Școala Gimnazială Nr. 1 Hunedoara este o unitate de învățământ preuniversitar de stat, modernă, cu tradiție în formarea tinerilor din medii diferite.
– Doamna prof. Loredana Rodica VIȘOVAN (foto), în calitatea dvs. de director, veniți cu amănunte…
– În această școală se construiește permanent o comunitate de învățare în care elevii, profesorii și părinții învață să învețe, astfel prioritatea noastră este pregătirea elevilor pentru o lume în schimbare, formându-le capacități, deprinderi și competențe care să le permită să-și găsească locul și menirea socială.
Instituția noastră se remarcă prin rezultatele obținute de elevi, prin colectivul de cadre didactice bine pregătite profesional și pedagogic și o bună colaborare pe care o are cu părinții și comunitatea locală.
Cu sprijinul autorităților locale, infrastructura școlii a beneficiat de numeroase îmbunătățiri, ceea ce permite realizarea unui proces de învățământ de înaltă calitate.
Corpul B reabilitat în totalitate, săli de clasă dotate cu videoproiector și acces la internet, laboratoare, cabinet de consiliere și sprijin, biblioteci moderne cu spațiu de lectură, săli și terenuri de sport, o cantină, un club al elevilor și un amfiteatru destinat activitaților în aer liber.
Elevii școlii noastre sunt implicați în diferite activități școlare, unele cu caracter caritabil, fie la nivel de școală, fie în cadrul unor proiecte cu finanțare extrabugetară.
Aici putem aminti faptul că în fiecare an se organizează vizite la Căminul de bătrâni Hășdat și la familiile nevoiase de pe malul Cernei.
Implementăm proiecte cu finanțare extrabugetară. Amintim Proiectele de granturi pentru dezvoltare școlară „Copilărie în armonie”, Prevenirea abandonului școlar în județul Hunedoara și Integrare prin educație INTED_2021.
Elevii noștri mai participă constant la diferite concursuri și competiții, obținând rezultate frumoase: Concursul național Terra – mica olimpiadă de geografie, Comper, Cartierul meu verde, precum și la proiectele „Să cunoaștem peșterile, să le protejăm împreună!”, „Promovează performanța”, „Voluntari în slujba vieții” care au fost derulate de Clubul Sporturilor Montane Hunedoara pe baza unui parteneriat de lungă durată.
În cadrul proiectului „Zâmbet și culoare”, au fost decorate holurilor școlii cu mesaje simbolice, pe care elevii să le poată descifra, parcurgând pas cu pas, treptele cunoașterii, alături de dascălii lor. Proiectul s-a născut din dorința de a valorifica potențialul uman, pe care îl are școala, punând în lumină dibăcia și dăruirea colegelor noastre.
Unitatea noastră școlară vine în ajutorul persoanelor care nu au reușit să finalizeze învățământul obligatoriu, prin înființarea programului „A doua șansă“.
Cel care face posibil succesul elevilor, este colectivul de cadre didactice al școlii noastre, care se remarcă prin dăruire, muncă, statornicie, creativitate și implicarea atât în activitatea școlară, dar și în cea personală a copiilor. A fi dascăl înseamnă o misiune ce ține de artă, de a modela și educa generații frumoase la suflet. Semeni fapte, culegi deprinderi, semeni deprinderi, culegi caracter, semeni caracter, culegi un destin.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Este unanim acceptată necesitatea elevilor de autocunoaștere, înțelegere și acceptare a celorlalți, de participarea la activități colective – după cum ne informa prof. Carmen Elena LUPESCU (foto) de la Liceul Teoretic „Traian Lalescu” Hunedoara – care să le formeze sau să le dezvolte abilități necesare pe tot parcursul vieții. Școala are un impact major în acest sens și contribuie la formarea completă a educabililor nu numai prin diversele discipline studiate, ci, mai ales, prin orele de dirigenție, de consiliere și dezvoltare personală. Cadrele didactice, în calitatea lor de diriginți, devin responsabile atât în a furniza conținuturi, cunoștințe, în a forma competențe, cât și în a îndruma elevii în legătură cu problemele cotidiene.
Pentru elevi, profesorii nu sunt doar niște simpli oameni, ci se constituie în modele de urmat; profesorii sunt cei care au mereu sfaturile la îndemână, îi adaptează pe elevi realității și le fac cunoscute provocările vieții. Mediul comunicării autentice dintre profesori și elevi devine ora de dirigenție, unde se pot discuta diverse subiecte precum: adoptarea unei atitudini pozitive față de sine și a unui stil de viață sănătos și echilibrat, relaționarea armonioasă cu ceilalți în contexte școlare și extrașcolare, reflectarea asupra motivației și eficacității strategiilor pentru progres în învățare, luarea deciziilor legate de continuarea studiilor și carieră, educație și ocupații etc. Astfel, se constată importanța și necesitatea orelor de dirigenție, deoarece, pentru elevi, ele constituie mijlocul de evadare din rutina orelor obișnuite. Succesul acestora este dat de abilitatea profesorului diriginte de a se plia pe nevoile elevilor, de a fi dinamic, de a propune teme actuale și interesante, de a furniza idei și puncte de vedere valoroase, de a fi un real „antrenor”.
În calitatea mea de profesor diriginte am avut și am în vedere dezvoltarea personalității elevilor, a carierei, educația pentru muncă, de respectare a valorilor culturale, dar și pentru munca privată.
Nu au lipsit activitățile în vederea respectării mediului, de grijă pentru sănătate, privind protecția consumatorului, prevenirea delincvenței juvenile sau apărarea împotriva incendiilor.
Elevii mei au participat la implementarea de proiecte educaționale, învățându-i să gestioneze eficient nevoile grupului, situațiile conflictuale și problematice, dar și să-și asume rolurile și responsabilitățile ce le revin în clasă și societate.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În 3 februarie 2021, în casa sa din Bocșa Română, se stingea, mult prea devreme, pictorul Viorel Coțoiu.

La un an de la plecarea „în lumea cea fără de dor”, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa organizează o expoziție cu câteva dintre lucrările acestui prieten artist, lucrări dăruie fie instituției, fie oamenilor din această Casă a Cărții.

Expoziția se dorește un omagiu adus omului și prietenului Viorel Coțoiu, artistului pe care, timp de 25 de ani, Biblioteca bocșană l-a susținut și l-a promovat cât i-a fost în putere.

Pe toată perioada lunii februarie 2022, în Sala „Biblionet” a Bibliotecii „Tata Oancea” Bocșa, pot fi admirate și studiate lucrări semnate de Viorel Coțoiu.

Viorel Coțoiu  s-a născut la 19 septembrie 1962 în Reşiţa și s-a stins în 3 februarie 2021la Bocșa. Toată viața și-a petrecut-o în Bocșa; și-a părăsit orașul doar pe perioada studiilor, fiind absolvent  al Academiei de Arte Timişoara – clasa de pictură a prof. Romul Nuţiu, promoţia 1996. A participat la saloanele studenţeşti de pictură (1991-1996), fiind foarte apreciat, iar în 1992 a obținut Premiul I la Festivalul Artei Studenţeşti.

Viorel Coțoiu a absolvit și studii de pictură bisericească cu profesorii Gheorghe Coştiurin, Andrei Răileanu şi  Dan Caceu. Nu punține sunt bisericile din Banat restaurate de artistul Viorel Coțoiu.

 În 1996 a debutat cu o expoziţie personală la Galeria ART din Timişoara și are un parcurs ascendant, până în anul 2000 vernisând patru expoziţii personale la Timişoara, Bocșa şi Reşiţa și participând la foarte multe expoziţii de grup, precum şi la saloane de artă plastică naţionale şi internaţionale. În scurt timp, a devenit membru  titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Reșița.

Prima expoziție la Bocșa, orașul său natal, s-a desfășurat la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, la inițiativa bocșeanului Dumitru Jacotă, în anul 1997. De atunci, Viorel Coțoiu începe o bună colaborare cu această instituție și cu managerul ei, iar expozițiile continuă: fie personale, fie de grup.

De asemenea, biblioteca bocșană a fost cea care s-a ocupat de promovarea muncii artistului Viorel Coțoiu, organizându-i vernisaje în diferite orașe: Reșița (prin prietenul și colegul Erwin Josef Țigla), Lugoj (prin prietenul Dan Haica) etc. 

Tot la inițiativa Bibliotecii publice din Bocșa, în anul 2008, scriitorul și reporterul Vasile Bogdan a realizat pentru TVR Timișoara un reportaj acasă la Viorel Coțoiu, menit să promoveze munca și talentul acestui pictor de geniu.

 După cum afirmau specialiștii, Viorel Coțoiu a pictat  şi restaurat artă bisericească, având o formulă laică a subiectelor bisericeşti în pictura de şevalet, iar atunci când se afla în faţa peisajului, era dominat de subiect, fidel acestuia prin culoare locală şi imagine.

De asemenea, are lucrări de grafică “realizate într-o formulă proprie, folosind drept limbaj o linie sinuoasă, barocă”. Pictorul Ion Bobeică spune:

”Viorel Coţoiu este un pictor al stărilor sale psihologice…Asemenea unui actor care se confundă cu rolul său, artistul se suprapune cu pictura sa până la uitarea de sine. Este un pictor sincer, adevărat şi pictura sa are viaţă.”

“Este semnificativ faptul că mulţi artişti tineri se îndepărtează de soluţiile artei abstracte şi revenind la figurativ se apropie de valorile sacre. Unul dintre aceşti artişti este Viorel Coţoiu”, afirmă criticul Deliu Petroiu. 

Criticul Corneliu Antim scrie: ”O plăcută descoperire este pictura lui Viorel Coțoiu. Un artist în care par să vegeteze miraculoase plăsmuiri ale omenirii așa cum ni s-au transmis prin frescele Orientului și Occidentului. Un efect vizual de vestigiu mural, obținut prin agitația păienjenișului de linii pe fonduri de albastruri sinilii ori ocruri aurii și roșuri patinate, din care se ițesc ca dintr-o mreajă de mistere, chipuri și siluete humaniforme sau animaliere, ca în icoanele bucovinene, dar și în maniera picturii profane ensoriene.”

Coţoiu este unul din artiştii adevăraţi care , având încredere în opera sa, a ales să locuiască în localitatea natală, unde , evident nu găseşte loc. Pe vremuri era considerat un pictor de viitor. Colegii rosteau cu ură amicală, firească ,,se dă geniu”. Expoziţiile sale de la subsolul operei, cu sute de lucrări de mari dimensiuni, au uimit publicul din Timişoara. Florile sale sunt embleme ale statutului simbolic al florii. Există prin culoarea ce transmite forţa sângelui. Există într-o aşezare plastică inedită. Sunt tulburătoare. Fascinează. (Călin Chincea)

Referinţe despre artistul Viorel Coțoiu găsim în multe lucrări de specialitate, dar și în câteva volume ale locului:  Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2008; Întâlniri cu destine: interviuri/ Adalbert Gyuris. Cluj-Napoca. Grinta. 2012; Cărăşeni de neuitat XVIII/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă.Timişoara: Eurostampa, 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); revista Bocşa culturală. 

Viorel Coțoiu era într-adevăr genial! Datorită talentului său de geniu și-a împlinit acest vis devenind pictor. Se considera un om bogat, deoarece bogăția, în viziunea lui, avea conotații interpretative. Era generos! Picta în mod gratuit sau pe sume modice acolo unde era solicitat: a efectuat pictura Bisericii „Sf. Nicolae” din Bocșa Română, restaurări de cruci și troițe de pe raza orașului Bocșa și alte astfel de lucrări de mai mici sau mai mari dimensiuni. Era, întotdeauna, prezent când aveai nevoie de el (cu toate că nu i se răspundea la fel!).

Prin talentul său, a reprezentat orașul Bocșa cu cinste la toate expozițiile externe la care a fost invitat, în taberele de artă, în saloane și vernisaje de grup.

”Pentru mine pictura este o chemare”, mărturisea Viorel Coțoiu în reportajul realizat de Vasile Bogdan și, până în ultima clipă, și-a urmat această chemare…

          Dumnezeu să-l odihnească! Veșnică fie-i memoria!

Având în vedere responsabilitatea instituției noastre în ceea ce privește implementarea  politicilor și strategiilor agricole, stabilite la nivel național de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – după cum ne spunea Claudiu Teodor GRAMA (foto), director executiv al Direcției pentru Agricultură Județeană Hunedoara – anul 2021 a marcat o activitate intensă în domeniile  de responsabilitate. Activitățile de asistență tehnică, consiliere, informare și instruire profesională precum și cele de verificare și control au generat progres față de anii anteriori, la principalii indicatori tehnico-productivi  înregistrați.

Iată și indicatorii în funcție de domeniul și sectorul de responsabilitate: suprafața totală agricolă a județului este de 273.139 ha (arabil 77.946 ha, pășuni și fânețe 193.791 ha, vii 19 ha și livezi 1.383 ha).

Culturile înființate în anul trecut au cuprins 34.004 ha de cereale pentru boabe, 22.139 ha plante de nutreț, 7.613 ha cartofi, 4.766 ha legume, 2.512 ha plante uleioase, 134 ha leguminoase boabe, 17 ha căpșunerii și 107 ha de seminceri și plante pentru industrializare.

Producțiile totale și medii obținute sunt sensibil mai mari decât anul precedent, realizându-se următoarele niveluri productive: grâu 30.336 t, secară 413 t, triticale 7.465 t, orz 3.259 t, orzoaică 3242 t, ovăz 2963 t, porumb boabe 73925 t, cartofi 98969 t, legume 51.523 t, floarea soarelui 3700 t, rapiță 2372 t, soia 640 t, sfecla de zahăr 750 t și nutrețuri 532.926 t.

Se remarcă o creștere medie de 2,6% la grâu și alte cereale, 21,6 % la cartofi, 82,2 % la plantele uleioase. Creșterea de recoltă la plantele industriei de uleiuri se realizează ca urmare a creșterii suprafeței și producției medii, oferta de preț din acest an fiind stimulativă.

Prin structura categoriilor de terenuri se realizează și o utilizare de 101% față de anul precedent, fiind creșteri la nivel de pomicultură/viticultură.

Producția vegetală are o bună bază, în toamnă fiind înființate 10.325 ha, cu 2,1 % mai mult decât anul precedent, starea de vegetație a culturilor fiind corespunzătoare.

– Privind creșterea animalelor, ce amănunte ne puteți oferi?

– Efectivele totale de animale crescute în anul 2021 se prezintă astfel: 40.018 capete bovine, 44.114 capete porcine, 303.812 capete ovine și caprine, 1.045.698 pasări. Se mai cresc în județ 58.056 familii de albine, 5.255 cabaline și 9.870 iepuri.

Specificul județului și îmbunătățirea bazei furajere au făcut ca și în anul trecut să fie creșteri de 4-5% la ovine și caprine, 14% la păsări și aproape 20% la familiile de albine.

De notat faptul că producțiile zootehnice totale sunt bune, după cum urmează: 1.113.426 hectolitri lapte de vacă, 222.918 hectolitri lapte de oaie și capră, 680 t lână, 728 t miere; 80, 431 milioane ouă, precum și 32.542 t carne (4.076 t carne bovine, 5321 t carne ovine/caprine, 13.590 t carne porc și 9.555 t carne pasăre.

Dinamica sectoarelor ce au înregistrat creșteri consemnează plusuri la laptele de capră (0,7%), carne ovine (+5%), carne caprine (+21%) și o majorare cu 32% a producției de miere.

– Privind sectorul Sprijinirea  formelor  asociative, ne puteți spune ceva?

– S-au sprijinit activitățile de înființare și dezvoltare a formelor asociative, cooperative, grupuri de producători și asociații de udători.

La nivelul anului 2021 s-au înregistrat: 15 cooperative, 4 grupuri de producători, 4 asociații de udători, 110 asociații profesionale și composesorate locale și asociații profesionale județene.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În cea de-a doua zi a lunii februarie, în întreaga lume este sărbătorită Ziua Internațională a Cititului Împreună, un eveniment global la care participă milioane de oameni.

Evenimentul, organizat de LitWorld, întrunește într-o singură zi copii și tineri, adulți și vârstnici, din peste o sută de țări ale lumii și se dorește  a fi un îndemn la lectură, o frumoasă celebrare a puterii Cuvântului.

De șase ani, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa   s-a alăturat acestui atractiv proiect și, la început de februarie, invită tineri și vârstnici pentru a citi împreună, cu voce tare.

În acest an, cei care au răspuns invitației bibliotecii bocșene au fost elevii clasei a IX-a B de la Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, îndrumați de prof. dr. Liana Ferciug, alături prof. Dragoș Vasile, directorul Liceului Teoretic „Tata Oancea” și prof. Dănuț Stănchescu, bibliotecarul Liceului.

Ca de obicei, au fost prezente și două eleve voluntare: Bianca Mură și Amelia Belgea, care, cu pricepere și convingere, au recomandat colegilor mai tineri câteva cărți, lecturând fragmente cu  voce tare.

Între cărțile discutate și recomandate s-au aflat „Chimista” de Stephenie Meyer, „Hoțul de cărți” de Markus Zusak, „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury, cărțile autoarei Gusel Iahina: „Zuleiha deschide ochii”, „Copiii de pe Volga” și „Trenul spre Samarkand”; de asemenea, între recomandările organizatorilor s-au regăsit și scriitori români contemporani precum Mircea Cărtărescu, Herta Müller, Radu Paraschivescu, Robert Șerban, Titus Suciu, Ioan Cărmăzan, Vasile Bogdan, Ion Marin Almăjan și alții, făcându-se, într-un fel, legătura între carte și film, între carte și artă, sub diferite aspecte.

Cu acest prilej, tinerii au ascultat recomandări de lectură, au asistat la prezentarea revistei „Bocșa culturală”, dar și la prezentarea expoziției de pictură In memoriam Viorel Coțoiu, organizată la un an de la plecarea artistului bocșean în „lumea cea fără de dor”.

Fascinați de mulțimea și diversitatea cărților, elevii prezenți la eveniment au promis că-și vor face un obicei din a trece pragul bibliotecii.

Evident, întâlnirea s-a încheiat cu o sesiune de fotografii și acordare de diplome pentru marcarea celei de-a VII-a ediție a #ZICI2022 la Bocșa, Caraș-Severin.

Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur a fost și în acest an moment de bucurie și recunoștință la Biserica Ortodoxă „Sf. Nicolae” din Bocșa Română.

Deși în perioadă de restricții din pricina pandemiei, dar și din cauza spațiului neîncăpător în care Biserica își desfășoară activitatea la acest moment, totuși părintele dr. Silviu Ionel Ferciug a continuat tradiția și, în parteneriat cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, a organizat cea de-a VII-a ediție a Simpozionului ”Sfinții Trei Ierarhi, modele  de educație creștină”.

Așadar, în cea de-a 32-a duminică după Rusalii (a lui Zaheu), 30 ianuarie 2022, după oficierea Sfintei Liturghii și Împărtășirea credincioșilor cu Sfânt Trupul și Sângele Domnului, părintele Silviu Ferciug a rostit o rugăciune de pomenire a dascălilor și îndrumătorilor bocșeni, o rugăciune de pomenire pentru regretatul profesor Ioan Cătană, apoi, alături de pr. prof. dr. Dorel Viorel Cherciu, a pus la sufletul credincioșilor cuvinte alese pe tema simpozionului: ”Sfinții Trei Ierarhi, modele  de educație creștină”.

Cel de-al doilea moment al simpozionului a fost susținut de Gabriela Șerban și a constat în  prezentarea volumului „In memoriam prof. Ioan Cătană”, volum apărut la finele anului 2021, la inițiativa Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, Caraș –Severin, cu sprijinul doamnei profesoare Lia Cătană și a administrației locale. Cartea a văzut lumina tiparului în seria „Bocșa – istorie și cultură; 55”; colecția „Dascăli de frunte ai orașului Bocșa; 2”, la Editura TIM din Reșița, sub atenta consiliere a dir. Gheorghe Jurma.

Și acest volum, ca și precedentul, cel dedicat doamnei înv. Elena Mureșan, este coordonat și prefațat de Gabriela Șerban și înmănunchează o serie de gânduri, mesaje și amintiri legate de îndrăgitul profesor Ioan Cătană – născut în 24 iulie 1954 și plecat la cele veșnice în data de 6 mai 2019.

Șirul amintirilor purcede cu emoționante destăinuiri ale soției, prof. Lia Cătană, apoi curg mărturii și gânduri din partea unor prieteni, foști colegi, foști elevi, oameni care l-au cunoscut și l-au iubit: Stela Boulescu, Maria Cernescu, Anca Maria Chihaie, Carla Florentina Cioca, Dimitrie Costa, Maria Dobrău, Mariana Frantz, Laura Gherghinoiu, Anca Ion Coon, Nicolae Magiar, Anca Miloș, Ionela Felicia Moscovici, Diana Laura Mușa, Florin Olingheru, Mirel Patriciu Pascu, Sau Fabia, Teodora Alina Sinculeț, Cristina Vârdău și Mihai Vișan.

Deși nu foarte bogat, acest volum conturează portretul unui dascăl dedicat, al omului înțelept din gura căruia curgea miere când vorbea, după cum se spune în popor, al unui dascăl care întotdeauna a încurajat binele, a promovat frumosul și educația, precum și al unui om iubitor. Iubitor de familie, de profesie, de țară!

Prin alese și frumoase cuvinte, dascălul și omul Ioan Cătană a fost readus în memoria credincioșilor de către: pr.dr. Silviu Ferciug, prof.dr. Mihai Vișan, prof. Dragoș Vasile, directorul Liceului „Tata Oancea”Bocșa, studenta Sibile Jaba și, nu în ultimul rând, soția Lia Cătană.

Și această a VII-a ediție a Simpozionului „Sfinții Trei Ierarhi, modele de educație creștină” s-a dovedit a fi, dincolo de condițiile neprietenoase, o sărbătoare a credincioșilor bocșeni, a dascălilor de ieri și de azi și, așa cum ne-am obișnuit, evenimentul s-a încheiat cu tradiționalele diplome de apreciere din partea organizatorilor, acordate celor care, prin faptele lor, se străduiesc să fie utili oamenilor și plăcuți lui Dumnezeu, dar și harnicilor tineri ai Centrului Catehetic „Sf. Stelian” Bocșa Română.

Sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, ziarul „Accent Media” și Centrul Educativ „Copii și Tineri pentru Comunitatea Europeană” a fost implementat un reușit proiect cu tema „Sănătatea – cel mai de preț dar al vieții”, în cadrul căruia s-a desfășurat concursul de jurnalism sub genericul „Sănătatea – primăvara vieții”, participanții detașați primind DISTINCȚIA „PRIETENUL JURNALISMULUI – PUNTE SPRE VIITOR”.
Pe acest fond au sosit la redacție puncte de vedere, impresii sincere, un adevărat imbold pentru cultivarea talentului creator, semnate de coordonatorii lucrărilor trimise de elevi la concursul nostru și pe care le redăm mai jos:

Din partea Colegiului Național „Iancu de Hunedoara” din orașul de pe Cerna au participat la proiectul cu tema „Sănătatea – cel mai de preț dar al vieții” cu lucrări creație proprie elevele Cătălina Cumpănașu și Cristina Cosmina Petea, ambele din clasa a XII-a.
Consider că a fost un proiect util, la care participanții la concursul de jurnalism au dovedit implicare, spirit civic și creativitate.
Este benefic să provoci tinerii, prin lucrări jurnalistice, la reflecție și abordarea originală a unui subiect esențial.
De apreciat este sprijinul acordat în finalizarea pliantului „Sănătatea – cel mai de preț dar al vieții” de către Miron MANEGA, vicepreședintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Cornel POENAR, directorul ziarului „Accent Media” (și președinte al juriului), medicii Gabriela Cristina OLTEAN, Alexandru SOMEȘAN, Mircea Ioan ARTEAN și pr. Radu TRIFON, consilier eparhial Episcopia Devei și Hunedoarei, dar și de realizatorii acestuia, prof. Ioan VLAD și prof. Georgeta-Ileana CIZMAȘ.
Regretăm plecarea în lumea veșniciei, fără întoarcere, a lui Doru Dinu GLĂVAN, fost președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – personalitate complexă și conduită pilduitoare (unul din inițiatorii acestui proiect), dar îi păstrăm în inimi vie memoria, pasiunea, consecvența și loialitatea pentru profesia de jurnalist.
(Prof. Liliana GALEA – director adj. Colegiului Național „Iancu de Hunedoara”)

Sunt deveancă. M-am născut și crescut în orașul reședință de județ. Acum locuiesc la Bruxelles. Sunt mama lui Mihai David și Anisiei Maria, ambii elevi la Școala Europeană Nr. 1, care au aflat despre concursul de jurnalism „Sănătatea – primăvara vieții”. S-au bucurat și au hotărât să participe cu entuziasm și curaj.
Așa că, au pășit pentru prima dată, într-un captivant maraton al creației și ingeniozității.
Au decolat pe aripile imaginației și creativității, consemnând cu drag locul faptelor, realizând fiecare o lucrare jurnalistică sub semnul pasiunii.
Felicit organizatorii și pe toți participanții.
(Dr. Mihaela Luminița STAICU – Bruxelles)

Concursul organizat pe tema „Sănătatea-primăvara vieții” a fost o provocare la creativitate și investigație jurnalistică, dar și o oportunitate de exprimare liberă pentru elevii participanți, fapt pentru care felicit organizatorii.
Tema concursului a venit ca o invitație la reflecție asupra importanței sănătății, sugerată metaforic, fiind primăvara vieții – condiția primordială pentru binele nostru. Elevii și-au exprimat creativ ideile, au cercetat și analizat prin filtrul jurnalistului modul în care oamenii prețuiesc sănătatea, provocările lumii moderne și impactul dezvoltării societății asupra stării de bine, precum și oportunitățile de tratament pe care le propune medicina modernă.
A prețui sănătatea e cea mai justă formă de iubire și de cunoaștere personală.
(Prof. Mariana CRĂCIUN – Colegiul Național „Decebal” Deva)

Unul dintre darurile omului primite de la Dumnezeu prin nativitatea sa, este talentul. Cu toții ne naștem înzestrați cu el, însă, din păcate, arareori talentul iese singur la iveală. Până a fi dezvăluit, mai devreme, mai târziu, sau – uneori – niciodată, acesta sălășluiește într-o latență nefolositoare, în universul și complexitatea oricărei ființei umane. Nici un copil nu-și poate descoperi singur talentul – fără un sprijin determinat, venit din partea părinților, a educatorilor sau prin strădania unui sistem social orientat, prin structurile și membrii săi cu competență, în această direcție.
O astfel de strădanie descoperim în acțiunea desfășurată sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, publicația ACCENT MEDIA și Centru Educativ ,,Copii și tineri pentru Comunitatea Europeană”, concretizată într-un concurs inedit de jurnalism, cu caracter internațional, având un titlu cu o temă extrem de actuală: SĂNĂTATEA – PRIMĂVARA VIEȚII. Acțiunea, prin tematica și prin modul ei de desfășurare, se raportează la timpul pe care îl parcurgem, dominat de preocuparea tuturor structurilor sociale pentru asigurarea sănătății populației, aceasta primind astfel o prioritate deosebită în contextul actual.
Felicitări organizatorilor și tuturor celor implicați!
(Constantin VLAICU/ UZPR – redactor șef adjunct CRONICA MEHADIEI)

Organizarea concursului internațional de jurnalism pe tema „Sănătatea – primăvara vieții” este o inițiativă lăudabilă, cu un impact pozitiv, atât prin mesajul transmis de „micii jurnaliști”, cât și prin obiectivele acestui proiect, de a încuraja tinerii cu aptitudini literare, de a stimula creativitatea.
Recunoașterea și recompensarea tinerilor concurenți prin tipărirea pliantului „Sănătatea – cel mai de preț dar al vieții” și prin oferirea distincției „Prietenul jurnalismului – punte spre viitor” reprezintă, pentru aceștia, un imbold în cultivarea pe mai departe a talentului creator.
Felicit organizatorii și participanții și am speranța că acest concurs să reprezinte doar începutul unei fructuoase colaborări.
(Prof. Ionela-Grațiana BLAGOE – Școala Gimnazială „Romul Ladea” Oravița)

„Primăvara vieții”- într-un traseu jurnalistic de la Deva spre Arad.
Cu puțin timp în urmă am primit propunerea de a participa la Concursul Internațional de Jurnalism „Sănătatea – primăvara vieții”. Provocarea a fost primită cu entuziasm de către elevii Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Arad. Despre sănătate, tema competiției, se poate scrie și vorbi la nesfărșit, fără a epuiza domeniul. Micii jurnaliști care au participat la acest concurs, au atras atenția într-un mod aparte asupra acestui dar de preț oferit omului de către Dumnezeu.
Într-o lume agitată, într-un context epidemiologic stresant, editorialele elevilor participanți provoacă cititorul să se gândească nu doar la sănătatea trupească, ci și la cea sufletească. În fond, „primăvara vieții”- sănătatea este ca un început bun, o temelie pe care se zidește omul în întregul său: trup și suflet.
Felicit inițiativa UZPR, Ziarului „Accent Media” și Centrului Educativ „Copii și Tineri pentru Comunitatea Europeană” de a organiza o competiție de jurnalism pentru elevii pasionați de acest domeniu. Nutresc speranța că ne vom mai bucura de astfel de colaborări mai ales că în urma participării la acest concurs, am avut onoarea să primim distincția „Prietenul jurnalismului – punte spre viitor” .
(Prof. Manuela CODREAN, Palatul Copiilor Arad)

Sunt onorată, că am avut prilejul și plăcerea, să particip, prin elevii mei, Matieș Georgiana și Scornea Marius, elevi în clasa a VIII-a, la Liceul Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” din Deva, la concursul internațional de jurnalism pe tema „Sănătatea – primăvara vieții”, organizat sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, ziarul Accent Media și Centrul Educativ „Copii și tineri pentru Comunitatea Europeană”. Mă bucur, că elevii mei au îmbrățișat provocarea de a scrie, despre ce reprezintă sănătatea pentru ei, și cât de prețioasă este ea, pentru noi toți. Educația pentru sănătate trebuie realizată tot timpul; atât în familie cât și în instituțiile de învățământ; mai ales acum, când ne confruntăm cu pandemia de Covid 19, care a pus stăpânire pe viețile noastre. O imunitate solidă, determinată de o viață trăită sănătos, va ține piept bolii și va apăra sănătatea.
(Prof. Monika HOMPOT – Liceul Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” Deva)

Omul își trasează sensul existenței sale printr-o multitudine de metamorfoze, care îi marchează devenirea, oferindu-i posibilitatea renașterii permanente. Sănătatea și echilibrul celor trei unități interdependente care ne alcătuiesc – sufletul, mintea și trupul – vorbesc despre calitatea vieții fiecărui individ, iar simbioza dintre acestea trebuie cultivată încă de la vârste fragede, în diferite forme de manifestare. Aici se încadrează și concursul de jurnalism „Sănătatea – primăvara vieții”, al cărui obiectiv a urmărit cultivarea tinerilor în spiritul conștientizării importanței sănătății, valorificată în context creativ, jurnalistic. Salutăm astfel de inițiative, în care adolescenții noștri sunt implicați pozitiv, oferindu-le prilejuri constructive pentru a se dezvolta și pentru a le recompensa eforturile și preocupările meritorii.
(Prof. dr. Oana FODOR – Colegiul Național „Decebal” Deva)

Salutăm acest demers în contextul bulversant al lumii în care trăim. Provocarea adresată elevilor de a reflecta asupra echilibrului atât de necesar între sănătatea trupească, sufletească şi mintală le-a deschis oportunitatea de a identifica, punctual, situații de criză în istoria umanității, dar mai ales de a urmări posibile soluții de redescoperire a valorilor autentice. Viitorul unei societăți depinde, în primul rând, de sănătatea morală a tinerilor, regăsită într-un mod de viață bazat pe comunicare şi empatie.
Consider că deschiderea concursului spre transdisciplinaritate a fost principalul punct forte. Elevii au fost motivaţi de aceastā viziune, de posibilitatea de a depăşi graniţele rigide ale domeniilor de cunoaştere, aşa cum sunt ele abordate la clasă. Îi felicităm pe organizatori pentru acest minunat demers şi le urăm succes în ediţiile următoare!
(Prof. Natalia-Asinefta TOPÎRCEAN, Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Simion Ştefan”, Alba Iulia)

Considerăm că această inițiativă de a organiza o competiție adresată tinerilor a oferit acestora oportunitatea de a exersa condeele în perspectiva unei cariere jurnalistice, dar și de a-și descoperi abilitățile creatoare. Elevii au fost puși în situația de a se documenta, de a gestiona materialul informativ și de a-i da o formă specifică articolului, învățând, astfel, prin acțiune, care sunt realitățile interioare ale creației jurnalistice.
Nu în ultimul rând, acest concurs a fost bine-venit tocmai într-o perioadă aridă pe plan competițional, deoarece olimpiadele concursurile școlare au fost suspendate din cauza restricțiilor impuse de combaterea pandemiei de corona-virus.
(Prof. Germina BREAZ – Colegiul Național „George Coșbuc”, Cluj-Napoca)

Am coordonat lucrarea trimisă de eleva Munteanu Medeea la concursul de jurnalism pe tema sănătății.
A fost o inițiativă salutabilă prin care un elev de clasa a VIII-a și-a putut exprima gândurile și crezurile cu privire la sănătate.
Sănătatea este un concept discutat în societatea noastră actuală, dar ea trebuie să primească statutul unui mod de viață. Apreciez faptul că lucrarea a fost premiată.
Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar aș dori ca demersurile dumneavoastră să se înmulțească și să diversificați temele care prezintă interes pentru generația de mâine pusă în slujba atingerii idealului social.
Sunt onorat ca eleva a cărei lucrare a fost coordonată de mine să facă parte din galeria selectă a tinerilor premiați, iar eu, să am deosebita onoare să fiu menționat în paginile ziarului dumneavoastră.
Adresez un călduros salut, într-o dimineață geroasă de pe plaiurile pășcănene.
(Prof. Ionuț MOCĂNIȚA – Școala Gimnazială „Iordache Cantacuzino” Pașcani)

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Recent la Tribunalul Hunedoara, a avut loc Adunarea Generală a Judecătorilor, în cadrul căreia doamna judecător Mihaela-Aurelia CONTA (foto) – preşedintele Tribunalului Hunedoara a prezentat Raportul de activitate pe anul 2021.
Astfel am consemnat faptul că în anul 2021, Tribunalul a înregistrat un volum de activitate (stoc plus dosare nou intrate) de 11716 cauze pe rol, în scădere cu 883 cauze faţă de anul 2020 când numărul dosarelor pe rol a fost de 12599.
Volumul de activitate pe secţii la nivelul Tribunalului, a fost:
Secţia I Civilă (soluţionarea unui număr de 4954 cauze), Secţia a Il-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal (5244 cauze) și la Secţia Penală (1518 cauze).
La Tribunalul Hunedoara, în cursul anului 2021, s-a înregistrat o încărcătură de 742,2 cauze/judecător.
Separat pe secţii, se constată că, cea mai mare încărcătură de cauze/ judecător a fost la Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, unde s-a înregistrat un număr mediu de 984,1 cauze/ judecător, faţă de 713,3 cauze/ judecător la Secţia I Civilă şi 381,0 cauze/ judecător la Secția Penală.
Volumul de activitate al celor 6 judecătorii din raza de competenţă a Tribunalului a fost în anul 2021 de 43026 cauze pe rol, în creștere cu un număr de 1434 de cauze față de anul 2020, când pe rolul judecătoriilor s-a înregistrat un număr de 41592 cauze.
Numărul de cauze/judecător la judecătoriile din circumscripţia Tribunalului, în anul 2021, a fost următorul: Brad s-au înregistrat 961,5 cauze/ judecător; Deva – 888,9; Haţeg – 1471,3; Hunedoara – 1447,9; Orăştie – 1782,5 și la Petroşani – 1807,3.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Anul 2021 s-a încheiat. Traumele poporului român continuă. În previziunile mele pentru anul 2021, transmise pe pagina mea de Facebook, spuneam că va fi un an al transformării, al puterii interioare, al puterii inteligenței noastre, al vocii interioare. Forța psihică va fi motorul transformării, spuneam. Fiți deschiși la tot ceea ce vine în viața voastră, aveți încredere în propria inteligență, intuiție și propria forță! Adevărurile ocultate se vor revela.

Privind retrospectiv, constatăm că adevăruri ocultate s-au revelat și se vor revela și în anul care tocmai începe, 2022. În ciuda aparențelor de disensiune națională, nucleul dur, profund al poporului român s-a transformat, parcă, într-un Sfinx, mut, dar ferm în propria-i individualitate.

Pentru că, permanent, poporul român profund este agresat și umilit, atât din interiorul țării, cât și din exteriorul ei, îndemn poporul român la o introspecție, la regăsirea de sine și la împuternicire, prin valorile sale profunde, prin tradițiile sale, prin credința sa.

Matricea informațională telurică a spațiului românesc de astăzi este dată de elementele chimice din subsolul țării, cele mai cunoscute fiind aurul și argintul, care sunt anumite frecvențe de vibrație, ce alcătiesc grila energiilor telurice specifice României.

Aurul, argintul, cuprul, plumbul erau cele patru elemente cunoscute și folosite de către atlanți. Zamolxis a stabiloit valorile energetice ale eu-lui românesc: eu-l moale este staniul, eu-l tare este fierul, eu-l informațional este siliciul, eu-l ductil este germaniul. Toate acestea sunt subordonate carbonului, care se află la baza întregii materii. De ce trebuie să renunțăm, astăzi, la carbon?

Toposul („locul” ca spațiu, ca areal ), Logosul ( în sens de „limbă”), Ethosul (credințe, idealuri, valori) împreună configurează și nasc specificitatea unui popor. Criticul literar George Călinescu își începe eseul său intitulat Specificul național cu următoarea afirmație: „Cei care știu că francezii sunt raționaliști, germanii idealiști, englezii pragmatici, rușii mistici, orientalii fataliști nu vor să admită că sufletește, deci și culturalicește, trebuie cu necesitate să ne deosebim de alții”.

Iar poetul și filosoful Lucian Blaga merge și mai departe și distinge ca factor marcant al culturii o matrice stilistică, în cazul culturii române aceasta fiind spațiul mioritic, acea ordine ondulatorie ritmică deal-vale, spațiul-matrice ca formă a orizontului spațial inconștient care fixează anumite structuri sufletești cu substrat spiritual. Filosoful german Spengler (Oswald Spengler, 1880-1936) așază în centrul generator al unei culturi un anume sentiment al spațiului, iar filosoful și etnograful german Leo Frobenius (1873-1938) dezvoltă, de asemenea, concepția că un anume spațiu structurat într-un anume fel este nu numai generator de cultură, dar poate fi privit drept un simbol al unei anumite culturi.

Nu putem să nu amintim aici de Teoria Morfogenetică a lui Rupert Sheldrake (n. 1942, biochimist, biolog, cercetător în parapsihologie,profesor la Universitatea Cambridge), care se suprapune parțial cu teoria subconștientului colectiv a lui Jung și ,prin analogie,cu matricea stilistică a lui Blaga. El a identificat existențacâmpurilor morfogenetice, câmpuri formatoare și generatoare ce conțin stocate în ele informațiile ființării trecute, prezente și viitoare (câmpul Akașic, în ezoterism) și care își exercită influența prin rezonanța morfică, celor care se integrează în el, în mod subconștient sau supraconștient.

Câmpurile morfice (sau morfogenetice) se manifestă și la nivelul comunității umane, al țărilor. Modelele de comportament generate astfel dau specificitatea: de exemplu, englezii sunt renumiți pentru calmul lor, latinii pentru sângele fierbinte, germanii sunt mai rigizi etc.Românii, am putea spune, sunt mai contemplativi, mai blânzi, mai transcendenți. Această specificitate comportamentală și culturală creează, ceea ce în ezoterism se numește egregor național, o matrice formatoare pentru indivizii unui neam, un conținut informațional care, ulterior, ia o formă energetică. Tradiția și cultura structurează un egregor specific, iar acest egregor transmite prin câmpuri morfice, generațiilor următoare cadrele culturale în care să se integreze.

Sheldrake a constatat că pentru ca un câmp morfic să poată acționa este necesar ca în organismul viu (individual) să existe structuri care să recepteze informațiile câmpului morfic respectiv. De asemenea, e necesar să aibă structuri emițătoare prin care să poată influența diverse câmpuri morfice.

Iată de ce sunt importante și definitorii Toposul, Logosul, Ethosul pentru structurarea modelului cultural al unei națiuni.

Cultura se constituie din regulile nescrise ale jocului social. Programarea colectivă a minții este cea care deosebește un grup de un alt grup sau de ceilalți.

Dar cultura se poate învăța, acea cultură în sens larg, înțeleasă ca un summum al unor tipare de gândire, simțire și acțiune. Să facem distincția între natura umană, care determină funcționarea noastră fizică și psihică fundamentală – emoțiile precum frica, bucuria, tristețea, relaționarea cu semenii, acestea țin de programarea mentală. Ceea ce facem însă cu aceste sentimente, felul în care le exprimăm, poartă amprenta culturii.

Cultura unui popor nu poate fi superioară sau inferioară. Ea este pur și simplu.

Culturile se deosebesc între ele prin următorii itemi: simboluri, eroi, ritualuri și valori.

Simbolurile sunt cuvinte, gesturi, imagini sau obiecte (forme) care au un anume înțeles ce poate fi recunoscut ca atare de către cei care împărtășesc acea cultură.

Eroii sunt oameni, vii sau morți, reali sau imaginari, înzestrați cu însușiri prețuite într-o cultură și care sunt modele de comportament.

Ritualurile sunt activități colective considerate esențiale în plan social; ceremoniile sociale și religioase care au menirea să întărească un grup, conferindu-i coeziune, sunt un exemplu.

Nucleul unei culturi este alcătuit din valori și ele exprimă judecăți asupra unor situații sau atribute umane, de tipul: rău-bine, moral-imoral, urât-frumos, decent-indecent, nefiresc-firesc etc.

Nicio comunitate nu poate face abstracție de cultură; aceasta este o condiție sine qua non pentru supraviețuirea ei.

Poporul român are simboluri – a se vedea cultura sa ancestrală magică, are ritualuri bine consolidate (dansul călușului este un astfel de ritual, de exemplu), are eroi ușor de identificat în toată istoria sa și are valori bine fundamentate. Are și slăbiciuni, pentru că istoria sa l-a învățat să fie prudent, temător, dar neagresiv, de o rezistență îndârjită și, uneori, zeflemitoare.

De ce ar dori poporul român să renunțe la cultura sa, fondată pe codul moral creștin, care-i conferă un discernământ spiritual rar întâlnit? De ce ar prefera poporul român o altă cultură, când propria sa cultură străveche i-a conferit stabilitate, statornicie, o identificare aproape mistică cu toposul său?

De ce ar dori poporul român să lase toate acestea de-o parte și să adopte un alt stil cultural decât cel pe care l-a moștenit prin genele sale?

Toate simbolurile sale, toate ritualurile, toți eroii, toate valorile sale i-au conferit o identitate specifică. O națiune este imuabilă. Ca să fii european ( sau demn de a fi luat în serios pe această planetă), trebuie să fii, mai întâi, român.

Pandemia de Sars Cov 2, care se află în desfășurare de aproape doi ani, este testul rezilienței națiunii române. Este, într-adevăr, un moment oportun pentru a-și întări identitatea de sine stătătoare. O națiune este puternică atunci când are o identitate puternică, conștiința propriei valori și a ceea ce posedă.

România are un relief fabulos, oameni inteligenți, o limbă viguroasă și un sistem de credință ancestral, fondat pe valori profund morale. Gena lui Dumnezeu e mult mai puternică la poporul român. De unde și capacitatea sa, de neexplicat pentru unii, de a discerne între adevărat și fals. Miturile false, valorile false care i se propun nu merită să fie integrate, pe de altă parte, ele evidențiază o anumită sănătate morală în fibra adâncă a poporului român și o anumită candoare sufletească a acestuia.

Poporul român are și o comuniune aparte cu ezotericul, cu acel nivel al adevărului suprem care-i permite evoluția conștiinței. Unii vor să-l mâne ca pe o turmă, dar el rămâne neclintit pentru că sursa adevărului spiritual cel mai înalt este nonmentală, se află în sine însuși, prin transcendență.

De ce ar lăsa poporul român de-o parte creștinismul? Pentru că este fondat pe precepte morale, pe virtuți?

Grigore Palama, doctrinarul ortodoxiei, spunea că „cel ce participă la energia divină (….) devine el însuși întrucâtva lumină, el este împreunat cu Lumina și cu Lumina împreună el vede în deplină trezire ceea ce este ascuns celor care n-au primit acest har”.

Poporul român se află într-un moment de răscruce al existenței sale.Nu sunt cuvinte mari. Este vremea alegerilor creatoare de destin. Este vremea împuternicirii și a afirmării voinței proprii. Deciziile istorice pe care trebuie să le ia în fața a tot ceea ce îi este ostil presupun fermitate, unitate națională și conștiință de sine.

Rosemarie Haineș / UZPR

DIN SUMAR

• MIHAI EMINESCU. Nu există urme de fonologie semitică în limba română
• De ce-l iubeau oltenii pe Alexandru Ioan Cuza
• DENIS BUICAN. „Frântură de soare, spărtură de flaut”
• VASILE MOIȘ / IOAN CORNEANU Războiul româno-maghiar din 1919. Planul de acțiune elaborat de colonelul Ion Antonescu
• G-ral Av. RADU THEODORU. Fiți români, măi oameni buni, fiți români, în ultimul ceas!
• DAN CRISTIAN IONESCU. Țiganii vechi și noi
• Acad. IOAN AUREL POP. Identitatea națională și credința creștină
• ION LUCA CARAGIALE. Chestiunea evreească. Protest calomnios la Londra, contra statului român care „schingiuiește evrei”
• ADRIANA STOICESCU Ardeți, naibii, cărțile, că ocupă loc și adună praf
• MIRON MANEGA. MApN cere iertare Institutului Wiesel
• CONSTITUȚIA LOR și CONSTITUȚIA NOASTRĂ. Rolul Autorității Financiare
• AUREL C. POPOVICI (1863-1917). Democrația: Vox populi, vox derbedei
• G-ral MARIAN V. URECHE. Aparatul administrativ din Țările Române după întemeiere. Dregătoriile și atribuţiile informative
• OCOLUL PĂMÂNTULUI ÎN OPINCI. Povestea călătoriei celor patru români care au plecat în 1910 să străbată 100.000 de km pe jos în jurul pământului
• MIREL PALADA. N-avem nevoie de interes național. Noi avem nevoie de trotinetă, mă, sărăntocilor, mă!
• Dr. GEORGE COANDĂ. Și cu Gurile Dunării cum rămâne?
• OVIDIU HURDUZEU. Toate teoriile conspirației s-au dovedit adevărate, cu excepția uneia
• DAN DIACONU. Un exemplu tipic de „țară ca afară”. Vă place? Mutați-vă acolo!
• CORNEL-DAN NICULAE. Metodele unui serviciu secret străin. Cazul MOSSAD
• Dr. LUC MONTAGNIER, laureat Nobel: „Vaccinarea copiilor este o crimă!”
• PAMFIL ȘEICARU. Înșelătoria de la Cairo și capitularea fără condiții a României.
• ION I. BRĂTIANU. Uniunea Lagărelor comuniste s-a transformat în Lagărul Uniunii Europene
• CONSTANTIN 7 GIURGINCA Arhivele transcendente. Muntele Bătrâna
• CHRISTIAN MOCANU. Rondeluri pelasge
•  IOAN ROȘCA. Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XI)
•  MIRCEA PERPELEA. Povestea ultimului papornițar
• DAN PURIC. Inima poporului meu
•  DANIELA GÎFU. O formă de autoexilare
•  NICOLAE ROTARU. La Eminescu
•  NAGY ATTILA-MIHAI. Meditațiile unui secui. Calea spirituală a lui Iona și copilul dezordonat
•  ION STAICU, poet genial
•  ȘERBAN POPA. Pactul Lavrov-Blinken = Pactul Ribbentrop-Molotov reșapat
•  CRISTINA DELEANU. Starea de fapt
• MARCEL SESERMAN. Împotriva Bancocrației
• „Unirea Principatelor”… la New York

 Începând din luna februarie: Antologia CERTITUDINEA Volumul 2

(ne vorbește medicul primar Alexandru SOMEȘAN (foto) – Doctor în Științe Medicale, șef secție Cardiologie – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu ” Hunedoara)

Pe lângă rolul credinței echipei medicale și al credinței personale a pacientului în vindecarea acestuia este de luat în considerare și rolul credinței în formarea unui stil de viață care să promoveze și să consolideze starea de sănătate, să prevină apariția unor boli noi sau agravarea celor deja existente și chiar să favorizeze sau să producă ameliorarea sau vindecarea anumitor afecțiuni de care suferă pacientul.
În perioada lucrării Sale pe pământ, Domnul Iisus Hristos a depus eforturi susținute pentru a-l înălța pe om din punct de vedere spiritual, intelectual și fizic, iar prin vindecările consemnate pe paginile Sfintelor Scripturi, ne-a demonstrat că Dumnezeu dorește să fim sănătoși. Biblia acordă o atenție deosebită trupului celui credincios, sănătății acestuia. Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteți voi (1 Corinteni 3:16,17). Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu preț! Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:19,20). Pentru ca Duhul lui Dumnezeu să locuiască în noi, trebuie să-i oferim un loc curat, neîntinat de obiceiuri rele. Mintea noastră fiind mijlocul de comunicare cu Dumnezeu, necesar pentru a menține relația cu El, trebuie să o păstrăm cât mai sănătoasă, într-o stare de funcționare optimă. Există o strânsă corelație între trup și minte, maxima „mens sana in corpore sano” păstrându-și valabilitatea și actualitatea de-a lungul întregii istorii a ființei umane. Tot ceea ce slăbește puterea fizică diminuează și capacitatea intelectuală, odată cu degradarea trupului și mintea va fi afectată, devenind mai puțin capabilă să facă deosebirea între bine și rău, fiind valabilă și legătura în sens invers, adică o minte bolnavă conduce, în timp, și la degenerarea trupului. Astfel, sănătatea devine foarte importantă din punct de vedere spiritual, fiind indisolubil legată de religie și de misiunea bisericii în lume.
În cele ce urmează, ne vom focaliza atenția asupra a patru din pilonii de bază ai unui stil de viață sănătos: alimentația, exercițiul fizic, temperanța și încrederea în Dumnezeu.
Cu peste 2000 de ani în urmă, părintele medicinei, Hipocrate a formulat aforismul: „Hrana ta să-ți fie medicament și medicamentul să-ți fie hrană”. Acest joc de cuvinte dorește să sublinieze că hrana noastră zilnică nu numai că ne susține fizic, ci are și proprietăți curative. Absența anumitor alimente din dietă cauzează boli de deficiență, cum ar fi rahitismul, scorbutul, pelagra, boala beri-beri. În prezent însă, pentru cea mai mare parte a populației, nu bolile de deficiență reprezintă o problemă, ci așa numitele „boli ale civilizației”, rezultate ale dietelor caracterizate prin consum caloric excesiv și prin dezechilibre nutriționale frecvente. Felul, frecvența și cantitatea alimentelor pe care le consumăm ne afectează în mod direct starea de sănătate. Folosirea abundentă a fructelor și legumelor previne debutul anumitor cancere. Consumul de cereale integrale, semințe și fructe oleaginoase reduce excesul de colesterol din sânge și riscul de infarct miocardic. În schimb, consumul de carne în cantități mari crește riscul de apariție a unor boli cardiovasculare și a unor tipuri de cancer. O dietă bogată în fibre, săracă în grăsimi și fără colesterol ajută la scăderea tensiunii arteriale, la regresia bolilor de inimă și a altor boli cronice degenerative. Multe substanțe nutritive se pierd în procesul de fabricație industrială. În general, cu cât hrana este mai naturală, mai puțin preparată și prefabricată cu atât este mai bogat conținutul în substanțe nutritive. În Sfânta Scriptură găsim recomandări cu privire la o alimentație sănătoasă, cu precădere în a treia și a cincea carte a lui Moise (Levitic, capitolul 11 și Deuteronom, capitolul 14).
Între mese, stomacul are nevoie de cel puțin două ore de repaus pentru a-și reface rezervele energetice și a prepara sucurile digestive pentru masa următoare. Noaptea, stomacul se odihnește împreună cu tot organismul. De aceea este recomandat ca seara să se mănânce foarte puțin sau deloc, iar după orele 18 nu este de dorit a se mai consuma alimente. Mâncând o cină foarte ușoară sau deloc, stomacul se va odihni peste noapte și vom putea dormi un somn adânc, esențial pentru a ne simți cu adevărat odihniți a doua zi. „Ut sis nocte levis, sit cena brevis” spune un proverb latin.
Sedentarismul este o cauză importantă de boală, iar exercițiul fizic este un mijloc de creștere a vigorii fizice, intelectuale și spirituale. Nu există medicament în circulație sau în perspectivă care să promită atât de mult în menținerea sănătății ca un program regulat de exercițiu fizic (Dr. Bortz, Jurnalul asociației medicale americane, 1982). Biblia condamnă în repetate rânduri inactivitatea, lenea: Sufletul celui leneș poftește, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat. Calea celui leneș e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă. Lenea te face să cazi în toropeală. Pofta celui leneș îl omoară, căci mâinile nu voiesc să lucreze (Pildele lui Solomon).
Temperanța (cumpătarea, moderația) poate fi definită ca totală abstinență de la ceea ce este rău și vătămător și cumpătare în ceea ce este bun. Chiar și ceea ce este bun ne poate vătăma dacă este în exces. Consumul de alcool, fumatul, consumul de droguri sunt evident nocive pentru sănătate, dar și alimentele care sunt sănătoase, dacă sunt consumate în exces sau în asocieri necorespunzătoare devin dăunătoare sănătății. Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții, ne spune Domnul Iisus în Sfânta Evanghelie după Luca, iar Sfântul Apostol Pavel ne sfătuiește să lepădăm fărădelegea și poftele lumești și, în veacul de acum, să trăim cu înțelepciune, cu dreptate și cu cucernicie (Tit 2:12).
Încrezându-ne în Dumnezeu, găsim în El putere și nu slăbiciune, înțelepciune și nu ignoranță. Voința și eforturile umane unite cu puterea lui Dumnezeu ne vor ajuta să depășim problemele vieții și să ne regăsim pacea interioară. Marele reformator Martin Luther spunea: „Am ținut multe lucruri în mâinile mele și le-am pierdut pe toate; dar orice am așezat în mâinile lui Dumnezeu, aceea am încă și acum”.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Astăzi am stat de vorbă cu un ghiocel, atât de mic și sensibil, dar atât de puternic, mi-a spus cu voce de bariton: Mi-a fost dor de tine, omule! Și eu i-am răspuns: Dar eram aici, lângă tine… Și ghiocelul a spus din nou: Nu, nu erai lângă mine! Mi-a fost rușine, mințisem, am îngenuncheat în fața lui, am sărutat pământul înghețat, mirosul de crud mi-a înroșit urechile, m-am prefăcut că sunt copil…

Avea dreptate micuțul gladiator, nu am fost lângă el, am umblat hai-hui prin lumea care m-a obligat să port mască, să păstrez distanțarea socială, să fiu forțată să mă vaccinez, să fiu restricționată, viață de câine? Mai rău, un câine este mângâiat, eu am primit numai palme de la acești doi ani nevinovați, porecliți pandemici.

Am stat o clipă cu mine și mi-am resetat gândurile, pe cele vechi și urâte le-am lăsat să se piardă în firele de păr albe, pe cele noi și frumoase le-am adunat într-o cutie de bomboane cu miros de fragi, apoi mi-am amintit ce spunea Valeriu Butulescu: ”Ghiocelul. Soldatul Philipide al lumii vegetale. Ofilirea lui înseamnă triumful primăverii.”

Am primit o veste nemaipomenită: Triumful primăverii! Se termină războiul pandemic, suntem la graniță cu libertatea, trebuie doar să stăm la rând, putem trece fără pașaport, numai cu lumina sufletului nostru în ochi, am învins! Suntem adevărații soldați cu puteri depline, am luptat cu mâinile goale, ranițele zile ne-au ținut hrana speranței, mai mult de-atât, avem prizonieri pe care îi  vom lăsa liberi, de ce? Pentru că îi vom transforma în ghiocei și vor avea sarcina să vestească în fiecare an primăvara, este o lecție de viață pe care nu au primit-o la naștere, nu îi vom pedepsi, ci îi vom face să fie iubiți și să iubească, să arate că ei pot fi un miracol, vor fi cei mai iubiți bulbi, cele mai iubite petale, vor fi zâmbetul copiilor, acestea sunt pedepsele, când pui rău lângă rău nu poți să obții un bine, niciodată! Spuneau bunicii mei: „Dacă nu zâmbim se așează praful pe suflete!” Ce dreptate aveau strămoșii noștri, acești bravi români trecuți prin toate greutățile lumești, știm istoria celor două războaie, apoi bolile ce s-au năpustit pe pământ, Dumnezeule, cât de puternici sunt oamenii! Au fost multe lupte în lume, însă lupta pe care o ducem astăzi este lupta cu noi înșine, o luptă care împarte lumea între supuși și stăpâni, aceștia din urmă urmăresc să pună talpa pe întreaga omenire, un haos și o manipulare, ceea ce ne dovedește că este cea mai mare bătaie de joc a lumii, ca astăzi nu au mai fost atâtea derute. Acest film în care scenariștii ne decid destinele are la bază naivitatea cu care actorii joacă, alimentați zilnic cu frică, sub asediul unor globaliști sataniști, actorii joacă fără să fie plătiți pe platforma „Falsa pandemie”, se văd măștile în sală, sunt fără corp și fără suflet, dar cu gust de moarte, o ușă scârție, se simte parfumul primăverii, milioane de mâini poartă buchete de ghiocei, milioane de voci se cuprind într-una singură, aceasta spune: RENAȘTEM!

Și piesa s-a terminat! Toate viețuitoarele pământului dansează și luminează cerul, încă o dată Dumnezeu ne întinde mâna, suntem salvați, se aud aplauzele destinului, curg lacrimi de viață, ghiocelul se apleacă, iubirea coboară din cer…ghiocelul se ofilește, primăvara triumfă!

Maria ROGOBETE/UZPR   

Lugoj  26.01.2022

(Foto. Carmen Mejdină)

Erwin Josef Ţigla

Citind DEX-ul, vom găsi pentru cuvântul ecumenism următoarea explicație: Mișcare de refacere a unității universale a Bisericilor Creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe calea acordurilor și a dialogului teologic. Pentru reșițeni, cuvântul „ecumenism” a primit un sens nou cu 29 de ani în urmă.

Atunci, din inițiativa unui grup de preoți de diferite confesiuni din Reșița, s-a purces la un nou drum de apropiere a bisericilor creștine istorice. Astfel, în perioada 18 – 25 ianuarie 1993, se organiza în municipiul de pe Bârzava pentru prima oară Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor.

În cartea în patru limbi (română, germană, maghiară, italiană) „Spălați-vă picioarele unul altuia. Ecumenism, între istorie și prezent la Reșița = Waschet Euch gegenseitig die Füße. Ökumene zwischen Geschichte und Gegenwart in Reschitza = Mossátok meg egymás lábát. Az ökumenizmus története és jelene Resicabányán“,apărută, la 10 ani de ecumenism, sub semnătura părintelui de atunci Pál, astăzi episcop diecezan, și a mea, dânsul amintea de aceste prime zile: „Când am ajuns la Reșița, o dorință trăia în mine: să îi iubesc pe toți, pe fiecare om, să mă întorc spre fiecare cu iubire. E normal că în mod special am încercat să fiu atent la preoți și pastori de oricare confesiune, căci ei sunt aceia cu care lucrăm în via Domnului aici în Reșița. … Din 1993 încoace, Săptămâna ecumenică de rugăciune pentru unitatea creștinilor se desfășoară cu regularitate și în orașul nostru, în fiecare an, între 18 și 25 ianuarie. Mai ales din 1999 încoace, de când participarea este deosebit de largă, cred că putem vorbi despre o săptămână de sărbătoare creștinească pentru întregul oraș.”

Doresc în continuare să accentuez câteva inițiative și manifestări pe care le consider importante pentru ultimii 29 de ani de trăire în comun la Reșița:

–    Participarea creștinilor de diferite confesiuni din Reșița la diferite evenimente din programul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea la București, în 7 – 9 mai 1999, când a ieșit din sufletul miilor de credincioși acel strigăt de neuitat, „Unitate!”, dar și participarea creștinilor din Banatul Montan la programul vizitei Papei Francisc în Transilvania, la Șumuleu-Ciuc și la Blaj, la început de iunie 2019;

–    Participarea tinerilor reșițeni de diferite confesiuni creștine, alături de preoții lor, la a treia Adunare Ecumenică Europeană, care a avut loc la Sibiu între 4 și 9 septembrie 2007, dar și la alte întâlniri cu caracter ecumenic din Italia (zona Pesaro, Loreto și Trento) și Suedia;

– Participarea unor episcopi ai bisericilor istorice din România la octavele organizate la Reșița și Caransebeș;

–    Întâlnirile ecumenice anuale și lunare ale femeilor în diferitele biserici istorice creștine reșițene, care s-au desfășurat în trecut;

–    Manifestarea anuală ecumenică în Postul mare, desfășurată de cele mai multe ori la Centrul Social „Frédéric Ozanam“ din Reșița, „Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii”, anul trecut fiind întrerupt șirul din cauza pandemiei;

–    Manifestarea din 14 ianuarie 2007 de la Reșița, cu participarea celor trei episcopi, PS Lucian Mic (ortodox român, Caransebeș), PS Alexandru Mesian (greco-catolic, Lugoj) și PS Martin Roos (romano-catolic, Timișoara), cu prilejul înmânării oficiale a titlurilor de Cetățean de Onoare al municipiului Reșița preoților dr. Vasile Petrica (la acea vreme protopop ortodox român de Reșița), József Csaba Pál (atunci fiind arhidiacon romano-catolic al Banatului Montan), Marian Ilie Ștefănescu (la acea vreme protopop greco-catolic de Reșița) și Makay Botond (atunci pastor reformat de Reșița), un gest unic în țara noastră, poate și pe plan european;

–    Întâlnirile / rugăciunile ecumenice organizate de-a lungul anilor cu participarea la Reșița, Caransebeș, Bocșa sau în Anina a unor întâistătători ai bisericilor creștine din țara noastră: mons. Sebastian Kräuter (episcop romano-catolic, Timișoara) și dr. dr. Christoph Klein (episcop evanghelic luteran, Sibiu) la Reșița, în 14 noiembrie 1992 și 14 octombrie 1995; mons. Sebastian Kräuter (episcop romano-catolic, Timișoara) și PS Alexandru Mesian (episcop greco-catolic, Lugoj) la Bocșa, în 15 mai 1998; mons. Martin Roos (episcop romano-catolic, Timișoara) și PS Alexandru Mesian (episcop greco-catolic, Lugoj) la Reșița, în 8 septembrie 2000; mons. Martin Roos (episcop romano-catolic, Timișoara), mons. Eugen Schönberger (episcop romano-catolic, Satu Mare) și dr. dr. Christoph Klein (episcop evanghelic luteran, Sibiu) la Reșița, în 22 ianuarie 2005; mons. József Csaba Pál (episcop romano-catolic, Timișoara) și Reinhart Guib (episcop evanghelic luteran, Sibiu) la Reșița, în 25 ianuarie 2020; PS Lucian Mic (episcop ortodox român, Caransebeș) și mons. József Csaba Pál (episcop romano-catolic, Timișoara) la Caransebeș, în 22 ianuarie 2019 și 21 ianuarie 2020, la Reșița în 23 ianuarie 2019, în 23 ianuarie 2020, în 23 ianuarie 2021 și în 22 ianuarie 2022, precum și la Anina, în 21 ianuarie 2021, la Oțelu Roșu, în 20 ianuarie 2022 și la Bocșa Montană, în 21 ianuarie 2022. La rugăciunile ecumenice din acest an din Reșița, Oțelu Roșu și Bocșa Montană au participat, pe lângă mons. József Csaba Pál (episcop romano-catolic, Timișoara), și PS Lucian Mic (episcop ortodox român, Caransebeș) și mons. Ioan Călin Bot (episcop auxiliar greco-catolic, Lugoj);

–     Cartea mai înainte amintită și apărută la Reșița în anul 2003, cu prilejul împlinirii a 10 ani de octavă de rugăciune pentru unitatea creștinilor, editată de Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița;

–     Organizarea, timp de trei ani, a procesiunii ecumenice de Florii la Reșița, în 28 martie  2010, 16 aprilie 2011 și 13 aprilie 2014;

–     Participarea la octava din Reșița a unor preoți / pastori și laici din Italia și Suedia precum și întoarcerea vizitei acestora, prin reprezentanți din Reșița, la manifestări ecumenice din aceste țăei;

–   Medicii și asistentele din secția de radiologie al Spitalului Județean Reșița au organizat, începând cu vizita Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, în fiecare zi de lucru un moment ecumenic de rugăciune și meditație;

–   Participarea preoților și tinerilor din Reșița la simpozioane ecumenice organizate de Teologia Ortodoxă și Mișcarea Focolarelor din cadrul bisericii catolice;

–   Întâlniri ecumenice ale tinerilor la Sanctuarul marian „Maria Stâncii” de la Ciclova Montană și de la Băile Herculane (4 – 5 întâlniri până în prezent);

–     Diferite manifestări spirituale și culturale din țară și în străinătate, la care au participat în fraternitate reprezentanți ai diferitelor confesiuni creștine din Reșița și nu numai;

–     Apariții în mass-media scrisă și vorbită locală, națională și internațională.

Ne-am bucurat împreună de cei 30 de ani de octavă în bisericile noastre creștine, anul acesta octava organizându-se la Reșița, Oțelu Roșu și Bocșa, între 18 și 25 ianuarie, în următoarele lăcașuri binecuvântate:

–    18.01, Biserica Greco-Catolică „Sfânta Fecioară Maria de la Fatima” și „Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea” Reșița – Govândari (predica: pr. Attila Puskás – romano-catolic, Reșița – Govândari);

–    19.01, Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” Reșița (predici: pr. Veniamin Pălie, decan romano-catolic de Caraș / în lb. germană, pastor Adorján David – Biserica Reformată Reșița / în limba maghiară, pr. Ovidiu Pop – greco-catolic, Reșița – Govândari / în lb. română);

–    20.01, Biserica Greco-Catolică „Nașterea Maicii Domnului” Oțelu Roșu (predica: ES József Csaba Pál / cu participarea mons. József Csaba Pál – episcop romano-catolic de Timișoara, PS Lucian Mic – episcop ortodox român din Caransebeș și mons. Ioan Călin Bot – episcop auxiliar greco-catolic de Lugoj);

–    21.01, Biserica Ortodoxă Română „Pogorârea Sfântului Duh” Bocşa Montană (predica: PS  Ioan Călin Bot / cu participarea mons. József Csaba Pál – episcop romano-catolic de Timișoara, PS Lucian Mic – episcop ortodox român din Caransebeș și mons. Ioan Călin Bot – episcop auxiliar greco-catolic de Lugoj);

–    22.01, Biserica Romano-Catolică „Preasfânta Treime” Reșița – Govândari (predica: PS Lucian Mic / cu participarea mons. József Csaba Pál – episcop romano-catolic de Timișoara, PS Lucian Mic – episcop ortodox român din Caransebeș și mons. Ioan Călin Bot – episcop auxiliar greco-catolic de Lugoj);

–    24.01, Biserica Reformată Reșița (predica: pr. Veniamin Pălie – romano-catolic, „Maria Zăpezii” Reșița);

–    25.01, Biserica Evanghelică CA Reșița Montană (predica: pastor Adorján David – Biserica Reformată Reșița).

Este în puterea noastră să încercăm, fiecare după putințele sale, să contribuim prin rugăciune la unitatea creștinilor, indiferent de confesiune sau limbă maternă, să participăm împreună ori de câte ori ni se oferă prilejul la manifestări spirituale sau culturale care promovează unitatea creștină în Banatul Montan!