de eCronica
Daniel Botgros
Coșteiul din Banatul Sârbesc (Serbia) rămâne în inima și conștiința românească dar mai ales a bănățenilor, drept locul miraculos unde limba română s-a împletit întotdeauna admirabil cu literele și muzica, cu cultura, în ansamblu. Dar nu numai. Coștei e o localitate unde românismul încă e la el acasă și când spunem asta nu vorbim de granițe, ci de un continuum existențial, în armonie cultura și populația majoritară și, desigur, cu cea din teritoriul limbii materne. Pentru că românii din Coștei – aproximativ 91 la sută din totalul populației comunei – și nu doar ei, desigur, pentru că vorbim de întreaga comunitate românească din țara vecină – au știut să dezvolte bune și fructuoase relații cu confrații lor sârbi sau de alte etnii, mai ales când vorbim de cultură. Și acest lucru se vede, cu precădere atunci când manifestările lor sunt onorate la cel mai înalt nivel de autoritățile sârbe.
Coșteiul are o biografie culturală surprinzător de bogată. Este menționat documentar încă din 1361, sub numele Kuuesd. În registrele otomane din secolul al XVI-lea apare sub o formă apropiată de actualul Coștei. A fost un important centru românesc al zonei Vârșețului, cu tradiții vechi în învățământ, muzică, teatru și viață bisericească. Corul din Coștei a obținut, în 1906, locul întâi la un concurs al corurilor românești desfășurat la București. În 1910 s-a înființat aici prima fanfară românească din Banatul Sârbesc. În 1911 a fost ridicată o Casă de Cultură sătească — fapt remarcabil pentru acea epocă. Învățământul românesc din Coștei are o tradiție de peste două secole. Potrivit reprezentanților comunității românești din Serbia, în 1914 aici a fost organizată prima școală românească cu opt clase de pe teritoriul actual al Serbiei. Biserica Ortodoxă Română „Sfântul Teodor Tiron” a fost construită între 1928 și 1940. În comună există și un bust al lui Mihai Eminescu, ridicat în 1993. Dar, din păcate, o problemă dureroasă este depopularea: în 1961 satul avea aproape 1.600 de oameni. Astăzi mai are numai o treime.
Coșteiul este important tocmai fiindcă arată că Banatul Istoric nu se oprește la granița României. Dincolo de vamă continuă aceeași lume bănățeană: graiul românesc, fanfara, biserica, școala, gospodăria și sentimentul acela atât de specific că omul aparține locului, nu doar unui stat.
De aceea, atunci când Coșteiul este sărbătorit, tresar și inimile noastre, onorați fiind să participăm la bucuria spectacolului culturii, în calitate de jurnaliști, de scriitori sau ambele. Așa s-a întâmplat sâmbătă, în 8 august 2026, când, împreună cu jurnalistul Ion D. Cucu, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș-Severin și jurnalistul, publicistul și omul de radio, Mario Balint, am mers în comunitatea românească de la Coștei, la Zilele Coșteiului. Așa cum se vede în afișul de mai sus, un program bogat, la care au participat scriitori din Serbia, România, Republica Moldova, Franța, Suedia și Ungaria. UZPR Caraș-Severin a avut onoarea să fie co-organizator al manifestării iar președintele Ion D. Cucu, să înmâneze o diplomă din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România Cercului Literar ”Lumina”, cu o venerabilă activitate de 80 de ani. De reamintit că UZPR Caraș-Severin are în componența sa 20 de jurnaliști de expresie română din Serbia, care în curând își vor constitui propria filială.
Sigur că pe la microfonul manifestării din prima zi – Festivalul Internațional de Literatură ”Pe urmele Luminii… în vara poeziei!” – s-au perindat scriitori importanți, oameni de cultură veritabili, personalități din folclor și tradiții populare, s-au etalat costume populare românești, elemente etnografice, arta plastică, expoziții de carte și, nu în ultimul rând, pentru că au fost chiar primii, ne-au încântat muzicienii din Fanfara de la Coștei. Ca de fiecare dată, inimoși organizatori, jurnalista și poeta Mariana Stratulat, directorul Casei de Presă și Editură Libertatea din Pancevo, jurnalistul Valentin Mik, redactorul șef al Săptămânalului Libertatea, cunoscutul jurnalist, redactor și activist civic, Marin Gașpăr, alături de alți reprezentanți ai unor asociații literare din România și Serbia. O prezență notabilă – Evelyne Maria Croitoru – poetă, eseistă, cronicar literar și realizatoare de emisiuni, membră a Filialei București–Poezie a Uniunii Scriitorilor din România.
Dincolo de sărbătoarea în sine, am avut de-a face și cu un veritabil barometru al stării poeziei și prozei de expresie română din Serbia, România sau Republica Moldova, o validare necesară în lumea creatorilor. Ne dorim cât mai multe asemenea manifestări și cred că deschiderea UZPR Caraș-Severin către jurnaliștii și scriitorimea din Serbia și invers, pentru că legăturile funcționează ambivalent, nu face decât să consolideze un parteneriat deosebit de fertil, pentru că avem ce învăța unii de la alții.
