Medicina de Urgență este una dintre specialitățile în care competența profesională este supusă permanent probei timpului. În fața unui pacient critic, fiecare decizie trebuie fundamentată pe cunoștințe solide, raționament clinic și capacitatea de a acționa sub presiune. În acest mediu, în care responsabilitatea medicală capătă o dimensiune aparte, își desfășoară activitatea dr. Eliza Brumar, medic specialist în Medicină de Urgență în cadrul Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara.

Originară din Hunedoara, dr. Eliza Brumar a ales să își continue activitatea profesională în orașul natal, contribuind prin pregătirea și experiența sa la asigurarea serviciilor medicale de urgență pentru comunitatea locală.

Legătura sa profesională cu Unitatea de Primiri Urgențe Hunedoara a început în anul 2023, încă din perioada rezidențiatului. Astăzi, în calitate de medic specialist, își continuă activitatea în aceeași structură medicală, într-un domeniu caracterizat prin complexitatea patologiilor și necesitatea unor decizii rapide, deseori în condiții de incertitudine diagnostică.

Pentru medicul hunedorean, alegerea de a profesa acasă înseamnă mai mult decât continuitatea unui parcurs profesional. Înseamnă asumarea unei responsabilități față de comunitatea din care provine și dorința de a contribui la calitatea serviciilor medicale oferite oamenilor locului.

Dr. Eliza Brumar evidențiază, totodată, susținerea și profesionalismul domnului Radu Budae – managerul Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara, aspecte importante în desfășurarea activității medicale în condiții optime.

În Medicina de Urgență, performanța nu poate fi separată de disciplină, pregătire continuă și responsabilitate. Recunoașterea precoce a semnelor de gravitate, stabilirea priorităților terapeutice și reevaluarea pacientului reprezintă componente esențiale ale unei practici medicale sigure.

Dr. Eliza Brumar își fundamentează activitatea pe aceste principii, acordând o importanță deosebită preciziei evaluării clinice, conduitei terapeutice și respectului față de pacient.

Dincolo de complexitatea intervențiilor, calitatea actului medical presupune și capacitatea de a comunica eficient, de a păstra empatia și de a înțelege vulnerabilitatea persoanei aflate într-o situație de urgență.

A ridica standardele nu înseamnă a revendica superioritatea profesională, ci a considera că fiecare pacient merită aceeași rigoare, atenție și responsabilitate.

Într-un domeniu în care ghidurile și strategiile terapeutice evoluează constant, pregătirea profesională nu se încheie odată cu obținerea titlului de medic specialist.

Dr. Eliza Brumar participă la activități de formare și perfecționare profesională, considerând actualizarea cunoștințelor și integrarea practicilor medicale fundamentate științific drept componente indispensabile ale responsabilității față de pacient.

Un rol important în formarea sa profesională l-a avut conf. dr. Adela Golea – coordonatorul rezidenților de Medicină de Urgență din Cluj-Napoca, cea care i-a fost formator în perioada rezidențiatului.

Dincolo de transmiterea cunoștințelor medicale, pregătirea unui specialist în Medicină de Urgență presupune dezvoltarea raționamentului clinic, a capacității de prioritizare și a disciplinei necesare gestionării pacienților critici.

Recunoașterea contribuției mentorilor reflectă convingerea că dezvoltarea profesională este un proces continuu, construit prin educație, experiență clinică și colaborare.

Una dintre experiențele recente care evidențiază complexitatea Medicinei de Urgență este cea a unui pacient prezentat la UPU Hunedoara cu durere toracică.

Evaluarea inițială a condus la diagnosticul de infarct miocardic inferior, pacientul fiind transferat ulterior la Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara pentru evaluare și tratament de specialitate.

Parcursul său medical a fost marcat ulterior de disecție de aortă și tamponadă cardiacă, afecțiuni cu risc vital major. Gravitatea evoluției a impus intubație și îngrijiri complexe într-o secție de Anestezie și Terapie Intensivă, pentru aproximativ o lună.

După depășirea acestei perioade critice, pacientul a revenit în Unitatea de Primiri Urgențe Hunedoara, de această dată pentru a-și exprima recunoștința față de echipa care îl evaluase și îngrijise inițial.

Gestul său evidențiază dimensiunea umană a unei profesii în care medicii cunosc rareori întreaga evoluție a pacienților transferați către centre specializate.

Totodată, cazul subliniază importanța colaborării dintre structurile de urgență și centrele medicale de înaltă specialitate, precum și contribuția fiecărei echipe implicate în continuitatea îngrijirilor.

Într-o profesie în care rezultatele nu pot fi întotdeauna anticipate, reîntâlnirea cu un pacient care a depășit o situație critică reprezintă una dintre cele mai autentice forme de satisfacție profesională.

Experiența clinică subliniază importanța recunoașterii precoce a simptomelor de alarmă. Durerea toracică sugestivă pentru o urgență cardiovasculară, dificultățile severe de respirație, pierderea stării de conștiență sau apariția bruscă a unor deficite neurologice impun solicitarea imediată a asistenței medicale prin 112.

În urgențele majore, întârzierea evaluării și a tratamentului poate influența decisiv evoluția pacientului.

Pentru dr. Eliza Brumar, Medicina de Urgență rămâne o profesie definită prin responsabilitate, disciplină, pregătire continuă și colaborare.

Pentru că adevăratele standarde profesionale nu sunt stabilite prin declarații, ci demonstrate prin calitatea fiecărei decizii și prin respectul acordat fiecărei vieți.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

(ne vorbește preot paroh Apetroaei Cosmin Gabriel)

 

Postul pe care-l începem duminică 15 noiembrie, ține până pe 24 decembrie inclusiv. Zilele de postire pentru sărbătoarea Crăciunului sunt de asprime medie, numite teologic și post ușor sau post cu dezlegare la ulei și vin, multe dintre ele fiind cu dezlegare la pește. Știm că pe durata postului nu se consumă carne, produse lactate și ouă. Ultima zi din post fiind cea mai aspră zi de postire, numită și ajunare sau post negru, în mod tradițional nu se mănâncă și nu se bea nimic în prima parte a zilei, cel puțin până la ora 15:00.

În timpul postului Crăciunului, grija noastră principală nu trebuie să fie doar postul alimentar, ci mai ales postirea duhovnicească. Cele două postiri sunt strâns legate între ele. Postul alimentar fără cel duhovnicesc nu este modul de postire al Bisericii noastre. Acesta pregătește trupul pentru postirea duhovnicească.

Prin post pregătirea lăuntrică implică mai multe aspecte, printre care:

• Curățirea morală și spovedania – restaurarea comuniunii cu Dumnezeu prin recunoașterea

păcatelor și asumarea responsabilității personale. Sfântul Grigore Palama îi îndemna pe credincioșii din vremea sa, într-o predică ținută cu patruzeci de zile înainte de Nașterea Domnului, astfel: „Mărturisirea păcatelor este începutul acestei bune lucrări, adică al pocăinței și al pregătirii ca să primească cineva în sine sămânța cea cerească, cuvântul lui Dumnezeu care poate să mântuiască sufletele noastre. Căci de aceea a fost gândită de țărani arătura pământului, pentru că scoate rădăcinile cele sălbatice din sânurile acestuia și le face în stare să primească semințe și răsadurile noastre. Același lucru îl face și mărturisirea în ogorul cel rațional al inimii: desțelenește și aruncă patimile rele care sunt în ascunsul ei și o face gata de primirea sfintelor semințe și în stare de purtarea și cultivarea virtuților”.

• Rugăciunea și meditația liturgică – intensificarea vieții rugăciunii personale și comunitare,

participarea la Sfintele Taine și Sfintele Liturghii, prin care credinciosul se apropie de taina Întrupării.

• Faptele de milostenie – manifestarea corectă a iubirii de aproapele, corelativă cu iubirea lui

Dumnezeu, ca expresie a pregătirii sufletești. Milostenia este fapta împlinitoare a postului și a rugăciunii, pentru că ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: rugăciunea și postul sunt lipsite de putere neînsoțite de milă. Fără milostenie ele nu se ridică la cer.

• Cumpătarea  și asceza trupească – disciplina trupului reflectă starea lăuntrică, conferind o

structură interioară stabilă, deschisă experienței harului divin.

Prin post Biserica ne cheamă pe fiecare în parte să ne jertfim trupurile pentru a ne hrăni sufletul din bucuriile duhovnicești care să ne ducă la fericirea trăită de păstori atunci când îngerii le-au vestit Nașterea Domnului.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

 

 

De Victor NAFIRU

Știți sau nu știți? Cred că nu știți, că dacă ați ști, ați face ceva. Dar dacă știți și nu faceți nimic, înseamnă că vă doare în cur de oamenii de acolo, unde locul ăla arată mai rău ca unul din satele alea din anii ’50 în care electrificarea nu ajunsese încă. Pe bune, nu vă mint. E mai rău ca acu’ 46 de ani, când începuseră să se construiască primele blocuri. Să te ferească Dumnezeu să ai o urgență noaptea, să fii nevoit să ieși din bloc. Până la bulevard, nu mai departe.

Alo, domnu’ de acolo, trage-l te rog de mânecă pe don Călin. Dani Călin, că în primul rând pentru el e întrebarea. Că el e primarul nostru cât timp Nelu Tăițelu se bronzează, recuperează și tonifică la ocean, în Zanzibar. Așa-i, Dani? Hai, nu face pe niznaiul. Ce e a lu’ matale e pus de-o parte: modest, destoinic, umil, priceput la toate. Mai ales la vorbe. Alea pe care le spui fără să clipești. Adică, peste un an și jumătate, ești cel mai potrivit să preiei ștafeta de la Tăițelu.

Nu o spun eu, așa arată la horoscop. În 2028, astrele se vor alinia, Venus va deveni retrograd, la fel și Mercur și amândouă vor reglementa aspectele legate de evoluția procesului electoral din vara aceea. Altfel spus, e de bine. Mai bine de atât nici că s-ar putea. În plus, ai tăi au avut grijă să ducă vestea din centru civic, chiar de pe treptele primăriei, până pe străzile alea uitate de lume: Ciocârliei, Digului, Canalului, Vântului, cum că: „Cu Dani Chinezu’, că așa te alintă prietenii, Reșița va fi mai frumoasă. Mai mișto și decât Pârvova, locul ăla cântat cu atâta patimă de Irimică: Satul meu, mai mândru ca Parisul. La el, adică la tălică, cuvântul e cuvânt, ce promite aia face.”

Deci, domu’ Dani, veniți să vedeți cum arată Micro IV? Ca viitor primar, trebuie să știți încă de pe acum la ce vă înhămați. În ce condiții sunt nevoiți locatarii să trăiască. Să-i asigurați că până la alegeri vor scăpa și de gropi, și de noroaie, și de beznă. Toți înțeleg că e nevoie de investiții, de sacrificii, de eforturi susținute, dar de aici și până a-ți bate joc de ei, e cale lungă. Vino noaptea, când nu are cine să te fluiere ori să te înjure. Știu că nu e frumos să te ia cu huiduieli, dar pe cine să-și verse și locatarii năduful, dacă nu pe cel care minte poporul cu televizorul.

Și dacă tot vii, ia-ți cizme de cauciuc, lanternă sau măcar o lumânare, să nu dai în gropi, să-ți rupi vreun picior ori să te prindă câinii fără stăpân de turul pantalonilor. Că dacă te-au prins, te asigur că nu o să mai umbli de sărbători cu capra, buhaiul și plugușorul, ci o să te găsească Crăciunul în spital, întins pe burtă.

de Victor Nafiru

Bă, Gogule, să știi că mie îmi place tot mai mult de Nicușor al nostru. Poți să spui că m-am dilit, că am dat în mintea copiilor, orice vrei tu.  Am râs și am făcut bâză de el, dar să știi că nu e fraier. Nu știu de ce la început o părut împiedicat, cu capul în nori și dus cu pluta, dar să știi că nu e deloc așa. Eu cred că omul ăsta, pardon, domnul președinte, ar fi putut fi un actor foarte bun. Unul distribuit în Măscăriciul lui Cehov, ca să dau un exemplu. Părul creț, puțini actori au o astfel de podoabă capilară, zâmbet inocent, gesturi teatrale cum nu am văzut nici măcar la Brad Pitt, râs zglobiu, ca o apă cristalină de munte.

Uite, nu mai departe de aseară. Aseară la conferința de presă. Câtă răbdare la dânsul, că a durat cam cât toate conferințele ținute la un loc de Iohannis în două mandate, câtă bunăvoință în a răspunde la cât mai multe întrebări, câtă eleganță și acuratețe în fiecare răspuns dar, mai ales câtă disponibilitate în a lămuri lucrurile. Un maestru al cuvântului, Gogule. Un politician rafinat,  cum rar mi-a fost să văd în toți acești ani.

Cum, a fost urât din partea dânsului că i-a interzis lui Ovidiu Vanghelie, ziaristul care, cică, l-ar fi atins cu oarece înjurii, să mai participe la conferințele pe care le va organiza la Cotroceni până la sfârșitul mandatului? Da, bă, Gogule, ai și tu dreptate că, nah, n-ar fi trebuit să-i spună chiar așa: „bă, gata, de azi înainte să nu mai vii la Cotroceni”, de parcă palatul ăsta e al lui personal și nu un bun al poporului. Poate o fi fost și el obosit după o zi lungă și grea și când ești obosit, știi cum este. Poate o fi mâncat ceva ce l-o deranjat la burtă, că ai văzut și tu cum se tot foia pe scaun.

Dar, pe de altă parte, Gogule, gândește-te că e și el om. Are și el suflet, copii, care mâine, poimâine o să-l întrebe: „Tată, ce au ăștia, domnule, de râd toată ziua de tine?” Și el ce să le răspundă? Că se zbate zi de zi, ceas de ceas ca nouă să ne meargă bine, să ne crească PIB-ul, producția de cereale la hectar, să scadă deficitul bugetar, prețurile și TVA, în timp ce ziariștii văd în el fraierul de serviciu ori de câte ori apare în public? Păi e corect, Gogule, ca, vorba lu’ tata bătrân, să dai cu biciul tot în boul ăla care trage? Pe bune, s-o fi săturat și dânsul să fie calul lor de bătaie. E drept, ca actor ar fi putut juca în filmele alea mute, cu Chaplin, dar Cotroceniul nu e film.

Ai dreptate, Gogule, Nicușoru nostru nu va ajunge ca Macron, cât e lumea și pământul. Poa’ să facă tumbe, poa’ să-și angajeze cei mai buni influenceri, poa’ să facă orice și tot nu va ajunge ca Emma, dar pentru asta nu putem să-i dăm în cap, să ne dezicem de el. Își place, nu-ți place, e de-al nostru, Gogule, noi l-am vrut, noi l-am votat, mânca-l-ar tata de hazliu ce e el.