Deja doi ani fără Octavian Doclin…

Îmi amintesc totul de parcă ar fi fost ieri… Vizita la spital, cartea lui Nuțu Cărmăzan, revistele „Bocșa culturală” și „România literară” – cele din urmă lecturi ale Poetului -, bucuria revederii, planurile și, mai ales, optimismul pe care-l revărsa asupra noastră cu generozitatea-i caracteristică… Tot îmi amintesc… Era vineri și era bine… Apoi, duminică… n-a mai fost bine… Și a venit vestea… pe care eu cu greu am crezut-o…

Deși au trecut doi ani, întotdeauna când lucrez sau planific ceva, mă întreb „oare ce-ar fi spus Tavi?” și parcă m-aș repezi la telefon să-l sun…

Dar… „când s-a împlinit vremea/ plecării din poem/ el, poetul, nepăsător/ mai degrabă decât laș/și-a luat rămas bun/ numai de la poemă/ din cortul celui dintâi/ s-a auzit doar un prelung/ hohot de râs.” (Hohotul de Octavian Doclin)

Poetul Octavian Doclin Chisăliță s-a născut în 17 februarie 1950 în comuna Doclin din Caraș-Severin și s-a stins în 11 februarie 2020, la Reșița.

      Profesor, referent cultural, scriitor, editor, Preşedintele Fundaţiei Cultural-Sociale OCTAVIAN DOCLIN Reşiţa; redactor-şef al revistei „Reflex – artă, cultură, civilizaţie” (Reşiţa) şi coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al Editurii Modus (Modus P. H.) Reşiţa, dar, mai ales, un sensibil și talentat Poet, Octavian Doclin a lăsat în urma sa 50 de volume de autor și multe și importante colaborări la reviste și volume colective.

Din anul 1982 este membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), iar în perioada 1990 – 2005 a fost membru în Comitetul de conducere al Filialei Timişoara a USR; de asemenea este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi membru al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, Filiala Reşiţa.

În anul 1968 a avut loc debutul absolut în  revista Vîrste cărăşene a Liceului din Grădinari, an I (1968), nr. 1 (cu grupajul de versuri „Trei teme despre meşterii lutului”, semnat Oct. Chisăliţă), p. 8; în revista Orizont, Timişoara, an XXI (94), nr. 6, iunie 1970 (semnează pentru prima dată cu numele literar adoptat de atunci, Octavian Doclin), cu poezia „Galilei”, p. 58 (Atelier poetic); în 1970, debutează în volumul „Ritmuri din Ţara lui Iovan Iorgovan”, o culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde și prefaţată de Pavel Bellu, iar debutul editorial se produce în 1979 cu volumul Neliniştea purpurei, un volum de poeme care beneficiază de prezentări ale unor importanţi scriitori precum Anghel Dumbrăveanu şi Gheorghe Grigurcu.

Apoi poetul îşi revarsă talentul, iar scriitura sa curge în mai multe volume (50), unele în mai multe ediţii şi în mai multe limbi.

Un volum frumos,(cea de-a 49-a carte),  pe care poetul îl aștepta cu bucurie și mândrie, fiind apărut sub egida Editurii Academiei Române din București, în ciclul „O sută una de poezii” este chiar așa intitulat „O sută și una de poezii”, un volum pe care Octavian Doclin nu a apucat să-l vadă, trudit de Ada D. Cruceanu, cu o prefață de Zenovie Cârlugea și cu repere critice purtând semnătura unor importanți scriitori români: Cornel Ungureanu, Gheorghe Pituț, Petre Stoica, Laurențiu Ulici, Al. Cistelecan, Alexandru Ruja, Marian Popa, Cornelia Ștefănescu, Paul Aretzu, Mircea Martin, Cristian Livescu, Simona Grazia-Dima, Ionel Bota, Marian Barbu, Mircea Popa, Ion Cristofor, Marcel Pop-Corniș, Gheorghe Jurma, Constantin Cubleșan, Adrian Dinu Rachieru, Marian Odangiu, Tudorel Urian, Mircea Bârsilă, Ion Marin Almăjan și Ion Pop. Volumul a fost lansat în data de 13 februarie 2020, după înmormântarea poetului și a fost prezentat de scriitori precum: Cornel Ungureanu, Alexandru Ruja, Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla, Vasile Petrica, Marcu Mihail Deleanu, Vasile Dan, Ioan Mateuț, Nicolae Sârbu și alții.

        Tot postum, sub îngrijirea atentă a dr. Ada D. Cruceanu, este volumul Privirea peste umăr (…și cu cît mai mult mă uit în urmă). Poeme 2018 – 2019; Elogiu poemului liber și mîinii care-l gîndeşte la ieșirea din Subterană pentru ultima oară, cu o prefață de Al. Cistelecan (apărut la Timișoara: Editura Gordian, 2020) dedicat „Adei, desigur, această carte care închide cercul (doclinian)” și cu precizarea: Cu această carte, autorul ajuns la borna 70 a vieții sale, a vrut să dea seama/ socoteală despre o experiență/trăire poetică de peste 50 de ani. Ce va urma, vorba cinicului, voi muri și voi vedea.”

Nu putem omite însă volumele de referinţe critice dedicate operei docliniene: Ionel Bota, Muntele şi iluzia. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Reşiţa, Timpul, 1997; Doru Timofte, Apologia lui Esau. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Timişoara, Marineasa, 2001. Ionel Bota, Muntele şi poezia. Lirica lui Octavian Doclin, ed. a 2-a, Oraviţa, 2008 şi Adrian Dinu Rachieru, Cercul doclinian, Timişoara, Marineasa, 2015 și cea de-a doua ediție, revăzută și adăugită, apărută la Timișoara: Gordian, 2020.

Octavian Doclin inițiază și realizează împreună cu Ada D. Cruceanu, timp de 20 de ani, revista Reflex dar şi colaborează la cele mai prestigioase şi importante publicaţii de literatură din ţară şi străinătate. De asemenea, opera docliniană este reflectată în presa vremii (ex. Orizont – Timişoara, Luceafărul – Bucureşti; Contemporanul – Bucureşti; Familia – Oradea; Steaua – Cluj; Transilvania – Sibiu, Poesis – Satu Mare; Scrisul Românesc – Craiova; Portal Măiastra – Tg. Jiu etc.).

Deţinător al multor premii şi distincţii importante în plan literar, merită totuşi menţionat măcar Titlul Cavaler al Ordinului Cultural „Eminescu – 1868 – Oraviţa” primit în 2006, Premiul pentru poezie în 2008 şi în 2010 al USR Filiala Timişoara sau Premiul de excelenţă al Municipiului Timişoara pe anul 2011.

Din anul 1997 este Cetăţean de Onoare al comunei Doclin; din 2009 este Cetăţean de Onoare al Municipiului Reşiţa, iar din 2004 este onorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, acordat de Preşedintele României.

Senior al poeziei, Senior al culturii cărăşene, un scriitor care a trecut cu cinste fruntariile țării de nenumărate ori, Octavian Doclin este, fără doar şi poate, un poet de excepţie şi  un veritabil om de cultură.

„Ca orice poet adevărat/ născut în Vărsător/ aduna aduna până se umplea/ și apoi dădea tot ce-i/ mai bun din el/ se aprindea repede/ dar ardea încet tot mai încet/ ca feștila din lampa cu petrol/ în lumina căreia citea/ în nopțile de iarnă din copilărie/ acum simte aproape nedumerit/ și vede mai ales/ ca o altă feștilă/ mâna lui făcută scrum/ și pulbere de flacăra/ ochiului al treilea – Marele Domn.” („Al treilea ochi” de Octavian Doclin)

Veșnică fie-i memoria și în pace somnul!

Și în anul 2022, în comuna Vața de Jos – după cum ne spunea Ioan Liviu LINȚĂ (foto) în calitatea sa de primar – activitatea cultural artistică – o adevărată marcă a nobleții spirituale, se continuă printr-o autentică valorificare și finalizare a unor experiențe cu accent pe un conținut corespunzător și asigurarea stimulării de inițiative a spiritului creator al oamenilor din comunitate.

Nu sunt uitate tradiția și obiceiurile – adevărata zestre prețioasă care trebuie păstrată și transmisă nealterat generației viitoare.

Dar iată și evenimentele culturale ale anului 2022 din comuna Vața de Jos înscrise pe agenda de activitate a Primăriei și a Consiliului Local:

• Expoziția mărțișorului: 1 martie – 8 martie (expoziție de mărțișoare și felicitări confecționate de către elevii Școlii Gimnaziale Vața de Jos);
• Expo – târg (are loc în luna mai și obiectivul principal îl constituie expoziția de utilaje agricole pentru zona montană. De asemenea, vor fi organizate expoziții cu animale și păsări ale fermierilor din comună. Manifestarea se încheie cu un program artistic susținut de către soliști și instrumentiști din comuna Vața de Jos);
• Nedeea de la Vața și sărbătorirea iei românești (pe scena Căminului Cultural din localitatea Vața de Jos, în cadrul programului artistic susținut de soliști de renume, sunt promovate și tinere talente din Țara Zarandului. Va avea loc și o expoziție de costume populare din satele aparținătoare comunei);
• Festivalul taragotului (are loc în luna august și sunt invitați instrumentiști virtuoși ai taragotului din țară).

Pot adăuga și alte evenimente interesante, atractive și educative:

• Festivalul vânătorilor (are loc în luna octombrie. Se va organiza o prezentare de accesorii, obiecte și trofee de vânătoare. Spre deliciul participanților, vor fi prezentate spre degustare preparate vânătorești. În cadrul evenimentului va avea loc și o expoziție canină cu vânzare, iar festivalul se încheie cu un spectacol folcloric);
• Comemorarea eroilor căzuți la Revoluția de la 1848 – „Salca Roșie” (evenimentul va avea loc în data de 8 noiembrie în localitatea Târnava de Criș și debutează cu un parastas pentru eroi, evocare istorică și intonarea de cântece patriotice);
• 1 Decembrie – Ziua Națională a României (activitatea se desfășoară la Căminul Cultural Vața de Jos cu evocarea istorică a evenimentului urmat de un spectacol de cântece patriotice);
• Festivalul de colinde (la acest festival participă colindători atât din comuna Vața de Jos, cât și din comunele învecinate. Vor fi prezentate colinde vechi din străbuni împletite frumos cu obiceiurile și tradițiile locului).

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta – Ileana Cizmaș/ UZPR

Ne aflăm la Ciungani, un sat aparținător comunei Vața de Jos. Anumite documente privind această așezare s-au găsit la cetatea Șiria, județul Arad.

Amănunte semnificative privind această zonă cerem de la ing. Paulin BUDĂU (foto) de la Primăria Vața de Jos, care cu amabilitatea ce-l caracterizează, ne-a informat:

– Alături de Biserica de lemn care este declarată monument istoric și datează din anul 1742, peisajul absolut mirific, ca și atracție a locului există la Ciungani un „Izvor de leac” cum îi spun localnicii. Despre acest izvor se știe de cel puțin 100 de ani, aici venind oameni chiar și din județele vecine, Arad și Bihor, pentru a lua apă de băut, pe care o foloseau și pentru a se spăla cu ea. Calitățile acestei ape erau cunoscute ca fiind vindecătoare pentru tot ceea ce înseamnă afecțiune a pielii (infecții, eczeme etc.).

Acest fapt a fost cunoscut printr-o pățanie a unui țăran deținător de capre. Acesta a observat căci caprele sale aveau râie. În disperare, le-a dat drumul în pădure pentru a fi mâncate de lupi. Însă, caprele trecând pe lângă acest izvor, au luat contact cu apa respectivă, au băut, iar după o perioadă de rătăcire prin pădure, au fost văzute curate, vindecate.

Această apă izvorăște de la 6 m înălțime dintr-o crăpătură în stâncă. Este semicaldă. Se spune că e bine ca apa aceasta să fie folosită în zilele de sărbătoare, mai ales de Paște, Rusalii, Înălțarea Domnului și în special în ziua de Izvorul Tămăduirii când are loc anual o manifestare  religioasă care constă în maslu și slujbă, la locul unde se află izvorul și unde este ridicată o troiță.

Și, încă o poveste reală. Persoana în cauză trăiește și azi, are vârsta de 65 de ani și se numește Manase Valeria.

În copilărie a avut o infecție a pielii de  pe față care nu a putut fi tratată cu niciun tratament medicamentos.

Spălându-se cu apa de la „izvorul de leac”, infecția a dispărut.

De asemenea, și în prezent, sunt oameni care vin frecvent după apă la „izvorul de leac” și care declară beneficiile acesteia și starea de bine.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta – Ileana Cizmaș/ UZPR

Una dintre marile pierderi suferite de comunitatea culturală reșițeană și nu numai acum doi ani a fost cea a trecerii lui OCTAVIAN DOCLIN în 11 februarie 2020, cu doar câteva zile înainte de a fi împlinit 70 de ani, la cele veșnice. În continuare vă invit să găsim împreună ce a însemnat trecerea prin această lume a scriitorului și prietenului Octavian Doclin în cei aproape 70 de ani de viață dăruită Cuvântului…

1. Nume: CHISĂLIŢĂ
2. Prenume: OCTAVIAN
3. Nume literar: Octavian DOCLIN
4. Data nașterii: 17 februarie 1950 (în actele oficiale: 18 februarie 1950);
5. Locul nașterii: Doclin, județul Caraș-Severin;
6. Părinții: tatăl: Ioan Chisăliță, maistor cojocar;
   mama: Maria Chisăliță (numele de fată: Olariu), casnică;
7. Studii: elementare (1957 – 1965, Școala generală Doclin): liceale (1965 – 1969, Liceul din comuna Grădinari, jud. Caraș-Severin); universitare (1969 – 1972), Institutul pedagogic Oradea, Facultatea de Filologie, specialitatea română – franceză;
8. Funcții: 1972 – 1977, profesor Școala Generală Nr. 1 Bixad (jud. Satu Mare); 1977 – 2005, referent de specialitate, Centrul Județean Caraș-Severin pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale; Președintele Fundației Cultural-Sociale OCTAVIAN DOCLIN Reșița; redactor-șef al revistei „Reflex – artă, cultură, civilizație” (Reșița) și coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al Editurii Modus (Modus P. H.) Reșița;
9. Data primirii în Uniunea Scriitorilor din România (USR): 1982; 1990 – 2005: membru în Comitetul de conducere al Filialei Timișoara a USR;
10. Colaborări la reviste: Acolada (Satu-Mare), Arca (Arad), Ardealul literar (Deva), Argeș, Arche Noach (München), Banat (Lugoj), Bucovina Literară (Suceava), Cafeneaua Literară (Pitești), Caligraf (Drobeta-Turnu Severin), Cetatea Culturală (Cluj-Napoca), Citadela (Satu Mare), Contemporanul, Convorbiri literare, Discobolul (Alba Iulia), Familia, Hyperion (Botoșani), Knijevni Jivot, Luceafărul, Lumina (Novi Sad-Serbia), Meridianul Timișoara, Nase snahy Plus (Nădlac), Neliniști Metafizice (Constanța), Ogledalo / Oglinda (Seciani, Serbia), Oglinda (Focșani), Orizont, Poesis (Satu Mare), Portal Măiastra (Târgu Jiu), România literară, Revista V (Focșani), Rovnobežné Zrkadlá / Oglinzi Paralele (Nădlac), Наш То / Na Holos (București), Steaua, Semenicul (Reșița), Semne (Deva), Sigma (Dresda, Germania), Transilvania, Tribuna, Ulysse online (Timișoara), Vatra, Viața Românească ş.a.;
11. Colaborări la volume colective (selectiv): Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970; Uneori zborul (șapte poeți tineri). Selecție și prezentare de Anghel Dumbrăveanu, Timișoara, Facla, 1973; Fluturi, păsări, cai… (un bestiar al poeziei românești alcătuit de Petre Stoica), București, Minerva, 1983; Nichita Stănescu – Frumos ca umbra unei idei, București, Albatros, 1985; Lucian Alexiu, Casa Faunului (40 de poeți contemporani), Timișoara, Hestia, 1995; Orașul cu poeți (antologie reșițeană), Reșița, Editura Timpul, 1995; O mie și una de poezii românești, antologie, prefață, bibliografie de Laurențiu Ulici, București, Editura DU Style, 1997; Eminescu – pururi tânăr. Dedicații lirice. Ediție, antologie, aparat critic de Cristina Crăciun și Victor Crăciun. Cuvânt înainte de acad. Eugen Simion. Prefața de acad. Mihai Cimpoi, Chișinău – București, Editurile Litera / David, 1998; Jon Milos (red.), Vid Tystnadens Bord. Panorama över samtida rumänsk poesi i urval, översättning ocg presentation av Jon Milos, Stockholm, Brutus Östlings Bokförlag, Symposion, 1998; Antologia poeților ardeleni contemporani, de Eugeniu Nistor și Iulian Boldea, Tg. Mureș, Editura Ardealul, 2003; Sacralitate / Sacrality. Ediție îngrijită și tălmăciri de Dumitru M. Ion și Carolina Ilica. Cuvânt înainte de Carolina Ilica, București, Editura Academiei Internaționale Orient – Occident, 2004; Medalionul literar – structură permanentă de cultură și educație, de Marian Barbu și Alexandru Gheorghe, Craiova, Editura Ramuri, 2006; Ivo Muncian, Ɯaka poce / Un pumn de rouă (culegere de poezie română pentru copii) [ediție bilingvă româno-sârbă; traducere în limba sârba de Ivo Muncian], Novi Sad, 2011, p. 38-39; 101 (Zmajeve decje igre); colaborează la realizarea articolelor despre scriitorii din Banat (Caraș-Severin) pentru Dicționarul General al Literaturii Române, ediția Academiei României; Reșița: Viziuni / Reschitza: Visionen, Coordonatori și prefață / Herausgeber und Vorwort: Gheorghe Jurma, Erwin Josef Ţigla, Reșița, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Editura Banatul Montan, 2009, p. 66; Tableaux d’une exposition par de poètes roumains de la province de Caraș-Severin […] Traductor: M. A. Christi / Pictures in an Exibition by Romaniajn Poets in Caraș-Severin County, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 20-21; Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii. Antologie de Marian Oprea, [Timișoara], Brumar, 2011, p. 99-104; Orașul cu poeți. Antologie reșițeană realizată de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 30-38; Porțile Poeziei. Caietul festivalului Internațional de Poezie Caraș-Severin – România ediția I, 2011, ediția a 2-a, Reșița, Editura Tim, 2012, p. 197-202, ediția a III-a, 2013 și edițiile 2014, 2015, 2016, 2017, 2018; Se-nalță gândul frunților plecate. Poezie religioasă din Caraș-Severin, Antologie și note de Anton Georgescu, Prefață și note de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2014, p.104-108; Pesnickimeridiani Spedereva, XIV Medjiunarodni Festival Poezie, Smederevo, 2014, p. 95-97; Almanah Sintagme literare, 2015 (Almanah editat de revista Sintagme literare, Timișoara, Editura Eurostampa, 2015), p. 109-110 și 2016; Sexul frumos. Poezie de dragoste, Antologie de Marian Oprea, Timișoara, Brumar, 2015, p. 120; Academia Română, Filiala Timișoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” și Societatea Enciclopedică a Banatului, Enciclopedia Banatului. Coordonator general: Crișu Dascălu. Comitetul general de coordonare: Daniel Alic, Nicolae Bocşan, Doina Bogdan-Dascălu, Stevan Bugarski, Ioan David, Păun Ion Otiman, Costa Roşu, Dumitru Tomoni, Timișoara, Editura David Press, 2015 (articolele, semnate O. D., despre Olga Neagu, Ion Florian Panduru și Vasile Pistolea) și ediția a II-a, revăzută și adăugită, 2016; Marian Oprea, Peisaj în devenire. O panoramă a poeziei din Banat de Marian Oprea. Lector: Eugen Bunaru, Timișoara, Brumar, 2017, p. 285; Marcu Mihail Deleanu, Memorial literar, Reșița, Editura Tim, 2018 (Epistole și dedicații / Întâmplările și colaborările cu Octavian Doclin…/ p. 230-253); Oltart 2012 – 2018, Cuvântul care unește. Volum aniversar de poezie, coordonator: C. Voinescu, Slatina, Editura Hoffman, 2019, p.103-106; Smederevsca Pesnicica Iecen, Pesniciki Meridiani Smedereva, Smederevo, Newpress, 2019, p. 80-82;
12. Debut absolut: 1968, revista Vîrste cărășene a Liceului din Grădinari, an I (1968), nr. 1 (cu grupajul de versuri „Trei teme despre meșterii lutului”, semnat Oct. Chisăliță), p. 8; în revista Orizont, Timișoara, an XXI (94), nr. 6, iunie 1970 (semnează pentru prima dată cu numele literar adoptat de atunci, Octavian Doclin), cu poezia „Galilei”, p. 58 (Atelier poetic);
13. Debut editorial: Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970;

Opera tipărită:

1. Neliniștea purpurei (poeme), Timișoara, Facla, 1979, 60 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Anghel Dumbrăveanu și Gheorghe Grigurcu)
2. Ființa tainei (poeme), Timișoara, Facla, 1981, 52 p.
3. Muntele și Iluzia (poeme), Timișoara, Facla, 1984, 56 p.
4. Curat și nebiruit (poeme), București, Cartea Românească, 1986, 109 p.
5. Cu gândul la metaforă (poeme), București, Editura Eminescu, 1989, 86 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Petre Stoica și Cornel Ungureanu)
6. Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil, Reșița, Editura Semenicul, 1991; ediția a doua, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Ion Marin Almăjan și o prezentare de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Timpul, 1999; ediția a treia, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Prefață de Gheorghe Jurma și o Postfață de Ion Marin Almăjan, Reșița, Editura Tim, 2007
7. Ceasul de apă. Antologie, selecție și postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1991, 96 p.
8. A te bucura în eroare (poeme), Timișoara, Hestia, 1992, 72 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Cornel Ungureanu și Al. Cistelecan)
9. În apărarea poemului scurt (poeme), Timișoara, Hestia, 1993, 52 p.
10. Climă temperat continentală. Poeme / Temperate Continental Climate. Poems. Antologie și versiune în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1995, 68 p.
11. Agresiunea literei pe hârtie. Poeme. Grafica volumului: Iulian Vitalis Cojocariu. Portretul autorului, de Mircea Ciobanu, Timișoara, Hestia, 1996 (Colecția Biblos), 48 p.
12. Esau (33 poeme). Cu o Postfață de Adrian Dinu Rachieru, Reșița, Editura Timpul, 1997, 54 p.
13. 47 Poeme despre Viață, Dragoste și Moarte. Cu un portret al autorului de Iulian Vitalis Cojocariu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p. / 47 Poems about Life, Love and Death. An English Version by Ada D. Cruceanu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p.
14. Poeme duminicale, Reșița, Editura Timpul, 1998, 64 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Al. Cistelecan, Valentin F. Mihăescu și Geo Vasile)
15. Între pereți de plută sau Moartea după Doclin, Timișoara (poeme), Editura Marineasa, 1999, 42 p.
16. Dubla eroare (poeme), Timișoara, Editura Marineasa, 1999, 48 p. (cu un portret al autorului, de Marin Sorescu)
17. Poemele dinaintea tăcerii, Reșița, Editura Timpul, 1999, 48 p.
18. Urma pașilor în vale (poeme), Timișoara, Hestia, 2001, 44 p.
19. Nisip, ape de odihnă (poeme). Însoțite de o Scrisoare a lui Cornel Ungureanu. Postfață de Adrian Dinu Rachieru (coperta: Doru Bucur, Germania), Timișoara, Editura Marineasa, 2002, 48 p.
20. Carte din iarna mea, poeme. Cu o interpretare critică de Olimpia Berca, Timișoara, Editura Marineasa, 2003, 52 p.
21. Pîrga (poeme). Cu o Fișă de Dicționar de Cornelia Ștefănescu și două „Agrafe galbene” de Sorin Cârjan, Timișoara, Editura Marineasa, 2004, 50 p.
22. Pîrga II, poeme, Postfață de Ela Iakab, Reșița, Modus P. H., 42 p.
23. 55 de poeme (antologie). Selecția textelor: Ada D. Cruceanu (coperta: Petru Comisarschi), Reșița, Modus P. H., 2005, 76 p.
24. Locomotiva și vrabia (antologie). Ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, prefață de Mircea Martin (coperta: Tudor Jebeleanu), București, Editura Palimpsest, 2006, 186 p.
25. Pîrga III, poeme. Poetul în Pârgă (Prefață) de Mircea Martin (coperta: Doru Bucur, Germania), Reșița, Modus P. H., 2006, 33 p.
26. СЬЭРЯВАНЕ (Pîrga, poeme), traducere (și aparat critic) în limba bulgară de Margarita Kovalenko, Sofia, Editura Bolid, 2006, 48 p. (Cu o Fișă de dicționar de Cornelia Ștefănescu. Coperta: PAPI – Emilian Roșculescu, Germania)
27. Pîrga (I, II, III), Poeme (cu un Argument al autorului), Reșița, Modus P. H., 2007, 122 p. (Coperta și ilustrația volumului: Ion Stendl)
28. Golf în retragere (55 de poeme) / Golf im Rückzug (55 Gedichte), Antologie de / Auswahl: Ada D. Cruceanu, Traducere de / Übersetzung: Hans Dama, Timișoara, Anthropos, 2008 (Colecția / Sammlung Poesis), 142 p. Prezentare pe coperta a IV-a: Mircea Martin
29. Urna Cerului. Poeme, Timișoara, Anthropos, 2008 (pe coperta I: reproducere după o lucrare dedicată lui Octavian Doclin de pictorul Silviu Oravitzan; pe coperta IV: prezentări de Mircea Popa și Cristian Livescu), 43 p.
30. Aquarius. Poeme, Timișoara, Editura Marineasa, 2009 (cu o Prezentare de Zenovie Cârlugea; pe coperta IV: text de Valentin Chifor), 46 p.
31. Sălașe în iarnă. Antologie de Lucian Alexiu. Cu un Cuvânt înainte de Gheorghe Grigurcu și prezentări de Lucian Alexiu, Petre Stoica, Mircea Martin și Cornel Ungureanu, Timișoara, Anthropos, 2010, 220 p.
32. Docliniană (55+5 poeme), Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2010, 98 p. (Colecția „Scriitorii la ei acasă”)
33. Firul cu plumb / The Plummet. Poeme, Varianta în limba engleză: Ada D. Cruceanu, [Timișoara], Anthropos, 2011 (Colecția Poesis)
34. Nata-Ioana vrea păpuși. Versuri pentru copii [versiuni în limba engleză: Ada D. Cruceanu], Reșița, Modus P. H., 2011, 40 p.
35. 20 + 1 poeți din Banatul Montan (județul Caraș-Severin); Antologie realizată de Octavian Doclin, Cluj-Napoca, Dacia XXI, 2011, 128 p.
36. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față. Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, mărturisiri, Timișoara, Editura Marineasa, 2012, 200 p.
37. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (2). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice, Timișoara, Editura Marineasa, 2013, 245 p.
38. Nata-Ioana-i școlăriță. Versuri pentru copii, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 50 p.
39. Sînge de vișin. Poeme, cu un Studiu introductiv de Valy Ceia, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 116 p.
40. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (3). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice; Gabriela Șerban, Bibliografia revistei Reflex (2000 – 2014), Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 324 p.
41. Baletul de noapte. Poeme. Cu o Prefață de Marcel Pop-Corniș, Timișoara, Editura Gordian, 2015, 96 p. (Texte critice: Marian Odangiu, clapa 1; Alexandru Ruja, clapa 2)
42. Sărbătorile. Poeme, Cu un Studiu introductiv de Gheorghe Mocuța, Timișoara, Editura Gordian, 2016, 96 p. (Texte critice: Paul Aretzu, clapa 1, Zenovie Cârlugea, clapa 2, Constantin Cubleșan, coperta a IV-a)
43. Răsaduri. Poeme. Prefața: Ion Pop, Timișoara, Editura Gordian, 2017, 78 p. (Texte critice: Marian Popa, clapa 1, Adrian Dinu Rachieru, clapa 2, Alexandru Ruja, coperta a IV-a)
44. Poeme libere (din cartea Subteranei, Reșița, 2017 – 2018), Prefață de Mircea Bârsilă, Postfață de Tudorel Urian, Timișoara, Editura Gordian, 2018 (Texte critice: Maria Bologa (clapa 1), Maria Nițu (clapa 2), Mircea Martin (coperta a IV-a)
45. și punct. și de la capăt. Poeme. Prefață de Marian Odangiu, Timișoara, Editura Gordian, 2019, 114 p. (interpretări critice; Gabriel Coșoveanu, Nicolae Oprea, Ioan Nistor, pe coperta a IV-a, Victoria Milescu)
46. Slobodne pesme / Poeme libere. Traducere din română: Slavomir Gvozdenovici, selecție: Ada D. Cruceanu, Slavomir Gvozdenovici, Meridiani, 2019 (Smederevo’s Poet Autumn), Smederevo Newpress /, 80 p.
47. O sută și una de poezii. Antologarea poeziilor, selecția reperelor critice și nota bio-bibliografică de Ada D. Cruceanu. Prefață de Zenovie Cârlugea, București, Editura Academiei Române, 2020
48. Privirea peste umăr (…și cu cît mai mult mă uit în urmă). Poeme 2018 – 2019; Elogiu poemului liber și mîinii care-l gîndeşte la ieșirea din Subterană pentru ultima oară. Prefață de Al. Cistelecan, Timișoara, Editura Gordian, 2020

Închei cu o poezie pe care am citit-o la o manifestare fără Tavi, după ce l-am petrecut pe ultimul său drum, în Cimitirul nr. 3 din Reșița, de unde, de sus de unde se află, poate „privi” ORAȘUL SĂU IUBIT, de sus…

JOCUL

Aseară a trecut pe la mine moartea
provocându-mă la o partidă de pocher
(afară ploua în casă era întuneric)
odată jocul început ne supravegheam mișcările
la lumina intermitentă a fulgerului
(suficientă totuși să observ cum adversarul miza pe o carte
ascunsă inabil în mâneca stângă):
cip – și simții cum un șarpe îmi trece peste picioare
venind tocmai din ascunzătoarea lui din bibliotecă
pas parol – și mâna îmi îngheță în aer
ca inelele din trunchiul copacului
blaint – și lumina orbitoare a fulgerului
îmi desprinse varul de pe ochi
care zornăi pe masă mai tare ca banii
noaptea era pe sfârșite moartea plecase
iar eu acum după ce am trăit și transcris toate acestea
ca un sărut ce se retrage obosit și discret în colțul buzelor
plec să mă culc în interiorul poemului
închizându-i toate ușile
și spunându-vă sincer și binedispus
bună dimineața odihniții mei
jucați în numele meu revanșa.

(din vol. Octavian Doclin: O sută și una de poezii. Antologarea poeziilor,
selecția reperelor critice și nota bio-bibliografică de Ada D. Cruceanu.
Prefață de Zenovie Cârlugea, București, Editura Academiei Române, 2020, pag. 40)

CERTITUDINEA nr.105.Organigrama clasică a MOSSAD-ului. Asasini sub steag străin şi „propaganda neagră“

DIN SUMAR

• MIHAI EMINESCU. Despre urâta pornire a guvernului asupra presei
• MIRON MANEGA. Ce i-aș fi răspuns eu lui Mihai Gâdea dacă eram George Simion
• DENIS BUICAN. „Frântură de soare, spărtură de flaut”
• LA ÎNCHIDEREA EDIȚIEI: Un nou atac legislativ la adresa libertății de exprimare: CNA își întinde tentaculele și pe internet
• ION LUCA CARAGIALE. Chestiunea evreească. România amenințată de izraeliți cu intervenția străină
• Acad. IOAN AUREL POP. Excluderea „Istoriei românilor” și a „Istoriei României” din programa școlară
• VASILE MOIȘ / IOAN CORNEANU. Românii din Maramureș – baza de „recrutare” a nobilimii maghiare. Disputele dintre Dragoș și Bogdan I
• G-ral Av. RADU THEODORU. Lichidați statul paralel! Echipa Iohannis – Arafat destramă România
• DOUĂ ȚĂRI, ACEEAȘI HORĂ! Republica Moldova trimite la Eurovision pe Zdob și Zdub cu o melodie unionistă: „Trenulețul Chișinău – București”
• Av. CORINA SĂCRIERU. Dreptul la ultima redută. „Este o crimă să taci!”
• CONSTITUȚIA LOR și CONSTITUȚIA NOASTRĂ. Banca Națională a României și Autoritatea Electorală
• G-ral MARIAN V. URECHE. Modelul de stat al lui Mircea cel Bătrân
• PAMFIL ȘEICARU. 1944 – România, la poalele propriei Golgote
• Cea mai veche roată de pe Pământ a apărut nu în Mesopotamia (3500 î.Hr), nici în Slovenia (3200 î.Hr.), ci la Cucuteni (5000-6000 î.Hr.)
• CONSTANTIN 7 GIURGINCA. Arhivele transcendente. Valea Horoaba și fisura din peretele Tătarului Mare
• DAN CRISTIAN IONESCU. Limitele prezumției de nevinovăție
• ADRIANA STOICESCU. Cum am permis noi, judecătorii, acest cataclism ruşinos?
• ZOE DANTES. Moartea face ziarul! Sau știrea, în general!
• Dr. GEORGE COANDĂ O trăim și pe-asta: bulgarii ne aprind becurile!
• DAN DIACONU. Amenințarea rusească: o scenetă bună de închis gura mulțimii dezordonate
• CORNEL-DAN NICULAE. Organigrama clasică a MOSSAD-ului. Asasini sub steag străin şi „propaganda neagră“
• NAGY ATTILA-MIHAI. Meditațiile unui secui. Cine va învinge: Putin iraționalul, sau Putin kaghebistul cerebral?
• MIRCEA ELIADE. O lume cârmuită de jumătăți sau sferturi de oameni
• IOAN ROȘCA. Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XII)
•  FLORIN DOBRESCU. Un mincinos în Parlamentul României: SILVIU VEXLER
•  AUREL C. POPOVICI (1863-1917). Drumul «umanității globale» e drumul pe unde și-a dus mutul iapa și țiganul cârlanul
• FLORIAN TĂNĂSESCU. Așteptarea eternității, într-o lume în care valorile morale au deraiat
•  DANIELA GÎFU.O altă întâlnire online, lipsită de viață…
•  NICOLAE ROTARU.Cronica furiosului
• ION STAICU, poet genial
•  ȘERBAN POPA. Deposedarea de dreptul de a avea drepturi și Marea Resetare
•  MEMORIU CĂTRE PRIMUL MINISTRU. Noi, românii ardeleni refugiați, expulzați și deportați, ai cui suntem?
• DAN PURIC Zâmbetul trist al veșniciei
• MIRCEA PERPELEA. Dreptul de a chițăi
• CARMEN TĂNASE. O lume descreierată și bolnavă…

Ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, a declarat că România dorește să reia negocierile cu privire la tezaurul rămas la Moscova, trimis spre păstrare în timpul Primului Război Mondial din 1916 și care nu a fost returnat niciodată.

Tezaurul de aproape 94 de tone de monede de aur, bijuterii și obiecte de artă a fost o sursă de fricțiuni timp de un deceniu. „Suntem în continuare interesați de progresul Comisiei mixte care se ocupă de tezaurul României, care a fost depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial. Nu am abandonat această problemă”, a spus Aurescu.

El a adăugat că o altă ședință a comisiei a fost amânată, din cauza pandemiei. „Contextul este de așa natură încât este dificil să organizăm astfel de întâlniri, dar este un subiect pe care continuăm să îl urmărim îndeaproape”, a spus Aurescu.

Sub presiunea Puterilor Centrale, care ocupaseră cea mai mare parte a României, la 2 decembrie 1916, Banca Națională a decis să mute tezaurul României la Moscova, pentru a asigura conservarea acestuia. În perioada 12-14 decembrie 1916, în Iașiul neocupat, au fost încărcate aproximativ 1.738 de cutii în 17 vagoane de cale ferată, în care aurul românesc era depozitat în lingouri și diverse monede. Potrivit documentelor oficiale, valoarea sa totală era, la acea vreme, de 314.580.456 lei și valorează acum aproximativ cinci miliarde de dolari, scrie BalkanInsight.

După Revoluția Rusă din octombrie 1917, bolșevicii comuniști au preluat puterea, iar Rusia nu a returnat tezaurul decât parțial în 1935, când Uniunea Sovietică de atunci a returnat 1.443 de cutii cu sigiliile sparte, pline cu arhive, documente și hârtii, cărți rare și religioase, dar fără aur.

O comisie interguvernamentală mixtă formată în 2004 de România și Rusia este în prezent singurul forum bilateral agreat de București și Moscova pentru a discuta subiectul.

Deva – Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara și în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, organizează în ziua de 10 februarie 2022, ora 17:00, la Sala de Lectură, un eveniment editorial deosebit, care va bucura numeroșii iubitori de sport: jurnalistul sportiv Nicolae Gavrea își va lansa volumul intitulat „Jurnal olimpic, Tokyo, 2021. Olimpiada în pandemie”.

După volumul de debut, „Rio 2016. Jurnal olimpic”, și volumul dedicat gimnastelor române intitulat „Gimnastelor, cu dragoste”, Nicolae Gavrea vine în fața noastră cu o carte în care descrie, pe zile, foarte amănunțit și documentat, experiența sa cu totul excepțională prilejuită de participarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo, jocuri organizate cu dificultate, sub semnul restricțiilor impuse de pandemia aflată în plină răspândire în lume.

Nicolae Gavrea nu și-a dezmințit vocația de jurnalist și cronicar sportiv nici în condițiile extrem de dure pe care a fost nevoit să le respecte la ultima olimpiadă. Așa cum singur mărturisește, o parte însemnată a vieții și-a dedicat-o „cititorilor, ascultătorilor sau telespectatorilor, tuturor celor care iubesc sportul”, cărora le-a adus „informațiile cele mai diverse de pe bazele sportive pe unde a umblat ca reporter, comentator de eveniment sportiv”.

Prezent la Tokyo, alături de delegația olimpică a României, Nicolae Gavrea consemnează evoluțiile sportivilor români, se bucură de succesele lor (Ana Maria Popescu la spadă, David Popovici la natație, Nicoleta Bodnar, Simona Radiș, Marius Cozmiuc și Ciprian Tudosă la canotaj), dar răzbate și regretul că sportul românesc n-a mai reeditat succesele de odinioară.

Relatarea fiecărei zile de competiție este făcută cu mult profesionalism și obiectivitate, Nicolae Gavrea dovedindu-se un gazetar sportiv cu experiență și chemare pentru această profesie. Nu lipsește atmosfera fascinantă pe care Japonia o generează și care impresionează pe oricine petrece chiar și câteva zile în Țara Soarelui Răsare.

În final, concluzia jurnalistului este limpede: „Sportul a învins pandemia! Cu un an mai târziu decât era programată inițial, fără spectatori în tribune, dar cu întreceri sportive la cel mai înalt nivel, cea de-a XXXII-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară s-a încheiat după 17 zile în care cei mai valoroși sportivi ai planetei s-au luptat pentru medaliile olimpice”.

Sportivii au demonstrat, și de această dată, că „suntem #MaiPuterniciÎmpreună”. Este o concluzie valabilă mereu, și nu doar în domeniul sportiv.

Ioan Sebastian Bara

 managerul Bibliotecii Judeţene Hunedoara – Deva

Atacul împotriva libertății umane a pornit simultan pe mai multe fronturi. Unul recent a fost „Ordonanța lui Ciucă”, al cărei articol 12 alin. 2 pct. b a fost retras din ordonanță la presiunea protestelor din Piața Victoriei. Se pregătește însă un altul, care va fi  votat marți 8 februarie în Senat, după ce a trecut de Camera Deputaților cu 243 de voturi pentru, 39 contra și 15 abțineri: proiectul de Lege pentru modificarea și completareaLegii audiovizualului nr. 504/2002, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia (PL-x nr. 430/2021).

Este, de fapt, o nouă formă perversă de încarcerare a libertății de exprimare în mediul online, referindu-se, de data asta, strict la comunicarea audio-vizuală, al cărei control va intra în competențele CNA. În expunerea de motive, proiectul legislativ este prezentat, ipocrit și cinic, ca o formă de protecție socială: „Proiectul introduce reglementări menite a încuraja autoreglementarea în domeniul audiovizual, dând posibilitatea elaborării unor coduri de conduită, impunând totodată și o serie de cerințe menite a asigura eficiența acestora, în special în ce privește protecția minorilor”.

Ca să fie ipocrizia completă, inițiatorul (Guvernul României) „dă vina” pe Uniunea Europeană, în sensul că-și justifică aberațiile acoperindu-se cu directive și reglementări impuse de UE: „În ce privește serviciile media audiovizuale, reglementarea în vigoare, cuprinsă în cadrul Legii audiovizualului, asigură transpunerea prevederilor Directivei 89/552/CEE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale”.

Și mai departe: „Proiectul introduce noi competențe pentru Consiliul Național al Audiovizualului, privind activitatea acestuia de comunicare, informare și raportare către Comisia Europeană, precum și noi atribuții legate de gestiunea domeniului audiovizualului, precum și competențe legate de comunicarea, cooperarea și schimbul de experiențe cu celelalte organisme cu funcții similare din statele membre”.

O data oala acoperită, legea trece la represalii. Iată câteva extrase din noile reglementări ale Legii audiovizualului:

• „Prevederile prezentei legi se aplică şi următoarelor categorii:

1. a) furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflaţi sub jurisdicţia României;
2. b) furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflaţi sub jurisdicţia unui stat membru al Uniunii Europene;
3. c) furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflaţi sub jurisdicţia unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar al cărui conţinut poate fi accesat pe teritoriul României”.

• „Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să informeze Consiliul cu privire la orice schimbare care ar putea afecta stabilirea jurisdicţiei”.
• „Consiliul administrează lista actualizată a furnizorilor de servicii media audiovizuale aflaţi în jurisdicţia României, cuprinzând şi criteriile în baza cărora s-a stabilit jurisdicţia pentru fiecare furnizor, asigurând comunicarea periodică a acesteia, inclusiv a actualizărilor ei, către Comisia Europeană”.
• „În domeniul serviciilor media audiovizuale, Consiliul poate impune, prin decizii de reglementare, furnizorilor de servicii media audiovizuale aflaţi în jurisdicţia României măsuri mai detaliate sau mai stricte de interes public general, cu respectarea dreptului european aplicabil”.
• „Consiliul cooperează loial şi rapid cu autoritatea competentă din statul de jurisdicţie al unui furnizor de servicii media audiovizuale în situaţia în care serviciul furnizat este orientat în întregime sau în cea mai mare parte către teritoriul României, pentru a ajunge la o soluţie eficientă şi satisfăcătoare în legătură cu orice problemă identificată”.
• „Consiliul va cere unui furnizor aflat sub jurisdicţia României să se conformeze normelor de interes public general şi va informa periodic, cu privire la acţiunile întreprinse, autoritatea competentă din statul membru care a solicitat, în baza unei cereri motivate, luarea unor măsuri, în ce priveşte furnizorul respectiv, al cărui serviciu media audiovizual este orientat în întregime sau în cea mai mare parte către teritoriul statului care a făcut solicitarea”.
• „Furnizarea unui serviciu de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin orice tip de rețele de comunicații electronice, cu excepția sistemelor digitale terestre, se poate face numai în baza licenţei audiovizuale și a acordurilor de retransmisie încheiate de radiodifuzor cu proprietarii rețelelor de comunicații electronice”.
• „În scopul păstrării evidenţei oficiale a furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflați sub jurisdicția României, orice persoană fizică sau juridică, care intenţionează să furnizeze astfel de platforme are obligaţia să transmit Consiliului o notificare cu privire la această intenţie, care trebuie să conţină cel puţin datele menţionate la art. 48”.
• „Consiliul stabileşte prin decizie procedura de notificare şi actualizează pe pagina sa de internet formularul-tip al notificării, cuprinzând informaţiile pe care orice persoană care intenţionează să furnizeze platforme de partajare a materialelor video are obligaţia să le comunice pentru a beneficia de autorizaţia de funcționare. Aceste informaţii sunt grupate în următoarele categorii:

1. a) date necesare identificării furnizorului şi comunicării eficiente cu acesta;
2. b) denumirea şi tipul platformei de partajare a materialelor video”, etc., etc.

Și cu asta a luat sfârșit iluzia paradisului online, în care fiecare credea că e liber să spună orice. A fost, de fapt, o ambuscadă în care oamenii au intrat singuri, de bună voie, abandonând formele clasice de comunicare. Ce s-a întâmplat pe Facebook știm, dar acolo e vorba, totuși, de o politică privată. Acum intervine statul însuși, prin CNA, peste rețelele private, impunându-le politica de „naționalizare” a comunicării (după principiul „ești liber să spui ce vrem noi”).

Proiectul acestei legi are „rădăcini” adânci. El reamintește de ultimul articol scris de Eminescu la TIMPUL, pe 28 iunie 1883, înainte de a fi băgat în cămașa de forță. Reamintesc finalul acelui articol: „Dar credem că nu este nevoie a argumenta mult, spre a convinge despre urâta pornire a guvernului asupra presei. Trebuie să-l așteptăm de acum la alte măsuri și mai odioase, pentru că panta este alunecoasă și nu are piedică până-n prăpastie. Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că, oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, și teamă ne e că, căutând victoria peste tot, va pierde și pe cea déjà câștigată, în monstruoasa sa pornire de a-și subjuga și presa”…

Ca să nu mai lungim vorba: dacă această lege se va vota, Consiliul Național al Audiovizualului va avea dreptul să intervină și să aplice aceleași restricții și represalii pe care le aplică acum în radio și televiziune. Ca să ne protejeze de noi înșine, evident…

Libertatea de exprimare rămâne astfel doar o literă moartă într-o Constituție pe care n-o mai respectă nimeni.

Miron Manega

Un nou atac legislativ la adresa libertății de exprimare: CNA își întinde tentaculele și pe internet

Anul acesta, pe data de 19 februarie, ziua de naștere a lui Constantin Brâncuși, va fi sărbătorită artistic pe scena Teatrului Dramaturgilor Români prin acest spectacol de înaltă ținută artistică, ce vine ca o mărturisire de iubire și prețuire pentru marele sculptor.
De altfel, „BRÂNCUȘI, DRAGOSTEA MEA!” este singurul spectacol național realizat și dedicat lui Brâncuși, tocmai în această zi de mare însemnătate!
Totodată, Centrul Cultural UNESCO „Mihai Eminescu”, alături de acest spectacol, dă viață unui eveniment brâncușian și printr-o expoziție fascinantă de artă itinerantă: „BRÂNCUȘI și iubirile lui!” care are ca protagoniste portretele-picturi ale celor nouă personaje ale piesei de teatru (artist Vali Ciobanu) și pe cel al Zeului Creator Brâncuși (artist Dmitri Murahovschi).
Mulțumiri cu recunoștință partenerilor de onoare: Asociația Culturală Libris Brașov, Asociația OR și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Vă așteptăm cu bucurie și iubire pe 19 și 20 februarie, ora 19:00, la Teatrul Dramaturgilor Români.

BRÂNCUȘI, DRAGOSTEA MEA!

Inspirat de cartea Brâncuși, dragostea mea!, a Claudiei Motea, tradusă și publicată deja în zece limbi, acest spectacol multimedia aduce în prim-plan marile iubiri ale lui Brâncuși, cu femei celebre care i-au fost muze: Margit Pogany, Maria Tănase, Eileen Lane, Peggy Gugenheim, Madame Leonie Ricou, Maria Bonaparte, Cella Delavrancea, Baroneasa Renee Irana Frachon și MilițaPetrașcu.
Toate cele nouă personaje feminine sunt interpretate de actrița Claudia Motea, care dovedește o adevărată performanță artistică, printr-o doză magică de talent și dăruire, în crearea diversă a acestor personalități complexe.
Iată un spectacol fascinant, în regia semnată de Beatrice Rancea, care aduce în prim-plan adevăratele povești de iubire din viața marelui artist, trăite în atelierul său din Montparnasse și care sunt menite să ajungă la sufletul cât mai multor spectatori!
Vocea lui Brâncuși aparține actorului Marius Bodochi, la pian Smaranda Vasile, iar la vioară Ruxandra Cuptor.

Durata spectacolului: 70 minute
Cu: CLAUDIA MOTEA
Voce Constantin Brâncuși: MARIUS BODOCHI
Pian: SMARANDA VASILE
Vioară: RUXANDRA CUPTOR
REGIA & Light Design: BEATRICE RANCEA

Din cronici teatrale:

„E un spectacol original, necesar, dinamic și expresiv din toate punctele de vedere, care se adresează și publicului informat, și celui profan, deoarece conține o mare doză de magie recreând portretul unui geniu. După spectacol, am avut inima plină!”

critic de teatru Dinu Grigorescu

„Să-l sculptezi pe genialul Constantin Brâncuşi în memoria românilor, printr-un astfel de act artistic, mi se pare un dar neasemuit. Nouă roluri şi – Dumnezeule! – atâtea trăiri! Nouă muze şi o singură actriţă! Mulţumim!”

Gabriel Lixandru – jurnalist Ziarul Argeșul

„Actrița Claudia Motea inventează și se reinventează în fiecare personaj, străbătând toată paleta artistică de sentimente : bucurie, tristețe, disperare, extaz, pe parcursul unui singur spectacol la fel de rotund și amețitor ca Sărutul lui Brâncuși. Extraordinar !”

prof. dr. Carmen Bobocescu, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

„Iată un fragment intim din viața celebrului artist român, purtându-ne cu originalitate și talent pe tărâmul muzelor care l-au inspirat, l-au respectat, l-au iubit și nu l-au părăsit niciodată. Un spectacol ce trebuie să ajungă la sufletele cât mai multor spectatori!”

prof. dr. Ovidiu Cornilă – „Destinul românesc”, Madrid

În cadrul unui dialog-eveniment cu Diana Stroia Matthews, Consul Onorific în Ţara Galilor, Nistor Becia, psiholog, doctor în Psihologie și președinte al Filialei Marea Britanie a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a punctat câteva dintre reperele activității sale profesionale și, de asemenea, modalitățile prin care coagulează energiile comunității românilor din Țara Galilor. „Am început să fiu interesat de psihologie datorită oamenilor care m-au inspirat, apoi am devenit autodidact, am citit, m-am documentat și am urmat cursuri de psihologie. Nu eu mi-am ales meseria, ci meseria m-a ales pe mine”, afirmă președintele UZPR-UK.

Nistor Becia a detaliat apoi despre practica de fiecare zi în profesia aleasă și despre proiectul social denumit „Da, am nevoie de ajutor”, în care are alături personalități care doresc să sprijine comunitatea românilor din Țara Galilor în special și din Marea Britanie în general, „facilitând creșterea gradului de conștientizare a importanței sănătății mintale”, după cum argumentează Nistor Becia: „În viața de fiecare zi ofer asistență sistemului social, dar și familiilor pacienților. Prin jobul meu, înlesnesc accesul la serviciile de ajutor social. Vreau să subliniez importanța solicitării de ajutor. Nu suferiți în tăcere și singurătate! Cereți ajutor specializat!”.

Acest prim episod al acestui dialog care va continua a fost realizat de Consulatul Onorific al României în Țara Galilor, în colaborare cu Uniunea Ziaristilor Profesioniști din România – Filiala Marea Britanie (UZPR-UK).

Interviu cu Diana Stroia Matthews, consulul onorific al României  si psiholog dr Nistor Becia

În acest an, 2022, Biserica Ortodoxă Română omagiază, în prima parte a anului,  Rugăciunea în viața Bisericii și a creștinului, iar credincioșii, enoriașii Bisericilor noastre, cunosc cât este de importantă Rugăciunea în viața omului.

Astfel, în această perioadă, preoții, urmând și îndemnul Preasfințitului nostru părinte Episcop Lucian al Caransebeșului, înmulțesc rugăciunile pentru sănătate, intensifică programul de slujbă oficiind mai des Sfânta Liturghie și Taina Sfântului Maslu, deplasându-se, în ciuda pandemiei și înfruntând pericolul bolii, în mijlocul bolnavilor, fie la domiciliu, fie în cămine și azile de bătrâni, pretutindeni unde sunt absolut necesare credința și rugăciunea, încrederea în rugăciune și tămăduire prin voia și puterea lui Dumnezeu.

În acest context, considerăm că și noi, credincioșii, beneficiarii  jertfei acestor preoți, suntem datori să înălțăm umilele noastre rugăciuni pentru sănătatea și puterea parohilor și duhovnicilor noștri.

Cu atât mai mult, când preotul paroh se află la ceas aniversar, împlinește o frumoasă și rotunda vârstă, iar enoriașii, în număr mare, aleg să-i fie alături și să-l sărbătorească!

Așa s-a întâmplat duminică, 6 februarie 2022, la Biserica Ortodoxă cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” din Bocșa Vasiova, când preotul dr. Daniel Crecan, parohul Bisericii, a fost sărbătorit la împlinirea vârstei de 50 de ani.

După oficierea Sfintei Liturghii și Împărtășirea cu Sfânt Trupul și Sângele Domnului, prieteni, colaboratori, apropiați ai Bisericii, enoriași ai parohiei Vasiova, l-au  purtat în rugăciunea lor pe pr. Daniel Crecan, i-au adresat urări de bine și sănătate, alese cuvinte și, evident, tradiționalul La mulți ani!

E cunoscut faptul că părintele Daniel Crecan este un intelectual rasat al orașului Bocșa, unul dintre oamenii preocupați de cercetare istorico-religioasă a urbei, unul dintre oamenii cărora Dumnezeu le-a sădit „talanții” în minte și în suflet.

Preotul Daniel Crecan este un exemplu de viață frumoasă și de aleasă slujire a lui Dumnezeu, a Bisericii și a Cărții. Mânuitor de condei, dar și iubitor și cititor de carte, ticluiește cu atenție cuvântul, astfel încât este capabil să atingă sufletul oamenilor, să le pătrundă la inimă și să obțină, adesea, ascultare.

Este un preot cu chemare și asta o demostrează modul în care își îndeplinește misiunea încredințată. Desfășoară o activitate impresionantă pe toate planurile în care se cuvine să lucreze, să acționeze un preot: pastoral, liturgic, cultural, misionar și, excepțional, administrativ!

Deși se află de puțină vreme la cârma Parohiei Vasiova (din toamna lui 2018), atât frumoasa Biserică a lui Tata Oancea, cât și casa parohială, au fost restaurate, renovate, s-au efectuat lucrări de amenajare și modernizare și, încă, se lucrează în incinta lăcașului sfânt, părintele Crecan dorind să îngrijească și să scoată în evidență frumusețea acestei Biserici, după cum o binemerită!

După cum spun scriptele, Biserica din Vasiova s-a zidit în anul 1775 și a fost pictată în 1897 de Filip Matei, iar, între anii 1954 – 1958, sculptorul Petru Encovetti Oance, cunoscut sub numele de Tata Oancea, realizează iconostasul. Pictura interioară va fi executată apoi de Gheorghe Vânătoru (1958-1959), iar cea exterioară de Ieremia Profeta (1975 – 1976).

O astfel de „bijuterie” a Bocșei merită a fi îngrijită și pusă în valoare cum se cuvine, iar parohul Daniel Crecan, ajutat de autoritățile locale, de enoriașii vasioveni și alți credincioși apropiați familiei, fac acest lucru cu dăruire și meticulozitate.

Mai trebuie să precizăm că, preotul Daniel Crecan nu este doar un vrednic slujitor al Domnului, care își îndeplinește cu cinste misiunea, ci este și un pasionat cercetător, cu un doctorat în filozofie, emițând concepții morale și filozofice înțelepte, împărtășite atât din amvon, cât și în cadrul diverselor simpozioane, conferințe și alte evenimente culturale, la care participă cu interes sau pe care el însuși le organizează. 

Pentru toate acestea și pentru multe altele omise aici, preotul dr. Daniel Crecan merită prețuirea noastră, sprijinul nostru și înțelegerea noastră, iar astăzi, 7 februarie, ziua de naștere a parohului Daniel Crecan, se cuvine să-i transmitem toate gândurile noastre bune, urări de bine și de sănătate, putere de muncă și rodnic spor în toate cele plăcute lui Dumnezeu!

La mulți și binecuvântați ani!

Scriitorul, jurnalistul, editorul, directorul Editurii „TIM” din Reșița, redactorul-șef al revistei de literatură, artă și cultură „Semenicul“: iată multiplele valențe ale unuia dintre cei care își dedică viața culturii caraș-severinene precum nu mulți o fac, și se pot mândri cu aceasta – Gheorghe Jurma, cel născut în urmă cu 77 de ani, la 5 februarie 1945, în satul Bobda, județul Timiș. Alte repere importante în viața sa: în 1956 s-a mutat la Timișoara, din 1970 s-a stabilit la Reșița.
Puțini știu probabil că, după școala primară (cl. I – IV) în satul natal, apoi după absolvirea școlii gimnaziale la Timișoara, a urmat, începând cu anul 1959, Liceul de Muzică și Arte Plastice din Timișoara, secția arte plastice (având ca profesori nume celebre de atunci și de astăzi, precum Iulius Podlipny, Victor Gaga, Gabriel Popa, Constantin Flondor, Simion Mărcuș). După absolvirea acesteia s a înscris la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, unde iluștri profesori precum Gheorghe I. Tohăneanu, Ștefan Munteanu, Eugen Todoran, Iosif Cheie, Victor Iancu, Nicolae Ciobanu, Gheorghe Ivănescu, Lucia Jucu Atanasiu, Traian Liviu Birăescu, Ileana Oancea i-au pecetluit destinul până în ziua de astăzi.
După terminarea studiilor și efectuarea stagiului militar a fost angajat redactor al ziarului „Flamura“ (1970 – 1989) din urbea noastră, reședință de județ. Din anul 1970, destinul său se interferează așadar, cu destinul oamenilor și al diferitelor instituții și organizații din sud-vestul țării, din județul Caraș-Severin.
Cariera publicistică, cea care l-a format și transformat, a început-o în ultimul an de facultate, când a participat la apariția revistei studențești „Forum“ a Universității timișorene, în calitate de redactor-șef adjunct. În perioada 1970 – 1989 a fost redactor la ziarul „Flamura“, pentru probleme de cultură și învățământ. De la înființarea ziarului „Timpul“, din 4 ianuarie 1990, a fost redactor-șef al acestui ziar și director al S.C. „Timpul” S.R.L. până în 1993. Din 1993 este director al Editurii „Timpul” (azi „TIM”) din Reșița. În afara acestor ziare a înființat sau condus o mulțime de publicații, printre care: „Semenicul“ (din 1971), „Caraș-Severinul“ (din 1972), apoi „Almanahul presei și tiparului”, Reșița, 1984; „Momente din istoria tiparului românesc la Caransebeș”, Caransebeș, 1985; „Zilele Culturii la Reșița” (caiet-program – redactor la mai multe ediții, între 1974 și 1984), „Permanențe reșițene” (caiet-program al „Zilelor Culturii la Reșița”, 1985 – 1989); numeroase alte titluri de mai lungă sau scurtă durată înainte de 1989 și după 1989. A contribuit la apariția revistelor „Almăjana“ Bozovici, „Bocșa culturală“ Bocșa, „Jurnal de liceu“ Oravița și altele. Din 2013 este în colectivul de redacție al revistei „Nedeia“. Este, de asemenea, director al mai proaspetei reviste „Reşiţa literară“.
În timpul facultății a activat la cenaclul Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, debutând cu proză în 1968. Din 1970 activează la Cenaclul literar „Semenicul“ din Reșița, căruia îi este coordonator din 1971 până astăzi şi despre care a scris volumul „Amintiri de la Cenaclul Semenicul” (2019, la 70 de ani de la înfiinţarea acestuia). A înființat revista „Semenicul“ în 1971, întâi sub forma unor caiete șapirografiate, iar din decembrie 1972 ca revistă tipărită. Aceasta a avut apariții intermitente, pe măsura cutumelor ideologice și posibilităților financiare ale vremurilor. După 1990, revista a apărut în mai multe formate, din 2001 stabilizându-se sub formă de carte, anul trecut, 2021, apărând 2 numere. Domnul Jurma este și astăzi redactorul-șef al revistei „Semenicul“.
A colaborat cu critică și istorie literară la publicațiile: „Orizont”, „Semenicul”, „Steaua”, „Forum” (studențesc), „Transilvania”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Drapelul roșu”, „Flamura”, „Caraș-Severinul”, „Studii de limbă, literatură și folclor”, „Generații”, „Bocșa culturală”, „Almăjana”, „Reflex” ș.a.
Gheorghe Jurma a fost redactor al celor mai multe dintre culegerile și antologiile apărute între anii 1970 și 1989 pe plan reșițean sau județean, începând cu volumul „Prinos“, o culegere de poezie a membrilor cenaclului „Semenicul“, iar după 1990, la multe alte volume.
De-a lungul anilor, Gheorghe Jurma s a ocupat de cenaclurile literare de adulți, dar și de școlari sau de tineret din Reșița, asigurând succesiunea generațiilor și valoarea creatorilor. A organizat manifestări culturale în Reșița și în alte orașe ale țării, întâlniri cu scriitori importanți din țară, a inițiat și promovat concursuri literar-artistice municipale și județene (interjudețene), a susținut artiștii plastici, dascălii cu preocupări umaniste, instituțiile de cultură.
Pentru a aminti toate cărțile publicate de Gheorghe Jurma, mi-ar trebui multe pagini. M-am decis doar la o selecție a titlurilor, care sunt considerate de mine drept importante: „Mic dicționar al personalităților culturale din Caraș-Severin” (1976); „Presa și viața literară din Caraș-Severin” (1978); „Banatul și Eminescu” (1989); „Descoperirea Banatului” (1994); „Întâmplări cu Afilon” (1995), „Reșița” (album, 1996); „Caraș-Severin” (album, 1996, în colaborare); „Istorie și artă bisericească. Biserici din Protopopiatul Ortodox Român Reșița” (2000, în colaborare cu Vasile Petrica); „Sadoveanu sau lupta cu balaurul” (2002); „Cu Editura Timpul, peste timp” (2004); „Mircea Eliade și modelul tinereții” (2005); „Monografia Casei de Cultură a Sindicatelor din Reșița” (2006); „Amintiri din pagini de ziare” (2008, al doilea volum în 2009); „Momente de istorie culturală. Caraș-Severin, 1944 – 1989” (2008); „Literatură și istorie” (2008); „Constantin Lucaci – simfonia fântânilor” (2009); „Istorie și cultură” (vol. 1, 2010); „Dicționarul localităților din Caraș-Severin” (vol. 1. A – C, 2011); „Biblioteca și oamenii cărții” (2012); „Molineştii” (2012); „Trifoiul cărășean” (2012), „Nicolae Iorga şi Banatul” (2010, ediţia a II-a în 2020), „Pavel Bellu” (2016), „O carte pe zi” (2020), „Scriitori din Banat” (primul volum, 2020).
Împreună cu subsemnatul, a lansat în anul 2009 un ciclu de „viziuni” ale celor mai importante localități ale județului Caraș-Severin. Astfel au apărut până în prezent următoarele cărți-album: „Reșița: Viziuni / Reschitza: Visionen” (2009), „Anina – Steierdorf: Viziuni – Visionen” (2012), „Bocşa – Viziuni / Bokschan – Visionen” (2014), „Oravița: Viziuni – Visionen” (2017), Caransebeș: Viziuni / Karansebesch: Visionen” (2020) și „Reșița: Viziuni 2 / Reschitza: Visionen 2” (2021), în parte distinse de filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România. În anul 2018 am editat împreună cartea-album „Monumentele Mihai Eminescu”, o carte de referință în arealul cercetărilor legate de poetul național.
Numele lui Gheorghe Jurma a apărut în foarte multe apariții colective. Să amintesc aici doar câteva: „Efigii” (Timișoara, 1968); „Atelier al cercurilor literare (antologie)” (Timișoara, 1977); „Caraș-Severin: monografie” (București, 1981); „Orașul cu poeți” (1995; ed. II revăzută și adăugită 2011); „Nichita. O carte gândită și realizată de Gheorghe Jurma” (ediția I – 1996; ediția a II-a – 1998, ediția a III-a – 2003); „Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Caraș-Severin la 10 ani de activitate” (2001); „Cuvinte pentru urmaşi. Modele şi exemple pentru Omul Român” (2005), „Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică” („Polirom”, 2012), „Bănăţeni pentru viitorul României” (2019).
Cel sărbătorit de noi astăzi a inițiat și susținut proiectul „Orașul cu poeți“ prin colecția de la Editura „Timpul” (azi „TIM”), în care au apărut multe cărți ale poeților reșițeni, care au propulsat pe plan național Reșița ca spațiu literar specific și numele scriitorilor de aici.
Gheorghe Jurma a îngrijit de asemenea în cadrul Editurii „Timpul” (azi „TIM”), sau la alte edituri, peste 700 de volume de poezie, proză, critică și istorie literară etc., la multe scriind prefețe, postfețe ș.a.m.d. În aceeași măsură a susținut consecvent promovarea Reșiței în circuitul național de valori și, respectiv, recunoașterea, acasă, a celor deja cu largă notorietate; a tipărit cărți ale unor reșițeni (precum acad. Mircea Martin și Dan Farcaş), monografii dedicate întreprinderilor, instituțiilor, personalităților care trăiesc în țară sau străinătate, ca, spre exemplu „Istoria uzinelor din Reșița (1771 – 1996)” și „Istoria locomotivelor și căilor ferate din Banatul Montan” de Dan Perianu; „225 de ani de siderurgie la Reșița”; „Hoinărind prin Reșița pierdută” de Dan Farcaș; „Reșița filologică” de Marcu Mihail Deleanu; „Viață și memorii” de Mircea Popa; „Reșița de altădată”, un album de Gheorghe Jurma și Arsenie Boariu; monografii despre Dr. Corneliu Diaconovici, Sabin Pautza și multe altele.
Deosebit de importante sunt pentru cultura Banatului Montan volumele sale: „Reșița literară” (2015, 2016), „Reșița muzicală” (2015), „Panorama presei din Caraș-Severin” (2018), dar și colaborarea sa la „Enciclopedia Banatului” editată la Timișoara, sau la alte dicționare și lucrări de referință în domeniile literare în special și culturale în general („Şcoala Populară de Arte şi Meserii «Ion Românu» Reşiţa la 70 de ani”, 2018, cu Mariana Dănescu).
Anul trecut, anul în care Reșița a sărbătorit 250 de ani de istorie industrială, Gheorghe Jurma a contribuit la jubileu cu editarea mai multor cărți, printre care cele semnate Romulus Vasile Ioan și Nicolae Sârbu. O carte specială o reprezintă cea dedicată fântânii cinetice din centrul municipiului de pe Bârzava („Constantin Lucaci: Fîntîna din Centru”).
Pe plan național, Gheorghe Jurma a lansat colecția „Eminescu“, publicând 17 titluri ale unor autori din țară, făcând din Reșița „un adevărat centru de cunoaștere și cercetare eminesciană“, cum spune prof. dr. Mircea Popa din Cluj-Napoca. Pentru această colecție, Gheorghe Jurma a fost distins în anul 2000 cu Medalia comemorativă „Mihai Eminescu“. În această colecţie au apărut şi cărţile sale dedicate poetului: „Eminescu – gând şi cânt” (1998), „Vreme trece, vreme vine” (2007), „Cartea care deschide lumea“ (2010).
Lui Gheorghe Jurma i s-au acordat diferite premii locale, între care Marele Premiu al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici“, titlul de Senior al culturii cărășene, cele primite din partea Teatrului Vechi „Mihai Eminescu” din Oravița sau cele din partea Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin din Reșița și a celei Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa etc., de asemenea, premii speciale ale Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara. Este Cetățean de onoare al municipiului Reșița din 15 decembrie 2009 și Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin din 27 ianuarie 2015. Este, totodată, membru de onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, din 5 februarie 2020.
Nu există manifestări literare / culturale de referință care se organizează la Reșița, la care să nu fie invitat Gheorghe Jurma, aducându-și contribuția la reușita acestora.
Iată doar câteva succinte spicuiri din activitatea unui om care s-a pus în slujba culturii caraș-severinene prin tot ceea ce a făcut de-a lungul timpului.

La mulți ani, Gheorghe Jurma, la împlinirea a 77 de ani de viață dedicată, în primul rând, Banatului!

Sala festivă a Consiliului Judeațean Timiș – după cum ne spunea Grigore MÂINEA (UZPR – Filiala „Valeriu Braniște” Timiș), Filiala UZPR Timiș în parteneriat cu Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest” Timișoara au organizat Festivitatea de premiere a participanților la promovarea și implementarea la nivel național și european a proiectului concurs ,,Eminescu, un vis în așteptare”, un rol determinant avându-l regretatul președinte UZP România, Doru Dinu Glăvan.
La Cercul Militar din Lugoj, ca un semn de recunoaștere și prețuire pentru cel ce a fost un mare om de presă și iubitor de Eminescu, cu suflet curat și inimă caldă, care a luptat pentru binele breslei de jurnalist, UZPR Timiș în parteneriat cu Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest” Timișoara (președinte și membru UZPR Timiș, Dumitru Buțoi) au instituit în memoriam ,,Premiul Doru Dinu Glăvan”, acordat Filialei din Anglia, (coordonator dr. Nistor Becia), de către Oana Glăvan, fiica regretatului nostru președinte, prezentă la eveniment. A fost un moment emoționant de meditație și reflecție a tot ceea ce se face, cu suflet și iubire pentru cei dragi și nu numai, sub steaua lui Eminescu.
De notat că hunedorenii implicați în eficienta implementare a proiectului au dovedit o prezență meritorie.
Iată și premianții: Maria Mia Rogobete, Livia Loredana Lupescu și Aurel C. Muntoiu – Lugoj, Camelia Ardelean și Bădău Vlad Dan, elev – Colegiul Național ,,Decebal” – Deva, Adriana Boia – Oravița, Liceul Tehnologic ,,Valeriu Braniște” Lugoj – coordonator prof. Alina Dana Olar, Școala Gimnazială ,,Romul Ladea” Oravița – coordonator prof. Ionela Grațiana Blagoe.
Au mai fost acordate Diplome de excelență și Meritul Cultural unor personalități de notorietate din domeniul cultural-jurnalistic: Miron Țic – Ilia, Ioan Vasiu – Orăștie, Mariana Pândaru Bârgău – Deva, Ioan Vlad și Georgeta Cizmaș – Hunedoara.

De consemnat sunt gândurile și sincerele sentimente creionate de Dumitru BUȚOI (inițiator și moderator al proiectului), sub genericul „Eminescu – un vis în așteptare”.

• Eminescu este conceptul de patrie și identitate națională, este starea de iubire de neam și popor cu care ne legitimăm între popoarele unei lumi hăituită de îngândurare și singurătate.
• Poetul ca o lacrimă suspendată între cer și pământ/ Ca un șirag de amintiri ce mă zidesc în neuitare/ Ca o vocală ce plânge în tumultul din cuvânt,/ Eminescu e-n somnul meu un vis frumos în așteptare!
• El e columna de lumină pe care se sprijină universul nostru de dor, lacrimă și speranță, steaua neapusă ce ne călăuzește pașii, când trecem pe sub Arcul de Triumf ca-nvingătorii, spre un orizont de pace și binecuvântare!
• Eminescu este mesagerul iubirii și credinței, este contemporanul nostru cu care ne mândrim și dincolo de orice suspiciuni rezonabile, rămâne în panteonul iubirii de semeni, ca o primăvară a renașterii, efigia de rouă, ce între viață și eternitate, ca o clipă de suspans, ca un steag ce flutură pe zarea albastră și-atunci când vântul nu bate!
• Poetul ca un vis nevisat între somn și visare/ Ca un munte de dor și iubire nins, de singurătate, Ca o stâncă în contemplare/ Eminescu e cerul de necuprins de neatins/ Și-n somnul meu un vis frumos în așteptare!
• Eminescu rămâne peste timp reperul de moralitate și identitate românească oriunde-am fi pe această planetă!

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Astăzi, 4 februarie, o sărbătorim pe Gabriela Șerban, un nume de referință în cultura Banatului Montan!
Asociația Națională a Bibliotecilor Publice din România a onorat-o, în anul 2020, pe cea care o sărbătorim astăzi cu Premiul „Monica Andriesei”. Iată ce scria despre ea, despre Gabriela Șerban, în Laudatio:
„Am ales anul acesta să decernăm premiul doamnei Gabriela Șerban, bibliotecar și manager la Biblioteca Orășenească Tata Oancea Bocșa, județul Caraș-Severin. Motivele sunt numeroase și țin mai ales de faptul că Gabriela Șerban a reușit să devină o persoană resursă și o sursă de inspirație pentru cei din jur, influențând și modelând comunitatea în care trăiește și lucrează.
Absolventă de biblioteconomie la Facultatea de Litere a Universității București, în 1994, Gabriela Șerban este dinamică și implicată. Bună cunoscătoare a comunității locale, a gândit și conceput programe pentru nevoile ei, adresându-se tuturor vârstelor. A inițiat și conduce revista Bocșa culturală și proiectul editorial Bocșa – istorie și cultură. Apreciem în mod deosebit contribuția la cunoașterea istoriei locale și stimularea creativității prin felurite concursuri, care au devenit repere permanente.
Extrem de muncitoare, atentă și profesionistă, izbutește anual să mobilizeze resursele locale, să inspire și să atragă oamenii, motivându-i și capacitându-i să facă tot mai mult și mai bine. Cu calități evidente de leadership, este persoana care inspiră pe alții și coagulează o comunitate în jurul bibliotecii, devenită punctul central al acesteia. Știe să descopere oportunități și participă la inițiative, transformând fiecare prilej în ocazii de excelență, de învățare și de perfecționare continuă. Om al cărții, este un suporter înfocat al lecturii și scrisului, cu credința că în educație și cultură se află soluția dezvoltării individuale și comunitare. Autoare, redactor, editor, este o jurnalistă care se manifestă plenar în publicistica culturală a zonei. În felul acesta, a creat și creează permanent legături, construind și crescând comunitatea cititorilor din Bocșa.
Pentru toate aceste competențe și pentru activitatea merituoasă în biblioteca orașului Bocșa, juriul a selectat-o pentru acordarea Premiului Monica Andriesei, considerând-o cel mai potrivit candidat la această distincție destinată biblioteconomiei românești.”
O întrebare pentru mine: oare ce aș mai putea adăuga la aceste cuvinte cu adevărat meritorii la adresa colegei și prietenei mele Gabriela?
Nu îmi pot imagina Bocșa și Banatul Montan fără de ea, fără implicarea ei în cultura spațiului și timpului… Fie că sălășluiește acasă, în Bocșa ei, fie că participă la diferitele evenimente literare și culturale din Banatul istoric și peste granițele sale, Gabriela Șerban este cea care ne face să simțim cu adevărat spiritul cultural al locului! Și faptul că ea ne unește, reprezintă plus-valoarea bucuriei de a fi împreună!
Pentru acestea și pentru multe altele, Gabriela Șerban este un exemplu meritoriu pentru noi, cei care suntem slujbașii cărții în special și ai culturii în general!
La mulți ani, Gabriela Șerban!

Școala Gimnazială Nr. 1 Hunedoara este o unitate de învățământ preuniversitar de stat, modernă, cu tradiție în formarea tinerilor din medii diferite.
– Doamna prof. Loredana Rodica VIȘOVAN (foto), în calitatea dvs. de director, veniți cu amănunte…
– În această școală se construiește permanent o comunitate de învățare în care elevii, profesorii și părinții învață să învețe, astfel prioritatea noastră este pregătirea elevilor pentru o lume în schimbare, formându-le capacități, deprinderi și competențe care să le permită să-și găsească locul și menirea socială.
Instituția noastră se remarcă prin rezultatele obținute de elevi, prin colectivul de cadre didactice bine pregătite profesional și pedagogic și o bună colaborare pe care o are cu părinții și comunitatea locală.
Cu sprijinul autorităților locale, infrastructura școlii a beneficiat de numeroase îmbunătățiri, ceea ce permite realizarea unui proces de învățământ de înaltă calitate.
Corpul B reabilitat în totalitate, săli de clasă dotate cu videoproiector și acces la internet, laboratoare, cabinet de consiliere și sprijin, biblioteci moderne cu spațiu de lectură, săli și terenuri de sport, o cantină, un club al elevilor și un amfiteatru destinat activitaților în aer liber.
Elevii școlii noastre sunt implicați în diferite activități școlare, unele cu caracter caritabil, fie la nivel de școală, fie în cadrul unor proiecte cu finanțare extrabugetară.
Aici putem aminti faptul că în fiecare an se organizează vizite la Căminul de bătrâni Hășdat și la familiile nevoiase de pe malul Cernei.
Implementăm proiecte cu finanțare extrabugetară. Amintim Proiectele de granturi pentru dezvoltare școlară „Copilărie în armonie”, Prevenirea abandonului școlar în județul Hunedoara și Integrare prin educație INTED_2021.
Elevii noștri mai participă constant la diferite concursuri și competiții, obținând rezultate frumoase: Concursul național Terra – mica olimpiadă de geografie, Comper, Cartierul meu verde, precum și la proiectele „Să cunoaștem peșterile, să le protejăm împreună!”, „Promovează performanța”, „Voluntari în slujba vieții” care au fost derulate de Clubul Sporturilor Montane Hunedoara pe baza unui parteneriat de lungă durată.
În cadrul proiectului „Zâmbet și culoare”, au fost decorate holurilor școlii cu mesaje simbolice, pe care elevii să le poată descifra, parcurgând pas cu pas, treptele cunoașterii, alături de dascălii lor. Proiectul s-a născut din dorința de a valorifica potențialul uman, pe care îl are școala, punând în lumină dibăcia și dăruirea colegelor noastre.
Unitatea noastră școlară vine în ajutorul persoanelor care nu au reușit să finalizeze învățământul obligatoriu, prin înființarea programului „A doua șansă“.
Cel care face posibil succesul elevilor, este colectivul de cadre didactice al școlii noastre, care se remarcă prin dăruire, muncă, statornicie, creativitate și implicarea atât în activitatea școlară, dar și în cea personală a copiilor. A fi dascăl înseamnă o misiune ce ține de artă, de a modela și educa generații frumoase la suflet. Semeni fapte, culegi deprinderi, semeni deprinderi, culegi caracter, semeni caracter, culegi un destin.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR