PROGRAM:
Sâmbătă, 6 august 2016, orele 12:00 Sala de conferinţe a Hotelului RANCH- LA SCENĂ, POIANA LUPULUI

– Simpozion COMUNITATEA GERMANĂ DIN REŞIŢA – 247 ani, REŞIŢA – 245 ani; moderator: jurnalistul Werner Kremm, „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien„ (ADZ); referenți: ing. Cristian Chioncel, prof. univ. dr., prorector UEM, vicepreşedinte al Forumului Democratic al Germanilor din banatul Montan; dr. ing. Romulus Ioan, director general al TMK Reşiţa; ing. Hugo Eduard Balazs, fotoreporter Stuttgart, Germania; ing. Karl Ludwig Lupşiasca. –
– Prezentare film documentar: TMK 15 ani, siderurgia reşiţeană azi.

Duminică, 7 august 2016, va fi sărbătorit în cadrul unei Sfinte Liturghii festive în trei limbi, română, germană şi maghiară, hramul Bisericii Romano-Catolice „Maria Zăpezii” din municipiul de pe Bârzava.

Sfânta Liturghie de la ora 10:30 va fi concelebrată de părintele Gyuris László, preot romano-catolic de Zrenjanin / Becicherecu Mare, Serbia, de părintele canonic de Timișoara și arhidiacon al Banatului Montan, József Csaba Pál, și de părintele capelan János Varga, ambii din Reșița.

Înfrumuseţarea muzicală a Sfintei Liturghii va fi realizată de corul „Harmonia Sacra”, dirijor: prof. Gheorghe Colţa, şi de corul de tineret „Fiamma”, dirijor: prof. Christine Maria Surdu, ambele ale parohiei aflate în sărbătoare.

În cadrul sfintei liturghii se vor sărbătorii 35 de ani de preoție a părintelui arhidiacon József Csaba Pál și 20 de ani de preoție a părintelui János Varga.

În avanpremiera sărbătoririi hramului, miercuri, 3 august, va fi prezentată la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din municipiul Reșița, expoziția de fotografii „Santa Maria Maggiore din Roma (Italia)“, cu fotografii de Erwin Josef Țigla.

În continuare, explicaţii despre această sărbătoare „Maria Zăpezii”:

Pentru a-şi arăta cinstirea şi iubirea faţă de Preacurata Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, încă din primele veacuri, creştinii au înălţat lăcaşuri de închinare şi le-au dedicat ei, dându-le diferite titluri care exprimau laude aduse Maicii Domnului, sau împrejurării legate de construirea respectivei bisericii. Roma creştină i-a închinat Fecioarei Maria peste o sută de biserici, multe dintre ele fiind construite pe locul unor temple şi clădiri ale Romei păgâne. Astfel, Biserica „S. Maria Antiqua” – „Sfânta Maria din Vechime” este reclădită din templul Minervei, în forul roman; „S. Maria dei Martiri” – „Sfânta Maria a Martirilor” a fost Panteonul roman, închinat cinstirii tuturor zeilor,  transformat în lăcaş de cult creştin în secolul al VII-lea.

Între bisericile cele mai vechi închinate Maicii Domnului în oraşul Roma este şi Bazilica „Santa Maria Maggiore” – „Sfânta Maria cea Mare”. După cum spune şi numele, este mai mare decât celelalte monumente mariane; s-a numit şi „Bazilica Liberiană”, deoarece se află pe locul şi pe temeliile bazilicii zidite de Papa Liberiu (352 – 366) pe ruinele unui vechi templu păgân.

O scriere apărută mai târziu spune că, în noaptea de 5 august a anului 352, Maica Domnului s-a arătat concomitent papei Liberiu şi unui patrician roman şi le-a cerut să construiască o biserică acolo unde în dimineaţa următoare vor găsi pământul acoperit cu un strat de zăpadă. A doua zi, o ninsoare neobişnuită, miraculoasă, acoperea o suprafaţă întinsă de pământ pe vârful colinei Exquilino. Papa şi bogatul patrician s-au apucat de lucru şi au început construirea primului mare sanctuar marian, căruia iniţial i s-a dat numele de „Sancta Maria ad Nives” – „Sfânta Maria a Zăpezii”. Un secol mai târziu, papa Sixt al III-lea, pentru a ridica un monument în amintirea Conciliului din Efes (431), la care a fost definită maternitatea divină a Mariei, a reconstruit biserica, dându-i dimensiunile actuale. Din această primă construcţie se păstrează navetele cu şirurile de coloane robuste în stil roman şi treizeci şi şase de mozaicuri admirabile care împodobesc nava principală. La stabilirea formei actuale şi înfrumuseţarea bazilicii au contribuit mulţi papi, de la Sixt al III-lea, care a putut să ofere „poporului lui Dumnezeu un monument mai mare”, închinat cinstirii Fecioarei Maria, căreia credincioşii îi acordă un cult, „mai mare” (hiperdulie) decât cel acordat sfinţilor (dulie), până la papii din epoca noastră. Bazilica se mai numeşte şi „Sancta Maria ad praesepe” – „Sfânta Maria a presepiului”, deoarece, în secolul al VI-lea, au fost aduse în ea scândurile unei iesle, considerată a fi rămase din ieslea în care a fost culcat Pruncul Isus în peştera din Bethleem.

Credinţa, arta şi istoria au făcut din Bazilica „Santa Maria Maggiore” un model şi un simbol al evlaviei creştine faţă de Preacurata Fecioară Maria. Pentru acest motiv, în anul 1568 s-a introdus în calendarul roman comemorarea sfinţirii, ca o chemare şi un îndemn la cultivarea şi adâncirea devoţiunii către Sfânta Maria, Maica lui Dumnezeu. Mai mult decât splendoarea monumentală a bazilicii, istoria străveche ne destăinuie taina acestei devoţiuni; chiar şi în timpul călduros al verii, Sfânta Maria face să apară stratul de zăpadă imaculată, adevărata temelie a lăcaşului închinat ei. Cinstirea Fecioarei fără pată îl ajută pe creştin să-şi păstreze nevinovăţia sufletului chiar în mijlocul unei lumi aprinse de focul patimilor şi, pe temelia nevinovăţiei, să înalţe templul viu al vieţii închinate lui Dumnezeu.

(text preluat de pe www.arcb.ro, al Arhidiecezei romano-catolice de Bucureşti)

După cum ne-a obișnuit, ADALBERT GYURIS își petrece o parte din vacanța de vară acasă, în România, mai precis la Bocșa și, de fiecare dată, ne surprinde cu un nou volum, o nouă carte care-i poartă semnătura.

Iată că și în această vară suntem onorați a fi gazda unui eveniment editorial, prezentarea volumului de nuvele ”Întâmplări” apărut  la Târgoviște, editura ”Singur”, la finele anului 2015.

Cunoscut mai ales datorită  celor două volume  de interviuri cu personalități ale culturii române, dar și pentru activitatea sa publicistică și pasiunea pentru artă, Adalbert Gyuris ne propune un volum de proză scurtă inspirat din viața reală. Sunt întâmplări ale sale sau ale membrilor familiei sale, unele haioase, cu o anumită doză umoristică, altele  cu caracter documentar. Lecturând volumul, cititorul va cunoaște personaje precum Carol Loncear, bocșean, fost ministru al industriei grele în perioada 1958 – 1962, Claudius Myron Ișfan, poet din Bocșa, Constantin Gruescu, colecționarul mineralog de la Ocna de Fier, artiștii plastici Mihai Cătruna și Aurel Contraș din București sau caricaturiștii Horațiu Mălăiele și Ștefan Popa Popas. Importante sunt și consemnările cu privire la întâlnirea autorului cu părintele Teofil Pârâianu sau scriitorul Theodor Spengler.

De asemenea volumul este și un omagiu adus familiei sale: părinților săi, fratelui său, soției, copiilor și nepoatei, personaje care apar frecvent în ”întâmplările” relatate.

”Mă gândesc cu mult drag la părinții mei și îmi pare rău că de multe ori nu i-am ascultat, că am greșit și mai ales că niciodată nu le-am spus cât de mult îi iubesc.Încerc să fiu bun, corect, iubitor cu soția mea, fiica și soțul ei, cu fiul meu și prietena lui și mai ales cu scumpa mea nepoțică care este puntea dintre mine și viitor. La început am învățat de la mama, tata, bunici și mai târziu de la oameni, direct sau prin lucrările lor adresate nouă multe lucruri despre viața aceasta scurtă sau lungă, cu frumoase greutăți, necazuri și bucurii. Oricum, viața merită trăită în fiecare clipă și luate doar părțile bune din ea”, conchide autorul în ultima parte a cărții intitulată ”Gânduri la… răscruce”.

Adalbert Gyuris s-a născut la 23 august 1953 în comuna Vermeş, jud. Caraş-Severin, a copilărit în satul Izgar şi a studiat la Bocşa şi Reşiţa.

A debutat în publicistică în 1970. Până în 1997 a trăit şi muncit în Bocşa; din 1997 s-a stabilit în Germania. Este membru al Asociaţiei Caricaturiştilor din România (1996); Corespondent la diverse publicaţii din ţară şi străinătate. Adalbert Gyuris scrie articole de presă, cochetează cu poezia, este preocupat de rebus şi enigmistică, dar este atras şi de artele plastice, opera sa cuprinzând lucrări de pictură şi sculptură (xilogravură). Cu astfel de lucrări a avut expoziţii personale în ţară şi în străinătate. În perioada 2004 – 2012 realizează interviuri cu personalităţi marcante din cultura românească, interviuri publicate în presă apoi adunate în două volume: Întâlniri cu destine.

>>>>>>>>>>>>>>>Gabriela Șerban: ”Întâmplări” la Biblioteca ”Tata Oancea” din Bocșa sub semnătura lui Adalbert Gyuris

Contând pentru concursul local de proiecte pentru tineret – 2016, prin Direcția Județeană de Sport și Tineret Hunedoara, în orașul de pe Cerna – Hunedoara, se va implementa proiectul „PRIN GÂND ȘI FAPTĂ ÎN ACTUALITATEA COMUNITĂȚII: JURNALISMUL – ÎMBOGĂȚIRE CONTINUĂ A UNIVERSULUI SPIRITUAL” (în cadrul căruia există o bună concordanță între scop, obiective specifice și activitățile desfășurate).

Amănunte în acest sens am cerut de la prof. Liliana Simina GALEA, director adjunct la Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, componentă a echipei de coordonare a proiectului și care ne-a declarat: Avem ca parteneri U.Z.P.R., prin președindele Doru Dinu Glăvan și U.Z.P. Caraș Severin, prin ing. Constantin Vlaicu.

Prin proiect se urmărește stimularea interesului tinerilor de a participa la activități de educație non formală cu accent pe stimularea lecturii individuale, formarea unui nou bagaj de cunoștințe, cât și structurarea unui stil de muncă ordonat, eficient și civilizat în favoarea comunității.

Printre beneficiari se găsesc și tineri cu oportunități reduse, cât și unii de etnie rromă.

Proiectul se constituie un act de socializare și culturalizare, de dezvoltare a personalității, sprijin pentru sensibilizarea grupului țintă în participarea activă, conștientă și responsabilă, dar și valorificarea creativității în viața comunității.

Se poate specifica faptul că prin temele abordate se urmărește manifestarea unui comportament și atitudine de respect față de membrii comunității, dar și formarea conduitei participative în viața acesteia.

Se vor organiza astfel ateliere de dezbatere; cercuri de jurnalism; schimb de experiență; întâlniri cu jurnaliști, scriitori și poeți; lansarea concursului de jurnalism pe tema „Prin gând și faptă alături de comunitate” (cu premii și diplome), cât și prezentarea unor teme ca „Reportajul – lectura tuturor vârstelor și preferințelor” și nu în ultimul rând, tipărirea pliantului „Noi și comunitatea”.

 Georgeta-Ileana Cizmaș

 

            Editorial

Nici nu a apărut bine știrea privind adăugarea jurnalisticii în sfera activităților de creație, că un val de comentarii apocaliptice aparținând unor ziariști care nu prididesc să se recomande „independenți’’ străbate media cu mânie proletară.          Pronunțându-se fără nicio legitimitate asupra „datoriilor morale” pe care le-ar avea sau nu jurnaliștii, deontologii cu pricina vorbesc „după ureche” despre legi cărora nu le-au citit nici măcar titlul ori expunerea de motive, darmite să le mai înțeleagă și sensul argumentației, și rațiunea adoptãrii.

O „lege specială” pentru jurnaliști? „Nu este oportunã”. „Să fie cât se poate de clar, NU suntem de acord”. „Jurnaliștii au datoria morală să nu ceară statut special”. Nicio vorbă despre faptul că modificările adoptate recent de Parlament repară o omisiune, asigură o coerență legislativă, corectează o nedreptate provocată breslei jurnaliștilor ale cãror pensii sunt, pentru mulți dintre ei, la limita supraviețuirii.

Pretinzând că ar fi printre aleșii deținători ai Adevărului Absolut, alții din tagma lor se precipită și întreabă, combativ și critic: „De ce ei şi nu noi? Cum vine asta, nu suntem toţi la fel?”, „Cine este UZP? Câți membri are? Și cine sunt ei? Ce pile au avut aceștia?”.

Nu știu însă că noi, ăștia din generația pe care ei o socotesc expirată, existăm ca organizație încă din 1919 și că tinerii care au înființat-o: Ion Minulescu, Ion Pas, Cezar Petrescu, Mircea Grigorescu, I. Peltz, Brunea Fox, Pamfil Șeicaru, George Macovescu, Geo Bogza și mulți alții au devenit, peste ani, personalități ale literaturii și gazetăriei românești. Că printre principiile statutare fundamentale ale Uniunii Ziariștilor Profesioniști se aflau: sprijinirea intereselor ziariștilor profesioniști, îmbunătățirea stării lor materiale, acordarea de pensii suplimentare la bătrânețe, editarea unei reviste profesionale și înființarea unei școli de ziaristică.

Privind însă şi în „ograda lor”, descoperi cu stupoare că deşi vânează imperfecțiunile altora, pe ale lor şi le ţin cât mai ascunse, pentru a nu se vedea ironia unei situaţii de-a dreptul hilare. Au aparținut și ei unor uniuni sau asociații jurnalistice pe care, între timp, din cauza certurilor care s-au iscat pe funcţii, le-au și îngropat.

Şi, atunci, de ce atâta zgomot? Să fie asta un fel de terapie psihologică în grup, bazată pe parabola „caprei vecinului“? De ce ne este aşa de greu să ne recunoaştem, promovăm, susţinem valorile şi de ce „să moară capra vecinului“ tronează pe toate gardurile amărâtei noastre culturi, de ce putregaiul frustrărilor individuale este mai important decât bucuria unei reuşite?! Simplu. Pentru că e o modalitate de autoprotecție pentru incompetența lor.

Numărul 3/2016 al Revistei UZPR este un nou prilej de a aborda unele dintre cele mai arzătoare chestiuni de pe ordinea de zi a breslei, de a face apel la reperele trecute ale profesiei, de a puncta importanţa publică a acestei munci şi de a trage cuvenitele semnale de alarmă vizavi de condiţia jurnalistului profesionist într-o epocă în care prea mulţi amatori se autoconsideră ziarişti doar pentru că scriu (de atâtea ori greşit…) pe reţele de socializare sau pe bloguri obscure. Cu o menţiune special pentru grafica excelentă în care, ca de obicei, se prezintă publicaţia, trecem la cuprinsul bogat, alert, relevant.

„Tabloid sau quality?” se întreabă Bogdan Gheorghe, iar răspunsul este simplu şi profesionist: „Ca jurnalist, cred că orice ai alege dintre cele două îţi va face la fel de multă sau de puţină cinste. Totul va depinde de cât de conştiincios îţi vei face treaba”.

„Comunicarea şi imaginea în relaţiile publice“ a fost tema workshop-ului organizat de Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România şi Colegiul Naţional „Vlaicu Vodă”, din municipiul Curtea de Argeş. A fost momentul în care UZPR le-a acordat elevilor participanţi Diploma „Sapienţia — 2016”.

Detalii despre recenta apariţie a legii care face dreptate breslei jurnalistice sunt prezente în texte semnate de susţinătorul legii, senatorul Haralambie Vochiţoiu, de prof. univ. dr. Ion Marin, decan al Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii „Hyperion”, de jurnalistele Brânduşa Armanca şi Roxana Istudor.

Despre „Condiţia jurnalistului” vorbeşte reputatul ziarist Cornel Vlad”, care afirmă cu amărăciune că „orice meserie de oarece responsabilitate pe lumea asta se practică în temeiul unei legitimări. Nu poţi practica medicina fără să fi absolvit facultatea respectivă, nu te poţi numi «domnul inginer» decât între prieteni dacă n-ai făcut Politehnica. Ziarist, însă, se poate pretinde oricine”. La rândul ei, ziarista Anamaria Sanda vorbeşte pe şleau despre jurnalismul din provincie: „Încă am colegi de ispravă în presa noastră. Sunt puţini, îi numeri pe degete. Muncesc, de dimineaţa până seara, fiind înjuraţi sau apreciaţi, în funcţie de subiectele voastre de interes”.

Binecunoscutele Serate „Eminescu, ziaristul” sunt reflectate într-un amplu material care atestă faptul că manifestarea a căpătat accentele unei frumoase tradiţii, susţinută cu aplomb de preşedintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, şi girată de invitaţi de prestigiu. Este de asemeni prezent în paginile revistei un pamflet semnat de cunoscutul ziarist Carol Roman, director al revistei „Balcanii şi Europa”, care notează, în stilul caracteristic, că „în ziarele trecutului ne dădăceau politruci; azi, la multe posturi de televiziune importante avem de-a face cu «tălmaci», sau, mai pe româneşte, înţelepţi descifrători de sensuri, de mici sau mari întâmplări, fie banale, fie mai aprige. Pe «ring», se preumblă tot soiul de invitaţi. Numai că aceşti oameni care se pare că au o pregătire universală şi sunt un fel de Pico della Mirandola multiplicat îşi dau cu părerea şi ne îndreaptă gândul – ce ar putea fi strâmb – în domenii cum ar fi politica, zootehnia, pedagogia, legislaţia, igiena personală…”.

Publicaţia postează la loc de cinste aniversarea Radoiului public: „De 88 de ani în emisie: «Alo, Alo, aici Radio Bucureşti!». Cu aceste cuvinte începea prima emisiune a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică, la 1 noiembrie 1928. De atunci, Radioul public a emis neîntrerupt şi s-a afirmat ca promotor şi susţinător al culturii şi valorilor”. Facem apoi o „Călătorie la «Zorile Bucovinei»”, din Cernăuţi, împreună cu Doina Cernica, ne reamintim de remarcabilul condei care a fost I. Peltz, „una dintre figurile de prim rang ale gazetăriei interbelice”, continuăm să aprofundăm „Raportul dintre jurnalistică şi literatură”, împreună cu conf. univ. dr. Ion Haineş, sau stăm alături de un batalion românesc la datorie prin arşiţa afgană, graţie materialului semnat de Benone Neagoe. Un excelent interviu cu reputatul comentator sportiv Cristian Ţopescu este momentul în care aflăm secretul succesului său: „Sinceritatea. Cred ceea ce spun şi spun ceea ce cred”.

Ansambul revistei este fericit completat de o prezentare a „Anului Shakespeare”, a revistei „Periscop”, a cărţii „În balansul vremurilor”, de Carol Roman, care a câştigat Marele premiu al UZPR, şi a filmului „Spotlight”, o excelentă poveste despre puterea jurnalismului de investigaţie, care a luat Premiul Oscar la începutul acestui an.

O dată în plus, răsfoind nr. 3 al Revistei UZPR, realizăm că, oricât de minunat ar fi orice site, nimic nu se compară cu printul. Este, probabil, afecţiunea noastră ancestrală, instinctivă, de nestins, pentru tipăritură.

Roxana Istudor

Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor din Reşiţa a organizat în data de 13 iulie 2016 la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” adunarea de bilanţ a celui de-al 29-lea an de activitate.

Preşedintele asociaţiei Erwin Josef Ţigla a prezentat împreună cu locţiitorul său, dr. ing. Christian Paul Chioncel, ajutat fiind de cadrele didactice care predau în municipiul Reșița în limba germană Sonia Maria Chwoika și Yvonne Christa Demenyi  bilanţul acesteia pe perioada 16 iulie 2015 – 13 iulie 2016, perioadă în care au fost organizate sau coorganizate 275 de manifestări. Din rândul acestora se remarcă cele din cadrul „Decadei Culturii Germane în Banatul Montan” (în octombrie 2015, cea de-a 25-a ediţie), „Zilele Literaturii Germane la Reşiţa” (în aprilie 2016, cea de-a 26-a ediţie), a 21-a ediție a „Paradei Portului Popular German la Reșița” precum şi concursul cu caracter internaţional „Copiii desenează ţinutul natal” (în aprilie 2016, cea de-a 13-a ediţie). În cele 275 de manifestări sunt cuprinse şi cele 31 cu caracter religios precum şi 60 de expoziţii diferite.

Din 19 noiembrie 1987, de când asociaţia funcţionează, au fost organizate sau coorganizate până în prezent în total 4.029 de manifestări.

În acest an de activitate, asociaţia a editat un număr de şase titluri de carte, două CD-ROM-uri, 19 de plicuri filatelice ocazionale şi a realizat tot atâtea ştampile poştale ocazionale, dedicate diferitelor evenimente deosebite. De asemenea a fost realizată o medalie dedicată manifestărilor din cadrul proiectului „Reșița: 245 de ani”.

Revista lunară „Echo der Vortragsreihe“ („Ecoul Asociaţiei“) apare neîntrerupt începând cu 1 februarie 1990. În luna iulie 2016 a ajuns la numărul 319. De asemenea au apărut un număr de 95 de ediţii speciale dedicate diferitelor evenimente deosebite ale etniei germane din Banatul Montan. Periodicul „împreună, miteinander, együttesen“ a apărut până în prezent de 40 de ori, din care un număr în acest an de activitate. Buletinul informativ „Info“ a apărut în decembrie 2015 și în iunie 2016, numărul total de apariţii ale acestuia fiind de treisprezece.

După prezentarea bilanţului a urmat un program cultural-artistic cu formaţia de dansuri populare germane „Enzian” (coordonatori: Marianne şi Nelu Florea), cu George Gassenheimer și Vincenzo Cerra din cadrul formaţiei muzicale „Banater Bergland”, cu grupurile „Intermezzo” și „Duo Gassenheimer”, precum şi cu corul „Franz Stürmer” (dirijor: Elena Cozâltea), toate din Reşiţa. De asemenea au fost expuse desene şi sculpturi realizate de către cele două cercuri: de pictură, condus de Doina şi Gustav Hlinka („Deutsche Kunst Reschitza”), respectiv de sculptură, condus de George Molin („Jakob Neubauer”), ambele funcţionând în cadrul organizaţiei germane din Reşiţa.

În calitate de oaspeți de onoare ai adunării de bilanț au fost prezenți pentru prima oară la Reșița membri corului „Radautzer Liedertafel” din Rădăuți / jud. Suceava.                                                                                  Erwin Josef Ţigla/UZPR

Departe de a încerca să-i schițăm portretul medicului specialist de medicină sportivă SANDA OLTEAN de la Ambulatorul din Deva (aflat în incinta Colegiului Național Sportiv „Cetate” Deva) din discuțiile purtate cu ocazia unei recente vizite, am consemnat faptul că este o femeie a cărei patimă pentru meseria aleasă este hrănită de un profesionalism aparte, autentic chiar.

Din puținele vorbe purtate cu noi, medicul Oltean și-a făcut succint, cu jovialitate, autoportretul de medic specialist în medicină sportivă, unicul de altfel, în județul Hunedoara.

I-am reținut în vorbă o sensibilitate delicată, dar și simțul dorinței de a fi mereu de strajă la sănătatea sportivilor din județ, cum de altfel, ambiția de modernizare a activității.

Am notat faptul că un număr mare de sportivi din județ sunt programați de două ori pe an pentru a li se verifica sănătatea.

De serviciile medicului Oltean beneficiază și sportivii de la Colegiul Național Sportiv „Cetate” Deva, ca de altfel, componenții echipelor care se deplasează la întreceri oficiale sau tabere sportive.

Am reținut și o doleanță a medicului Oltean, și anume, necesitatea unei noi aparaturi pentru fizioterapie întrucât cea existentă este învechită și nu mai oferă randamentul scontat. E nevoie deci, ca Spitalul Județean Deva să încerce revitalizarea acestei activități atât de necesară în calitatea actului medical.

Da, am putea spune că, am cunoscut o femeie demnă de profesiunea aleasă, care cu pricepere și dăruire este mereu alături de sportivii hunedoreni în dorința menținerii sănătății acestora, recăpătarea vitalității și descoperirea de noi rezerve de energie necesare în sportul preferat și nu în ultimul rând, pentru îmbunătățirea flexibilității și creșterea forței fizice.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Pe fondul unor jocuri atractive, în limitele sportivității, la Mangalia s-a finalizat turneul Campionatului Național de Minibaschet, Ediția 2016, rezervat categoriei de vârstă 2004-2005.

La startul întrecerilor au fost aliniate 58 de echipe din mai multe localități ale țării, printre care și C.S. „Viitorul” Deva (antrenor C. Manea, secondat de A. Pio) formație repartizată în grupa D a întrecerilor.

Bine pregătiți fizic și coordonați în joc cu competență profesională de către antrenorul C.

Manea și secundul A. Pio, devenii reprezentând județul Hunedoara, urmare a unor jocuri de bună factură tehnică și tactică, dovedind ambiție și multă voință (cu remarcă pentru A. Apostol, A. Lazăr,

R. Ocnean, D. Bădău-Vlad și R. Fântână) au îngenuncheat fără emoții pe 8 echipe din grupă, aceasta în pofida faptului că au pierdut în fața formației C.S.S. Giurgiu.

Iată și rezultatele: 49 – 6 cu A.C.S. Dan Dacian IV București; 33 – 9 cu C.S. Regal București; 23 – 12 cu B.C. Valban Pecica; 44 – 23 cu B.C. Fan Baschet II Otopeni; 21 – 18 cu C.S.S. Buzău; 27 – 13 cu L.P.S.C.S.U. Pitești; 24 – 11 cu C.S.S. Național Iași; 26 – 6 cu C.S.Royal Fan București și 34 – 47 cu C.S.S. Giurgiu.

Urmare a acestor rezultate, devenii au obținut un meritat și lăudabil loc II, fapt pentru care  merită felicitări atât jucătorii, cât și antrenorii.

Pe parcursul jocurilor, antrenorul C. Manea a folosit următorii jucători: A. Lazăr (selecționat cu această ocazie pentru lotul național), E. Postelnicu, R. Ocnean, G. Porcaru, V. Barbu, A. Costea,

A. Apostol, A. Țop, E. Toma, R. Ionescu, R. Fântână și D. Bădău-Vlad.

Ioan Vlad
Georgeta-Ileana Cizmaș

Manifestare dedicată încheierii celui de al 29-lea an de activitate a Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa. În program: Darea de seamă prezentată de preşedintele Erwin Josef Ţigla, program muzical susţinut de corul „Franz Stürmer“, de grupurile muzicale „Intermezzo” și „Duo Gassenheimer”, precum şi de formaţia muzicală „Banater Bergland“ şi prezentare de dansuri  populare germane de către formaţia „Enzian“, toate Reşiţa, precum şi expoziţie a cercurilor de sculptură „Jakob Neubauer” (coordonator: George Molin) şi pictură „Deutsche Kunst Reschitza” (coordonatori: Doina şi Gustav Hlinka) ale Forumului Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin. Oaspeți de onoare: corul „Radautzer Liedertafel” din Rădăuți / jud. Suceava, dirijor: Eduard Mohr.

(Foto : iulie 2015)

(dialog cu dr. Irina-Ioana Vișovan, medic primar gastroenterologie – Centrul Medical Dr. Tanțău Cluj-Napoca)

 

– Pentru început, punctați-ne câteva date din bogata d-voastră biografie profesională.

– Medic specialist Gastroenterolog din octombrie 2010, medic primar din iunie 2016, doctor în științe medicale din ianuarie 2016. Din ianuarie 2011 lucrez în Centrul Medical de Gastroenterologie Doctor Tanțău Cluj-Napoca.

– Ce înseamnă pentru d-voastră profesiunea de medic?

– Profesia de medic reprezintă pentru mine o provocare zilnică, o meserie în care rutina nu apare niciodată, o meserie în care tot timpul ești stimulat, vrei și trebuie să afli permanent lucruri noi, fiecare zi de muncă îmbogățindu-ți experiența.

– Sunteți mulțumită de rezultatele muncii în profesiunea aleasă?

– Sunt foarte mulțumită, am avut privilegiul ca aici în țară să pot practica această specialitate la cel mai înalt nivel, să nu fiu nevoită ca mulți alți colegi să părăsesc țara, și asta datorită pregătirii de care am beneficiat pe perioada rezidențiatului la Clinica Medicală III, de  formarea în endoscopie sub îndrumarea Profesorului Marcel Tanțău și ulterior de aparatura performantă de care dispune clinica în care lucrez.

– Ați avut și insuccese?

– Desigur, din păcate în profesia de medic, insuccesele sunt inevitabile, ori cât ne-am dori să facem ca lucrurile să meragă bine, sunt lucruri pe care nu le putem controla și dirija în direcția în care noi ne-o dorim.

– Cum vedeți relația dintre medic și pacient?

– Bazată pe încredere, respect și comunicare.

– Care vă sunt momentele hotărâtoare în activitatea profesională?

– În activitatea medicală fiecare hotărâre trebuie luată repede, la fiecare pacient în parte, astfel că zilnic cu câți pacienți venim în contact, atâtea hotărâri luăm, pe ce cale să conducem diagnosticul și tratamentul pacientului.

– Vorbiți-ne despre calitățile d-voastră care v-au dus și vă vor duce în continuare la succesul muncii de medic.

– Cred că succesele în meseria de medic vin în urma unei munci asidue, pe care o faci din dorința de a acționa cât mai corect în cazul fiecărui pacient. Fiecare pacient reprezintă un om alcătuit din trup și suflet și cred că este foarte important să ținem cont de acest lucru, astfel că pe lângă un tratament medical corect condus, omul are nevoie și de empatie și de suport moral.

>>>>>>>>>>>>>>>>>

… este tema unui recent proiect educativ care se va implementa în orașul de pe Cerna și care este finanțat de către Primăria Hunedoara și Consiliul Local Hunedoara având ca scop valorificarea și promovarea creației jurnalistice, a cunoștințelor literare ca domeniu distinct al vieții tinerilor elevi hunedoreni.

Amănunte în acest sens am cerut de la prof. Georgeta-Ileana Cizmaș, componentă a echipei de proiect (în foto) și care, cu amabilitatea ce o caracterizează, ne-a informat: „În cadrul proiectului (în a cărui implementare avem sprijinul președintelui UZPR – Doru Dinu Glăvan și a ing. Constantin Vlaicu – membru UZPR) vor avea loc dezbateri pe tema creației jurnalistice, înființarea unor cercuri de jurnalism, concursul de jurnalism pe tema „Mândria de a fi român”, editarea unui pliant, o excursie documentară etc.

Dintre obiectivele proiectului putem consemna: perfecționarea în arta scrisului, diversificarea formelor de exprimare și formarea gustului pentru frumos, dar și atragerea a cât mai mulți tineri în activitatea de creație jurnalistică.

Printre soluțiile inovatoare în implementare, aș puncta: stimularea inițiativei personale cu accent pe motivare, mediatizarea activităților, lucrul în echipă etc.

Pot afirma că rezultatele proiectului nostru vor fi durabile, cu accent pe înțelegerea corectă a mesajului în arta scrisului”.

Ioan VLAD