Ziua de 24 aprilie este dedicată pomenirii Sfântului Ierarh Simion Ștefan, mitropolitul Transilvaniei, una dintre personalitățile importante ale secolului al XVII-lea, al cărui nume rămâne legat de apariția „Noului Testament de la Bălgrad” (Alba Iulia), prima traducere integrală a Noului Testament în limba română, tipărită în anul 1648.

Această lucrare reprezintă un moment de referință nu doar în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania, ci și în procesul de formare și consolidare a limbii române literare. Într-o epocă în care limba de cult era dominată de slavonă, iar accesul credincioșilor la textul Scripturii era limitat, traducerea integrală a Noului Testament în limba română a avut o importanță deosebită pentru viața religioasă și pentru cultura românească.

Mitropolitul Simion Ștefan a păstorit Biserica Ortodoxă din Transilvania între anii 1643 și 1656, într-un context politic și confesional complex. Românii ortodocși din Ardeal se aflau într-o poziție dificilă, nefiind recunoscuți între națiunile privilegiate ale principatului și confruntându-se frecvent cu presiuni confesionale și administrative. În acest cadru, activitatea sa pastorală și culturală a avut un rol esențial în apărarea identității religioase și naționale a românilor.

Tipărirea „Noului Testament de la Bălgrad” a avut loc la Alba Iulia, cunoscută atunci sub numele de Bălgrad, în tipografia mitropoliei, sub patronajul principelui Gheorghe Rákóczi I. Titlul complet al lucrării era „Noul Testament sau Împăcarea, sau Legea Nouă a lui Iisus Hristos”. Traducerea s-a realizat pe baza unor izvoare grecești, slave și latine, dar și cu sprijinul altor traduceri existente în spațiul ortodox.

Importanța acestei lucrări este subliniată și de prefața semnată de mitropolitul Simion Ștefan, unde acesta formulează una dintre cele mai cunoscute reflecții despre rostul limbii în viața unui popor:

„Cuvintele trebuie să fie ca banii; banii aceia sunt buni care umblă în toate țările; așa și cuvintele acelea sunt bune care le înțeleg toți.”

Această afirmație exprimă preocuparea sa pentru folosirea unei limbi accesibile tuturor românilor, din toate provinciile istorice. Simion Ștefan urmărea nu doar fidelitatea traducerii, ci și formarea unei limbi comune, capabile să fie înțeleasă de credincioși din Transilvania, Moldova și Țara Românească. Din acest motiv, „Noul Testament de la Bălgrad” este considerat una dintre lucrările fundamentale în evoluția limbii române literare.

Lucrarea a influențat profund traducerile ulterioare ale Sfintei Scripturi, în special Biblia de la București din 1688, prima ediție completă a Bibliei în limba română. Multe dintre soluțiile lingvistice și terminologice propuse la Bălgrad au fost preluate și dezvoltate în edițiile următoare, ceea ce confirmă valoarea sa de reper cultural și teologic.

Mitropolitul Simion Ștefan nu a fost doar un ierarh preocupat de administrația bisericească, ci și un cărturar cu o viziune clară asupra rolului limbii și al cărții în păstrarea identității unui popor. Prin activitatea sa, el a contribuit la întărirea Ortodoxiei în Transilvania și la apropierea credincioșilor de textul Evangheliei.

Canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Română a confirmat importanța operei și a vieții sale. Pomenirea sa anuală, la 24 aprilie, reprezintă nu doar un act de cinstire liturgică, ci și o reamintire a contribuției sale decisive la dezvoltarea culturii românești.

„Noul Testament de la Bălgrad” rămâne una dintre cele mai importante realizări ale secolului al XVII-lea românesc, iar numele mitropolitului Simion Ștefan este inseparabil legat de această lucrare. Prin el, limba română a devenit mai prezentă în viața liturgică, iar accesul poporului la învățătura Evangheliei a căpătat o formă nouă, durabilă și esențială pentru istoria noastră spirituală.

Foto: Wikipedia