---

[1] Chiseliţă Octavian. Nume literar: Octavian Doclin.

Iată că au trecut 5 ani fără Octavian Doclin…

Îmi amintesc totul de parcă ar fi fost ieri… Vizita la spital, cartea lui Nuțu Cărmăzan, revistele „Bocșa culturală” și „România literară” – cele din urmă lecturi ale Poetului -, bucuria revederii, planurile și, mai ales, optimismul pe care-l revărsa asupra noastră cu generozitatea -i caracteristică… Tot îmi amintesc! Era vineri și era bine… Apoi, duminică… n-a mai fost bine… Și a venit vestea… pe care eu cu greu am crezut-o…

 Lucrez la încă un volum din bibliografia revistei „Reflex” și parcă îl am în preajmă pe Poet… Ne e dor de Tavi… Dumnezeu să-l odihnească în pace și Lumină!…

 

Poetul Octavian Doclin s-a născut la 17 februarie 1950 în comuna Doclin, Caraş-Severin și s-a stins la Reșița, în data de 11 februarie 2020[1].

Absolvent al Şcolii Generale Doclin, apoi al Liceului din comuna Grădinari şi al Facultăţii de Filologie, specialitatea română-franceză.

Perioada liceului va fi una semnificativă pentru elevul şi deja poetul Octavian Chiseliţă coincidând cu perioada de debut sub îndrumarea profesorului şi mentorului Petru Oallde. În 1968 elevul Octavian Chiseliţă semnează poeme în revista Vîrste cărăşene a Liceului din Grădinari, iar în 1970, în revista timişoreană Orizont semnează, pentru prima dată cu numele literar adoptat de atunci, Octavian Doclin. Tot în 1970 apare, pentru prima dată ca poet, în volumul Ritmuri din Ţara lui Iovan Iorgovan, o culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde şi prefaţată de Pavel Bellu.

Pe parcursul carierei sale profesionale Octavian Doclin a îndeplinit diverse funcţii: a fost profesor (la Bixad, în judeţul Satu Mare), apoi referent de specialitate la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Caraş-Severin; a fost preşedintele Fundaţiei Cultural-Sociale „Octavian Doclin”, redactor-şef al revistei de artă, cultură şi civilizaţie Reflex (Reşiţa) şi coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al editurii Modus PH Reşiţa.

Din 1982 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi membru al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, Filiala Reşiţa.

Debutul editorial se produce în 1979 cu volumul Neliniştea purpurei, un volum de poeme care beneficiază de prezentări ale unor importanţi scriitori precum Anghel Dumbrăveanu şi Gheorghe Grigurcu.

Apoi poetul îşi revarsă talentul, iar scriitura sa curge în mai multe volume, unele în mai multe ediţii şi în mai multe limbi: ”Neliniștea purpurei”. Timișoara: Facla, 1979; „Fiinţa tainei” (poeme), Timişoara, Facla, 1981; „Muntele şi iluzia” (poeme), Timişoara, Facla, 1984;  „Curat şi nebiruit” (poeme), Bucureşti, Cartea Românească, 1986; „Cu gândul la metaforă”, Bucureşti, Editura Eminescu, 1989; „Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil”, Reşiţa, Semenicul, 1991( ed. a 2-a cu traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu şi cu postfaţă de Ion Marin Almăjan şi prezentare de Gh. Jurma, Reşiţa, Timpul, 1999; ed. a 3-a,  trad. În limba engleză Ada D. Cruceanu, prefaţă Gh. Jurma şi postfaţă Ion Marin Almăjan, Reşiţa, Tim, 2007); „Ceasul de apă”: antologie realizată de Lucian Alexiu, Timişoara, Hestia, 1991; „A te bucura în eroare” (poeme), Timişoara, Hestia, 1992 (distins cu premiul USR Timişoara în 1993); „În apărarea poemului scurt”, Timişoara, Hestia, 1993; „Climă temperat continentală”. Antologie şi versiune în limba engleză de Ada D. Cruceanu, Timişoara, Hestia, 1995; „Agresiunea literei pe hârtie”, Timişoara, Hestia, 1996 (distins cu premiul USR Timişoara în 1997); „Esau” (33 de poeme), Reşiţa, Timpul, 1997; „47 poeme despre Viaţă, Dragoste şi Moarte – Poem about Life, Love and Death”, an English Version by Ada D. Cruceanu, Reşiţa, Modus PH, 1998 (Premiul USR la festivalul Naţional de Poezie „George Coşbuc” Bistriţa); „Poeme duminicale”, Reşiţa, Timpul, 1998; „Între pereţi de plută sau Moartea după Doclin”(poeme), Timişoara, Marineasa 1999; „Dubla eroare”, Timişoara, Marineasa, 1999; „Poemele dinaintea tăcerii”, Reşiţa, Timpul, 1999; „Urma paşilor în vale”, Timişoara, Hestia, 2001(distins cu premiul USR la festivalul Naţional de Poezie „George Coşbuc” Bistriţa în 2002);  „Nisip, ape de odihnă”, Timişoara, Marineasa, 2002 (distins cu premiul pentru poezie al USR Timişoara, 2003);  „Carte din iarna mea”, Timişoara, Marineasa, 2003; „Pârga”, Timişoara, Marineasa, 2004; „Pârga II”, Reşiţa, Modus P.H. 2004; „55 de poeme”, antologie de Ada D. Cruceanu, Reşiţa, Modus P.H., 2005; „Locomotiva şi vrabia”, antologie alcătuită de Ion Cocora, Bucureşti, Palimpsest, 2006; „Pârga III”, Reşiţa, Modus P.H., 2006; „Pârga”, traducere în limba bulgară de Margarita Kovalenko, Sofia, Editura Bolid, 2006; Pârga (I,II,III). Reșița. Modus P.H., 2007;„Golf în retragere”, antologie alcătuită de Ada D. Cruceanu cu o traducere în limba germană de Hans Dama, Timişoara, Anthropos, 2008 (distinsă cu premiul pentru poezie al USR Timişoara în 2009);  „Urna Cerului”, Timişoara, Anthropos, 2008; „Aquarius”, Timişoara, Marineasa, 2009; „Sălaşe în iarnă”, antologie de Lucian Alexiu, Timişoara, Anthropos, 2010; „Docliniană” ( 55+5 poeme), Cluj Napoca, Dacia XXI, 2010 (distinsă cu premiul USR Timişoara pentru poezie pe anul 2010); „Firul cu plumb”. Poeme cu variantă în limba engleză de Ada D. Cruceanu, Timişoara, Anthropos, 2011;  „Nata-Ioana vrea păpuşi”, versuri pentru copii cu variantă în limba engleză de Ada D. Cruceanu, Reşiţa, Modus P.H., 2011; „20+1 poeţi din Banatul Montan”, antologie întocmită de Octavian Doclin, Cluj Napoca, Dacia XXI, 2012; Octavian Doclin şi Ada D. Cruceanu, „Faţă în faţă”: publicistică, anchete literare, interviuri, mărturisiri, vol. I, 2012 şi vol. II în 2013 la Editura Marineasa din Timişoara; „Nata Ioana-i şcolăriţă”, versuri pentru copii, Timişoara, Marineasa, 2014; „Sânge de vişin”, Timişoara, Marineasa, 2014; „Faţă în faţă”: publicistică, anchete literare, interviuri, mărturisiri, vol. III care include și Gabriela Șerban ”Bibliografia revistei Reflex (2000 – 2014), în 2015 la Editura Marineasa din Timişoara; „Baletul de noapte”: poeme. Cu o prefață de Marcel Pop-Corniș. Timișoara: Gordian, 2015; ”Sărbătorile”: poeme cu un studiu introductiv de Gheorghe Mocuța. Timișoara: Gordian, 2016; Octavian Doclin şi Ada D. Cruceanu, „Faţă în faţă”: publicistică, anchete literare, interviuri, mărturisiri, vol. IV, la Editura Marineasa din Timişoara, 2016; „Răsaduri”, 2017; ”Poeme libere”, 2018; „Și punct. Și de la capăt”, 2019; ”Slobodne pesme/ Poeme libere”, 2019;  „O sută și una de poezii”, 2020 (București: Editura Academiei Române, 2020); „Privirea peste umăr” (…și cu cât mai mult mă uit în urmă). Poeme 2018-2019. Elogiu poemului liber și mâinii care-l gândește la ieșirea din Subterană pentru ultima dată; prefață de Al. Cistelecan.- Timișoara: Gordian, 2020; „Poezii”. Ediție bilingvă; traducerea în limba macedoneană Aliki Telescu; prefață Zenovie Cârlugea.-Reșița: TIM., 2023.

 Poezii pentru copii, poezii de dragoste, poeme folclorice (sau „aproape folclorice”), poeme cu tentă religioasă, toate se regăsesc în volumele semnate de poetul Octavian Doclin, iar prezentările de pe cărţi, prefeţele şi postfeţele volumelor sunt semnate de nume importante ale literaturii române: Cornel Ungureanu, Petre Stoica, Gh. Jurma, Lucian Alexiu, Mircea Ciobanu, Adrian Dinu Rachieru, Ada D. Cruceanu, Ion Marin Almăjan, Al. Cistelecan, Cornelia Ştefănescu, Sorin Gîrjan, Mircea Martin, Ion Cocora, Marcel Pop-Corniș, Zenovie Cârlugea, Al. Cistelecan sau Valy Ceia, cum de altfel, referinţele critice poartă semnătura unor importanţi scriitori şi istorici literari (pe lângă cei amintiţi putem adăuga şi nume precum Laurenţiu Ulici, Gheorghe Mocuţa, Alexandru Ruja, Olimpia Berca, Mircea Zaciu, Gheorghe Pituţ, Nicolae Ciobanu, George Vulturescu, Rodica Opreanu, Constantin Buiciuc, Dorin Murariu, Aureliu Goci, Lucian Scurtu, Constantin Stancu şi mulţi alţii.

Nu putem omite însă volumele de referinţe critice dedicate operei docliniene: Ionel Bota, Muntele şi iluzia. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Reşiţa, Timpul, 1997; Doru Timofte, Apologia lui Esau. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Timişoara, Marineasa, 2001; Ionel Bota, Muntele şi poezia. Lirica lui Octavian Doclin, ed. a 2-a, Oraviţa, 2008 şi Adrian Dinu Rachieru, Cercul doclinian, Timişoara, Marineasa, 2015 și Adrian Dinu Rachieru, Cercul doclinian: eseu critic.- ed. a II-a, revăzută și adăugită.-. Timișoara: Gordian, 2020.

Referințe în: Viorica I. Bitte, Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin, Reşiţa, Editura Timpul, 1998; Who’s Who în România. București, 2002; Dicționar al scriitorilor din Banat. Timișoara, 2005; Reșița: Viziuni.- coord. Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla.- Reșița: „Banatul Montan”, 2009; Gabriela Șerban. Bibliografia revistei„Bocșa culturală” 2000 – 2009.- Reșița: TIM, 2009 (Bocșa – istorie și cultură); Gabriela Șerban. Catalogul cărților cu autograf la Biblioteca „Tata Oancea” Bocșa.- Reșița: TIM, 2010 (Bocșa – istorie și cultură);  Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii. Antologie de Marian Oprea.- Timișoara: Brumar, 2011; Caietul Festivalului Internațional de Poezie „Porțile Poeziei”. Ed. I.- Coord. Liubița Raichici.- Reșița: TIM, 2011; Caietul Festivalului Internațional de Poezie „Porțile Poeziei”. Ed. a II-a.- Coord. Liubița Raichici.- Reșița: TIM, 2012; Gabriela Șerban. Bibliografia revistei„Bocșa culturală” 2009 – 2013.- Reșița: TIM, 2014 (Bocșa – istorie și cultură); Cornel Ungureanu. Literatura Banatului. Istorie, personalități, contexte. Timișoara: Brumar, 2015; Enciclopedia Banatului. Literatura. Timișoara: David Press Print, 2016; Caietul Festivalului Internațional de Poezie „Porțile Poeziei”. Ediția a VII-a, 2017 (Coord. Liubița Raichici); Gabriela Șerban. Catalogul cărților cu autograf la Biblioteca „Tata Oancea” Bocșa.vol. 2.– Reșița: TIM, 2017 (Bocșa – istorie și cultură);  Cuvântul care unește. Slatina, 2018; Caietul Festivalului Internațional de Poezie „Porțile Poeziei”. Ediția a VIII-a, 2018 (Coord. Liubița Raichici); Caietul Festivalului Internațional de Poezie „Porțile Poeziei”. Ediția a IX-a, 2019 (Coord. Liubița Raichici); Gabriela Șerban. Bibliografia revistei„Bocșa culturală” 2014 – 2018.- Reșița: TIM, 2019 (Bocșa – istorie și cultură); Gabriela Șerban. Catalogul cărților cu autograf la Biblioteca „Tata Oancea” Bocșa. vol. 3– Reșița: TIM, 2020 (Bocșa – istorie și cultură); Reșița: Viziuni. Vol 2.- coord. Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla.- Reșița: „Banatul Montan”, 2021;  Ana Kremm. Desifrând cărți sau Lecturi cu creionul în mână.- prefață Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2022; Nicolae Sârbu. Albastru de Reșița.- Reșița: TIM, 2022; Mihai Ilie Suru. Panta Rei.- Reșița: Graph, 2023;  Gabriela Șerban. Bibliografia revistei„Bocșa culturală” 2019 – 2023.- Reșița: TIM, 2024 (Bocșa – istorie și cultură); Gabriela Șerban. Bibliografia revistei„Reflex” 2015 – 2020.- Reșița: TIM, 2024 și altele.

Nu mai puţin importanţi sunt artiştii care semnează ilustraţia volumelor: Iulian Vitalis Cojocariu, Papi Emilian Roşculescu, Doru Bucur, Petru Comisarschi, Ion Stendl, Silviu Orăvitzan.

Octavian Doclin inițiază și realizează împreună cu Ada D. Cruceanu, revista Reflex (revistă care a împlinit 25 de ani!), dar şi colaborează la cele mai prestigioase şi importante publicaţii de literatură din ţară şi străinătate. De asemenea, opera docliniană este reflectată în presa vremii (ex. Orizont – Timişoara, Luceafărul – Bucureşti; Contemporanul – Bucureşti; Familia – Oradea; Steaua – Cluj; Transilvania – Sibiu, Poesis – Satu Mare; Scrisul Românesc – Craiova; Portal Măiastra – Tg. Jiu etc.).

Deţinător al multor premii şi distincţii importante în plan literar, merită totuşi menţionat măcar Titlul Cavaler al Ordinului Cultural „Eminescu – 1868 – Oraviţa” primit în 2006, Premiul pentru poezie în 2008 şi în 2010 al USR Filiala Timişoara sau Premiul de excelenţă al Municipiului Timişoara pe anul 2011ș.a.

Din anul 1997 este Cetăţean de Onoare al comunei Doclin; din 2009 este Cetăţean de Onoare al Municipiului Reşiţa, iar din 2004 este onorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, acordat de Preşedintele României.

Senior al Poeziei, Senior al Culturii Cărăşene, Octavian Doclin este fără doar şi poate un poet de excepţie şi  un veritabil om de cultură!

Avându-l în memorie așa cum l-am găsit și văzut cu o zi înaintea plecării sale de pe acest tărâm pământesc, nu pot să nu mă gândesc la poemul său intitulat „Hohotul” (din volumul Privirea peste umăr – poeme-. Timișoara: Gordian, 2020):

„Când s-a împlinit vremea

 plecării din poem

el, poetul, nepăsător

mai degrabă decât laș

și-a luat rămas bun

numai de la poemă

din cortul celui dintâi

s-a auzit doar un prelung

hohot de râs.”

 

Veșnică fie-i memoria acestui mare Poet și ales Prieten!

Dumnezeu să-l odihnească!

 

---

[1] Joi, 13 februarie 2020, poetul Octavian Doclin a fost condus pe ultimul drum și înmormântat, cu serviciu religios baptist, în cimitirul nr. 3 din Reșița. I-au fost alături mulțime de prieteni, colegi, colaboratori, reprezentanți ai unor importante instituții județene. O mare de oameni alături de familie, de soție – istoricul și criticul literar Ada D. Cruceanu – precum și de cei doi fii: senatorul PSD Ionuț-Narcis Chisăliță și Vianu Chisăliță.

• UZPR

Trimestrial primesc de la scriitorul dipl. Andrușa R. Vătuiu, membru al Ligii Scriitorilor și al UZPR revista „Tribuna seniorilor mehedințeni”, cu sediul în Orșova, editată de Asociația Seniorilor Clisura Dunării Orșova, publicație care poate sta cu cinste în fruntea peisajului revuistic din țara noastră.

Având un colectiv de redacție format din personalități locale și din țară, precum Andrușa R. Vătuiu, Nicolae  Armanca, prof. Ana Buzatu, prof. Elisabeta Diaconescu, Florin Lăpădătescu, dipl. Dumitru Pătășanu și redactori asociați, prof. dr. Florin Copcea, prof. univ. dr. med. Virgil Ene, prof. univ. dr. ing. Andrei Pogany, prof. univ. dr. Florin Smarandache (SUA), magistrat Ioan Ionescu, prof. Al. Florin Țene și prof. Ana Zlibuț, contribuie din plin la editarea unor numere cu un conținut bogat și instructiv.

Numărul 14 se deschide cu un articol semnat de Andrușa R.Vătuiu, în care îi aduce un omagiu lui Gheorghe Demetrescu, președintele Ligii județene Solidaritatea a Pensionarilor din Mehedinți care „a pornit spre cele veșnice”.

O pagină este rezervată proiectelor de interes general la Orșova, se relatează despre Congresul al XI-lea al CNS Cartel Alfa și despre Asociația Seniorilor Clisura Dunării Orșova. Col. (r ) Mihai Nistorescu face o analiză amplă despre tradiții și modernitate.

Profesoara Elisabeta Diaconescu relatează despre Sfinții Martiri Brâncoveanu, iar Dumitru Drinceanu analizează poezia lui Nichita Stănescu și „umbra-i nepieritoare”.

Profesorul Florentin Smarandache semnează un eseu filosofic despre sistemul de gândire multialist. Pe pagina 10 descoperim articolul lui Florian Copcea despre gândirea și reflecția poetică la Gheorghe Florescu.

Prof.dr. Din Petre relatează activitatea de-o viață a lui Al. Florin Țene în slujba culturii.

Dorin Șofican publică un articol despre unele amintiri din perioada de tristă amintire, comunismul.

Revista se încheie cu un interesant eseu semnat de Andrușa R. Vătuiu despre imaginea simbol și imaginea dramatizată a lui Windy Bircu.

Și acest număr, ca și celelalte apărute până în prezent, scrie o pagină de istorie a culturii noastre.

11 februarie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziție de fotografii-document „Reșița de ieri“, autor: Remus Mihai Râjniță (Reșița) / partea a II-a.

 

11. Februar 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Fotoausstellung „Reschitza von gestern“, Autor: Remus Mihai Râjniță (Reschitza) / Teil II.

 

Una dintre marile pierderi suferite de comunitatea culturală reșițeană și nu numai acum cinci ani a fost cea a trecerii lui OCTAVIAN DOCLIN în 11 februarie 2020, cu doar câteva zile înainte de a fi împlinit 70 de ani, la cele veșnice. În continuare vă invit să găsim împreună ce a însemnat trecerea prin această lume a scriitorului și prietenului Octavian Doclin în cei aproape 70 de ani de viață dăruită Cuvântului…

 

1. Nume: CHISĂLIŢĂ
2. Prenume: OCTAVIAN
3. Nume literar: Octavian DOCLIN
4. Data nașterii: 17 februarie 1950 (în actele oficiale: 18 februarie 1950);
5. Locul nașterii: Doclin, județul Caraș-Severin;
6. Părinții:       tatăl: Ioan Chisăliță, maistor cojocar;

                            mama: Maria Chisăliță (numele de fată: Olariu), casnică;

• Studii: elementare (1957 – 1965, Școala generală Doclin): liceale (1965 – 1969, Liceul din comuna Grădinari, jud. Caraș-Severin); universitare (1969 – 1972), Institutul pedagogic Oradea, Facultatea de Filologie, specialitatea română – franceză;
• Funcții: 1972 – 1977, profesor Școala Generală Nr. 1 Bixad (jud. Satu Mare); 1977 – 2005, referent de specialitate, Centrul Județean Caraș-Severin pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale; Președintele Fundației Cultural-Sociale OCTAVIAN DOCLIN Reșița; redactor-șef al revistei „Reflex – artă, cultură, civilizație” (Reșița) și coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al Editurii Modus (Modus P. H.) Reșița;
• Data primirii în Uniunea Scriitorilor din România (USR): 1982; 1990 – 2005: membru în Comitetul de conducere al Filialei Timișoara a USR;
• Colaborări la reviste: Acolada (Satu-Mare), Arca (Arad), Ardealul literar (Deva), Argeș, Arche Noach (München), Banat (Lugoj), Bucovina Literară (Suceava), Cafeneaua Literară (Pitești), Caligraf (Drobeta-Turnu Severin), Cetatea Culturală (Cluj-Napoca), Citadela (Satu Mare), Contemporanul, Convorbiri literare, Discobolul (Alba Iulia), Familia, Hyperion (Botoșani), Knijevni Jivot, Luceafărul, Lumina (Novi Sad-Serbia), Meridianul Timișoara, Nase snahy Plus (Nădlac), Neliniști Metafizice (Constanța), Ogledalo / Oglinda (Seciani, Serbia), Oglinda (Focșani), Orizont, Poesis (Satu Mare), Portal Măiastra (Târgu Jiu), România literară, Revista V (Focșani), Rovnobežné Zrkadlá / Oglinzi Paralele (Nădlac), Наш То / Na Holos (București), Steaua, Semenicul (Reșița), Semne (Deva), Sigma (Dresda, Germania), Transilvania, Tribuna, Ulysse online (Timișoara), Vatra, Viața Românească ş.a.;

Colaborări la volume colective (selectiv): Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970; Uneori zborul (șapte poeți tineri). Selecție și prezentare de Anghel Dumbrăveanu, Timișoara, Facla, 1973; Fluturi, păsări, cai… (un bestiar al poeziei românești alcătuit de Petre Stoica), București, Minerva, 1983; Nichita Stănescu – Frumos ca umbra unei idei, București, Albatros, 1985; Lucian Alexiu, Casa Faunului (40 de poeți contemporani), Timișoara, Hestia, 1995; Orașul cu poeți (antologie reșițeană), Reșița, Editura Timpul, 1995; O mie și una de poezii românești, antologie, prefață, bibliografie de Laurențiu Ulici, București, Editura DU Style, 1997; Eminescu – pururi tânăr. Dedicații lirice. Ediție, antologie, aparat critic de Cristina Crăciun și Victor Crăciun. Cuvânt înainte de acad. Eugen Simion. Prefața de acad. Mihai Cimpoi, Chișinău – București, Editurile Litera / David, 1998; Jon Milos (red.), Vid Tystnadens Bord. Panorama över samtida rumänsk poesi i urval, översättning ocg presentation av Jon Milos, Stockholm, Brutus Östlings Bokförlag, Symposion, 1998; Antologia poeților ardeleni contemporani, de Eugeniu Nistor și Iulian Boldea, Tg. Mureș, Editura Ardealul, 2003; Sacralitate / Sacrality. Ediție îngrijită și tălmăciri de Dumitru M. Ion și Carolina Ilica. Cuvânt înainte de Carolina Ilica, București, Editura Academiei Internaționale Orient – Occident, 2004; Medalionul literar – structură permanentă de cultură și educație, de Marian Barbu și Alexandru Gheorghe, Craiova, Editura Ramuri, 2006; Ivo Muncian, Ɯaka poce / Un pumn de rouă (culegere de poezie română pentru copii) [ediție bilingvă româno-sârbă; traducere în limba sârba de Ivo Muncian], Novi Sad, 2011, p. 38-39; 101 (Zmajeve decje igre); colaborează la realizarea articolelor despre scriitorii din Banat (Caraș-Severin) pentru Dicționarul General al Literaturii Române, ediția Academiei României; Reșița: Viziuni / Reschitza: Visionen, Coordonatori și prefață / Herausgeber und Vorwort: Gheorghe Jurma, Erwin Josef Ţigla, Reșița, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Editura Banatul Montan, 2009, p. 66; Tableaux d’une exposition par de poètes roumains de la province de Caraș-Severin […] Traductor: M. A. Christi / Pictures in an Exibition by Romaniajn Poets in Caraș-Severin County, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 20-21; Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii. Antologie de Marian Oprea, [Timișoara], Brumar, 2011, p. 99-104; Orașul cu poeți. Antologie reșițeană realizată de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 30-38; Porțile Poeziei. Caietul festivalului Internațional de Poezie Caraș-Severin – România ediția I, 2011, ediția a 2-a, Reșița, Editura Tim, 2012, p. 197-202, ediția a III-a, 2013 și edițiile 2014, 2015, 2016, 2017, 2018; Se-nalță gândul frunților plecate. Poezie religioasă din Caraș-Severin, Antologie și note de Anton Georgescu, Prefață și note de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2014, p.104-108; Pesnickimeridiani Spedereva, XIV Medjiunarodni Festival Poezie, Smederevo, 2014, p. 95-97; Almanah Sintagme literare, 2015 (Almanah editat de revista Sintagme literare, Timișoara, Editura Eurostampa, 2015), p. 109-110 și 2016; Sexul frumos. Poezie de dragoste, Antologie de Marian Oprea, Timișoara, Brumar, 2015, p. 120; Academia Română, Filiala Timișoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” și Societatea Enciclopedică a Banatului, Enciclopedia Banatului. Coordonator general: Crișu Dascălu. Comitetul general de coordonare: Daniel Alic, Nicolae Bocşan, Doina Bogdan-Dascălu, Stevan Bugarski, Ioan David, Păun Ion Otiman, Costa Roşu, Dumitru Tomoni, Timișoara, Editura David Press, 2015 (articolele, semnate O. D., despre Olga Neagu, Ion Florian Panduru și Vasile Pistolea) și ediția a II-a, revăzută și adăugită, 2016; Marian Oprea, Peisaj în devenire. O panoramă a poeziei din Banat de Marian Oprea. Lector: Eugen Bunaru, Timișoara, Brumar, 2017, p. 285; Marcu Mihail Deleanu, Memorial literar, Reșița, Editura Tim, 2018 (Epistole și dedicații / Întâmplările și colaborările cu Octavian Doclin…/ p. 230-253); Oltart 2012 – 2018, Cuvântul care unește. Volum aniversar de poezie, coordonator: C. Voinescu, Slatina, Editura Hoffman, 2019, p. 103-106; Smederevsca Pesnicica Iecen, Pesniciki Meridiani Smedereva, Smederevo, Newpress, 2019, p. 80-82; Antologie de poezie. Echivalente. Traducător / prefațator: Daniel Onaca (în limba suedeză), București, Editura Bifrost, 2021, p. 93-105; Simion Dănilă, Antologie a poeziei sepulcrale românești, Timișoara, Editura Eurostampa, 2021, pag. 391-396;

 

1. Debut absolut: 1968, revista Vîrste cărășene a Liceului din Grădinari, an I (1968), nr. 1 (cu grupajul de versuri „Trei teme despre meșterii lutului”, semnat Oct. Chisăliță), p. 8; în revista Orizont, Timișoara, an XXI (94), nr. 6, iunie 1970 (semnează pentru prima dată cu numele literar adoptat de atunci, Octavian Doclin), cu poezia „Galilei”, p. 58 (Atelier poetic);
2. Debut editorial: Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970;

 

1. Opera tipărită:
2. Neliniștea purpurei (poeme), Timișoara, Facla, 1979, 60 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Anghel Dumbrăveanu și Gheorghe Grigurcu)
3. Ființa tainei (poeme), Timișoara, Facla, 1981, 52 p.
4. Muntele și Iluzia (poeme), Timișoara, Facla, 1984, 56 p.
5. Curat și nebiruit (poeme), București, Cartea Românească, 1986, 109 p.
6. Cu gândul la metaforă (poeme), București, Editura Eminescu, 1989, 86 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Petre Stoica și Cornel Ungureanu)
7. Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil, Reșița, Editura Semenicul, 1991;ediția a doua, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Ion Marin Almăjan și o prezentare de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Timpul, 1999;ediția a treia, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Prefață de Gheorghe Jurma și o Postfață de Ion Marin Almăjan, Reșița, Editura Tim, 2007
8. Ceasul de apă. Antologie, selecție și postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1991, 96 p.
9. A te bucura în eroare (poeme), Timișoara, Hestia, 1992, 72 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Cornel Ungureanu și Al. Cistelecan)
10. În apărarea poemului scurt (poeme), Timișoara, Hestia, 1993, 52 p.
11. Climă temperat continentală. Poeme / Temperate Continental Climate. Poems. Antologie și versiune în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1995, 68 p.
12. Agresiunea literei pe hârtie. Poeme. Grafica volumului: Iulian Vitalis Cojocariu. Portretul autorului, de Mircea Ciobanu, Timișoara, Hestia, 1996 (Colecția Biblos), 48 p.
13. Esau (33 poeme). Cu o Postfață de Adrian Dinu Rachieru, Reșița, Editura Timpul, 1997, 54 p.
14. 47 Poeme despre Viață, Dragoste și Moarte. Cu un portret al autorului de Iulian Vitalis Cojocariu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p. / 47 Poems about Life, Love and Death. An English Version by Ada D. Cruceanu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p.
15. Poeme duminicale, Reșița, Editura Timpul, 1998, 64 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Al. Cistelecan, Valentin F. Mihăescu și Geo Vasile)
16. Între pereți de plută sau Moartea după Doclin, Timișoara (poeme), Editura Marineasa, 1999, 42 p.
17. Dubla eroare (poeme), Timișoara, Editura Marineasa, 1999, 48 p. (cu un portret al autorului, de Marin Sorescu)
18. Poemele dinaintea tăcerii, Reșița, Editura Timpul, 1999, 48 p.
19. Urma pașilor în vale (poeme), Timișoara, Hestia, 2001, 44 p.
20. Nisip, ape de odihnă (poeme). Însoțite de o Scrisoare a lui Cornel Ungureanu. Postfață de Adrian Dinu Rachieru (coperta: Doru Bucur, Germania),Timișoara, Editura Marineasa, 2002, 48 p.
21. Carte din iarna mea, poeme. Cu o interpretare critică de Olimpia Berca, Timișoara, Editura Marineasa, 2003, 52 p.
22. Pîrga (poeme). Cu o Fișă de Dicționar de Cornelia Ștefănescu și două „Agrafe galbene” de Sorin Cârjan, Timișoara, Editura Marineasa, 2004, 50 p.
23. Pîrga II, poeme, Postfață de Ela Iakab, Reșița, Modus P. H., 42 p.
24. 55 de poeme (antologie).Selecția textelor: Ada D. Cruceanu (coperta: Petru Comisarschi), Reșița, Modus P. H., 2005, 76 p.
25. Locomotiva și vrabia (antologie). Ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, prefață de Mircea Martin (coperta: Tudor Jebeleanu), București, Editura Palimpsest, 2006, 186 p.
26. Pîrga III, poeme. Poetul în Pârgă (Prefață) de Mircea Martin (coperta: Doru Bucur, Germania), Reșița, Modus P. H., 2006, 33 p.
27. СЬЭРЯВАНЕ (Pîrga, poeme), traducere (și aparat critic) în limba bulgară de Margarita Kovalenko, Sofia, Editura Bolid, 2006, 48 p. (Cu o Fișă de dicționar de Cornelia Ștefănescu. Coperta: PAPI – Emilian Roșculescu, Germania)
28. Pîrga (I, II, III), Poeme (cu un Argument al autorului), Reșița, Modus P. H., 2007, 122 p. (Coperta și ilustrația volumului: Ion Stendl)
29. Golf în retragere (55 de poeme) / Golf im Rückzug (55 Gedichte), Antologie de / Auswahl: Ada D. Cruceanu, Traducere de / Übersetzung: Hans Dama, Timișoara, Anthropos, 2008 (Colecția / Sammlung Poesis), 142 p. Prezentare pe coperta a IV-a: Mircea Martin
30. Urna Cerului. Poeme, Timișoara, Anthropos, 2008 (pe coperta I: reproducere după o lucrare dedicată lui Octavian Doclin de pictorul Silviu Oravitzan; pe coperta IV: prezentări de Mircea Popa și Cristian Livescu), 43 p.
31. Aquarius. Poeme, Timișoara, Editura Marineasa, 2009 (cu o Prezentare de Zenovie Cârlugea; pe coperta IV: text de Valentin Chifor), 46 p.
32. Sălașe în iarnă. Antologie de Lucian Alexiu. Cu un Cuvânt înainte de Gheorghe Grigurcu și prezentări de Lucian Alexiu, Petre Stoica, Mircea Martin și Cornel Ungureanu, Timișoara, Anthropos, 2010, 220 p.
33. Docliniană (55+5 poeme), Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2010, 98 p. (Colecția „Scriitorii la ei acasă”)
34. Firul cu plumb / The Plummet. Poeme, Varianta în limba engleză: Ada D. Cruceanu, [Timișoara], Anthropos, 2011 (Colecția Poesis)
35. Nata-Ioana vrea păpuși. Versuri pentru copii [versiuni în limba engleză: Ada D. Cruceanu], Reșița, Modus P. H., 2011, 40 p.
36. 20 + 1 poeți din Banatul Montan (județul Caraș-Severin); Antologie realizată de Octavian Doclin, Cluj-Napoca, Dacia XXI, 2011, 128 p.
37. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față. Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, mărturisiri, Timișoara, Editura Marineasa, 2012, 200 p.
38. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (2). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice, Timișoara, Editura Marineasa, 2013, 245 p.
39. Nata-Ioana-i școlăriță. Versuri pentru copii, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 50 p.
40. Sînge de vișin. Poeme, cu un Studiu introductiv de Valy Ceia, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 116 p.
41. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (3). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice; Gabriela Șerban, Bibliografia revistei Reflex (2000 – 2014), Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 324 p.
42. Baletul de noapte. Poeme. Cu o Prefață de Marcel Pop-Corniș, Timișoara, Editura Gordian, 2015, 96 p. (Texte critice: Marian Odangiu, clapa 1; Alexandru Ruja, clapa 2)
43. Sărbătorile. Poeme, Cu un Studiu introductiv de Gheorghe Mocuța, Timișoara, Editura Gordian, 2016, 96 p. (Texte critice: Paul Aretzu, clapa 1, Zenovie Cârlugea, clapa 2, Constantin Cubleșan, coperta a IV-a)
44. Răsaduri. Poeme. Prefața: Ion Pop, Timișoara, Editura Gordian, 2017, 78 p. (Texte critice: Marian Popa, clapa 1, Adrian Dinu Rachieru, clapa 2, Alexandru Ruja, coperta a IV-a)
45. Poeme libere (din cartea Subteranei, Reșița, 2017 – 2018), Prefață de Mircea Bârsilă, Postfață de Tudorel Urian, Timișoara, Editura Gordian, 2018 (Texte critice: Maria Bologa (clapa 1), Maria Nițu (clapa 2), Mircea Martin (coperta a IV-a)
46. și punct. și de la capăt. Poeme. Prefață de Marian Odangiu, Timișoara, Editura Gordian, 2019, 114 p. (interpretări critice; Gabriel Coșoveanu, Nicolae Oprea, Ioan Nistor, pe coperta a IV-a, Victoria Milescu)
47. Slobodne pesme / Poeme libere. Traducere din română: Slavomir Gvozdenovici, selecție: Ada D. Cruceanu, Slavomir Gvozdenovici, Meridiani, 2019 (Smederevo’s Poet Autumn), Smederevo Newpress /, 80 p.
48. O sută și una de poezii. Antologarea poeziilor, selecția reperelor critice și nota bio-bibliografică de Ada D. Cruceanu. Prefață de Zenovie Cârlugea, București, Editura Academiei Române, 2020
49. Privirea peste umăr (…și cu cît mai mult mă uit în urmă). Poeme 2018 – 2019; Elogiu poemului liber și mîinii care-l gîndeşte la ieșirea din Subterană pentru ultima oară. Prefață de Al. Cistelecan, Timișoara, Editura Gordian, 2020
50. Poezii, ediție bilingvă româno-macedoneană, traducerea în limba macedoneană: Aliki Telescu, cu o prefațăde Zenovie Cârlugea, Reșița, Editura TIM, 2023

 

 

Închei cu o poezie pe care am citit-o la o manifestare fără Tavi, după ce l-am petrecut pe ultimul său drum, în Cimitirul nr. 3 din Reșița, de unde, de sus de unde se află, poate „privi” ORAȘUL SĂU IUBIT, de sus…

 

JOCUL

 

Aseară a trecut pe la mine moartea

provocându-mă la o partidă de pocher

(afară ploua în casă era întuneric)

odată jocul început ne supravegheam mișcările

la lumina intermitentă a fulgerului

(suficientă totuși să observ cum adversarul miza pe o carte

ascunsă inabil în mâneca stângă):

          cip – și simții cum un șarpe îmi trece peste picioare

venind tocmai din ascunzătoarea lui din bibliotecă

          pas parol – și mâna îmi îngheță în aer

ca inelele din trunchiul copacului

          blaint – și lumina orbitoare a fulgerului

îmi desprinse varul de pe ochi

care zornăi pe masă mai tare ca banii

noaptea era pe sfârșite moartea plecase

iar eu acum după ce am trăit și transcris toate acestea

ca un sărut ce se retrage obosit și discret în colțul buzelor

plec să mă culc în interiorul poemului

închizându-i toate ușile

și spunându-vă sincer și binedispus

bună dimineața odihniții mei

jucați în numele meu revanșa.

 

(din vol. Octavian Doclin: O sută și una de poezii. Antologarea poeziilor,

selecția reperelor critice și nota bio-bibliografică de Ada D. Cruceanu.

Prefață de Zenovie Cârlugea, București, Editura Academiei Române, 2020, pag. 40)

9 februarie 2025, ora 11.00, Biserica Evanghelică C.A. Reșița:

80 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.

Slujbă religioasă, celebrată de păr. Walther Sinn (Semlac, jud. Arad);

Expoziție de artă plastică Anton Ferenschütz (*10.11.1927, Reșița – †25.04.2018, Bielefeld / Germania);

Incursiuni muzicale: Corul „Franz Stürmer” din Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).

9. Januar 2025, 11:00 Uhr, Evangelische Kirche Reschitza:

80 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.

Gottesdienst mit Pfr. Walther Sinn, seitens der Evangelischen Kirche A.B. Rumänien;

Kunstausstellung der Reschitzaer Künstler Anton Ferenschütz (*10.11.1927, Reschitza- †25.04.2018, Bielefeld / Deutschland);

Musikalische Einlagen: Der „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea).

 

Aceasta este vârsta plină de sensuri pe care marele compozitor și dirijor român, Sabin Pautza, o împlinește sâmbătă. Semnificația celor ”doi ani” este, după cum spun apropiații săi, aceea că reflectă acea personalitate încă ingenuă, chiar ludică, am putea spune, care l-a caracterizat pe maestru toată viața și toată creația. Pentru că de fapt creația autentică aparține, fără niciun dubiu, acelora care încă se joacă, blând, pe harpa liniilor spirituale și artistice care le permit realizări uneori apropiate de divin.  

Maestrul Sabin Pautza, pe care am onoarea și plăcerea să-l cunosc personal și să ne întâlnim ori la emisiunea pe care o moderez, ori în locuri și momente nu neapărat convenționale, este acea personalitate tonică și vivace, este natural și prietenos, în ciuda ”apăsării” plină până la urmă de responsabilitate a carierei îndelungate și prodigioase pe toate meridianele lumii. Trecem în revistă doar câteva date biografice și profesionale, deoarece maestrul chiar nu prea mai are nevoie de nicio prezentare.

Sabin Pautza, pentru a o cita pe Camelia Duca, reprezentantul Asociației Culturale Metarsis și custodele majorității evenimentelor ce-l au în centru pe marele compozitor, se naște în 8 februarie 1943, la Câlnic, localitate aparținătoare de Reșița. Este considerat de critici respectabili ai lumii ca fiind Leonard Bernstein al României, plecând de la realitatea că în ultima jumătate de secol puţini compozitori au reuşit să-şi dirijeze cu măiestrie propriile compoziţii fiind, în acelaşi timp, şi interpreţi. Profesor universitar, doctor în muzică, primul în lume care a folosit muzica lui Jimi Hendrix şi Rolling Stones pentru a preda armonia la Conservatorul din Iaşi, Sabin Putza, s-a stabilit din 1984 în America. Urmându-şi destinul, devine dirijor și director muzical al Plainfield Symphony Orchestra, funcție ocupată prin concurs. După 1990, revine  în casa bunicilor din Moniom-Reşiţa, readus acasă de DOR. ”Mi-e DOR de România chiar şi când sunt în România”, afirmă, cu tărie şi mândrie, Sabin Pautza. Între România şi America – unde este CONDUCTOR EMERITUS, pe viaţă, la Plainfield Symphony Orchestra – cea mai veche orchestră simfonică din SUA, pe mari scene ale lumii la pupitrul unor orchestre renumite. Sabin Pautza, prin spiritul său viu şi neobosit, continuă, din fericire, să facă dovada talentului său excepţional la o înaltă cotă profesională.” Un moment cheie în cariera sa l-a constituit debutul în prestigioasa sală Carnegie Hall din New York (1985) când s-a prezentat în dublă ipostază: aceea de dirijor şi de compozitor. A dirijat pe marile scene ale lumii (Europa, America și Australia). Obține titulul de Doctor în muzică al Academiei Gheorghe Dima din Cluj-Napoca (2005) și al London Institute for Applies Research. Este deținătorul a numeroase premii și distincții naționale și internaționale: Premiul George Enescu al Academiei Române (1975), Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1979), Marele Premiu al Televiziunii Române (1981), Premiul de Compoziţie la Concursul Internaţional din Salt Lake City (Utah), Premiul Rudolph Nissim al Uniunii Compozitorilor Americani (ASCAP) şi Marele Premiu Dr. Martin Luther King Jr. pentru compoziţie. A fost nominalizat în International Who’s Who in Music (Cambrige, Anglia, ed. 1980-1984-1992-2000) și în 10.000 de americani notabili (editat de American Biographical Institute o dată la cinci ani). Sabin PAUTZA este cetățean de onoare al orașelor Reșita (România) și Plainfield (SUA), și al județului Caraș-Severin, DOCTOR HONORIS CAUSA al Universitatii VALAHIA din Târgoviște DOCTOR HONORIS CAUSA al Centrului Universitar UBB  din Reșița din iunie 2015. În 2007, în Plainfield (SUA), ziua de 7 mai  a fost declarată Ziua Sabin PAUTZA. Este membru al Uniunii Compozitorilor Americani (ASCAP) și al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Compoziţiile sale sunt publicate în totalitate de către San Nicobian Edition din New York, iar Casa de discuri Swift Music Group din New Jersey editează seria Opera Omnia a compozitorului.”

Sărbătoarea Sabin Pautza, de joi, 6 februarie 2025, de la Sala Lira a Liceului de Arte din Reșița, instituție de prestigiu care-i poartă numele, a însemnat un moment special pentru o sală plină de iubitori de muzică și de cultură. Manifestarea a fost deschisă de Camelia Duca, după care jurnalistul, scriitorul, criticul și editorul Gheorghe Jurma a făcut un necesar demers pentru necesitatea onorării unor mari personalități ale locului, nu numai de către instituțiile culturale sau private, ci și – sau mai ales – de autoritățile locale și județene. Și pentru că în general muzica a fost regina serii, așa cum era și normal, atunci când lied-uri compuse de Sabin Pautza au la bază versurile unui mare poet reșițean și universal – Octavian Doclin – atunci melanjul special generat de interferența artelor e cu totul remarcabil. Gheorghe Jurma e de părere că maestrul face un lucru extraordinar compunând pe versurile unor poeți importanți ai Reșiței, de altfel singurul oraș din țară supranumit Orașul cu poeți. De altfel, în timpul manifestării a fost lansat și un volum intitulat ”Compoziții muzicale”, apărut la Editura „Tim” , ce conține piesele compuse de maestrul Pautza precum și versurile poetului Octavian Doclin, care au stat la baza acestora.

Un cuvânt de deschidere a avut și jurnalista reșițeană Adriana Telescu: ”Atunci când maestrul a revenit la Reșița a găsit aici o altă flacără, în loc de cea a oțelului: aceea a creației. S-a întors în orașul cu poeți și a început să scrie lieduri, după poeți reșițeni. De altfel, Sabin Pautza spune cu modestie: eu nu fac decât să scot muzica la suprafață. Și uite așa s-au născut o mulțime de lieduri și s-au născut cărțile. Dar astăzi de aflăm în fața unui volum special de lieduri, pe versurile poetului Octavian Doclin. Mie îmi place să spun că maestrul face versurile să cânte. Colaborarea dintre Octavian Doclin ( care nu mai e printre noi, de cinci ani, n.a.) a început în 2019 și iată, avem acum ceva special.”

Au evoluat în această seară specială, avându-l în centru pe maestrul Pautza,corul Armonia, dirijor prof. Emanuela Moldovan, la pian prof. Remus Hosz, Cristian Ștefan, corul Allegretto, dirijor prof. Adelina – Carla Bilan, la pian prof. Remus Hosz,soprana Iasmina Becea, cl. a XI-a, clasa prof. Cornelia Balogh-Remelei, la pian prof. Lorand Balogh – Remelei, un duet de trompete format din Eduard Bardocz cl. a XI-a și David Stanciu, cl. a X-a, clasa prof. Lucian Voina, la pian Cristian Ștefan, cl. a IX-a, clasa prof. Lucia Ghilea, prof. Adina Covaci, soprană la Liceul de Arte ,,Ion Vidu” Timișoara, prof. Cristian Roșoagă, pian.

          La mulți ani, maestre și aripa creației să rămână etern asupra domniei voastre!

          Daniel Botgros

         

         

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România Filiala Caraș-Severin

                                                                     CONVOCATOR

Potrivit art. 22, aliniatul (1), din Statutul Filialei Caraș-Severin a UZPR, se convoacă Adunarea Generală anuală, în sesiune ordinară, cu următoarea ordine de zi :

1. Prezentarea raportului de activitate și a modului în care a fost înfăptuit bugetul anual de venituri și cheltuieli, precum și bilanțul contabil ;
2. Aprobarea raportului de activitate și a bugetului anual de venituri și cheltuieli, precum și a bilanțului contabil ;
3. Prezentarea programului de activități și a planului financiar-contabil pentru anul 2024;
4. Aprobarea programului de activități și a bugetului anual de venituri și cheltuieli pentru anul 2024;
5. Aprobarea modificărilor la statutul Filialei Caraș-Severin al UZPR;
6. Stabilirea sediului Filialei Caraș-Severin a UZPR, conform protocolului încheiat cu Consiliul Județean Caraș-Severin;
7. Alegerea  președintelui Filialei Caraș-Severin a UZPR;
8. Alegerea secretarului Filialei Caraș-Severin a UZPR;
9. Alegerea comitetului director al Flilialei Caraș-Severin a UZPR;
10. Alegerea cenzorului Filialei Caraș-Severin a UZPR;
11. Diverse.
12. Conform art. 21  din statutul Flilialei Caraș-Severin a UZPR la Adunarea Generală participă: președintele filialei, secretarul filialei, comitetul director și membrii cu drept de vot.
13. Adunarea Generală anuală în sesiune ordinară va avea loc în data de 21.02.2025, ora 16:00, la sediul filialei din Reșița, Piața 1 Decembrie 1918, nr.7, etaj II.  În condițiile în care nu este întrunit cvorumul de reprezentativitate, respectiv 50+1, lucrările Adunării Generale se vor relua a doua zi, în 22.02.2025, ora 16:00, la aceeași adresă.
14. Conform articolului 23, din statut,  procedura convocării Adunării Generale este asigurată de secretarul filialei prin publicarea convocatorului pe site-ul Filialei UZPR Caraș-Severin, prin email, fax, telefon și semnarea convocatorului.  Anunțul se face conform statutului cu 15 zile înainte de desfășurarea Adunării Generale.

 

 Președinte Filiala UZPR CS

 Ion D. CUCU                                 

Reșița, 07.02.2025

Și în acest an Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa, Caraș-Severin, s-a alăturat proiectului #ZICI (Ziua Internațională a Cititului Împreună) cu #CIR (Citește Împreună România) pentru o sesiune de lectură cu voce tare în mijlocul copiilor.

După cum se precizează pe pagina de prezentarea proiectului, ZICI este un eveniment global dedicat apropierii oamenilor prin puterea cuvintelor și a poveștilor împărtășite cu voce tare, iar scopul principal este de a promova lectura ca fundament al dezvoltării competențelor de alfabetizare.

Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa s-a alăturat acestui important proiect în urmă cu zece ani, iar pentru această cea de-a X-a ediție am ales un partener de nădejde – Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa – partener în diverse astfel de necesare proiecte legate de carte, lectură și tot ceea ce este frumos și potrivit elevilor de aici, îndrumați de dascăli inimoși.     

Ziua Internațională a Cititului Împreună (en: World Read Aloud Day) este o zi în care se sărbătorește puterea de a citi cu voce tare, împreună. Astfel, copiii și adulții sunt încurajați să ia o carte, să găsească audiență și să citească cu voce tare. Evenimentul este celebrat în toată lumea, în peste 100 de țări, de 15 ani, iar în România de aproape 10 ani.

Inițiatoarea acestui frumos proiect, Brandi Anderson Bates, ne transmite un mesaj optimist și colegial: „În această zi, marcată pentru prima dată în urmă cu 15 ani de către LitWorld, milioane de oameni din toată lumea se vor aduna pentru a citi împreună, unindu-și astfel eforturile de a arăta lumii cât de important și cât de frumos este să citim cu voce tare copiilor în fiecare zi din an.

Cum să creșteţi un cititor? Citiți împreună. 20 de minute în fiecare zi. Indiferent de vremea de afară și din interior. De când se naște copilul și mult după ce va învăța să citească singur.Vă dorim o ZICI minunată! Spor la Citit Împreună, azi și în fiecare zi!”

Urmând acest îndemn, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a apelat la un voluntar care să citească pentru copiii de la Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, un voluntar care este elevă a acestei instituții de învățământ. Pentru această a X-a ediție ZICI eleva Octavia Buzori a întruchipat un personaj îndrăgit de cei mici – „Scufița Roșie”.

Copilași din clasele a III-a și a IV-a au constituit publicul acestei întâlniri, acestora alăturându-se și doamnele profesoare Gianina Miloș, Florentina Colca, Liana Ferciug și Carla Cioca, precum și directorul instituției gazdă, prof. Dragoș Vasile.

Și această a X-a ediție ZICI desfășurată la Bocșa în 7 februarie 2025 a fost una reușită prin prezența Prințesei Poveștilor și prin vocea sa caldă și frumoasă care le-a citit celor mici basmul  „Scufița Roșie” reușind să le acapareze atenția și simpatia.

#ZICI2025 la Bocșa s-a încheiat cu diplome și multe fotografii alături de Octavia, Scufița Roșie- Prințesă a poveștilor!

Juranlistul și scriitorul Gheorghe Jurma a împlinit 80 de ani! Cu acest prilej a fost lansată cartea „Gheorghe Jurma un proaspăt optzecist”, o carte în honorem în care au scris despre sărbătorit toți cei care îl cunosc și au colaborat cu acesta.

Înregistrare de Adriana Telescu (UZPR Caraș Severin).

Foto Adriana Telescu.

Evenimentul a avut loc la Biblioteca Germană „Alexander Titz”, Reșița.

 

 

9 februarie 2025, ora 11.00, Biserica Evanghelică C.A. Reșița:

80 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.

Slujbă religioasă, celebrată de păr. Walther Sinn (Semlac, jud. Arad);

Expoziție de artă plastică Anton Ferenschütz (*10.11.1927, Reșița – †25.04.2018, Bielefeld / Germania);

Incursiuni muzicale: Corul „Franz Stürmer” din Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).

 

11 februarie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziție de fotografii-document „Reșița de ieri“, autor: Remus Mihai Râjniță (Reșița) / partea a II-a.

 

12 februarie 2025, ora 16.30, sediul Forumului German Reșița (strada Oituz, 6):

Fășang 2025. Sărbătoarea tăițeilor, pentru adulți. Împreună cu Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), cu Grupul muzical „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca), cu Marianne & Petru Chirilovici și cu Grupul muzical „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

13 februarie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2025.

Dialoguri culturale. În calitate de oaspete, scriitorul Dumitru Oprișor (Timișoara).

 

14 februarie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2025.

Personalitățile noastre: Rolf Bossert (*16 decembrie 1952, Reșița – † 17 februarie 1986, Frankfurt am Main / Germania), la 38 de ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție documentară;

Dialoguri culturale. În calitate de oaspete, profesoara și scriitoarea Ana Kremm (Reșița / Sânnicolau Mare);

Noi și publicațiile culturale ale Banatului Montan: Revista „Reflex“ (Reșița).

 

15 februarie 2025, ora 16.00, sediul Forumului German Reșița (strada Oituz, 6):

Fășang 2025. Sărbătoarea tăițeilor, pentru copii și tineri.

 

17 februarie 2025, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Personalitățile noastre: Octavian Doclin (*17 februarie 1950, Doclin – † 11 februarie 2020, Reșița), la 5 ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție documentară.

 

Programm für die Zeitspanne 9. – 17. Februar 2025:

 

9. Januar 2025, 11:00 Uhr, Evangelische Kirche Reschitza:

80 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.

Gottesdienst mit Pfr. Walther Sinn, seitens der Evangelischen Kirche A.B. Rumänien;

Kunstausstellung der Reschitzaer Künstler Anton Ferenschütz (*10.11.1927, Reschitza- †25.04.2018, Bielefeld / Deutschland);

Musikalische Einlagen: Der „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea).

 

11. Februar 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Fotoausstellung „Reschitza von gestern“, Autor: Remus Mihai Râjniță (Reschitza) / Teil II.

 

12. Februar 2025, 16:30 Uhr, Forumssitz Reschitza (Oituz-Straße 6):

Fasching 2025. Nudelparty der Erwachsenen. Mit dem „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea), mit der „Intermezzo“-Musikgruppe (Koordination: Lucian Duca), mit Marianne & Petru Chirilovici und mit der „Resicza“-Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).

 

13. Februar 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2025.

Kulturelle Dialoge: Als Gast, der Schriftsteller Dumitru Oprișor (Temeswar).

 

14. Februar 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2025.

Unsere Persönlichkeiten: Rolf Bossert (*16. Dezember 1952, Reschitza – † 17. Februar 1986, Frankfurt am Main / Deutschland) – 39. Todestag. Eine Dokumentationsausstellung;

Kulturelle Dialoge: Als Gast, die Professorin und Schriftstellerin Ana Kremm (Reschitza / Großsanktnikolaus);

Wir und die Publikationen des Banater Berglands: Die Kulturschrift „Reflex“ (Reschitza).

 

15. Februar 2025, 16:00 Uhr, Forumssitz Reschitza (Oituz-Straße 6):

Fasching 2025. Nudelparty der Kinder und Jugendlichen.

 

17. Februar 2025, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Unsere Persönlichkeiten: Octavian Doclin (*17. Februar 1950, Doclin – † 11. Februar 2020, Reschitza), 5 Jahre seit seinem Hinscheiden. Eine Dokumentationsausstellung.

 

– de Roxana Istudor

• UZPR

Oamenii au avut dintotdeauna nevoie de modele. Dacă în present termenul „influencer” este binecunoscut în toată lumea, au existat astfel de personalități uimitoare încă din Evul Mediu, iar fascinația pentru ceea ce au lansat în epocă este omniprezentă chiar și azi, ceea ce îi face pe acești oameni influenceri peste veacuri.

În 1562, regina Elisabeta I a Angliei a contractat variolă și aproape a murit. Suverana a rămas cu cicatrici pe tot corpul, care puteau fi văzute foarte ușor cu ochiul liber. Și pentru că avea un profil atât de înalt ca urmare a dreptului ei din naștere, trebuia să pară frumoasă și regală pentru popor. Așa că a început o tendință care continuă și astăzi: purta machiaj, pentru a acoperi defectele de pe față. Regina a născocit un amestec de plumb și oțet cu care a creat o pastă albă, pe care o aplica în mod regulat pe chip. O vreme, a folosit-o doar pentru a-și ascunde cicatricile – dar nu a trecut mult până când mișcarea de machiaj a devenit populară, alți oameni au început să o copieze pe regina lor și astfel, cea în dreptul căreia istoria menționează „epoca de aur a Angliei” a inventat o industrie care astăzi valorează sume amețitoare.

Giuseppe Garibaldi a fost cunoscut în timpul vieții sale pentru că a fost omul care a luptat pentru unificarea Italiei. Ca general, el a luptat pentru statutul de regat al națiunii sale natale la mijlocul secolului al XIX-lea. Dar influența sa nu s-a terminat aici – chiar dacă a fost militar până la capăt, Garibaldi a avut și o influență asupra… modei. La un moment dat, generalul a fost responsabil de o armată mică și zdrențuită. Pentru a lupta, oamenii lui Garibaldi purtau cămăși roșii largi în loc de uniforme, iar popularitatea militarului a generat o mișcare națională: toți au început să poarte celebrele cămăși roșii, inclusiv femeile. Așa-numita „cămașă Garibaldi” putea fi văzută peste tot, iar zeci de ani mai târziu, a devenit o contribuție la diferitele reviste de modă pentru femei, fiind considerată predecesorul bluzei, care este astăzi o bază de zi cu zi a garderobei feminine.

Prima doamnă a Republicii Chineze de la sfârșitul anilor 1920 a fost o femeie pe nume Oei Hui-lan. Cunoscută de lumea vorbitoare de limbă engleză ca Madame Wellington Koo, ea și-a lăsat amprenta asupra istoriei prin simțul stilului, pentru că a adus moda chineză în prim-plan într-un moment în care era complet ignorată de restul lumii.

Fără îndoială, cea mai durabilă mișcare de modă a lui Madame Koo a fost adoptarea în masă a „qipao”, îmbrăcăminte tradițională chinezească asemănătoare unui halat, cu podoabe și modele complicate. Madame Koo a revizuit haina, a făcut-o o rochie care îmbrățișează silueta și a tăiat o fantă laterală de-a lungul șoldului, care a transformat-o într-o ținută la modă.

Morris Frank a crescut într-o familie bogată din Tennessee, SUA, la începutul secolului al XX-lea. Dar când avea doar 6 ani, și-a pierdut un ochi într-un oribil accident de călărie, apoi și-a pierdut vederea la celălalt ochi, zece ani mai târziu. Complet orb și încă doar un adolescent, a avut nevoie de ajutor. În 1927, Frank, în vârstă de 20 de ani, a auzit despre o femeie pe nume Dorothy Eustis, care antrena câini Ciobănesc German în Regatul Unit, pentru a-i ajuta pe veteranii orbi de război în activitățile lor zilnice. Frank a vrut să stabilească un program de pregătire similar în Statele Unite, iar restul a devenit curând istorie – astăzi, câinii ghid sunt considerați de un mare folos veteranilor care luptă cu sindromul post-traumatic. În ce îl privește, pentru tot restul vieții, Frank a fost capabil, independent și complet activ în comunitatea sa, grație companiei unui câine.

Nunta Reginei Victoria a fost atât de emblematică și de influentă, încât nu doar a schimbat moda, ci a creat o categorie complet nouă. Căsătorită în 1840, regina Victoria a purtat o rochie albă din dantelă, fără umeri și a fost de departe cel mai cunoscut exemplu. Imediat, publicitatea rezultată în urma nunții suveranei a făcut ca rochia de mireasă albă să fie noul standard pentru miresele din toate clasele și mediile sociale.

Curând, toată industria modei a început să se schimbe în conformitate și

femeile din toate categoriile sociale au putut să o copieze pe regina Victoria și să poarte rochii de mireasă albe dantelate în ziua lor cea mare. Industria nunților nu a mai fost niciodată la fel de atunci.

Mustața există de foarte mult timp, dar nimeni nu a făcut-o la fel de celebră ca liderul revoluționar mexican Emiliano Zapata. La începutul secolului al XX-lea, în timp ce lua parte la revoluția mexicană și lupta pentru dreptatea țăranilor, Zapata afișa o mustață extrem de stufoasă și de plină. Deoarece era atât de popular printre oamenii obișnuiți din Mexic, întreaga sa persoană a fost foarte copiată, iar asta s-a transformat într-o imitație pe scară largă a mustaței sale de către mulți alți mexicani. În doar câțiva ani, mustața lui Zapata a devenit un semn al patriotismului mexican.

În 1848, femeile din SUA erau hotărâte să obțină o mai mare participare în cadrul guvernului. În acel an, Convenția de la Seneca Falls a oferit o voce femeilor care doreau mai multă influență și putere politică. Amelia Bloomer a fost una dintre femeile care au folosit acel eveniment pentru a crea „Crinul”, un ziar despre drepturile femeilor, cu o garnitură de activism. Pe lângă ziar, Bloomer a simțit că îmbrăcămintea obișnuită care se aștepta să fie purtată de femei la acea vreme – corsete și rochii strânse – era mult prea restrictivă pentru corpul feminin. Prin urmare, a creat pantalonii tăiați. Cu statutul său de mare profil de la Convenția Seneca Falls, Bloomer a făcut ca acei pantaloni să fie numiți „bloomers”, iar moda s-a răspândit ca focul în toată America.

Peruca a fost folosită în mai multe puncte diferite de-a lungul istoriei până când regele Ludovic al XIV-lea a ajuns pe scena lumii, la mijlocul secolului al XVII-lea. Faptul că Regele-Soare nu era chel dar totuși purta perucă a făcut de fapt acest accesoriu atât de elegant începând cu 1643. În timp ce părul natural minunat al monarhului francez a devenit noul standard de frumusețe pentru membrii familiilor regale din toată Europa, aristocrații continentului l-au copiat cu toții și așa s-a răspândit ca focul purtarea perucii, marea modă pentru bărbații de clasă. Până în 1673, părul lui Ludovic al XIV-lea a început să se rărească și așa au apărut… meșele și „extensiile” care sunt omniprezente și în ziua de astăzi.

Foto: Wikipedia

    Minișul este un râu de munte, care se unește cu principalul râu din Valea Almăjului, Nera, la sud de localitatea Bozovici.  Nera sau Nergăniul, după cum îi spun almăjenii, își cară apele până la Dunăre.
     Valea Minișului a fost locuită dintotdeauna de om, atât în scop agricol, pastoral, cât și pentru prelucrarea lemnului din bogatele păduri existente în acest loc.
     Pentru prelucrarea lemnului rezultat din defrișarea pădurilor din zonă, a fost înființată Distileria de lemn de la Valea Minișului sau Firma, cum a fost cunoscută de către almăjeni. Ea făcea parte din Societatea pe acțiuni ,,Margina-Reșița S.A”,  formată din trei fabrici: Margina, Reșița și Valea Minișului, având un capital social de 50 milioane lei. Aici se produceau anul circa 700 t gudroane, 5000 t mangal, 42 t acid acetic și 430 t alte produse distilate din lemn (uleiuri, acetonă etc.) și praf de pușcă.
     Cantitatea de lemn tăiat și folosită ca materie primă pentru distilerie a fost de 6000-6500/an. Pentru transport s-a construit calea ferată forestieră, dotată cu locomotive și vagoane (mocănițe), care veneau și descărcau buștenii la fabrică, circa 30-40 tone, în gara Cârșa ( Valea Minișului).
      Pentru asigurarea necesarului de lemn la fabricarea spirtului de la Distilăria de la Valea Minișului s-au exploatat întinse suprafețe de pădure la Poneasca, Gura Golâmbului, Draișpiț etc, unde au fost instalate și gatere puternice. Aici lucrau câteva sute de oameni, pentru ei au fost construite mai multe locuințe, grupate în cele două colonii, cea germană și cea română. De asemenea au mai fost construite o clădire a poștei și impunătoarea reședință a conducerii.
       Cât a funcționat Distileria, aici era o viață activă cu magazine și piață, elevii aveau o școală, iar duminica se organizau hore la care participau și locuitorii de la colibele bozovicenilor și lăpușnicenilor.
       Din păcate pe timpul celui de Al Doilea Război Mondial, fabrica (Distileria) și-a încetat activitatea, iar după anul 1945, a fost demontată bucată cu bucată. Din discuțiile cu unii dintre bătrânii din Bozovici, ai căror părinți au lucrat ca muncitori sau mecanici de locomotivă, am aflat că întreaga fabrică a fost dusă și remontată în U.R.S.S, ca despăgubire de război. Au dărâmat coșul de fum, iar cărămida a fost transportată cu căruțele la Pătaș, pentru construcția noii școli din localitate.
      O perioadă ,,Casa directorului” sau vila cea mare a fost folosită ca Tabără pentru copii, unde veneau elevi din toată țara. În zilele noastre, aici mai sunt  câteva case locuite și nici o activitate, doar păsările cu trilurile lor mai tulbură liniștea locului, care în vremurile bune mustea de viață !

Prof. Icoana Cristescu Budescu

– de Dan Constantin

• UZPR

Ioan-Aurel Pop condamnă „pedepsirea” disciplinelor clasice și ancorarea școlii în educația sexuală, vestimentație, numerologie, chiromanție. Președintele Academiei: elevii vor fi „îndrumați în mod constructiv” să iubească și să urască la comandă, să nu mai gândească cu mintea lor.

O nouă tentativă de a adânci diminuarea studiului istoriei, la pachet cu punerea pe tușă a geografiei și limbii latine în programa școlară a ciclului preuniversitar se află pe agenda Ministerului Educației. Propunerile, puse recent în dezbaterea publică, au provocat o reacție imediată de dezaprobare din partea profesioniștilor din educație, organizațiile profesionale ale istoricilor, cadrele didactice de specialitate din universități și licee fiind unanimi în aprecierea că se profilează o eroare gravă în sistemul de formare a tinerei generații, supusă unui amplu și sofisticat proces de dezinformare și manipulare. Conducerea Academiei Române, prin vocea președintelui celui mai înalt for cultural și științific al țării, combate cu vigoare acest proces – considerat că produce deznaționalizare și subculturalizare – girat de conducerea Ministerului Educației prin reforme succesive eșuate. Un război al declarațiilor arată fractura majoră dintre Daniel David, ministrul educației și academicianul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, ambii foști rectori ai Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

În 31 ianuarie au fost lansate spre consultare publică și dezbatere națională planurile-cadru pentru învățământul liceal. Până la 6 martie 2025 se pot depune „propuneri și observații constructive”, conform precizărilor făcute de ministrul educației și cercetării, Daniel David, către „dragi elevi, profesori, părinți și alți actori interesați și implicați în educație”. Scopul acestei acțiuni de transparență este, potrivit ministrului, ca „din considerarea la modul foarte serios a consultării și dezbaterilor, vom avea o variantă finală, consolidată a proiectelor de planuri-cadru, care poate fi mai apropiată sau diferită față de proiectele pe care vi le aduc acum în atenție și pe care o voi aproba în luna mai”.

Educație pentru a face oameni mai fericiți

Așadar, documentele publicate nu sunt bătute în cuie, există disponibilitatea ministrului de includere a unor modificări, chiar de substanță, astfel ca la final să se găsească „cea mai bună soluție pentru copiii noștri și pentru sistemul nostru de educație”. Angajamentul anunțat de Daniel David la preluarea portofoliului educației, la 23 decembrie 2024, de a livra planurile-cadru pentru învățământul liceal, este astfel bifat.

Ca fiecare nou început de reformă, programul este „împachetat” cu ținte nobile. „Elaborarea și aprobarea planurilor-cadru pentru învățământul liceal  reprezintă începutul unui proces complex care ar trebui să echipeze pe copiii noștri cu competențele necesare pentru a deveni buni specialiști și buni cetățeni, oameni mai fericiți, pregătiți și capabili de a lua decizii privind integrarea lor pe piața muncii sau continuarea parcursului educațional la un alt nivel”, arată ministrul, într-un preambul al dezbaterii. Odată adoptat acest program-cadru, implementarea schimbărilor se anticipează a fi începând cu  generația anului școlar 2026-2027, aceasta fiind și prima generație care ar avea bacalaureatul grevat pe aceste dezvoltări. Deci tinerii care vor termina liceul în  anul 2031 vor fi produsul educațional în urma unor programe școlare care vor fi elaborate „pentru a se evita orice ingerințe ideologice, politice sau de extremism de orice tip”, cum spune ministrul. Sublinierea este importantă pentru că lasă să se înțeleagă faptul că actualele programe după care învață elevii ar fi virusate de ideologii sau și mai grav, lasă porți deschise spre extremism. Desigur, precizările noului ministru al educației pleacă, bănuim, din evaluări ale nivelului insuficient de pregătire și de acumulare a cunoștințelor elevilor de liceu pe domeniile unde se pot infiltra ideologii, inclusiv extremiste. De aceea, oficialul chiar subliniază că în luna de ministeriat „împreună cu noua mea echipă”, au fost făcute unele adaptări ale proiectului demarat în 2023, imediat după promulgarea Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023. Să adăugăm că această lege este emanația marelui proiect prezidențial „România educată”, pus în operă de două personaje pasagere prin ministeriate eșuate –  Monica Anisie, celebra „pepsiglas”, și Ligia Deca, politruc educativ. Așa încât, sub presiunea timpului și a limitelor legislative, corecțiile făcute se referă în primul rând la „promovarea abordărilor științifice pentru a reduce influențele pseudoștiințifice și a proteja elevii de interferențele ideologice, politice sau extremist-religioase”.

Cum sunt feriți elevii de „satana” ideologizării?

Proiectul vrea să reducă numărul de ore, cu limită recomandată la maxim 30 de ore săptămânal, cu excepții pentru unele trasee educaționale specifice. Anul școlar cuprinde 180 de zile la clasele IX/XI, respectiv 170 de zile la clasa a XII-a, iar numărul de ore pe an ajunge la 1.080 la clasele IX/XI și 1.020 la ultima clasă. În aceste bugete de timp școlar, pentru a-i feri probabil de influențele negative menționate se reduc numărul de ore la Istorie, Geografie și Latină. Bănuim că prin aceste materii se strecoară acele „ingerințe politice” care le tulbură liceenilor echilibrul și i-ar putea face adepți ai curentelor extremiste. Ca atare constatăm că în proiectul-cadru Istoria rămâne cu o oră pe săptămână la clasele a IX-a și a X-a și este eliminată la clasele a XI-a și a XII-a.

Acțiunea Ministerului Educației de a reforma programele școlare prin „sugrumarea” unor discipline primește o replică tăioasă din partea academicianului Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române. Acesta avertizează pe larg, în publicația AFnews, asupra caracterului profund dăunător pentru educație al măsurilor propuse și susținute de ministrul Educației și de reformatorii care cred că au găsit cauza analfabetismului de toate felurile și a abandonului școlar, în vacanțele prea puține și în mediile încheiate de trei ori pe an”. Tot ei, continuă Ioan Aurel Pop, au mai inventat o cauză:  „structura  închistată” a materiei, cu română, matematică, fizică, biologie, chimie, istorie și geografie, cu discipline adică prăfuite, învechite, nepotrivite erei digitalizării și cu nume care vin de pe vremea lui Platon, Aristotel, Cicero și Caesar, adică din greacă și latină. Și au venit cu avalanșă de propuneri de „schimbare”, ba chiar de „revoluționare” a școlii, prin noi discipline care să ancoreze școala în actualitate și în viitor: educație sexuală, sanitară, bancară, digitală, antreprenorială, de protecția mediului, de circulație pe drumurile publice, pentru nutriție sănătoasă, ba chiar de vestimentară, numerologie, de chiromanție etc. „Chivernisitorii școlii, cei mai mulți fără experiență în învățământul preuniversitar au găsit repede soluția: reducerea numărului de ore destinate disciplinelor «clasice» și introducerea câte unei pseudo-discipline (de câte o oră pe săptămână) precum cele enumerate. Primele afectate au fost, ca de obicei, «umanioarele» și științele sociale, dar nu numai ele. Ce atâta română, istorie, latină, geografie? În această ecuație, educația prin istorie devenise o povară de nesuportat pentru pentru «progresiști» și neomarxiști. Așa că «istoria» trebuia pedepsită drastic”.

Președintele Academiei Române arată cum s-a produs treptat „pedepsirea”: asaltul asupra numărului de ore, prin înjumătățire, ajuns la o oră pe săptămână. La unele profiluri și specialități s-a scos de tot istoria. Un alt asalt a fost cel îndreptat spre conținuturi. Astfel „istoria” este fragmentată intenționat pe istorii de popoare și populații și pe „bucăți” din ea (comunism, holocaust, minorități). Care ar fi ținta și consecințele acestei „reforme”? „Elevii nu mai trebuie să cunoască trecutul în deplinătatea lui. (…) Ei nu mai trebuie să judece cu mintea lor, în cunoștință de cauză, ci să fie «îndrumați în mod constructiv» ca să iubească și să urască la comandă”, arată academicianul Pop. „Acum, «specialiștii» Ministerului Educației au ajuns la părerea că și aceste firave și selectate cunoștințe erau prea mult și au scos istoria și geografia din «trunchiul comun», propunerea respectivă fiind catalogată nu doar «o mare nedreptate», ci și «iresponsabilitate»”. Finalul apelului președintelui Academiei Române este drastic și impune o reacție clară din partea Guvernului și societății civile, a profesioniștilor din educație: „Academia Română a atras mereu atenția asupra acestor erori, prin memorii și prin propuneri, dar trendul a continuat. Am fost auziți, dar nu ascultați. De aceea cred că intelectualii lucizi trebuie să reacționeze în mod rațional și să explice aceste lucruri, să oprească noua ofensivă”.

Facultatea de Istorie a Universității din București: Noua programă școlară este o „eroare gravă”

Modificarea programei școlare prin reducerea drastică a orelor de istorie este respinsă și de cadrele universitare ale Facultății de Istorie. Comunicatul difuzat de această facultate a Universității București consideră că „aceste modificări vor avea un impact negativ asupra formării civice a tinerilor, asupra gândirii critice și consolidării unei societăți democratice responsabile, vor adânci fenomene care afectează societatea: vulnerabilitatea în fața pseudo-științei, succesul teoriilor xenofobe și conspiraționiste”. Reprezentanții facultății apreciază ca „o eroare gravă” eliminarea istoriei din trunchiul comun al claselor a XI-a și a XII-a, iar o singură oră pe săptămână la primele două clase liceale, așa cum prevede propunerea prezentată de Ministerul Educației, este deja insuficientă pentru ca asigura o pregătire adecvată în acest domeniu”.

La rândul său, Mihai Manea, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România, a semnalat că în noile proiecte de planuri-cadru, disciplina Istorie ar înregistra „un recul semnificativ”, odată prin reducerea numărului de ore alocate și apoi, prin trecerea lor la discipline opționale la clasele terminale

Ministrul Daniel David se apără: Pentru mine, patriotismul și românismul sunt unele din valorile centrale

Sub acest tir de acuze, ministrul David dă o replică pe blogul propriu „într-o notă mai personală, într-un limbaj mai personal”, așa cum precizează. Reținem câteva din acestea:

„Hai să stopăm împreună conspirațiile/dezinformările despre discipline și planuri-cadru, pentru a ne focaliza responsabil pe construcțiile viitoare pentru copiii noștri și pentru sistemul nostru de educație, prin consultare/dezbatere normală. Măcar în domeniul educației să facem angajamentul acesta și să spunem NU conspirațiilor și dezinformărilor. Așadar, să mă suspectezi că aș dezavantaja istoria națională în noile proiecte de planuri-cadru pentru liceu, când pentru mine patriotismul și românismul sunt unele valori centrale, arată multe despre această suspiciune… și nimic bun!

Trebuie să avem mai multă încredere în școlile noastre, în profesorii noștri și în copiii noștri (și părinții lor) și să le lăsăm libertatea de alegere (…) astfel încât niciun ministru să nu bage cu forța pe gât copiilor și școlilor orice și oricâte discipline/teme, uneori și la un număr nerezonabil de ore”.

(jurnalul.ro)

• UZPR

După ce, în anul 2020, opinia publică din România reacționat ferm la o informație lansată de un profesor, care afirma că materiile Istorie și Geografie vor dispărea din curriculum, în 2025, un proiect al Ministerului Educației are în vedere din nou aceste două discipline. Mai precis, potrivit edupedu.ro, proiectul de planuri-cadru de liceu, document pus în consultare publică de Ministerul Educației, prevede ca Istoria și Geografia să fie eliminate din trunchiul comun, la clasele a XI-a și a XII-a, pentru elevii de la uman, real și tehnologic. Aceștia vor studia, însă, obligatoriu în clasele finale Istoria comunismului și Istoria evreilor, Holocaustul.

Pe de altă parte, în proiectul Ministerului Educației, la specializarea „Științe sociale” și la cea de „Filologie”, disciplinele Istorie și Geografie se găsesc la curriculumul de specialitate.

De exemplu, sistemul de învățământ din Franța, foarte asemănător cu cel al României, include pentru clasele a XI-a și a XII-a cele două materii, Istorie și Geografie, cu același număr de ore ca al altor materii de primă importanță și fac parte integrantă din pregătirea pentru Bacalaureat.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, organizație de breaslă care reunește oameni implicați în procesul educațional la toate nivelurile și care desfășoară, prin membrii săi, activitatea lor și propriul său statut de utilitate publică, inclusiv o acțiune de educare a publicului, susține menținerea în programa integrală a liceelor a acestor două discipline foarte importante pentru bagajul de cunoștințe al tinerilor. UZPR consideră că pe tot parcursul anilor de învățământ de liceu, curriculumul trebuie să aibă ca rezultat acumularea de cunoștințe care să aprofundeze înțelegerea identității naționale, a cetățeniei și a contextului istoric al evoluției poporului și statului român.

Sorin Stanciu,

Preşedinte al UZPR