De la domnul Iacob Sîrbu, cunoscut colecționar din Băile Herculane, publicist al presei rurale din Banat, prieten și colaborator al publicațiilor noastre și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, am primit copia unui material inedit, a cărui existență îmi era necunoscută până la acel moment. Este vorba despre o partitură pentru pian, alcătuită din 11 pagini, publicată la mijlocul secolului al XIX-lea de editura Klein & Fischer din Arad, sub titlul ,,Souvenir de Mehadia„.
Pentru a elucida povestea acestei creații și a înțelege contextul apariției sale, am apelat la surse documentare accesibile domeniului muzicologic. În cele din urmă, după îndelungi căutări, informațiile mult așteptate mi-au fost oferite de domnul Andreas Schein, timișorean de origine, dirijor la Teatrul de Operă și Operetă din Galați, a cărui informare o redau textual:
„În anul 1833, cetățenii evrei ai Banatului istoric au fondat la Arad cel mai vechi conservator de muzică de pe teritoriul actual al României. Pe protocolul fondatorilor apar numele Klein și Fischer, care, conform documentelor, se ocupau și de editura conservatorului. În Banatul istoric, Transilvania și teritoriile Imperiului Habsburgic, exista o tradiție de tipărire a pieselor muzicale — culegeri sau potpourri-uri inspirate din folclorul românesc, german sau maghiar. Astfel au apărut lucrări precum Rumänien in Lied undKlang de Otto Szykora sau chiar această compoziție, Souvenir de Mehadia, care poartă pe copertă mențiunea: „Cântec și dansuri românești, pentru pian, transcrise de M. Klein”. Titlul este tradus și în limba maghiară, reflectând componența etnică a Aradului în prima jumătate a secolului XIX. Titlurile în franceză, frecvent întâlnite pe coperți, aveau rolul de a conferi eleganță. M. Klein, unul dintre proprietarii editurii și compozitor de origine evreiască, este autorul acestei compilații. Tiparul partiturii a fost realizat la Leipzig, Germania, în jurul anilor 1840–1850.”
Documentarea suplimentară confirmă că anul 1833 marchează înființarea AraderMusikConservatorium, primul conservator de muzică de pe teritoriul României și al șaselea din Europa, după cele din Paris, Viena, Londra, Praga și Graz. Inițiativa aparținea GesellschaftderMusikfreunde (Asociația Iubitorilor de Muzică), iar finanțarea s-a realizat printr-o metodă inedită: membrii au cumpărat bilete la loteria națională. Deși nu au câștigat, vestea s-a răspândit, iar fondurile au fost strânse prin donații publice și subscripții. Comunitatea evreiască a avut un rol esențial în susținerea conservatorului, atât financiar, cât și cultural.
Pe lângă Klein și Fischer, documentele menționează familii precum Fülöp, Löwy, Deutsch, Spitzer și Singer, negustori și proprietari de fabrici, care au investit în educația muzicală ca formă de progres cultural. Unul dintre directorii de seamă ai conservatorului a fost György Kertész, iar între 1833 și 1860, sufletul instituției a fost Daurer József Benedek, director și trezorier. Numeroși elevi evrei au studiat aici, devenind ulterior muzicieni și profesori de renume.
Referitor la data apariției compoziției, în ,,Corespondența librarilor austrieci”, nr. 35 din 18 noiembrie 1871, la pagina 299, se regăsește următorul anunț:
„Pentru comercianții de muzică!! Tocmai publicat de editura noastră: Souvenir de Mehadia (Mehadiaiemlék). Cântece și dansuri roumains. Pour le piano transcrits par M. Klein. Preț: 1 florin. Această piesă, compilată din melodii populare românești originale, va fi promovată în toate ziarele românești și se așteaptă să fie foarte solicitată.”
În publicația ,,Federațiunea”, publicație apărută la Pest’a în 5 noiembrie 1871, se menționează:
„Sub titlul Souvenir de Mehadia, Chants et DansesRoumainspour le piano transcrits par M. Klein, a apărut la Arad o colecțiune de cântece și dansuri românești, transcrise pentru pian de Dl. M. Klein. Felicităm pe Dl. compozitor pentru gustul și succesul cu care cultivă muzica românească.”
Putem considera, așadar, luna noiembrie 1871 drept momentul în care Souvenir de Mehadia a fost lansată în lume.
Desigur, povestea completă a nașterii acestei compoziții rămâne parțial nedeslușită. Putem însă presupune că Mór Klein a vizitat Mehadia, iar impresiile sale au fost transpuse în limbaj muzical. Această ipoteză este susținută de prezența unor elemente din tradiția muzicală locală în partitură. Cercetarea muzicologică fiind complexă, probabil nu vom putea aprofunda, dar relevanța acestor informații rămâne incontestabilă.
Originalul partiturii se află în posesia unui respectabil colecționar, cunoscut al domnului Iacob Sîrbu, care a preferat să rămână anonim, dar și-a dat acordul pentru publicarea conținutului — fapt pentru care îi mulțumim.
Considerând acest moment ca fiind unul cu totul aparte, reprezentativ pentru istoria locală, am continuat demersul prin consultarea unor personalități din domeniul muzical. Maestrul Sabin Păutza, o somitate a artei muzicale, de o erudiție sclipitoare, mi-a oferit informații prețioase despre partitură. Totodată, Domnia Sa m-a îndrumat către un tânăr muzician talentat din Timișoara, fost student al maestrului, Sebastian Covaci, pentru interpretarea piesei.
Întregul demers, transformat într-un proiect personal de suflet, a reușit să capete viață în urma completării celor două capitole ale cuprinsului său: cea de documentare și cea de interpretare.
În aceste circumstanțe, la care se adaugă și contextul apropierii în luna noiembrie a momentului aniversar de 154 de ani de la apariția sa, am decis că este momentul potrivit pentru a publica întreaga informație acumulată. Făcând public acest material, ofer totodată și înregistrarea partiturii, prin intermediul unei creații vizuale, compoziție proprie căreia am găsit inspirat a-i oferi o perspectivă istorică. Prin această creație narativ muzicală am încercat o împletire armonioasă a istoriei și a culturii, însoțind interpretarea muzicală cu fotografii de epocă ale Mehadiei. Propunând o evocare paralelă a istoriei Mehadiei, pe fundalul muzical al compoziției ,,Souvenir de Mehadia”, am mizat pe inspirarea parfumului subtil al epocii, pe fondul acestei reverii nostalgice.
Nădăjduiesc ca acest episod de istorie muzicală să reprezinte o nouă contribuție, de această dată prin intermediul artei muzicale, la cunoașterea bogatei tradiții și istorii a Mehadiei, clădite prin vechimea și continuitatea habitării umane în această milenară vatră.
Constantin VLAICU, membru UZPR, filiala Caraș Severin, și membru al Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România – AJTR
Mehadia, septembrie 2025
P.S. Am uitat să fac precizarea că, în cadrul documentării, am descoperit o mulțime de dovezi în presa vremii, privind interpretarea partiturii în cadrul unor diferite genuri de manifestări culturale. Capturi realizate din publicațiile respective le redau alăturat pentru o completă edificare.
Bibliografie:
– Jenő Gaal: Monografia județului Aradvár și Orașului Regal Liber Arad. Descrierea statutului economic, administrativ și cultural al județului Aradvár și al orașului regal liber Arad. III. volum. A doua parte. (1898)
PARTEA A TREIA. Învăţământul public • F) Muzica şi muzica arădeană
– Revista maghiară de carte, 1919 (noul volum 27, numerele 1-4)
2. 1. DISERTAȚII, PUBLICAȚII INDEPENDENTE • KÁLMÁN ISOZ: Lista manuscriselor muzicale din biblioteca Muzeului Național Maghiar. (Primul anunț) 67 (Pagina 93)
– Magyar Könyvszemle, 1919 (27. újévfolyam, 1-4. szám)
– Publicații consultate pe https://adt.arcanum.com/ro/: Drapelul, Gazeta Transilvaniei, Telegraful Român, Tribuna Poporului,Federatiunea, tribuna, Familia.
Gaal Jenő: Aradvármegyeés Arad szabadkirályivárosmonographiája. Aradvármegyeés Arad szabadkirályivárosközgazdasági, közigazgatásiésközművelődésiállapotánakleírása. III. kötet. Másodikrész. (1898)
Magyar Könyvszemle, 1919 (27. újévfolyam, 1-4. szám)
2. 1. ÉRTEKEZÉSEK, ÖNÁLLÓ KÖZLEMÉNYEK • ISOZ KÁLMÁN: A Magyar NemzetiMúzeumkönyvtárazeneikéziratainakjegyzéke. (Elsőközlemény) 67 (Pagina 93)
UZPR CARAS SEVERIN 