caransebeș. Sunt evocate figuri istorice precum generalul Traian Doda, episcopul Ioan Popasu, sau administratorul Băilor Herculane, Carol Tatartzy.
Volumul explorează micro-istorii, cum este cea a muzicianului ceh Antonius Sequens, care vine în Banat pentru a preda muzica la Institutul Diecezan și sfârșește prin a se „români”.
Cartea mai cuprinde și alte teme istorice. Sunt incluse secțiuni despre „Bătaia mondială”, figura lui Sever Bocu, lupte electorale și viața sub stăpânirea imperială („Drăguțul de împărat”).
Din cauza decesului lui Daniel Vighi în anul 2022, volumul a rămas inițial neterminat. Viorel Marineasa a finalizat cartea folosind fragmente lăsate de Vighi, discuții și însemnări ale acestuia.
Pentru ultimele secvențe, Viorel Marineasa a cooptat-o pe Maria (nepoata sa și fosta studentă a lui Vighi) și pe scriitorul Alexandru Potcoavă pentru a păstra spiritul dialogului literar.
În esență, ,,Bifrons” este un exercițiu de recuperare a memoriei prin literatură, transformând arhiva istorică a Banatului într-un spațiu al ficțiunii și al reflecției subiective. Cu siguranță, cartea poate constitui o lectură incitantă pentru orice iubitor de cultură și istorie bănățeană.
Mehadia, Mai, 2026
Constantin VLAICU – UZPR Caraș Severin
______________
Scurte repere biografice ale autorilor:
Viorel Marineasa (născut în 1944, la Țipari, județul Timiș). Este un nume de referință pentru literatura și viața culturală din vestul României, fiind un prozator, eseist și editor marcant al generației ’80.
A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (secția română-germană) în 1968 și deține un doctorat în filologie din 2004.
După o perioadă ca profesor și metodist cultural, a devenit o figură centrală a jurnalismului cultural timișorean post-decembrist. A fost membru fondator al ziarului Timișoara și a predat jurnalistică la Universitatea de Vest.
Este fondator al Editurii Marineasa (1993), jucând un rol crucial în publicarea autorilor contemporani și a literaturii de sertar.
Doctorat în Filologie cu lucrarea Sensul tradiției în publicistica lui Nichifor Crainic și a lui Nae Ionescu
Este membru al colectivului de redacție al revistei literare „Orizont” din Timișoara.
A debutat în anul 1988 cu romanul Litera albă.
Opera (selecție):
Romane: În pasaj (1990).
Proză scurtă: Unelte, arme, instrumente (1992), Dicasterial (1995), O cedare în anii ’20 (1998), Înainte și după (războiul rece) (2013).
Publicistică și eseuri: Vederi din Timișoara (2011), Lecturi parțiale. Librăria de nișă (2014), Ficțiune și istorie. Lecturi complementare (2019).
Premii: A primit numeroase distincții din partea Uniunii Scriitorilor (Filiala Timișoara) în anii 1992, 1994, 2004 și 2013. Recent, a fost onorat cu:
Premiul Național „Urmuz” pentru proză (opera omnia) la Festivalul „Filstreet”, Pitești (2023).
Premiul „Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2024).
_______________
Daniel Vighi (1956–2022), o figură centrală a generației optzeciste și a vieții culturale din Timișoara. [1, 2]
Daniel Vighi a fost un prozator, eseist și cadru didactic universitar prolific, recunoscut nu doar pentru opera sa literară, ci și pentru implicarea sa civică profundă, fiind membru fondator al Societății „Timișoara” și al Asociației Culturale „Ariergarda”. [2, 3, 4]
Locul nașterii: S-a născut la Lipova, județul Arad, pe 9 octombrie 1956.
Activitate academică: A fost profesor de literatură română contemporană la Universitatea de Vest din Timișoara.
Deces: S-a stins din viață la 26 noiembrie 2022, la vârsta de 66 de ani, la scurt timp după ce i s-a acordat titlul de Cetățean de onoare al Timișoarei. [1, 3, 5, 6, 7, 8]
A publicat numeroase volume, printre care se numără: [4, 6]
Romane: Însemnare despre anii din urmă (1989), Decembrie, ora 10 (1997), Misterele Castelului Solitude (2004), Trilogia Corso (2015).
Proză scurtă: Povestiri cu strada depozitului (1985), Apocalipsa 9 (1999).
Eseuri: Valahia de mucava (1996), Tentația Orientului (1998).
Activitatea sa a fost recompensată cu distincții de prestigiu, precum: [9, 10, 11]
Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1985).
Premiul ASPRO (1996, 1997).
Premiul pentru proză al revistei „Observator cultural” (2016).
[2] https://romania.europalibera.org
[3] https://www.uniuneascriitorilortm.ro
[4] https://www.librariaonline.ro
[7] https://www.radioromaniacultural.ro
[8] https://www.radioromaniacultural.ro
[10] https://www.uniuneascriitorilortm.ro
[11] https://lift.uvt.ro
UZPR CARAS SEVERIN 