Ciclul de manifestări „Primăvara culturală germană la Reșița“ (ediția a XXIV-a).
„Copiii desenează ținutul natal” (ediția a XVIII-a): Vernisajul expoziției cu caracter internațional și decernarea premiilor la concursul cu același nume.
Program cultural susținut de formația de dansuri populare germane „Enzian” Reșița (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).
10. Mai 2026, 16:00 Uhr, „Frédéric Ozanam”-Sozialzentrum Reschitza:
Veranstaltungsreihe „Reschitzaer Deutscher Frühling“ (XXIV. Auflage).
„Kinder malen ihre Heimat“ (XVIII. Auflage): Vernissage der Ausstellung mit internationaler Beteiligung und die Preisverleihung des Wettbewerbs 2026.
Kulturprogramm mit der deutschen „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza (Koordination: Marianne & Nelu Florea).
Ciclul de manifestări „Primăvara culturală germană la Reșița“ (ediția a XXIV-a).
Ziua Europei 2026.
Ziua Mamei (10 mai).
35 de ani Corul „Franz Stürmer” Reșița, 27 mai 1991 – 27 mai 2026.
Program cultural festiv dedicat Zilei Europei, 9 mai, Zilei Mamei, 10 mai, și cu prilejul împlinirii a 35 de ani de activitate a Corul „Franz Stürmer” Reșița.
Împreună cu Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), cu Marianne & Petru Chirilovici, cu grupurile vocal-instrumentale „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca) & „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas) și cu Formația de dansuri populare germane „Enzian“ – cei mici și adulții (= „Gențiana“, coordonatori: Marianne și Nelu Florea), toți din Reșița, și cu rapsodul popular Ștefan Isac.
„Cu penelul pe cerul Europei“ (ediția a XIX-a). O expoziție de artă plastică dedicată Zilei Europei, 9 mai, cu lucrări realizate de membrii cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin. Participă cu lucrări: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Adina Milenovici, Nik Potocean, Camelia Tasici, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur & Tatiana Țibru.
9. Mai 2026, 11:00 Uhr, Kulturpalais (Sitz des „West“-Theaters), Reschitza:
Veranstaltungsreihe „Reschitzaer Deutscher Frühling“ (XXIV. Auflage).
Europatag 2026.
Muttertag (10. Mai).
35 Jahre „Franz Stürmer”-Chor Reschitza, 27. Mai 1991 – 27. Mai 2026.
Festkulturprogramm zum Europatag (9. Mai), zum Muttertag (10. Mai) und zu 35 Jahre „Franz Stürmer”-Chor Reschitza.
Mit dem „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea), mit den Vokal- und Instrumentalgruppen „Intermezzo“ (Koordination: Lucian Duca) & „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas) und der „Enzian“-Volkstanzgruppe – Kinder, Erwachsene (Koordination: Marianne & Nelu Florea), alle aus Reschitza, sowie mit Ștefan Isac, rumänischer Folkloresänger.
„Mit dem Pinsel auf dem Himmel Europas“ (XIX. Auflage): Eine Ausstellung zum Europatag des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ (Leitung: Doina & Gustav Hlinka) am Demokratischen Forum der Banater Berglanddeutschen. Es stellen aus: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Adina Milenovici, Nik Potocean, Camelia Tasici, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur & Tatiana Țibru.
Recent, s-a desfășurat o nouă ediție a cercului pedagogic al învățătorilor de la clasa I, zona Hunedoara, un eveniment marcat de schimbul de experiență și explorarea resurselor educaționale locale. La activitate au participat 29 de cadre didactice, dornice să identifice cele mai bune metode pentru implementarea programului național „Săptămâna Verde”.
Activitatea – după cum ne-a informat prof. înv. primar Felicia Cristina BECIU (foto) în calitatea sa de responsabil cerc pedagogic – a debutat într-un cadru simbolic pentru istoria județului: Cetatea Mălăiești. Sub îndrumarea ghidului Laura Ramona Vlaiconi, de la Centrul de Informare Turistică al comunei Sălașu de Sus, participanții au descoperit povestea uneia dintre cele mai bine conservate fortificații medievale din Țara Hațegului. Accentul a fost pus pe modul în care acest spațiu poate deveni o „sală de clasă neconvențională” pentru elevi.
Cea de-a doua parte a zilei a fost găzduită de Administrația Parcului Național Retezat (Nucșoara). Aici, organizatoarele evenimentului, doamnele prof. Camelia Manuela Cotolan și Ramona Tabita Maris, de la Școala Gimnazială „Ovid Densușianu” Hațeg, au susținut o prezentare digitală axată pe exemple concrete de activități ecologice.
Schimbul de idei și prezentarea unor soluții practice în Canva ne ajută să transformăm Săptămâna Verde într-o experiență memorabilă și utilă pentru cei mici.
Evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de discuții constructive, cadrele didactice prezente apreciind calitatea organizării și relevanța temelor abordate pentru formarea viitoarelor generații de elevi responsabili față de mediul înconjurător.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
Începe să fie dificil să scrii despre cărțile lui Daniel Botgros. El nu mai este un debutant în literatură, nu mai este un ucenic ce bate la porțile afirmării ci un scriitor consacrat, premiat și recunoscut de breasla sa. De aceea, această întreprindere este deosebit de riscantă, chiar primejdioasă aș putea spune, în contextul în care personalități marcante ale literaturii de anticipație analizează în detaliu proza autorului din Cartierul Francez. Pentru cei, extrem de puțini, care nu-l cunosc, Daniel Botgros este un nume activ în comunitatea SF din România, publicînd atît romane, cît și proză scurtă în reviste de profil precum Helion sau Galaxia 42. A debutat la categoria roman cu „Adam” (2016, Editura Eurostampa) – un roman science-fiction inclus în colecția „Insolit”, urmat de un al doilea roman, cu același nume, care continuă povestea din Adam, la Editura Pavcon București, apoi „Respiră” (2022, Editura Pavcon) este semnalat ca o apariție editorială importantă în genul speculativ, roman premiat și desemnat Cartea Anului. A publicat, de asemenea, numeroase povestiri în antologii și reviste de specialitate (Colecția SF, Gazeta SF, Supernova, Univers Fantastic, Biblioteca Nova, Helion), dar și în volumul de povestiri ”Îngerul înfiat”, volum cu care a debutat în literatură, în 2001, apărut la Editura TIMPUL din Reșița, la îndemnul și sub coordonarea lui Gheaorghe Jurma.
Stilul lui Daniel Botgros este caracterizat de un amestec echilibrat între rigoarea tehnică a genului hard-SF și o abordare narativă fluidă, tipică jurnalistului cu experiență. Criticii și cititorii îl descriu adesea ca pe un autor care reușește să creeze subiecte complexe accesibile și captivante. În romane precum „Adam”, DB pune accent pe detaliul tehnologic și pe „lumea posibilului”. Spre deosebire de un SF mai filosofic sau social, aici primează inventivitatea tehnică și impactul inteligenței artificiale asupra umanității. Autorul păstrează o claritate a frazei care „atrage cititorul” imediat. Se observă o „luciditate a observației”, probabil influențată de cariera sa de jurnalist, care îi permite să construiască scene verosimile și dialoguri naturale, vii. Multe dintre scrierile sale, precum romanul „Respiră” sînt descrise ca fiind un melanj de thriller întunecat și mister, stil pe care, vrînd – nevrînd îl exportă încă din primele pagini ale noului volum. Este considerat un creator fertil de distopii, explorînd teme întunecate precum limitele conștiinței umane sau frica în fața imposibilului. Deși scriitura este aerisită, DB nu neglijează portretele personajelor sau decorurile, din potrivă, acestea sînt minuțios descrise pentru a crea o atmosferă imersivă. În ciuda acestui simț exacerbat al morbidului, Daniel rămîne un visător. Un visător frumos și sensibil care deși scrie despre tehnologie dusă la extrem, o face într-un mod care lasă loc pentru emoție și introspecție. Acest stil profesionist și „contemporan” l-a ajutat să cîștige aprecierea comunității SF, romanul său „Respiră” fiind considerat drept cel mai bun SF românesc al anului 2022!
Daniel Botgros este, așadar, un visător. Chiar unul de coșmar! DREAM ON – Somnul nu e prietenul tău, este noua carte de povestiri semnată de prozatorul Daniel Botgros, apărută la Editura PAVCON din București, la sfîrșitul lunii aprilie a.c., volum care a avut lansarea oficială la cea de-a 47-a ediție a Convenției de Anticipație ROMCON, la Craiova, în fața unei asistențe extrem de selecte și avizate. DREAM ON adună între copertele sale 21 de povestiri și tot atîtea drame și povești de viață răspîndite în mai multe universuri. Și Daniel Botgros este un călător, un ghid aproape turistic, care facilitează vizitarea acestor universuri mărginite doar de propriile limite. În povestirea care dă titlul cărții, DREAM ON, aceste universuri se contopesc și se cuceresc unele pe altele, visele devenind portaluri interdimensionale care exportă frici, angoase și schimbări radicale, realitatea fiind răpusă de cel care doarme, pe care dacă nimeni nu-lnva trezi, realitatea însăși va deveni un coșmar din care lumea nu va mai avea nici o șansă să se mai trezească. DREAM ON este despre cum un vis bolnav poate schimba destinul unor personaje obișnuite. Este o parabolă geopolitică extrem de actuală din care aflăm că nu visul este atît de important, cît visătorul. Entitatea umană, sau nu, care poate deschide porți spre Iad sau spre Rai, avînd această putere, dublată de tehnologie și doar un alt visător curajos, poate distruge visul întunecat ale unei conștiințe umane care se bazează pe puterea fricii pe exploatarea ei, pe deznădejde și pe imposibilitatea de a-ți declara suferința pentru că au pus monopol pe ea. Cum extrem de actual este coșmarul prezenței plasticului în organismele vii și problemele globale de sănătate generate de aceste particule din ambalaje, temă abordată sensibil în povestirea Plastic.
Această interacțiune între lumi nu este nouă în proza lui Daniel Botgros. Ea se regăsește și în re-povestirea ÎNGERUL ÎNFIAT, care dă titlul volumului, „Îngerul înfiat”, despre care scriam mai sus și care a fost inclusă și în antologia de povestiri a autorului. „Îngerul înfiat” este o explorare a fragilității realității, unde granița dintre vis și trezie devine neclară, unde unchieșii sînt acei visători care deschid portaluri între lumi. La fel și în „Turbata”, o povestire extraordinar de bine scrisă și re-scrisă care îmbină personaje din lumea reală, burtală și frustă, cu cele din celălalt univers, încărcate de simboluri, contrastînd puternic, precum în „Ajun”. Sigur, aceste traversări nu sînt doar spirituale ci și fizice, fie pentru a supraviețui, precum în ARCA, în căutarea unui alt Pămînt, ghidați de o inteligență artificială evoluată pînă la conștiința de sine, ci și pentru sex și afaceri interplanetare (subiect explorat de autor și în Respiră!), precum în povestirea Marc. (Nuvela): Considerată revoluționară la vremea ei, prin anii ’50 pentru că a spart tabuul sexului în SF, nuvela The Lovers a lui Philip José Farmer, povestește despre un pămîntean care se îndrăgostește de o extraterestră care pare umană, dar are o biologie radical diferită și tragică. Marc e un dakin, un extraterestru extrem de potent care o zăpăcește pe Mara, beneficiara unui contract pe cît de oneros pe atît de irezistibil.
Și totuși, după ce călătorește în lumile visării și în cele astrale, Daniel Botgros deschide poarta, în finalul antologiei, spre lumea subpămînteană, acolo unde „Ființa din inima muntelui” redevine inocentă și mai aproape de legile lui Dumnezeu Tatăl, o introspecție a sinelui, descătușat total de fantezii și fantasme, singur, doar cu legile pămîntești, ale oamenilor, conștient că numai ruperea cordonului de argint poate urca ființa, fulgerător, în alte lumi, depășind nivel după nivel. „Abia acum i se întregesc aripile și baterea lor dobîndește spor… ” încheie autorul, un visător de coșmar, o antologie de proză scurtă, fantastică și fantastic de bună și atractivă pe care vă invit să o descoperiți la Reșița, Timișoara și Caransebeș, în 13, 22 și 23 mai 2026.
7 mai 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Prezentarea cărții-album „Moldova Nouă și Clisura Dunării: Viziuni / Neu-Moldowa und Donauengpass: Visionen“, coordonatori Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla, apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
8 mai 2026, ora 12.00, sediul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, Timișoara:
Prezentarea cărții-album „Moldova Nouă și Clisura Dunării: Viziuni / Neu-Moldowa und Donauengpass: Visionen“, coordonatori Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla, apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
7. Mai 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Buch-Albumpräsentation: „Moldova Nouă și Clisura Dunării: Viziuni / Neu-Moldowa und Donauengpass: Visionen“, eine Veröffentlichung des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza”, herausgegeben von Gheorghe Jurma und Erwin Josef Țigla.
8. Mai 2026, 12:00 Uhr, Sitz der Temeswarer Filiale des Rumänischen Schriftstellerverbands:
Buch-Albumpräsentation: „Moldova Nouă și Clisura Dunării: Viziuni / Neu-Moldowa und Donauengpass: Visionen“, eine Veröffentlichung des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza”, herausgegeben von Gheorghe Jurma und Erwin Josef Țigla.
Ciclul de manifestări „Primăvara culturală germană la Reșița“ (ediția a XXIV-a).
Ziua Europei 2026.
Proiectul „Trei țări europene – trei europeni – o Europă“ (a VII-a ediție).
Sunt prezentate prin intermediul unei broșuri trei personalități din trei țări europene, pentru care Europa reprezintă ceva:
din Austria: GR Lic. theol. Alfred Eichmann OSB, starețul Mânăstirii St. Lambrecht – prezentat de Christine Hofmeister, activistă europeană în Neumarkt / Stiria – 7.05.2026;
din Slovenia: Ivana Hauser, scriitoare, membră a Asociației Culturale a Femeilor Germane „Poduri“ din Maribor, Slovenia – prezentată de Consiliul de conducere al asociației – 8.05.2026;
din România: dr. Mihaela Martin, cadru didactic la Centrul Universitar UBB Reșița – prezentată de dr. ing. Cristian Paul Chioncel, directorul Centrului Universitar UBB Reșița – 9.05.2026.
7. – 9. Mai 2026, Facebook-Seite DEMOKRATISCHES FORUM DER BANATER BERGLANDDEUTSCHEN:
Veranstaltungsreihe „Reschitzaer Deutscher Frühling“ (XXIV. Auflage).
Europatag 2026.
Projekt: „Drei Länder Europas – Drei Europäer – Ein Europa“ (VII. Auflage).
Es werden drei Personen – je ein Portrait – aus drei Ländern in deutscher Sprache vorgestellt, für die unser Europa von besonderer Bedeutung ist:
aus Österreich: Abt GR Lic. theol. Alfred Eichmann OSB vom Stift St. Lambrecht – wird vorgestellt durch Christine Hofmeister, Europäerin aus Feldbach und Neumarkt / Steiermark – 7.05.2026;
aus Slowenien: Ivana Hauser, Schriftstellerin, Mitglied, Mitglied des Kulturvereins deutschsprachiger Frauen „Brücken“, Marburg an der Drau in Slowenien– wird vorgestellt durch die Leitung des Vereins in Marburg an der Drau – 8.05.2026;
Problematica protecției jurnalistului în fața presiunilor patronale și a ingerințelor statului se înscrie într-un cadru mai larg, european, în care libertatea presei este garantată normativ, dar vulnerabilă practic. În acest context, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România reprezintă o structură de tradiție a breslei românești, al cărei rol poate fi înțeles mai adecvat prin raportare comparativă la organizații similare precum European Federation of Journalists sau International Federation of Journalists.
Organizații precum EFJ și IFJ funcționează în baza unor principii clare: apărarea drepturilor sociale și profesionale ale jurnaliștilor; intervenție sindicală (negocieri colective); mecanisme de protecție juridică; monitorizarea încălcărilor libertății presei.
De exemplu, European Federation of Journalists acționează activ în relația cu instituțiile Uniunea Europeană, contribuind la elaborarea legislației privind libertatea mass-media, inclusiv European Media Freedom Act.
Spre deosebire de organizațiile occidentale, UZPR nu este un sindicat în sens classic – funcționează mai ales ca organizație de utilitate publică și cultural-profesională; are o dimensiune identitară și de breaslă, accentuând statutul jurnalistului de „creator”.
Această diferență structurală explică accentul pus pe autoritate morală și reprezentare simbolică.
În state precum Franța sau Germania, organizațiile jurnalistice negociază contracte colective, oferă asistență juridică directă, pot iniția acțiuni sindicale.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România intervine mai ales prin: poziții publice și advocacy (provine de la latinescul „advocare“, care înseamnă „a cere ajutor),; promovarea normelor deontologice; presiune simbolică asupra patronatului.
Această abordare are eficiență variabilă, fiind dependentă de vizibilitatea publică a cazurilor, solidaritatea profesională, contextul politic și economic.
La nivel european, protecția jurnaliștilor este susținută de: Consiliul Europei; Curtea Europeană a Drepturilor Omului; jurisprudența privind libertatea de exprimare.
Hotărârile CEDO subliniază rolul presei ca „câine de pază al democrației”.
În linie cu aceste standarde, UZPR: condamnă public intimidările; susține jurnaliștii agresați; promovează libertatea de acces la informații.
Comparativ cu EFJ, însă, UZPR: are o capacitate mai redusă de intervenție juridică; se bazează mai mult pe discurs public și legitimitate profesională.
Analiza comparativă evidențiază câteva limite: Absența funcției sindicale – reduce capacitatea de negociere cu patronatul; Fragmentarea organizațională a breslei în România; Resurse instituționale limitate; Dependenta de capital simbolic, nu coercitiv.
Cu toate acestea, UZPR compensează prin: tradiție (fondată în 1919); legitimitate culturală; implicare în dezbateri publice majore.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România ocupă o poziție particulară în arhitectura instituțională a presei românești: nu este un sindicat militant, ci o instituție de breaslă cu funcție de reprezentare morală și culturală.
Comparativ cu European Federation of Journalists și International Federation of Journalists, UZPR: are o influență mai redusă în plan juridic; dar menține o funcție esențială de coagulare identitară și apărare simbolică a profesiei.
În contextul noilor reglementări europene, precum European Media Freedom Act, consolidarea rolului UZPR ar putea presupune extinderea funcțiilor de protecție juridică; colaborarea mai strânsă cu structuri europene; creșterea capacității de reprezentare instituțională.
Bibliografie
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Handyside vs. United Kingdom (1976); a se vedea și cauza Goodwin vs. United Kingdom (1996), privind protecția surselor jurnalistice.
European Federation of Journalists, Annual Report, Bruxelles, diverse ediții.
International Federation of Journalists, Global Charter of Ethics for Journalists, 2019.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Statut, ediții actualizate.
Consiliul Europei, Platform to promote the protection of journalism, rapoarte anuale.
Bibliografie selectivă
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Statut și documente programatice.
European Federation of Journalists, Reports and Policy Papers.
International Federation of Journalists, Global Charter of Ethics for Journalists, 2019.
Consiliul Europei, Freedom of Expression Reports.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudență relevantă privind libertatea presei.
McQuail, Denis, Mass Communication Theory, Sage Publications.
Curran, James; Seaton, Jean, Power Without Responsibility: Press, Broadcasting and the Internet in Britain.
Cunoscutul muzician, dirijor, pianist, organist, violonist și compozitor Ladislaus Hunyadi s-a născut la 3 mai 1926 la Reșița, într-o familie muncitorească, în care șase ani mai târziu aveau să se mai nască doi gemeni, Iuliu și Friedrich. Însa doar primul născut avea să moștenească talentul muzical al mamei, Maria Hunyadi, care cânta la vioară și în corul bisericii romano-catolice. De la mama sa, Laci, căci așa îl numea familia, mai târziu toți cunoscuții, prietenii, colegii, muzicienii reșițeni, avea să învețe din frageda pruncie tainele viorii, mai târziu ale pianului și după alți ani și ale orgii. La 17 ani deja cânta cu mama sa în corul bisericii, el la vocea de tenor, mama la alto.
Laci a frecventat școala primară și apoi Școala Tehnică la Reșița, apoi, dorind să-și lărgească orizontul și să-și desăvârșească cunoștințele a urmat studii superioare, întâi la Facultatea de Medicină din Cluj, apoi la Conservatorul din Cluj. Vremurile însă erau tulburi și existau multe dificultăți de tot felul, astfel că Laci nu și-a putut termina studiile.
Întors în orașul natal s-a angajat la Uzina Constructoare de Mașini Reșița, pentru a-și câștiga existența.
În anul 1950 s-a căsătorit cu Hilde Klein (1929 – 1994) și și-a întemeiat familia. În 1951 se naște fiica sa, Gabriela.
Pe lângă activitatea sa zilnică desfășurată la U.C.M. Reșița, Laci a avut preocupări muzical-artistice și a frecventat în anii `50 Asociația de cultură, muzică și literatură „Magyar Dalegylet”, devenită mai târziu Asociația de Cântări și Teatru „Magyar Dalárda”, unde a contribuit la realizarea și reprezentarea cu mult succes și mare răsunet a unor spectacole de opereta, precum „János Vitéz” de Kacsóh Pongrác, compusă după opera literară a poetului maghiar Petőfi Sándor. În acei ani au fost reprezentate cu mult succes multe spectacole muzical-literare, de estradă și de divertisment, la care și-a adus aportul Laci Hunyadi atât ca pianist, violonist, dar și ca dirijor.
După ce asociațiile maghiare de teatru și cântări și-au încetat activitatea, Laci și-a continuat activitatea muzical-artistică în cadrul Ansamblului German de Operetă reșițean, denumit mai târziu „Deutsche Operettengruppe Reschitza” (Grupa de Operetă Germană Reșița). Alături de prof. Franz Stürmer și prof. Rolf Busch, Laci a fost unul dintre colaboratorii cei mai importanți ai ansamblului de operetă reșițean, ansamblu de artiști amatori, contribuind la realizarea unor spectacole de succes timp de mai multe decenii. El nu a fost doar dirijorul ansamblului, ci acela, care a asigurat elaborarea partiturilor pentru orchestră după reducția pentru pian a respectivelor partituri de la care se pleca la punerea în scenă a operetelor. Marile teatre muzicale și de operă din țară nu împrumutau partiturile pentru orchestră, de altfel pentru unele operete nici nu le aveau la dispoziție.
Munca de orchestrare presupunea pe lângă talent și serioase cunoștințe muzicale, cunoașterea mecanismului orchestral, cunoașterea armoniei și compoziției și a altor taine muzicale. Pe toate acestea Laci le stăpânea foarte bine, ca un adevărat profesionist, le avea în sânge, era un dar și dat de la natură, ceva înnăscut! Știa să adapteze partituri la instumentele existente, știa să transpună partituri pentru vocile existente în ansamblu. Așa se face că a dirijat cele mai multe spectacole de operetă ale ansamblului de la „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller la „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán, de la „Lăsați-mă să cânt” de Gherase Dendrino și „Ana Lugojana” de Filaret Barbu la „Der Tanz ins Glück” de Robert Stolz.
Alături de Oskar Ferch, coordonatorul activității ansamblului, Franz Kehr și Franz Wawzsik, regizori, prof. Franz Stürmer, dirijorul corului ansamblului, prof. Rolf Busch, colaborator la orchestrare și dirijat, Eduard Sohler, coreograful ansamblului, numele lui Ladislaus Hunyadi rămâne unul dintre cele mai importante în istoria ansamblului de operetă german și a vieții muzicale din Reșița.
În anii `50 și `60 ai veacului trecut, Laci a activat și ca profesor de vioară și pian la Școala Populară de Artă Reșița. Un fapt care merită amintit este și acela că se pricepea să acordeze piane și pianine, ocupație extrem de rară la Reșița în acei ani.
La finele anilor `70 și începutul anilor `80, Laci Hunyadi s-a apropiat tot mai mult de corul bisericii romano-catolice din Reșița, sprijinind activitatea sa, pentru început, ca organist și corepetitor, apoi din septembrie 1985 preluând bagheta de dirijor. Aici a continuat activitatea de răsunet a corului din anii `50 – `80, dar a trebuit să facă și adaptări la situația apărută, anume, diminuarea în număr a coriștilor prin masiva emigrare în Germania și prin dispariția naturală a generației seniorilor corului. În acea perioadă s-a dizolvat și orchestra care acompania corul la cântarea marilor mise festive din repertoriul clasic (lucrări de Haydn, Mozart, Schubert, Rheinberger, Filke, Gruber, Peter Rohr și alții). Laci a fost acum și organist și corepetitor și dirijor. A compus în acești ani trei mise duminicale noi, op. 1, op. 2 și op. 3, adaptate la un număr restrâns de cântăreți, căci muzica bisericească trebuia să continue și să dăinuie și pe viitor.
În această perioadă i se șubrezește sănătatea și în anul 1983 este atins de o hemipareză stângă, pe care reușește să o depășească, dar care îi lasă urmări, anume o nesiguranță în mișcarea mâinii stângi care nu-l mai asculta ca pe vremuri la mânuirea claviaturii de pian și orgă.
La 19 martie 1994 își pierde soția, fapt care îl afectează cumplit. Fiica sa, Gabriela, se vede nevoită să-l ia la Sibiu, unde muncea și locuia cu familia, pentru a-l putea supraveghea și îngriji. Trei ani mai târziu îl răpune moartea, la 5 aprilie 1997, puțin înainte de a împlini 71 ani.
Laci Hunyadi a fost un om cu multiple valențe umane și profesionale, în mod cert un mare talent, nu doar în muzică, ci și în alte domenii, un personaj cu un deosebit simț al umorului, un simț tehnic și artistic rar întâlnit, un cunoscător în profunzime al muzicii și artei, un om simpatic, echilibrat și devotat, un spirit sensibil și generos. Suntem mulți cei care am putut învăța de la el, ce este și ce înseamnă muzica, fie cea clasică simfonică și vocală, de operă și oratoriu, fie cea lejeră, de operetă și de divertisment, fie cea sacrală.
Personal am avut o îndelungată relație de colaborare și învățare extraordinară, cu totul aparte, cu el și îi voi păstra vie amintirea în mintea și sufletul meu.
Laci, îți mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat!
***
Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița marchează împlinirea celor 100 de ani de la nașterea dirijorului și muzicianului printr-un plic filatelic ocazional și o ștampilă adecvată. Întreaga corespondență care este trimisă de la oficiul poștal Reșița 1 în ziua de 4 aprilie 2026, este obliterată cu această ștampilă. (Erwin Josef Țigla)
La Reșița, „Ziua Potecilor” a reunit în weekend iubitori de natură din toată țara, cu drumeții ghidate, alergare montană și lansarea unor noi trasee dedicate explorării Banatului Montan.
În weekend, municipiul Reșița a fost gazda evenimentului „Ziua Potecilor”, o inițiativă dedicată mișcării în aer liber și explorării naturii din împrejurimi, inclusiv pe segmente din Via Transilvanica.
Organizat împreună cu Asociația Tășuleasa Social și Fundația Comunitară Banatul Montan, evenimentul a reunit comunitatea locală și vizitatori din întreaga țară pentru o zi activă, cu drumeții ghidate, alergare montană și diverse activități în natură.
Participanții au avut de ales între mai multe trasee, adaptate diferitelor niveluri de dificultate, de la începători la pasionați cu experiență. Două dintre circuite au fost ghidate de Alin Ușeriu și Tibi Ușeriu, oferind o experiență autentică alături de cei implicați direct în dezvoltarea proiectului Via Transilvanica.
Evenimentul a marcat și inaugurarea traseului tematic ECO Banatul Montan, realizat în parteneriat cu Romsilva – Direcția Silvică Caraș-Severin, alături de organizații locale. Totodată, a fost prezentat un nou parteneriat strategic pentru dezvoltarea infrastructurii de drumeție din zonă.
Activitățile au debutat la Palatul Cultural Reșița, unde participanții s-au reunit în cursul dimineții, urmând ca plecarea pe trasee să aibă loc la ora 10:00. După revenirea din drumeții, în jurul orei 13:00, zona a găzduit activități de socializare, expoziții în aer liber dedicate Via Transilvanica și patrimoniului industrial local, precum și momentul oficial de inaugurare a traseului ECO Banatul Montan.
„Ziua Potecilor” a reușit să aducă împreună natura, mișcarea și comunitatea, promovând inițiativele care transformă pădurile și traseele din jurul Reșiței în spații accesibile și atractive pentru toți
• „Deși teoretic accesul la informație s-a democratizat, libertatea presei și libertatea de expresie pare că sunt puse sub semnul întrebării” (Ligia Deca, secretar general CNR UNESCO) • „Uniunea Europeană are un ansamblu de directive, de reglementări care vor să asigure un cadru mult mai clar pentru desfășurarea acestei activități care înseamnă mass-media” (Dan Constantin, președinte al UZPR) Cu ocazia Conferinței Globale „Modelarea unui viitor al păcii” (Shaping a Future at Peace), dedicată Zilei Mondiale a Libertății Presei 2026, care a avut loc la Lusaka, Zambia, precum și pentru a marca programul aniversar UNESCO 70 România – împlinirea a 70 de ani de la aderarea României la UNESCO – Comisia Națională a României pentru UNESCO și Uniunea Ziariștior Profesioniști din România, alături de AGERPRES, TVR și Radio România au organizat masa rotundă și expoziția „Presa de-a lungul timpului: Perspective asupra libertății de informare și responsabilității publice”.
În intervenția sa, Ligia Deca, secretar general CNR UNESCO, a menționat: „Masa rotundă are o tematică extrem de generoasă și cred că va sta în experiența și în profesionalismul invitaților noștri să ne introducă în cele mai moderne dezbateri vis-a-vis de libertatea presei. Mă bucur că avem alături, în calitate de parteneri, colegii de la UZPR, atât pe domnul președinte Dan Constantin, cât și pe doamna Mădălina Diaconu, partenerul nostru de cursă lungă pentru activitățile Comisiei Naționale a României pentru UNESCO. Există un raport global care se numește World Trends in Freedom of Expression and Media Development pentru perioada 2022-2025. Practic, acest document reafirmă rolul jurnalismului liber, independent, pluralist și profesionist ca pilon al democrației și de asemenea sublinează rolul acestui tip de jurnalism pentru îndeplinirea acelor 17 obiective de dezvoltare durabilă. Raportul, din păcate, evidențiază o tendință globală de deteriorare accentuată a libertății de exprimare și a libertății presei, în ciuda unor evoluții pozitive punctuale. Ceea ce cred că este foarte relevant pentru noi este modul în care, deși teoretic accesul la informație s-a democratizat, libertatea presei și libertatea de expresie pare că sunt puse sub semnul întrebării”.
Evenimentul s-a concentrat pe mai multe elemente interconectate care vizează riscurile structurale și oferă soluții pentru viitor: relația dintre libertatea presei, pace, securitate și dezvoltare economică, impactul transformării digitale și al inteligenței artificiale asupra integrității informațiilor, sustenabilitatea, multiculturalismul și incluziunea în mass-media. Aspecte ale acestor teme au fost subliniate de Dan Constantin, președinte al UZPR: „Dezvoltarea presei în România, practic, a fost într-un fel și un bumerang, pentru că s-a dezvoltat aproape haotic, într-un noian și o lipsă de reglementare. În momentul când au apărut constrângeri – și economice, și politice, și mai ales de securitate – vedem că presa poate să aibă și un rol de informare, dar și un rol folosit cu abilitate, cu mare obstinație în ceea ce numim războiul hibrid. Așa încât au apărut nevoi de reglementare: o dată care să poată să pună stabilă manipulărilor, teoriilor conspiraționiste și, în alt palier, să clarifice exact ceea ce înseamnă profesionalism și să clarifice meseria de jurnalist. Uniunea Europeană are un ansamblu de directive, de reglementări care au venit în ultimii doi ani și care vor să asigure un cadru mult mai clar pentru desfășurarea acestei meserii, acestei activități care înseamnă mass-media. Iar propunerea pe care am făcut-o școlii de jurnalism este ca regulamentul EMFA să fie introdus încă din primii ani de studiu”.
Despre rolul esențial al presei în societatea contemporană, importanța libertății de exprimare și responsabilitatea actului jurnalistic în contextul actual a vorbit și Florin Brușten, secretar general al rețelei de studiouri teritoriale Radio România,, care a punctat că „este nevoie de o presă care să aibă un fundament solid și instituții de presă cu un fundament solid și așa cum este nevoie de o presă independentă în sensul că este independentă față de orice ingerință, dar inclusiv în ceea care înseamnă partea definanțară, dar este nevoie și de o presă publică, așa cum este televiziunea publică, radio-ul public, agenția de presă, Agerpres. Și nu pentru că e nevoie de cineva care să cheltuie banii pe care îi strânge de la contribuabil în diverse forme, ci pentru că ca o națiune să există și să continue, trebuie să învețe și să știe despre trecut, să cunoască valorile trecutului, să promoveze valorile în prezent și să se asigure că aceste valori merg mai departe”. De asemenea, intervenția lui Cezar Ion, director Departament Redacțional SRTv, a vorbit despre „acuratețe, echilibru, imparțialitate; dacă țineți aceste trei cuvinte în minte și le folosiți permanent în exercițiul profesional, sunteți jurnaliști”.
La manifestarea de la sediul CNR UNESCO au participat, de asemenea, Cristina Lupu, director executiv, Centrul pentru Jurnalism Independent, Alexandra Crăciun, Universitatea din București, Codrin Tăut, expert cultură CNR UNESCO.
Evenimentul a inclus expoziția „Presa de-a lungul timpului”, prezentată de Mădălina Corina Diaconu, secretar general al UZPR, care a oferit o perspectivă vizuală temei printr-o selecție de materiale documentare, fotografii și arhive relevante, ilustrând evoluția presei și provocările actuale ale jurnalismului. La vernisaj a participat, ca invitat, Cristian Șelaru, director al Direcției Colecții, Biblioteca Academiei, care a donat CNR UNESCO colecția de volume „Istora Bibliotecii Academiei Române”.
Deunăzi, am avut onoarea și bucuria de a primi un dar editorial deosebit din partea reputatului scriitor bănățean, Viorel Marineasa: volumul „Bifrons”. Lucrarea, scrisă în colaborare cu Daniel Vighi, a văzut lumina tiparului la Editura „Cartea Românească” (colecția „Cartea Românească de Proză”), reprezentând un reper bibliografic esențial pentru spațiul cultural bănățean.
Viorel Marineasa Daniel Vighi
Apariția volumului „Bifrons” la Editura „Cartea Românească” în anul 2025 marchează nu doar un eveniment editorial de excepție, ci și un act de profundă loialitate literară. Semnat de distinșii autori timișoreni Daniel Vighi și Viorel Marineasa, volumul reprezintă ultimul segment dintr-o trilogie a scrierii „la comun”, un exercițiu intelectual început cu ani în urmă și finalizat de Viorel Marineasa după dispariția prematură a lui Daniel Vighi în 2022.
Alegerea titlului „Bifrons” nu este una întâmplătoare, ci constituie cheia de boltă a întregii lucrări. Termenul face trimitere directă la arhetipul lui Ianus Bifrons, zeitatea romană a porților și a începuturilor, reprezentată cu două fețe care privesc în direcții opuse: una către trecut, cealaltă către viitor.
,,Bifrons” reprezintă segmentul final al unei serii de volume scrise „la comun” de cei doi autori timișoreni, serie care mai cuprinde ,,Plânsul bătrânului tenor dramatic sovietic. Memorator pentru tanchişti” (2011) și ,,Pas de deux” (2023).
Miza centrală a volumului cuprinde extragerea prozei din documente istorice, concentrându-se în special pe regiunea Banatului. Autorii și-au propus să pună în evidență „nuclee românești” pornind de la cercetări pe spații mici, pentru a salva de la uitare relevanța istorică a acestui ținut.
Cartea este construită pe o structură bitextuală – perechi de proze-eseu, reunite sub un supratitlu comun, unde fiecare autor aduce propria perspectivă asupra aceleiași teme.
Dintre teme și subiectele abordate, un punct central este istoria fostului regiment de graniță româno-bănățean și a „Comunității de Avere” din Caransebeș. Sunt evocate figuri istorice precum generalul Traian Doda, episcopul Ioan Popasu, sau administratorul Băilor Herculane, Carol Tatartzy.
Volumul explorează micro-istorii, cum este cea a muzicianului ceh Antonius Sequens, care vine în Banat pentru a preda muzica la Institutul Diecezan și sfârșește prin a se „români”.
Cartea mai cuprinde și alte teme istorice. Sunt incluse secțiuni despre „Bătaia mondială”, figura lui Sever Bocu, lupte electorale și viața sub stăpânirea imperială („Drăguțul de împărat”).
Din cauza decesului lui Daniel Vighi în anul 2022, volumul a rămas inițial neterminat. Viorel Marineasa a finalizat cartea folosind fragmente lăsate de Vighi, discuții și însemnări ale acestuia.
Pentru ultimele secvențe, Viorel Marineasa a cooptat-o pe Maria (nepoata sa și fosta studentă a lui Vighi) și pe scriitorul Alexandru Potcoavă pentru a păstra spiritul dialogului literar.
În esență, ,,Bifrons” este un exercițiu de recuperare a memoriei prin literatură, transformând arhiva istorică a Banatului într-un spațiu al ficțiunii și al reflecției subiective. Cu siguranță, cartea poate constitui o lectură incitantă pentru orice iubitor de cultură și istorie bănățeană.
Mehadia, Mai, 2026
Constantin VLAICU – UZPR Caraș Severin
______________
Scurte repere biografice ale autorilor:
Viorel Marineasa (născut în 1944, la Țipari, județul Timiș). Este un nume de referință pentru literatura și viața culturală din vestul României, fiind un prozator, eseist și editor marcant al generației ’80.
A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (secția română-germană) în 1968 și deține un doctorat în filologie din 2004.
După o perioadă ca profesor și metodist cultural, a devenit o figură centrală a jurnalismului cultural timișorean post-decembrist. A fost membru fondator al ziarului Timișoara și a predat jurnalistică la Universitatea de Vest.
Este fondator al Editurii Marineasa (1993), jucând un rol crucial în publicarea autorilor contemporani și a literaturii de sertar.
Doctorat în Filologie cu lucrarea Sensul tradiției în publicistica lui Nichifor Crainic și a lui Nae Ionescu
Este membru al colectivului de redacție al revistei literare „Orizont” din Timișoara.
A debutat în anul 1988 cu romanul Litera albă.
Opera (selecție):
Romane: În pasaj (1990).
Proză scurtă: Unelte, arme, instrumente (1992), Dicasterial (1995), O cedare în anii ’20 (1998), Înainte și după (războiul rece) (2013).
Publicistică și eseuri: Vederi din Timișoara (2011), Lecturi parțiale. Librăria de nișă (2014), Ficțiune și istorie. Lecturi complementare (2019).
Premii: A primit numeroase distincții din partea Uniunii Scriitorilor (Filiala Timișoara) în anii 1992, 1994, 2004 și 2013. Recent, a fost onorat cu:
Premiul Național „Urmuz” pentru proză (opera omnia) la Festivalul „Filstreet”, Pitești (2023).
Premiul „Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2024).
_______________
Daniel Vighi (1956–2022), o figură centrală a generației optzeciste și a vieții culturale din Timișoara. [1, 2]
Daniel Vighi a fost un prozator, eseist și cadru didactic universitar prolific, recunoscut nu doar pentru opera sa literară, ci și pentru implicarea sa civică profundă, fiind membru fondator al Societății „Timișoara” și al Asociației Culturale „Ariergarda”. [2, 3, 4]
Locul nașterii: S-a născut la Lipova, județul Arad, pe 9 octombrie 1956.
Activitate academică: A fost profesor de literatură română contemporană la Universitatea de Vest din Timișoara.
Deces: S-a stins din viață la 26 noiembrie 2022, la vârsta de 66 de ani, la scurt timp după ce i s-a acordat titlul de Cetățean de onoare al Timișoarei. [1, 3, 5, 6, 7, 8]
A publicat numeroase volume, printre care se numără: [4, 6]
Romane: Însemnare despre anii din urmă (1989), Decembrie, ora 10 (1997), Misterele Castelului Solitude (2004), Trilogia Corso (2015).
Proză scurtă: Povestiri cu strada depozitului (1985), Apocalipsa 9 (1999).
Eseuri: Valahia de mucava (1996), Tentația Orientului (1998).
Activitatea sa a fost recompensată cu distincții de prestigiu, precum: [9, 10, 11]
Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1985).
Premiul ASPRO (1996, 1997).
Premiul pentru proză al revistei „Observator cultural” (2016).
5 mai 2026, ora 13.30, Galeria Direcției pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
Ciclul de manifestări „Primăvara culturală germană la Reșița“ (ediția a XXIV-a).
Ziua Europei 2026.
„Cu penelul pe cerul Europei“ (ediția a XIX-a). O expoziție de artă plastică dedicată Zilei Europei, 9 mai, cu lucrări realizate de membrii cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin.
Scurt intermezzo dansant prezentat de cei mici ai Formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana” din Reșița (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).
5. Mai 2026, 13:30 Uhr, Kunstgalerie des Kreisamtes für Kultur Karasch-Severin, Reschitza:
Veranstaltungsreihe „Reschitzaer Deutscher Frühling“ (XXIV. Auflage).
Europatag 2026.
„Mit dem Pinsel auf dem Himmel Europas“ (XIX. Auflage): Eine Ausstellung zum Europatag des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka) am Demokratischen Forum der Banater Berglanddeutschen.
Kleines Tanzintermezzo vorgestellt von den Kleinen der „Enzian”-Volkstanzgruppe Reschitza (Koordinatoren: Marianne & Nelu Florea).
6 mai 2026, ora 12.00, Liceul Tehnologic Clisura Dunării Moldova Nouă:
Ziua Europei 2026.
O oră de limbă germană în preambulul Zilei Europei, cu Erwin Josef Țigla, la invitația prof. Adela Țăranu.
6 mai 2026, ora 16.00, Casa de Cultură Moldova Nouă:
Prezentarea cărții-album „Moldova Nouă și Clisura Dunării: Viziuni / Neu-Moldowa und Donauengpass: Visionen“, coordonatori Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla, apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
6. Mai 2026, 12:00 Uhr, Technologisches Lyzeum „Clisura Dunării“ Neu-Moldowa:
Europatag 2026.
Eine Deutschstunde im Vorfeld des Europatages mit Erwin Josef Țigla, auf Einladung der Deutschlehrerin Adela Țăranu.
Buch-Albumpräsentation: „Moldova Nouă și Clisura Dunării: Viziuni / Neu-Moldowa und Donauengpass: Visionen“, eine Veröffentlichung des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza”, herausgegeben von Gheorghe Jurma und Erwin Josef Țigla.
Pentru iubitorii artei naive din Banatul Montan, numele de Doina Hlinka nu este o necunoscută. Activitatea și implicarea ei în viața culturală au făcut ca numele ei să fie rostit nu numai în spațiul sud-vestic românesc, ci în toată țara, de nu puține ori și în străinătate. Născută într-o zi de 5 mai 1961 în localitatea Maglavit, județul Dolj, la vârsta de 4 ani avea să-și însoțească părinții la Reșița, de unde nu va mai pleca. A urmat studiile primare, gimnaziale și liceale la Reșița, după care, după o perioadă de timp, a ajuns la Biblioteca Județeană Paul Iorgovici din Reșița, unde, zeci de ani a activat în funcția de bibliotecar. După o perioadă de timp petrecută la diverse servicii în cadrul Primăriei din Reșița, a urmat pensionarea. Asociații și fundații în care a activat s-au este activ în prezent: – Membră a Fundației Artei Naive Universale; – Membră fondatoare al Fundației de artă naivă VINTILǍ ARPLANA; – Membră activă a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița și al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin; – Membră fondatoare a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin. Prima expoziție personală, debutul propriu-zis în pictură, a avut loc în spațiul în care-și desfășura activitatea, la Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici, în 1990, unde a expus natură statică cu flori. Remarcată de artiștii amatori reșițeni, este invitată să participe la taberele de creație. În tabără de creație de la Moldova Nouă din 1993, are deosebita plăcere să-l întâlnească pe susținătorul artei naive, Vasile Savonea, care-i remarcă talentul deosebit și îi dă câteva sfaturi. Impulsionată și îndrumată în continuare de veteranul și maestrul, în ale artei naive cărășene, dr. Mihai Vintilă, se dedică cu predilecție artei naive. Urmează apoi căsătoria cu Gustav Hlinka, și el pictor naiv. Talentul începe să prindă aripi și curând apar satisfacțiile. La fel ca Gustav Hlinka, participă la nenumărate expoziții personale și de grup atât în țară, cât și peste hotare, aprecierile nelăsându-se așteptate, acestea fiind documentate prin numeroase premii și diplome. Faptul că a fost alături de soțul ei coordonatoarea Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” a făcut ca să insufle, mai ales copiilor și tinerilor, dragostea pentru frumos prin practicarea artei și creației plastice. Împreună, familia de artiști plastici Doina & Gustav Ioan Hlinka fac un tot unitar în mișcarea de artă plastică reșițeană și caraș-severineană. Numeroase premii și diplome atestă valoarea Doine Hlinka și ascensiunea ei pe meridianele picturii naive. Cele două cărți apărute până în prezent, care poartă și numele ei de autor, subliniază apartenența ei la lumea picturală de amatori din Banatul Montan. La ceas aniversar, îi dorim multă sănătate, bucurii și împliniri, mulțumindu-i totodată pentru întregul sprijin acordat de-a lungul anilor în organizarea de evenimente culturale în mirificul Banatul Montan și în afara acestuia. LA MULȚI ANI!
COMUNICAT DE PRESĂ Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR)
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul București (TMB), prin care trei jurnaliști au fost obligați la plata unor despăgubiri în cuantum de milioane de lei ridică o problemă majoră pentru funcționarea liberă a presei în România.
Fără a comenta corectitudinea hotărârii instanței în ceea ce privește soluția pe fond – aspect care ține exclusiv de controlul instanțelor superioare – UZPR subliniază că dimensiunea acestor despăgubiri depășește cazul concret și transmite un mesaj de intimidare generalizată: nu mai este vorba doar despre răspunderea unor jurnaliști, ci despre riscul ca întreaga presă să fie redusă la tăcere.
Când sancțiunea pentru un demers jurnalistic atinge asemenea proporții, nu mai vorbim despre responsabilitate, ci despre descurajare sistemică, în care teama devine normă profesională. Nu doar cei sancționați sunt afectați, ci toți jurnaliștii care, văzând aceste consecințe, vor evita subiecte sensibile, investigații sau critici legitime. Este mecanismul clasic prin care libertatea de exprimare este limitată indirect: nu prin interdicție, ci prin frică.
UZPR avertizează că sancțiuni de acest tip riscă să producă exact efectul pe care legislația europeană încearcă să îl combată – un „chilling effect” profund, în care presa nu mai este liberă, ci precaută până la autocenzură.
Acest context este cu atât mai grav cu cât intervine chiar înainte de data de 7 mai 2026, termenul-limită pentru transpunerea Directivei (UE) 2024/1069, al cărei scop este protejarea jurnaliștilor împotriva acțiunilor judiciare abuzive menite să îi intimideze sau să îi reducă la tăcere.
În loc ca acest moment să marcheze consolidarea protecției libertății de exprimare, asistăm la soluții judiciare care, prin amplitudinea sancțiunilor, pot avea un efect contrar spiritului directivei europene.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România solicită autorităților:
–să acorde o atenție sporită principiului proporționalității în cauzele care privesc activitatea jurnalistică;
–să accelereze implementarea mecanismelor prevăzute de Directiva anti-SLAPP;
–să asigure un cadru real de protecție pentru exercitarea libertății presei.
Libertatea presei nu se pierde doar prin cenzură directă. Se pierde și atunci când costul acestei libertăți devine atât de mare încât nimeni nu și-l mai poate permite.
Ziua Mondială a Libertății Presei reprezintă un moment de reflecție asupra importanței libertății presei și servește drept memento pentru autorități privind necesitatea respectării angajamentelor asumate în acest domeniu. Totodată, este o zi dedicată profesioniștilor mass-media, invitând la reflecție asupra provocărilor legate de libertatea presei și etica profesională. În egală măsură, această zi exprimă solidaritatea cu instituțiile media supuse presiunilor, restricțiilor sau cenzurii și comemorează jurnaliștii care și-au pierdut viața în căutarea adevărului.
Conferința Globală „Modelarea unui viitor al păcii” (Shaping a Future at Peace), dedicată Zilei Mondiale a Libertății Presei 2026, are loc în perioada 4–5 mai, la Lusaka, Zambia. Evenimentul oferă un cadru relevant pentru reafirmarea libertății de exprimare atât ca principiu fundamental, cât și ca instrument esențial în modelarea societăților informaționale. Conferința va reuni susținători ai libertății presei și comunități implicate în promovarea drepturilor digitale, într-un context în care granițele dintre jurnalism, tehnologie, spațiul civic și drepturile omului devin tot mai interconectate.
Bazându-se pe tendințele globale identificate în raportul UNESCO “World Trends in Freedom of Expression and Media Development 2022-2025”, Conferinta se va concentra pe trei elemente interconectate care vizează riscurile structurale și oferă soluții pentru viitor: relația dintre libertatea presei, pace, securitate și dezvoltare economică, impactul transformării digitale și al inteligenței artificiale asupra integrității informațiilor, precum și sustenabilitatea, multiculturalismul și incluziunea în mass-media. Detalii aici.
În România, cu acest prilej, Comisia Națională a României pentru UNESCO organizează, la sediul instituției, în data de 5 mai, masa rotundă și expoziția „Presa de-a lungul timpului: Perspective asupra libertății de informare și responsabilității publice”.
Evenimentul își propune să evidențieze rolul esențial al presei în societatea contemporană, importanța libertății de exprimare și responsabilitatea actului jurnalistic în contextul actual. În cadrul mesei rotunde vor fi abordate teme precum evoluția presei – de la tipar la media digitală, etica jurnalistică și combaterea dezinformării, precum și raportul dintre libertatea de exprimare și responsabilitatea publică.
Expoziția asociată – „Presa de-a lungul timpului” – va oferi o perspectivă vizuală printr-o selecție de materiale documentare, fotografii și arhive relevante, ilustrând evoluția presei și provocările actuale ale jurnalismului.
Evenimentul este inclus în programul aniversar UNESCO 70 România care marchează 70 de ani de la aderarea României la UNESCO și este organizat în parteneriat cu UZPR, AGERPRES, TVR, Radio România.
UZPR CARAS SEVERIN 
