Bă, Gogule, să știi că mie îmi place tot mai mult de Nicușor al nostru. Poți să spui că m-am dilit, că am dat în mintea copiilor, orice vrei tu. Am râs și am făcut bâză de el, dar să știi că nu e fraier. Nu știu de ce la început o părut împiedicat, cu capul în nori și dus cu pluta, dar să știi că nu e deloc așa. Eu cred că omul ăsta, pardon, domnul președinte, ar fi putut fi un actor foarte bun. Unul distribuit în Măscăriciul lui Cehov, ca să dau un exemplu. Părul creț, puțini actori au o astfel de podoabă capilară, zâmbet inocent, gesturi teatrale cum nu am văzut nici măcar la Brad Pitt, râs zglobiu, ca o apă cristalină de munte.
Uite, nu mai departe de aseară. Aseară la conferința de presă. Câtă răbdare la dânsul, că a durat cam cât toate conferințele ținute la un loc de Iohannis în două mandate, câtă bunăvoință în a răspunde la cât mai multe întrebări, câtă eleganță și acuratețe în fiecare răspuns dar, mai ales câtă disponibilitate în a lămuri lucrurile. Un maestru al cuvântului, Gogule. Un politician rafinat, cum rar mi-a fost să văd în toți acești ani.
Cum, a fost urât din partea dânsului că i-a interzis lui Ovidiu Vanghelie, ziaristul care, cică, l-ar fi atins cu oarece înjurii, să mai participe la conferințele pe care le va organiza la Cotroceni până la sfârșitul mandatului? Da, bă, Gogule, ai și tu dreptate că, nah, n-ar fi trebuit să-i spună chiar așa: „bă, gata, de azi înainte să nu mai vii la Cotroceni”, de parcă palatul ăsta e al lui personal și nu un bun al poporului. Poate o fi fost și el obosit după o zi lungă și grea și când ești obosit, știi cum este. Poate o fi mâncat ceva ce l-o deranjat la burtă, că ai văzut și tu cum se tot foia pe scaun.
Dar, pe de altă parte, Gogule, gândește-te că e și el om. Are și el suflet, copii, care mâine, poimâine o să-l întrebe: „Tată, ce au ăștia, domnule, de râd toată ziua de tine?” Și el ce să le răspundă? Că se zbate zi de zi, ceas de ceas ca nouă să ne meargă bine, să ne crească PIB-ul, producția de cereale la hectar, să scadă deficitul bugetar, prețurile și TVA, în timp ce ziariștii văd în el fraierul de serviciu ori de câte ori apare în public? Păi e corect, Gogule, ca, vorba lu’ tata bătrân, să dai cu biciul tot în boul ăla care trage? Pe bune, s-o fi săturat și dânsul să fie calul lor de bătaie. E drept, ca actor ar fi putut juca în filmele alea mute, cu Chaplin, dar Cotroceniul nu e film.
Ai dreptate, Gogule, Nicușoru nostru nu va ajunge ca Macron, cât e lumea și pământul. Poa’ să facă tumbe, poa’ să-și angajeze cei mai buni influenceri, poa’ să facă orice și tot nu va ajunge ca Emma, dar pentru asta nu putem să-i dăm în cap, să ne dezicem de el. Își place, nu-ți place, e de-al nostru, Gogule, noi l-am vrut, noi l-am votat, mânca-l-ar tata de hazliu ce e el.