South East Europe Media Forum. Mai aproape de regiune, mai puternici în Europa. Dar cum reconstruim încrederea? – de Maria Țoghină

• Întrebarea care a traversat discuțiile a fost una esențială: ce mai poate face jurnalismul pentru ca cetățenii să distingă informația verificată de zgomot, manipulare și conținutul fabricat?

Tema – „Mai aproape de regiune, mai puternici în Europa: rolul comunicării și al mass-mediei în consolidarea imaginii, rezilienței și securității Europei” – a pus în aceeași conversație teme care, de multe ori, sunt tratate separat: libertatea presei, securitatea, comunicarea europeană, dezinformarea și inteligența artificială.

M-am întors de la forum cu o convingere pe care am avut-o și înainte să ajung la Skopje: în comunicarea publică, problema nu mai este doar dacă un mesaj ajunge la public, ci și dacă publicul mai poate identifica sursa, verifica informația și avea încredere în cel care o transmite.

Presa liberă nu este un decor al democrației

În deschiderea forumului, președinta Macedoniei de Nord, Gordana Siljanovska-Davkova, a vorbit despre legătura dintre presă liberă și democrație. A insistat asupra independenței jurnalistului, rolului presei de a supraveghea puterea și asupra responsabilității de a oferi publicului informații verificate. A abordat, de asemenea, presiunile și riscurile profesiei, inclusiv cele care nu se văd imediat: stresul, epuizarea și precaritatea condițiilor de muncă.

Discursul ei a pornit de la o întrebarea: poate exista o viață publică autentică fără cetățeni informați? Răspunsul pare evident, dar realitatea îl complică.

Informația este astăzi mai accesibilă ca oricând, însă accesul nu garantează înțelegerea, iar abundența nu garantează adevărul.

Într-un mediu în care imaginile circulă fără context, algoritmii decid ce ajunge mai des în fața noastră, iar inteligența artificială poate genera conținut convingător, jurnalismul nu mai poate miza doar pe rapiditate.

Viteza este avantajul tehnologiei; verificarea rămâne obligația noastră profesională.

Independență și finanțare pentru serviciile publice de media

O perspectivă complementară a adus Michelle Roverelli, directoare pentru relația cu membrii și comunicare în cadrul Uniunii Europene de Radio și Televiziune (EBU).

Ea a atras atenția că independența editorială trebuie protejată prin lege și demonstrată în activitatea de zi cu zi, iar garanțiile europene trebuie aplicate efectiv. A vorbit și despre importanța transparenței în numirea conducerilor și în funcționarea instituțiilor publice de media.

Un alt punct esențial a fost finanțarea.

Chiar și atunci când bugetele nu scad în cifre, inflația poate diminua resursele reale disponibile pentru producția de conținut și pentru relația cu publicul.

Într-un mediu dominat de platforme și de instrumente de inteligență artificială, Roverelli a subliniat și nevoia ca informația de interes public să rămână vizibilă și accesibilă.

De la vizibilitate la încredere

În panelul „Comunicarea publică: promovarea ideii europene în era digitală și a inteligenței artificiale”, am vorbit despre diferența dintre a transmite un mesaj și a construi o relație de încredere.

Am spus în intervenția mea că pentru mulți oameni, Europa nu începe cu instituțiile sau cu declarațiile politice. Începe cu lucruri concrete: servicii publice care funcționează, drepturi respectate, oportunități, acces la informație credibilă și sentimentul că vocea lor contează. Dacă această dimensiune lipsește, comunicarea despre proiectul european riscă să rămână abstractă și îndepărtată.

Am susținut că instituțiile nu au nevoie doar de mai multă vizibilitate. Trebuie să explice mai clar ce fac, de ce fac și cum îi afectează pe cetățeni. Au nevoie de surse identificabile și de responsabilitate pentru mesajele transmise. Iar comunicarea nu mai trebuie văzută doar ca un flux într-o singură direcție: trebuie să lase loc întrebărilor, îndoielilor și dezacordului.

Inteligența artificială poate ajuta la traducerea și accesibilizarea informației, la prelucrarea unor sarcini repetitive și la înțelegerea întrebărilor publicului. Dar poate produce și imagini, voci sau texte false, suficient de credibile încât să fie distribuite înainte de a fi verificate. Faptul că știm cum a fost produs un conținut nu ne spune automat dacă este adevărat.

De aceea, în opinia mea, rolul serviciilor publice de media continuă să fie unul esențial: să verifice, să explice, să ofere context și să pună mesajele instituționale în relație cu interesul public. Nu doar să le reproducă.

Solidaritatea profesională

O altă temă importantă a forumului a fost situația jurnalismului și a jurnaliștilor din regiune. În intervenția sa, Maja Sever, președinta Federației Europene a Jurnaliștilor, a pledat pentru solidaritate și cooperare între jurnaliști și organizațiile profesionale, în apărarea independenței editoriale, a condițiilor de muncă și a serviciilor publice de media. Mesajul ei a fost limpede:

libertatea presei nu se susține doar prin declarații, ci și prin solidaritate concretă între cei care o apără.

Solidaritatea nu înseamnă să gândim la fel și nici să evităm criticile. Înseamnă să recunoaștem că presiunile asupra presei, intimidarea jurnaliștilor și fragilizarea instituțiilor media nu se opresc la granițele unei țări.

Într-o regiune conectată prin aceleași platforme și vulnerabilă la aceleași campanii de manipulare, răspunsul nu poate fi exclusiv național.

Investigația jurnalistică rămâne o formă de responsabilitate publică

Premiile CEI–SEEMO pentru jurnalism de investigație au oferit un alt reper al întâlnirii: jurnalismul de calitate presupune timp, metodă, rigoare și asumarea unor riscuri.

În 2026, Sofia Cherici, din Italia, și Vladimir Karaj, din Albania, au fost desemnați ex aequo la categoria profesioniștilor.

Premiul pentru tineri profesioniști i-a revenit jurnalistei muntenegrene Andrea Perišić, iar Ljubica Jocić și Bojana Jovanović, din Serbia, au primit mențiuni speciale.

Într-un ecosistem dominat de reacție rapidă și distribuire masivă, investigația jurnalistică ne amintește că unele lucruri nu pot fi lămurite printr-o postare virală.

Ele cer documente, verificări, confruntarea versiunilor și revenirea asupra faptelor.

Regiunea, ca spațiu de cooperare

„Mai aproape de regiune” nu poate însemna doar să ne întâlnim o dată pe an. Înseamnă să ne cunoaștem mai bine realitățile, să împărtășim metode de verificare și să discutăm despre vulnerabilități comune.

Înseamnă și să nu tratăm dezinformarea ca pe o problemă care aparține exclusiv unei țări sau unei tabere politice.

Pentru statele membre și nemembre ale Uniunii Europene, cooperarea poate însemna schimb de expertiză între redacții, instituții publice, organizații independente și comunități academice.

Dar această cooperare trebuie să protejeze independența jurnalismului. Altfel, combaterea dezinformării riscă să devină un pretext pentru controlul comunicării sau pentru etichetarea criticii drept amenințare.

Forumului de la Skopje nu i-a revenit sarcina de a rezolva aceste tensiuni. A oferit însă un spațiu în care ele au putut fi discutate împreună.

Rămân cu convingerea că încrederea nu se poate cere și nici nu se poate produce printr-o campanie. Se câștigă în timp, prin transparență, consecvență și respect față de public. În epoca platformelor și a inteligenței artificiale, încrederea nu este un ornament al jurnalismului. Este infrastructura lui publică.

Plec de la acest forum cu idei de continuat și cu sentimentul că apropierea dintre noi începe prin conversații sincere despre ceea ce ne preocupă cu adevărat: independența presei, siguranța jurnaliștilor și încrederea publicului.

În încheiere, le mulțumesc organizatorilor SEEMO, EBU și CEI pentru invitație, pentru ospitalitate și pentru că au creat, la Skopje, un spațiu de întâlnire și dialog între jurnaliști și profesioniști din regiune.

Lasă un răspuns